Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii în România din 03.06.2015

Guvernul României – Anexă din 03 iunie 2015

Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii în România din 03.06.2015 

În vigoare de la 19 iunie 2015

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 439bis din 19 iunie 2015. Formă aplicabilă la 14 august 2018.

 

Acronime şi abrevieri

ANPD – Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi

ANS – Actori nonstatali

ADŞ – A Doua Şansă

AP – Axă prioritară

BM – Banca Mondială

CE – Comisia Europeană

CES – Cerinţe Educaţionale Speciale

CSRPTŞ – Cadrul Strategic pentru reducerea PTŞ în România

FBR – Finanţare bazată pe rezultate

FMI – Fondul Monetar Internaţional

FSE – Fondul Social European

FESI – Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii

GR – Guvernul României

INS – Institutul Naţional de Statistică

ÎP – Învăţământ primar

ISCED – Standard Internaţional de clasificare a educaţiei

ISCED0 – Şcolarizarea timpurie a copiilor

ISCED1 – Învăţământ primar

ISCED2 – Învăţământ secundar inferior

ISCED3 – Învăţământ secundar superior

ISE – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

ÎETC – Îngrijire şi Educaţie Timpurie a Copiilor

ÎPT – Învăţământul Profesional şi Tehnic

ÎPTI – Învăţământ Profesional şi Tehnic Iniţial

ÎPV – Învăţare pe tot parcursul vieţii

ÎS – Învăţământ secundar

MECS – Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice

M&E – Monitorizare şi evaluare

MMFPSPV – Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

NEET – Tineri şomeri, neînscrişi în nicio formă de educaţie sau formare

OIPOSDRU – Organism Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU)

PIB – Produsul Intern Brut

PISA – Program pentru evaluarea internaţională a elevilor

PNDR – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

POC – Programul Operaţional Competitivitate

POCU – Programul Operaţional Capital Uman

PODCA – Program Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative

POSDRU – Program Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

PNR – Programul Naţional de Reformă

PTŞ – Părăsirea timpurie a şcolii

RON – Leu românesc

SDS – Şcoală după Şcoală

SIIIR – Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România

SRPTŞR – Strategia pentru Reducerea Părăsirii Timpurii a Şcolii în România

TIC – Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor

TR – Termeni de Referinţă

UE – Uniunea Europeană

USPP – Unitatea de Strategii şi Politici Publice

MBR – Management bazat pe rezultate

TRM – Tabelul privind monitorizarea rezultatelor

Rezumat

Părăsirea timpurie a şcolii (PTŞ) este definită în România ca procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 de ani care au finalizat cel mult nivelul secundar inferior (echivalentul clasei a opta) şi care nu mai urmează nicio altă formă de şcolarizare sau formare profesională1. În ultimii zece ani, rata de PTŞ în România a scăzut constant şi România şi-a propus să atingă ţinta de 11,3% în 2020. Totuşi, rata PTŞ a crescut, fapt ce a coincis cu criza financiară globală din 2008-2009, anulând progresul anilor anteriori. Rata PTŞ a fost de 17,3% în 2013, plasând România în urma a numai patru ţări cu rate ale PTŞ mai mari: Italia, Portugalia, Spania şi Malta.

1 Cei care au finalizat învăţământul obligatoriu, ceea ce, conform legii româneşti, înseamnă clasa a zecea, nu vor fi incluşi în măsurile privind PTŞ, chiar dacă nu şi-au finalizat studiile din învăţământul secundar superior (clasele a 11-a şi a 12-a).

 

Părăsirea timpurie a şcolii are implicaţii sociale şi economice importante. PTŞ este un factor major care contribuie la excluziunea socială ulterioară în viaţă. Tinerii care părăsesc prematur şcoala sunt mai predispuşi riscului asociat şomajului sau al celui de a câştiga mai puţin odată ce găsesc un loc de muncă. Estimările legate de competenţe necesare în Europa sugerează că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de o persoană care a părăsit timpuriu şcoala. Iar această problemă generează o serie de costuri publice şi sociale, sub forma unor venituri şi a unei creşteri economice mai mici, a unor venituri fiscale mai reduse şi a unor costuri mai ridicate pentru serviciile publice, cum sunt cele din sănătate, justiţie şi plata prestaţiilor sociale.

În contextul declinului rapid al populaţiei, părăsirea timpurie a şcolii va compromite perspectivele de creştere pe viitor ale României. România se confruntă cu provocări la nivelul populaţiei, care necesită un echilibru între reformele de politică în educaţie şi în economie. Populaţia României a scăzut semnificativ în ultimele două decenii, din cauza ratei scăzute a naşterilor şi a emigrării, şi îmbătrâneşte rapid. Dacă se menţin previziunile actuale, numărul total al copiilor de vârstă şcolară şi al tinerilor va scădea cu 40% până în 20252. În contextul declinului demografic, amploarea fenomenului PTŞ în România relevă faptul că mulţi tineri din rândul populaţiei şcolare părăsesc sistemul de învăţământ fără a deţine abilităţile şi formarea solicitate pe piaţa muncii. O dată aflaţi în incapacitatea de a se angaja, mulţi tineri abandonează piaţa muncii, ceea ce determină scăderea contribuţiei acestora la creşterea economică a ţării. Mesajul este clar: o ţară a cărei rată de PTŞ este ridicată se va confrunta cu probleme legate de forţa de muncă şi şomaj, de coeziune socială şi de competitivitate în general.

2 Comparativ cu nivelurile din 2005.

 

Reducerea PTŞ este esenţială pentru atingerea mai multor obiective europene şi naţionale cheie. Este important să fie luate în considerare obiectivele identificate de strategia Europa 2020: creştere inteligentă, prin îmbunătăţirea nivelurilor de educaţie şi formare şi creştere incluzivă, prin sublinierea PTŞ ca factor de risc major pentru şomaj, sărăcie şi excluziune socială. Inclusiv obiectivul de creştere susţinută, care pune accent pe eficienţa resurselor, sustenabilitatea şi competitivitatea mediului este afectat de PTŞ, care va compromite competitivitatea oricărei economii dacă nu este ţinută sub control. Îmbunătăţirea abilităţilor cetăţenilor şi reducerea părăsirii timpurii a şcolii continuă să fie priorităţile cheie ale României. România susţine principiul egalităţii de şanse în educaţie, indiferent de caracteristicile individuale. În acest sens, provocarea ţării este de a îmbunătăţi performanţa educaţională în rândul tuturor copiilor pentru a satisface cerinţele unei economii bazate pe cunoaştere.

Cauzele părăsirii timpurii sunt multiple şi diverse: lipsa accesibilităţii în general şi a adaptării rezonabile în învăţământ, lipsa tehnologiilor de acces şi a tehnologiilor şi dispozitivelor asistive în procesul de învăţământ, insuficienţa serviciilor de sprijin oferite, lipsa transportului adaptat, slaba conştientizare a familiei cu privire la importanţa dezvoltării potenţialului copilului/tânărului cu dizabilităţi, atitudini discriminatorii sau negative cu privire la incluziunea şcolară a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe eductive speciale şi altele.

În România, părăsirea timpurie a şcolii predomină mai ales în rândul anumitor grupuri aflate în situaţie de risc, în special tineri din comunităţile rurale, tineri provenind din familii cu venituri modeste, romi şi alte minorităţi şi elevi care au repetat cel puţin un an sau care au abandonat şcoala. PTŞ este o problemă pregnantă, mai ales în mediul rural. La nivelul învăţământului secundar, rata de abandon a fost de 1,5 ori mai mare în şcolile din mediul rural, decât în cele din mediul urban. Elevii săraci rămân în urma celor mai înstăriţi, iar accesul lor la învăţământul secundar superior şi post-secundar este limitat. Această discrepanţă conţine şi un factor spaţial important, din moment ce o mare parte dintre familiile sărace provin din două dintre cele mai sărace regiuni: nord-estul şi sud-vestul României. Elevii de etnie romă se află în situaţie de risc din cauza condiţiilor precare de trai şi a sărăciei; situaţia este şi mai gravă pentru fetele de etnie romă, în parte din cauza tradiţiilor culturale. Cu toate acestea, lipsa unor statistici de încredere privind situaţia romilor în general este un obstacol important pentru estimarea corectă a magnitudinii acestei probleme. Elevii cu cerinţe educaţionale speciale şi elevii din alte minorităţi sunt, şi ei, în situaţie specială de risc de părăsire timpurie a şcolii. Ratele de repetenţie, unul dintre cei mai importanţi predictori ai PTŞ sunt mari în România, mai ales în rândul băieţilor şi al elevilor din mediul rural din şcolile din învăţământul secundar inferior.

Ratele de abandon şcolar constituie o problemă serioasă. Rata PTŞ aproape s-a dublat în rândul elevilor din învăţământul profesional şi tehnic între anii şcolari 2009-2010 şi 2010-2011. Această creştere este explicată, în mare parte, de criza financiară. Un efect a fost demotivarea elevilor cu performanţe scăzute, care s-au confruntat cu un risc mai mare de a abandona şcoala, decât de a finaliza programul de studii în care erau deja înscrişi şi, acest fapt, a contribuit la creşterea procentului de tineri şomeri, neînscrişi în nicio formă de educaţie sau formare (numiţi şi NEET).

Elevii din România părăsesc timpuriu şcoala din diferite motive, inclusiv a unor factori de natură personală, familială, şcolară şi socială. Datele internaţionale privind PTŞ indică faptul că, în mod tipic, există mai mult de un factor care determină tinerii să părăsească timpuriu şcoala. În general, este rezultatul unui proces progresiv şi cumulativ de scădere a implicării. Din punct de vedere al cererii, PTŞ poate fi declanşată de: probleme personale, de sănătate sau emoţionale etc. cu care se confruntă tinerii. Totodată, PTŞ poate fi asociată cu mediile cu probleme socioeconomice sau familiale ale elevilor. În cazul unora dintre tineri, costul de oportunitate de a rămâne în şcoală este prea mare şi, în acest context, pornesc în căutarea unui loc de muncă sau a altor oportunităţi specifice în afara şcolii. Factorii privind oferta explică, de asemenea, fenomenul PTŞ. Accesul limitat la învăţământul de calitate sau la forma de studiu preferată îi poate determina pe tineri să abandoneze. Problemele cu mediul şcolar sau disciplinele de studiu, în special relaţia cu cadrele didactice şi cu alţi elevi sunt, de asemenea, importante.

Actorii interesaţi la nivel central, regional şi local conştientizează problematica PTŞ, dar activităţile de guvernare şi coordonare ale acesteia rămân o provocare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (MECŞ) este actorul cheie, atât în formularea, cât şi în implementarea politicii, cu toate că numeroase instituţii sunt implicate în implementarea intervenţiilor privind PTŞ, inclusiv alte ministere, inspectoratele şcolare judeţene, şcolile, ONG-urile, autorităţile administraţie publice locale şi alte instituţii. Răspunsurile acestor instituţii rămân în mare parte necoordonate şi interacţionează prin reţele complexe, adhoc. Numeroase activităţi privind PTŞ au fost implementate de MECS (OI POSDRU) în perioada de programare anterioară (2007-2013) prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) şi ele vor servi drept lecţii importante în vederea proiectării rundei următoare de programe privind PTŞ. Cu toate acestea, este limpede că PTŞ impune un răspuns pe termen lung, un angajament susţinut, alături de o coordonare puternică din partea tuturor actorilor cheie.

Este necesară o strategie naţională pentru reducerea PTŞ, pentru a asigura o abordare coerentă şi coordonată, concomitent cu atingerea ţintelor ambiţioase ale agendei naţionale şi ale strategiei Europa 2020. Conform recomandărilor Consiliului European, o strategie completă pentru reducerea PTŞ ar trebui să combine măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare şi să se concentreze, mai ales, pe intervenţii la nivelul şcolilor şi al elevilor. Măsurile de prevenire sunt menite să reducă riscul de părăsire timpurie a şcolii înainte de debutul problemei, prin asigurarea unei baze solide, timpurii, copiilor, în vederea dezvoltării potenţialului şi înlesnirii procesului de integrare în mediul şcolar. Măsurile de intervenţie au rolul de a preveni şi/sau corecta fenomenul părăsirii timpurii a şcolii prin îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale la nivelul instituţiilor de învăţământ, prin reacţionarea la semnele de avertizare timpurie şi prin furnizarea de sprijin specific elevilor sau grupurilor aflate în situaţie de risc de PTŞ. Măsurile de compensare sunt menite să îi sprijine pe cei care au părăsit şcoala timpuriu pentru a reveni în educaţie, oferind rute de reinserţie în învăţământ, de formare profesională şi de dobândire a unei calificări.

Strategia propusă are în vedere, în principal, grupurile care sunt supuse celui mai mare risc de a părăsi timpuriu şcoala. După cum am menţionat mai sus, câteva grupuri sunt supuse unui risc ridicat de părăsire timpurie a şcolii, pornind de la o combinaţie de factori cerere-ofertă. Grupurile vizate, în principal, de această Strategie includ: (i) copii şi tineri care se vor încadra în grupa de vârstă 18-24 de ani în 2020; (ii) copii şi tineri din familii cu statut socioeconomic scăzut (sărace); (iii) copii şi tineri din zonele rurale; şi (iv) copii şi tineri romi şi alte grupuri marginalizate sau subreprezentate. Orice strategie care eşuează în prioritizarea sprijinului pentru aceste grupuri riscă să compromită obiectivul de a reduce PTŞ în Romania. Cu toate acestea, Strategia îşi propune să sprijine şi intervenţiile care se adresează altor grupuri ţintă, în afara celor principale. Prioritizarea sprijinului acordat diferitelor grupuri ţintă este lăsată în sarcina acelor profesionişti şi actori interesaţi, care vor asigura implementarea corespunzătoarea Strategiei şi, mai important, sustenabilitatea rezultatelor acesteia în viitor. Împreună, ei sunt partenerii care vor asigura succesul Strategiei. La nivel central şi regional, membrii acestui grup includ profesionişti ai MECŞ, inspectori şcolari şi furnizori de formare iniţială, cum ar fi profesorii universitari. La nivel local, acest grup include cadre didactice, directori de şcoală, consilieri şi mediatori, părinţi, asistenţi sociali, instructori şi tutori, reprezentanţi ai ONG-urilor şi membri ai comunităţilor.

Această Strategie pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii propune patru piloni şi şase programe reprezentative, compuse din măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare. Pilonii şi programele reprezentative propuse vor încerca să reducă rata PTŞ de la 17,3% în 2013 la 11,3% în 2020. De asemenea, vor avea în vedere asigurarea accesului unui număr crescut de elevi, dincolo de finalizarea învăţământului secundar inferior, ajungând cel puţin la finalizarea învăţământului obligatoriu3. Prin urmare, Strategia îşi propune să asigure accesul fiecărui copil la o formă de învăţământ sau formare profesională, cel puţin până la vârsta de 16 ani şi absolvirea clasei a 10-a. Programele reprezentative încorporează măsuri diferite de prevenire, intervenţie şi compensare, care sunt descrise în detaliu în documentul principal.

3 Definit ca absolvirea clasei a 10-a.

 

Programele reprezentative au fost selectate pe baza datelor concrete, eficienţei, fezabilităţii şi alinierii cu priorităţile guvernului şi ale CE. Toate programele reprezentative şi măsurile de prevenire, intervenţie şi compensare respective, descrise în documentul de bază, au fost selectate pe baza datelor concrete din România şi din alte ţări, care şi-au dovedit eficienţa în reducerea părăsirii timpurii a şcolii. Mai mult, aceste programe şi măsuri au fost identificate ca fiind fezabile, în contextul politic şi instituţional românesc şi sunt aliniate priorităţilor guvernului şi agendei naţionale (Anexa 1B). Strategia a fost elaborată respectând cerinţele Hotărârii de Guvern nr. 561/14 mai 2009 privind procedurile aplicabile la nivel guvernamental, referitoare la elaborarea, aprobarea şi prezentarea de proiecte de politici publice, proiecte de acte normative, precum şi alte documente de adoptare şi aprobare. De asemenea, documentul încorporează cerinţele Reg. General FESI 1303/2013 (art. 19, respectiv Anexa 11) cu privire la Condiţionalităţile Ex-Ante şi criteriile de îndeplinire specificate.

 

Tabelul 1
Rezumatul pilonilor, programelor reprezentative şi domeniilor tematice

 

Pilonul 1: Asigurarea accesului la EDUCAŢIE şi O educaţie de calitate PENTRU TOŢI copiii Domeniu
tematic*
Program reprezentativ 1.1: Creşterea accesului la îngrijire şi educaţie timpurie a copiilor
Acest program îşi propune să întărească şi să consolideze extinderea cu succes a educaţiei timpurii a copiilor, pe baza finalizării învăţământului preşcolar (3-6 ani) şi iniţierii unei extinderi rapide a furnizării de servicii de ÎETC pentru copiii sub 3 ani (îndeosebi pentru copiii cu vârste între 2-3 ani). P
Program reprezentativ 1.2: Asigurarea unui învăţământ primar şi gimnazial de calitate pentru toţi
Acest program se bazează pe realizările deja obţinute la nivelul înscrierilor în învăţământul primar şi secundar. Se va concentra pe două domenii de intervenţie principale: dezvoltarea alfabetizării funcţionale şi a competenţelor cheie şi consolidarea formării cadrelor didactice la locul de muncă. P I
Pilonul 2: Asigurarea finalizării învăţământului obligatoriu de către toţi copiii Domeniu
tematic
Program reprezentativ 2.1: Dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie şi consolidarea programelor remediale şi de sprijin pentru elevii aflaţi în situaţie de risc în învăţământul obligatoriu
Programul va dezvolta sisteme de avertizare timpurie şi de intervenţie timpurie pentru a detecta copiii aflaţi în situaţie de risc de a abandona şcoala. De asemenea, programul va sprijini, consolidarea şi extinderea diferitelor programe de prevenire şi remediere, inclusiv a programului Şcoală după Şcoală. P I
Program reprezentativ 2.2: Îmbunătăţirea atractivităţii, incluziunii, calităţii şi a relevanţei învăţământului profesional şi tehnic (ÎPT)
Acest program va reproiecta traseele ÎPT, pentru a creşte atractivitatea şi relevanţa ÎPT, inclusiv prin extinderea oportunităţilor de învăţare la locul de muncă. De asemenea, programul va sprijini, reforma curriculară a ÎPT şi formarea cadrelor didactice. I
Pilonul 3: Reintegrarea în SISTEMUL EDUCAŢIONAL a persoanelor care au părăsit
TIMPURIU ŞCOALA
Domeniu
tematic
Program reprezentativ 3.1: Asigurarea unei oferte adecvate de programe educaţionale de tipul A Doua Şansă
Acest program îşi propune să-i sprijine, pe termen scurt, pe cei care părăsesc timpuriu şcoala, prin asigurarea accesului şi a participării la programul A Doua Şansă, în contextul în care programele de prevenire şi intervenţie sunt implementate pe termen mediu şi lung. De asemenea, programul îşi propune îmbunătăţirea calităţii programului A doua şansă. C
Pilonul 4: Dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat Domeniu
tematic
Program reprezentativ 4.1: Consolidarea capacităţii guvernului de a implementa, monitoriza şi evalua strategia de reducere a PTŞ
Acest program va sprijini crearea unui mediu favorabil implementării, monitorizării şi evaluării strategiei, concentrându-se pe capacitatea şi abilitatea guvernului de a adopta o abordare cuprinzătoare pentru soluţionarea provocărilor privind PTŞ. P

 

* P = Prevenire, I = Intervenţie, C = Compensare

 

Este necesară o colaborare disciplinată şi controlată între actorii interesaţi guvernamentali şi nonguvernamentali pentru implementarea acestei strategii. Cu toate că vor fi asigurate abordări de sus în jos şi de jos în sus, o abordare de sus în jos a unei colaborări controlate este elementul necesar în faza iniţială. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice va juca rolul de organism de coordonare prin intermediul unei unităţi specializate la nivelul său, responsabile cu asigurarea cooperării trans-sectoriale la nivel naţional. De asemenea, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice va facilita cooperarea între actorii interesaţi, va creşte gradul de conştientizare, va promova oportunităţile de formare privind PTŞ şi va menţine implicarea politică, pe termen lung, faţă de PTŞ. Cu toate acestea, implementarea cu succes a strategiei se bazează pe considerarea PTŞ ca o problemă naţională şi nu ca pe o problemă educaţională. Actorii interesaţi trebuie să privească rezultatele în termeni de cerinţe ale clienţilor şi ale cetăţenilor, şi nu ca obiective funcţionale ale instituţiilor lor. Personalul de la nivel local, în special directorii de şcoală şi inspectorii şcolari, are un rol activ în implementarea strategiei la nivel local.

Pe baza datelor existente şi a ipotezelor generale, estimările iniţiale de cost total de implementare a strategiei variază între 651 şi 929 de milioane de euro pentru perioada 2015-2020. Cifrele iniţiale de calcul al costurilor au fost estimate pentru toate programele reprezentative şi au fost elaborate trei scenarii diferite pentru aceste calcule. Scenariile, incluzând scenariul cel mai probabil, dar şi scenariul cu posibilitate scăzută şi ridicată de implementare, diferă în funcţie de ratele de înscriere şi participare aşteptate pentru diferitele programe reprezentative; prin urmare, ele portretizează trei cifre diferite pentru numărul de beneficiari şi pentru costurile totale. Implementarea tuturor normelor stabilite de Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, este luată în calcul de fiecare scenariu în parte. Aceste cifre vor impune ajustări periodice, în funcţie de planificări anuale şi schimbări ale condiţiilor ce vor apărea în decursul implementării Strategiei. Descrierea detaliată a principalelor formule folosite pentru calcul, inclusiv distribuţia costurilor la nivel rural şi urban şi a măsurilor speciale de incluziune socială a acestor programe în toate cele trei scenarii sunt prezentate în Anexa 6.

Strategia pentru reducerea PTŞ prevede un mecanism de monitorizare şi evaluare pentru implementarea Strategiei, dar şi pentru sistemul ca întreg. Acest mecanism este un element cheie al Strategiei pentru reducerea PTŞ, deoarece va asigura luarea deciziilor pe bază de date concrete, atât pentru implementarea strategiei, cât şi la nivel de sistem. Aceste decizii vor fi facilitate prin proiectarea Mecanismului de Monitorizare şi Evaluare, ca parte a operaţiunilor MECS, cu roluri şi responsabilităţi clare, extinse şi către alte ministere şi actori interesaţi. Cele mai importante caracteristici ale Mecanismului de Monitorizare şi Evaluare au în vedere eficientizarea costurilor, relevanţa şi integrarea sistemului, asigurând, astfel, sustenabilitatea mecanismului în sine. În ceea ce priveşte eficienţa costurilor, există o puternică încredere acordată datelor oficiale care sunt deja colectate de INS şi de alte organisme guvernamentale. Aceste date sunt prelucrate prin intermediul sistemului SIIIR, care este în curs de dezvoltare şi care, de asemenea, colectează date de la şcoli, pe judeţe. Pentru a surprinde efectul calitativ al iniţiativelor pentru reducerea PTŞ, Strategia prevede o serie de evaluări cheie care vor analiza eficienţa şi amploarea îmbunătăţirilor din sistem. Pentru a asigura sustenabilitatea Mecanismului de Monitorizare şi Evaluare, Strategia prevede plasarea acestui mecanism în responsabilitatea Grupului de Cercetare din cadrul MECS. Activitatea Grupului de Cercetare va fi completată de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE). ISE este deja implicat în analiza şi evaluarea datelor; mai important, reprezintă o instituţie imparţială ce asigură credibilitatea concluziilor şi transparenţa analizei. Această abordare va oferi un punct focal pentru toate cercetările în domeniul PTŞ, cu scopul de a promova politici şi programe bazate pe date concrete.

 

CAPITOLUL 1
Context strategic

 

1.1. Context naţional

România a înregistrat unele dintre cele mai mari rate de creştere economică din Europa la mijlocul anilor 2000, cu mai mulţi ani de creştere economică puternică, însoţită de o creştere rapidă a cheltuielilor guvernamentale. În perioada 2003-2008, creşterea economică a depăşit 6,5%. În acelaşi timp, cheltuielile publice au crescut şi ele pe fundalul alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. Cheltuielile cu salariile din sectorul public şi transferurile pentru protecţia socială au crescut de la 51% în 2005, la aproape trei sferturi din veniturile fiscale, în 2009, menţinându-se în acest interval la aproximativ 32% din PIB. Între 2005 şi 2009 cheltuielile cu salarizarea în sectorul public au crescut cu 2,1%, de la 7,4 la 9,5% din PIB, deoarece atât salariile în termeni reali, cât şi numărul de angajaţi au crescut.

Cu toate acestea, economia României a fost serios afectată de criza financiară globală care a început în 2008. Economia ţării a suferit semnificativ în 2009, forţând guvernul să se împrumute masiv pentru a menţine stabilitatea financiară. În 2009, guvernul a introdus măsuri pentru protejarea săracilor şi a altor grupuri vulnerabile. În total, deficitul fiscal a atins un maxim de 7,5% din PIB în 2009, iar economia României a scăzut cu 9%, cumulativ, între 2009 şi 2010, ceea ce a obligat ţara să implementeze un program dificil de consolidare bugetară între 2010-2012.

Managementul macroeconomic solid din timpul crizei financiare globale din 2008-2009 a avut a urmărit îmbunătăţirea perspectivelor de redresare economică ale României. Pentru a reface viabilitatea macroeconomică pe termen mediu a României, Guvernul a implementat un pachet de austeritate în a doua jumătate a anului 2010, care a inclus reducerea salariilor din sectorul public cu 25%, reducerea anumitor pensii de tip non-contributiv şi a altor beneficii cu 15% şi majorarea ratei TVA cu 5 puncte procentuale, de la 19 la 24%. Deficitul general guvernamental4 a scăzut de la 9% din PIB în 2009, la 5,2% în 2011, atingând nivelul ţintă de 3% din PIB în 2012, conform cerinţelor Procedurii de deficit excesiv a UE (PDE). Cheltuielile cu protecţia socială, inclusiv asistenţa socială, au crescut povara asupra bugetului, dublându-i mărimea relativă între 2000 şi 2008, de la 1,4 la 2,9% din PIB. Constrângerile privind cheltuielile şi o revenire la niveluri limitate de creştere (+2% în 2011, +0,2% în 2012 şi +1,2% în 2013) au făcut ca datoria guvernului să se încadreze din nou în limitele stabilite de criteriile de la Maastricht (estimate la 2% în 2013). Prin urmare, în prezent, serviciile publice ar trebui să fie supuse unor reduceri succesive, deşi creşterea sectorului public este puţin probabilă în perioada următoare.

4 Termenii Sistemului European de Conturi (ESA).

 

Figura 1.1
Harta sărăciei

 

 

 

Sursa: Calculele personalului Băncii Mondiale pe baza datelor finale de la Recensământul Populaţiei şi al Gospodăriilor 2011 şi EU-SILC 2011

 

Cu toate că România îşi revine după criza financiară globală, creşterea economică viitoare rămâne vulnerabilă în faţa factorilor externi. Economia României este alimentată de sectoarele de servicii, agricultură şi industrie. Creşterea a fost aproape de zero în 2012, ca urmare a trei factori: (i) o iarnă extrem de grea la începutul anului, cu impact asupra consumului şi a rezultatelor industriale; (ii) instabilitatea economică din Zona Euro, care a dus la stagnarea exporturilor în 2012; şi (iii) o secetă care a afectat sectorul agricol, în urma căreia s-a pierdut aproximativ 1 punct procentual din creşterea economică din 2012. O recesiune accentuată sau prelungită în Zona Euro va submina perspectivele de creştere ale României, iar o criză financiară ar avea un impact negativ major asupra exporturilor, cursului de schimb şi a sectorului bancar, ducând la dificultăţi financiare semnificative.

Deşi a cunoscut un declin dramatic, între 2000 şi 2008, rata sărăciei din România continuă să fie printre cele mai ridicate din UE. Rata sărăciei a scăzut de la 36% în 2000 la 5,7% în 2008 şi, ulterior, la 4,4% în 2009, ca urmare a creşterii cheltuielilor cu protecţia şi asigurările sociale. O mare parte a populaţiei sărace se găseşte în două dintre cele mai sărace regiuni: nord-estul şi sud-vestul României5. Regiunea de vest este mai înstărită decât cea din est şi mai bine integrată în lanţurile de aprovizionare din vestul Europei.

5 România: Strategia de Parteneriat de Ţară (2014-2018), 14 noiembrie 2013.

 

Sărăcia afectează acut anumite categorii demografice, inclusiv minorităţile etnice. Un studiu din 2010 al Băncii Mondiale a arătat că cea mai defavorizată categorie este cea a cetăţenilor de etnie romă, în rândul acestora rata sărăciei ajungând chiar şi la 67%. Peste 50% dintre cetăţenii de etnie romă şi 60% dintre comunităţile rome trăiesc cu mai puţin de 3,3 euro/zi, iar 21% cu mai puţin de 1,65 euro/zi. În acelaşi timp, marea majoritate a comunităţilor rome (74%) au probleme grave legate de sursele de venit, iar 23% nu sunt conectate la energie electrică şi/sau apă curentă. În mod previzibil, situaţia afectează în mod direct oportunităţile sociale şi economice disponibile copiilor de etnie romă.

În ansamblu, economia românească încă întâmpină probleme legate de nivelul redus al ocupării şi al participării forţei de muncă. Probleme deosebite apar din cauza ratei scăzute de ocupare a forţei de muncă – 63%, care este printre cele mai scăzute din UE10. Cu toate că aceasta a rămas relativ constantă, ea a scăzut uşor în ultimii ani. Ţinta naţională Europa 2020 privind ocuparea forţei de muncă este de 70% pentru populaţia cu vârste între 20-64 de ani (rata actuală din România este de 63,8%, iar ţinta regională UE este de 75%). Pentru România, participarea scăzută a forţei de muncă se referă la persoane cu vârstă de muncă necuprinse în forţa de muncă şi care nu contribuie la creşterea economică6.

6 Cifrele din acest paragraf şi informaţii suplimentare pot fi consultate în raportul Europa 2020 România: Politici bazate pe date concrete pentru productivitate, ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea competenţelor (Banca Mondială, 2013).

 

Absorbţia scăzută a fondurilor UE disponibile în ultima perioada de programare a arătat că România trebuie să pună în continuare accentul pe consolidarea capacităţii de implementare a guvernului. Activităţile de audit şi evaluările recente au evidenţiat o serie de blocaje instituţionale şi procedurale care se traduc în nevoia critică de a consolida capacitatea ţării de a absorbi fondurile UE disponibile. Până în iunie 2013, rata de absorbţie a ajuns la 26,2% şi, apoi, a crescut la 33,47% la finalul anului 2013, iar în luna martie 2015, rata de absorbţie a Fondurilor Europene Structurale şi de Coeziune a fost de 53% din totalul fondurilor disponibile. Au fost implementate o serie de măsuri strategice pentru a creşte rata de absorbţie, inclusiv crearea unui Minister al Afacerilor Europene (acum Ministerul Fondurilor Europene). Alocarea de Fonduri de Coeziune UE pentru România în următoarea perioadă de programare, 2014-2020, se ridică la 22,99 miliarde de euro. Alocarea indicativă totală pentru Obiectivul Tematic numărul 10 – Investiţii în educaţie, formare şi formare profesională pentru competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii este de 1.654.073.699 euro, iar acest obiectiv încorporează viitoarele intervenţii FSEI în domeniile: reducerea părăsirii timpurii a şcolii, creşterea participării la învăţarea pe tot parcursul vieţii, la educaţia terţiară şi la învăţământul profesional şi tehnic (ÎPT).

1.2. Context sectorial şi instituţional

România se confruntă cu provocări demografice care necesită un echilibru între reformele de politici în educaţie şi în economie. Populaţia României a scăzut semnificativ în ultimele două decenii şi îmbătrâneşte rapid. Din 2002, populaţia a scăzut cu 1,6 milioane de persoane (7,2%), în mare parte din cauza ratei scăzute a naşterilor şi emigrării7. Dacă aceste tendinţe continuă, numărul elevilor va scădea cu 40% până în 20258, urgentând nevoia de reforme educaţionale care să abordeze calitatea, eficienţa, echitatea şi relevanţa. Scăderea populaţiei active şi a populaţiei şcolare are implicaţii imediate şi pe termen lung asupra capitalului uman din România şi asupra agendei macroeconomice de promovare a ocupării forţei de muncă şi de creştere economică. Capitalul uman este esenţial pentru toate sectoarele economice şi, îndeosebi pentru sectorul de servicii şi pentru cel agricol, sectoare care au cea mai mare contribuţie la ocuparea forţei de muncă din România.

7 Sursa: Rezultatele finale ale Recensământului Populaţiei şi al Gospodăriilor 2011, Institutul Naţional de Statistică, 2013 http: //www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/REZULTATE-DEFINITIVE-RPL 2011.pdf.

8 Comparativ cu nivelurile din 2005.

 

Sectorul educaţional din România este parte integrantă din strategia Guvernului de atingere a ţintelor Europa 2020. Ţintele UE sunt centrate pe îmbunătăţirea rezultatelor educaţionale, datorită influenţei lor asupra creşterii economice, prin ocuparea productivă a forţei de muncă, formarea competenţelor, formarea profesională şi menţinerea elevilor în sistem. Tabelul 1. prezintă patru ţinte asociate domeniului educaţie pentru UE 2020, în comparaţie cu ţintele naţionale ale României şi progresul ţării până în 2013.

 

Tabelul 1
Ţinte selectate ale Strategiei Europa 2020 – Situaţia de fapt

 

Ţinte Europa 2020 Ţinte România (%) România în 2013 (%)
75% din populaţia cu vârstă între 20-64 de ani să fie încadrată pe piaţa muncii 70 63,9
Rata de părăsire timpurie a şcolii să fie sub 10% 11,3 17,3
Cel puţin 40% din populaţia cu vârste între 30-34 de ani să finalizeze studii tertiare 26,7 22,8
Cel puţin 15% din populaţia cu vârste între 25-64 de ani să participe la învăţarea pe tot parcursul vieţii 15* 2,0

 

Sursa: Comisia Europeană

* Ţinta României a fost revizuită la 10% în cadrul Programului Naţional de Reformă

 

Dintre cei afectaţi, populaţia din mediul rural are o rată de participare la educaţie şi formare profesională, la diferite niveluri, mult mai mică decât populaţia din mediul urban. Aproximativ 46% dintre tinerii români locuiesc în zonele rurale, însă, potrivit datelor actuale de la INS, numai 24% dintre elevi provin din mediul rural. Părăsirea timpurie a şcolii este, în esenţă, o problemă în special în mediul rural în România. La nivelul învăţământului secundar inferior, rata de abandon şcolar a fost de 1,5 ori mai mare în şcolile din mediul rural, decât în cele din mediul urban. Pe măsură ce elevii înaintează în sistemul de învăţământ, se observă o subreprezentare semnificativă a tinerilor din mediul rural.

Îmbătrânirea populaţiei şi emigrarea au efecte nefavorabile asupra populaţiei de vârstă şcolară din România. Dacă aceste tendinţe se vor menţine, numărul elevilor va scădea cu 40% până în 20259, subliniind din nou nevoia de a asigura fiecărui cetăţean posibilitatea de a beneficia de reforme educaţionale care să abordeze calitatea, eficienţa, echitatea şi relevanţa şi participarea activă pe piaţa muncii. Scăderea populaţiei şcolare are implicaţii imediate şi pe termen lung asupra capitalului uman, agendei macroeconomice şi stabilităţii politice din România. Capitalul uman este esenţial pentru sectorul de servicii şi pentru cel agricol, sectoare care au cea mai mare contribuţie la ocuparea forţei de muncă din România. Cu alte cuvinte, dacă, pe lângă problema creată de scăderea populaţiei, un număr semnificativ de români pierd şansa de a obţine o educaţie şi o formare de bună calitate, cel puţin până la finalizarea ciclului secundar superior, vor fi compromise şi perspectivele de creştere economică ale ţării.

9 Comparat cu nivelurile din 2005

 

Sistemul de învăţământ românesc a trecut prin reforme importante în ultimele decenii, cu toate că există importante acţiuni nefinalizate. România a înregistrat o uşoară creştere în domeniul îngrijirii şi educaţiei timpurii a copiilor cu vârste între 3 şi 6 ani, rata brută a înscrierilor crescând de la 71,8% în 2003/2004 la 78,4% în 2011/2012. Discrepanţele dintre mediul urban şi mediul rural continuă să existe, chiar dacă s-au redus anual (de la 9 puncte procentuale în 2003/2004, la 4,5 puncte procentuale în 2011/2012)10. Serviciile de îngrijire în creşe a copiilor cu vârsta 0-3 ani sunt relativ rare, numai 2% dintre copiii din această categorie fiind înscrişi la creşă. Accesul la centre de îngrijire integrate şi de calitate ar avea un efect pozitiv privind înscrierea copiilor ai căror părinţi au nevoie de un astfel de sprijin, în special mamele care lucrează şi nu au pe nimeni în familie care să se ocupe de îngrijirea copiilor. Pentru majoritatea gospodăriilor în care acest sprijin nu este necesar, cei mai mulţi experţi sunt de părere că serviciile de îngrijirea copiilor de 0-3 ani ar trebui să se axeze în primul rând pe implicarea şi educarea părinţilor sau a persoanei de referinţă/profesionistului care interacţionează cu copilul, printr-o abordare multisectorială, care poate include vizite la domiciliu pentru a încuraja interacţiunile părinte-copil, consiliere şi educaţie pentru părinţi şi profesionişti privind sănătatea, igiena, nutriţia şi etapele importante în dezvoltarea copiilor, formare de grup şi împărtăşirea experienţelor, în special pentru comunităţile rurale sărace, printre altele.

10 Sursa: “Europa 2020 România: Politici bazate pe date concrete pentru productivitate, ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea competenţelor”, Banca Mondială 2013.

 

Cadrele didactice au un rol fundamental în furnizarea unei educaţii de calitate, iar atragerea celor mai buni profesionişti în domeniu reprezintă o prioritate. Sistemele de învăţământ performante din Europa şi din alte părţi oferă salarii de intrare în sistem relativ ridicate, cu care pot influenţa calitatea candidaţilor la ocuparea unui post didactic. În aceste sisteme, creşterile salariale ulterioare sunt adesea moderate. În România, în vreme ce salariile anuale brute maxime prevăzute de lege pentru cadrele didactice titulare cu normă întreagă din şcolile publice din România, raportate la PIB, pe cap de locuitor, nu sunt extrem de scăzute comparativ cu alte ţări europene (tabelul 1.1), salariile minime (ale debutanţilor) se numără printre cele mai mici din Europa (Eurydice, 2012), situându-ne pe locul al doilea, după Letonia. Salariul minim al unui debutant este de aproximativ 3.027 euro/an (sau aproximativ 250 euro/lună); după 40 de ani de muncă, cadrele didactice pot ajunge la un maxim de 8.560 euro/an (sau aproximativ 700 euro/lună) (tabelul 1.1). Salariile cresc conform prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările şi completările ulterioare, iar grila de salarizare este stabilită pe baza calificărilor profesionale şi a vechimii. Pe lângă salariul de bază, cadrele didactice pot primi 25% din salariul de bază, ca salariu de merit, 20% pentru activitate în zone izolate şi 15% pentru activitate de predare pentru elevi cu cerinţe educaţionale speciale.

 

Tabelul 1.1
Salariile anuale brute ale cadrelor didactice titulare care lucrează cu normă întreagă în şcolile publice

 

Salariul statutar de bază Salariul mediu actual
Minim Maxim RON EUR
RON EUR RON EUR
Preşcolar şi primar 12.833 3.027 36.287 8.560 24.137 5.694
Secundar inferior şi superior 13.655 3.221 36.287 8.560 24.541 5.789

 

Sursa: Eurydice, Salariile şi sporurile financiare ale cadrelor didactice şi ale directorilor de şcoală în Europa – 2012, Raport 2012-2013

 

Figura 1.2
Salariile statutare brute minime şi maxime ale cadrelor didactice titulare care lucrează normă întreagă în şcolile publice în raport cu PIB pe cap de locuitor (2011-2012)

 

 

 

Sursa: Europa 2020 România: Politici bazate pe date concrete pentru productivitate, ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea competenţelor (Banca Mondială, 2013)

 

În România, situaţia este diferită şi din alt punct de vedere. Nu există nicio altă ţară în Europa în care creşterea salarială de-a lungul vieţii active a unui cadru didactic să fie atât de lentă (pornind de la o bază atât de scăzută) sau în care să fie nevoie de atât de mulţi ani pentru a ajunge la cel mai mare nivel salarial: aproximativ 40 de ani.

Per ansamblu, nivelurile de finanţare ale educaţiei din România sunt printre cele mai scăzute din Europa, conform datelor Eurostat din 2009. În acel an, cheltuielile publice cu educaţia au fost de 4,2% din PIB în România, al doilea cel mai scăzut nivel după Slovacia, cu 4,09%, spre deosebire de state ca Danemarca (8,72%), Suedia (7,26%) şi Norvegia (7,24%). Procentul în

România a scăzut de la 4,2% în 2009, la 3,5% în 2010, iar în prezent este de 4,1%11. Cu toate că nu există o corelaţie clară între nivelul de finanţare şi performanţa sistemului la cel mai ridicat nivel de finanţare, niciunul dintre sistemele educaţionale cu performanţe de vârf nu se află în partea inferioară a clasamentului privind finanţarea educaţiei, ceea ce sugerează că există un nivel care este în mod evident “prea mic”.

11 Eurostat; Romania Insider, 2 mai 2013.

 

Tabelul 1.2
Tendinţe istorice ale cheltuielilor publice şi private cu educaţia în România

 

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Cheltuieli publice cu educaţia ca % din cheltuielile publice totale 8,98 10,03 10,30 9,77 10,34 n/a 11,11 n/a 10,31 8,79
Valoarea de referinţă UE 27 10,95 11,03 11,02 10,96 10,89 10,98 10,95 10,99 10,82 10,86
Cheltuieli publice cu educaţia ca % din PIB 3,25 3,51 3,45 3,28 3,48 n/a 4,25 n/a 4,24 3,53
Valoarea de referinţă UE 27 4.,99 5,10 5,15 5,06 5,04 5,03 4,95 5,07 5,41 5,44
Cheltuielile private cu educaţia ca % din PIB 0,21 0,16 n/a n/a 0,40 n/a 0,50 n/a 0,11 0,12
Valoarea de referinţă UE 27 0,60 0,60 0,64 0,65 0,69 0,67 0,71 0,75 0,79 0,82

 

Sursa: Eurostat12

12 Cifrele cheltuielor totale pentru toate nivelurile de învăţământ combinate

 

Tendinţele istorice ale cheltuielilor private şi publice cu educaţia în România, prezentate în Tabelul 1.2 de mai sus, evidenţiază următoarele explicaţii suplimentare: (i) alocarea pentru educaţie, ca procent din bugetul de stat, a fost mai redusă comparativ cu media UE; (ii) cheltuielile private cu educaţia în România sunt semnificativ mai mici decât media UE, sunt inconsecvente şi există o discrepanţă faţă de restul Europei privind tendinţa de creştere (media UE în 2010 a fost de aproape 7 ori mai mare decât cea din România).

Fluxuri financiare: Metoda de alocare a fondurilor pentru educaţie urmează un flux de jos în sus. Directorii de şcoală, împreună cu experţii din consiliile locale, pregătesc bugetul într-un cadru descentralizat şi transparent, pe baza costurilor standard per elev, aşa cum este prevăzut în art. 104 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Costurile unităţii per elev iau în considerare caracteristicile şcolii, inclusiv mediul de rezidenţă (urban, rural), nevoile privind utilităţile (pentru cele cu facturi mari la utilităţi pe timp de iarnă), nivelul de învăţământ (preşcolar, primar, secundar), profilul (frecvenţă normală, frecvenţă redusă, învăţământ la distanţă) şi tipul de învăţământ (public sau privat). În fiecare an, costurile unitare sunt stabilite prin Ordonanţă de Guvern, iar fondurile ajung numai la acei elevi care sunt înscrişi la şcolile finanţate de la bugetul de stat. Distribuirea fondurilor către fiecare comună, oraş, municipiu şi sector al municipiului Bucureşti se face cu suport tehnic de la MECS şi de la inspectoratele şcolare judeţene. România, ca parte a Pactului Euro Plus, s-a angajat să respecte principiul “banii urmează elevul”, ceea ce înseamnă că alocările sunt făcute per elev şi nu per şcoală. Finanţarea de bază pentru infrastructura şcolilor publice este asigurată de bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin şcolile publice. Managementul financiar al şcolii este descentralizat, însă MECS stabileşte formula de finanţare, pentru a se asigura că şcolile sunt finanţate de către consiliile locale şi că şcolile nu duc lipsă de fonduri, indiferent de capacitatea autorităţilor locale de a genera venituri. Cu toate acestea, dimensiunea echităţii finanţării per elev pare neadecvată, incapabilă să compenseze total discrepanţa dintre alocări şi nevoile reale ale şcolilor situate în comunităţile dezavantajate. Un studiu recent13, efectuat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi UNICEF România, relevă faptul că şcolile din astfel de comunităţi au resurse limitate şi că, de obicei, nu sunt capabile să implementeze activităţi care să sprijine elevii aflaţi în situaţie de risc de eşec şcolar (repetenţie, absenteism, abandon şcolar etc.). Formula de finanţare per elev ar trebui reactualizată, luând în considerare coeficienţi suplimentari: pentru a acoperi costurile adiţionale pentru sprijinirea învăţământului în limbile minoritare, a şcolilor situate în comunităţile dezavantajate (de exemplu comunităţile rome), a elevilor aflaţi în situaţie de risc de PTŞ şi a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, pentru a menţiona doar câţiva dintre aceşti coeficienţi.

13 Finanţarea sistemului de învăţământ preuniversitar pe baza standardelor de cost. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, UNICEF România, 2013.

 

1.3. Rezultate educaţionale

Ratele de înscriere în învăţământul primar şi secundar din România au crescut la începutul ultimei decade; cu toate acestea, a existat o descreştere a ratelor de înscriere la nivelurile primar şi secundar inferior. În 2012, această rată a scăzut la 90,6%, de la un maxim de peste 100% în 2005-2006, după cum arată figura de mai jos. Descreşterea ratelor de înscriere reflectă, în parte, o revenire la echilibru, în urma prevederii legale din 2003-2004, conform căreia vârsta de intrare la şcoală a fost modificată, pentru a permite înscrierea copiilor de 6 ani în clasa 1. Această prevedere a condus la creşterea semnificativă a ratei brute de înscriere în învăţământul primar şi secundar, depăşind 100%, deoarece copiii cu vârste de 6 şi 7 ani intrau la şcoală în acelaşi timp. În ciuda tendinţei generale, figura de mai jos arată o diferenţă majoră între ratele de înscriere din mediul rural şi urban.

 

Figura 1.3
Rata brută de înscriere în învăţământul primar şi secundar, în funcţie de mediu de rezidenţă (2005-2012)

 

 

 

Sursa: INS

 

La nivelul secundar superior, după decizia de a nu se mai şcolariza elevi în cadrul Şcolilor de Arte şi Meserii din 2009, liceul teoretic a devenit principala alternativă educaţională a elevilor care, de regulă, urmau traseul şcolii de are şi meserii, în momentul în care ÎPTI (şcolile profesionale) a devenit parte a traseului tehnologic. Astfel, cu toate că ratele de înscriere la liceu au crescut de la 72% în 2008-2009, la 92,7% în 2012-2013, ratele de înscriere în şcolile profesionale au scăzut semnificativ, de la 25,3%, la 3% în aceeaşi perioadă (figura 1.4 a). Cea mai mare scădere a ratei de înscriere se observă în rândul elevilor din mediul rural: de la 29% în 2008, la 0,9% în 2012. Totuşi, această tendinţă negativă a fost compensată de creşterea ratelor de înscriere a elevilor din mediul rural la licee (figura 1.4 b). În aceeaşi perioadă, rata brută de înscriere a elevilor din mediul rural la licee a crescut de la 68,7%, la 80,8%.

 

Figura 1.4a
Ratele de înscriere în ÎPTI (şcoli profesionale)

 

 

 

Sursa: INS

 

Figura 1.4b
Ratele brute de înscriere la licee şi ÎPTI

 

 

 

Sursa: INS

 

Deşi există o tendinţă de creştere a ratelor de înscriere în învăţământul secundar superior, mulţi tineri continuă să aibă rezultate scăzute la evaluările naţionale şi internaţionale. Scorurile PISA din perioada 2006-2012 indică o scădere a procentului analfabetismului funcţional şi a competenţelor la matematică (figura 1.5). 41% dintre elevi nu au competenţe matematice de bază şi 37% sunt analfabeţi funcţional (tabelul 1.5). Aceste rezultate sunt considerabil mai mari decât procentul mediu al tinerilor cu performanţe scăzute din UE.

 

Figura 1.5
Performanţa la PISA, 2006, 2009 şi 2012

 

 

 

Sursa: Analiza Băncii Mondiale asupra rezultatelor PISA 2012, OCDE 2012

 

Tabelul 1.3
Elevi cu performanţe scăzute la matematică şi lectură, PISA 2009 şi 2012

 

Procentul celor cu performanţe scăzute
2009 2012
Matematică Lectură Matematică Lectură
UE 22,2 19,6 22,1 17,8
România 47,0 40,4 40,8 37,3

 

Sursa: OCDE (PISA)

N.B.

Elevii care nu îndeplinesc cerinţele de bază la citire, matematică şi ştiinţă sunt clasificaţi ca având performanţe scăzute.

 

Cu toate acestea, în România există diferenţe majore. Comparaţiile între cei mai săraci şi cei mai bogaţi copii sunt foarte dramatice; copiii cei mai săraci fiind la un nivel cu 2,5 ani în urma copiilor cei mai bogaţi (figura 1.6)14. În acelaşi timp, băieţii au performanţe mai bune decât fetele la matematică, dar rămân cu aproape un an în urmă la lectură. Copiii din mediul rural sunt aproape cu un an în urma celor din mediul urban. Scorurile scăzute la evaluările PISA la citire, matematică şi ştiinţe au drept cauză diferenţele semnificative dintre şcolile din mediul rural şi cele din mediul urban, ceea ce reflectă discrepanţe socio-economice şi culturale semnificative.

14 O diferenţă de 40 de puncte în scorurile PISA este echivalentă cu un an de şcolarizare.

 

Figura 1.6
Performanţele la matematică la testele PISA, scoruri pentru grupurile selectate, 2012

 

 

 

Sursa: OCDE, PISA 2012

 

Alte teste internaţionale, cum ar fi TIMSS şi PIRLS, au arătat aceeaşi lipsă de progres semnificativ în îmbunătăţirea rezultatelor la învăţătură în România15. Rezultatele examinărilor naţionale de la sfârşitul claselor a 8-a şi a 12-a subliniază, de asemenea, că un număr semnificativ de mare de tineri nu îşi pot continua studiile cu succes. În 2012, mai puţin de 60% dintre cei care au susţinut examenul de Bacalaureat au promovat.

15 BM Europa 2020 România Raport şi Notă a Băncii Mondiale, Cahu, 2013.

 

Astfel, nu numai că populaţia şcolară a României se diminuează din cauza ratei scăzute a naşterilor şi a emigrării, ci şi din cauza numărului mare de elevi care părăsesc timpuriu sistemul de învăţământ, fără a dobândi competenţele şi formarea adecvate, necesare tranziţiei spre piaţa muncii. În rândul tinerilor, inactivitatea este strâns legată de rezultatele şcolare slabe, de apartenenţa etnică (etnia romă) şi de rezidenţa în mediul rural. Ratele de şomaj indică faptul că cea mai mare parte a tinerilor şomeri (cei sub 25 de ani) se regăseşte în următoarele categorii ocupaţionale: muncitori necalificaţi în ferme, muncitori în industria prelucrătoare şi în construcţii civile. Mai mult, există şi alte domenii ocupaţionale în care majoritatea şomerilor sunt tineri: mecanici/tehnicieni, economişti, asistenţi medicali generalişti, tehnicieni în domeniul ingineriei, electricieni şi ingineri energeticieni16. Venitul Minim de Inserţie, ca o formă de beneficiu de asistenţă socială, garantată prin lege specială, este retras când beneficiarii găsesc un loc de muncă; din această cauză, cei care beneficiază de acest ajutor sunt reticenţi în căutarea şi acceptarea unui loc de muncă. În plus, există lipsuri în reglementările legislative privind piaţa muncii, care descurajează munca şi impun bariere în angajarea femeilor, a persoanelor tinere sau în vârstă şi a persoanelor aparţinând minorităţilor etnice.

16 Europa 2020 România: Politici bazate pe date concrete pentru productivitate, ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea competenţelor, Anexa 1, Banca Mondială, 2013.

 

Ratele inactivităţii tinerilor cu vârste între 15-24 de ani din România, în special în rândul femeilor, sunt printre cele mai ridicate din UE şi din alte economii în curs de dezvoltare. Ratele tinerilor care sunt şomeri, neînscrişi în nicio formă de educaţie sau formare (numiţi adesea NEET) se încadrează în sfera celor dinţările din sudul Europei; Bulgaria fiind situată cel mai rău în UE10 (figura 1.7). Şomajul în rândul tinerilor în România este deosebit de mare, in raport cu şomajul în rândul adulţilor, care este mai mic, comparativ cu alte ţări UE1017.

17 Idem 17.

 

Figura 1.7
Rata de inactivitate în rândul tinerilor din România este mare, conform normelor internaţionale. Procent din populaţia de vârsta activă, pe grupe de vârstă, 2011

 

 

 

Sursa: Eurostat, 2012

Repetenţia este unul dintre cei mai importanţi factori de predicţie ai abandonului şcolar sau ai exmatriculărilor (care apar atunci când sistemul de învăţământ forţează elevul să plece). Ratele de repetenţie din România sunt destul de mari, în special în rândul băieţilor şi al elevilor din învăţământul secundar inferior din mediul rural, după cum arată şi tabelul de mai jos:

 

Tabelul 1.4
Ratele de repetenţie în învăţământul primar şi secundar inferior, în funcţie de mediul de rezidenţă şi sex, 2011

 

Primar Secundar inferior
Total 2.2 4.1
Urban 1.5 3.3
Rural 2.9 4.9
Fete 1.7 2.8
Băieţi 2.6 5.2

 

Sursa: Date de la Institutul Naţional de Statistică, 2011

 

1.4. Fenomenul părăsirii timpurii a şcolii

Părăsirea timpurie a şcolii (PTŞ)18 este definită în România ca procentul tinerilor cu vârste între 18-24 de ani care au finalizat cel mult ciclul secundar inferior (echivalentul clasei a opta) şi care nu mai urmează nicio altă formă de şcolarizare/formare profesională19. După cum am precizat anterior, în raport cu obiectivele acestui document, pilonii şi programele reprezentative propuse vor căuta nu doar să reducă rata de PTŞ (principiul de bază al condiţionalităţii ex-ante), ci şi să asigure accesul a cât mai mulţi elevi, dincolo de finalizarea învăţământului secundar inferior, cel puţin până la finalizarea învăţământului obligatoriu, care, în România, înseamnă finalizarea clasei a 10-a. De aceea, această strategie îi va avea în vedere pe elevii cu vârsta de până la 16 ani şi, respectiv, până la finalizarea clasei a 10-a.

18 A se vedea în Anexă toate definiţiile oficiale ale UE privind părăsirea timpurie a şcolii şi terminologia politicilor privind PTŞ.

19 Cei care au finalizat învăţământul obligatoriu, clasa a zecea conform legislaţiei româneşti, nu vor fi incluşi în măsurile privind PTŞ, chiar dacă nu au finalizat învăţământul secundar superior (clasa a 12-a).

 

Cu o rată a PTŞ ce depăşeşte 17%, România este printre cele cinci ţări europene cu ratele cele mai ridicate. Cu toate că se apropie de media europeană, ratele PTŞ din România sunt depăşite doar de ratele din Italia, Portugalia, Spania şi Malta (figura 1.8). În ultimul deceniu, rata de PTŞ în România a urmat o scădere constantă; România a redus distanţa dintre propria rată de PTŞ şi rata UE în 2009 (figura 1.9) şi se află pe traiectoria atingerii obiectivului UE de 10% până în 2017 (figura 1.10). Din păcate, în 2010, ca efect al crizei financiare globale din 2008-2009, rata PTŞ a crescut, anulând progresul anilor anteriori. În plus, există alţi doi factori care au influenţat creşterea bruscă din 2010: (i) integrarea datelor în sistemul EUROSTAT, care a determinat o colectare mai exactă a datelor şi (ii) decizia de a nu se mai şcolariza elevi în cadrul Şcolilor de Arte şi Meserii.

 

Figura 1.8
Ratele de părăsire timpurie a şcolii pentru tinerii cu vârste între 18 şi 24 de ani în Europa

 

 

 

Sursa: Sondaj Eurostat privind forţa de muncă, 2012

 

Figura 1.9
Ratele de PTŞ în România şi UE, 2003-2012

 

 

 

Sursa: Eurostat

 

Figura 1.10
Evoluţia proiectată şi evoluţia reală a ratelor de PTŞ în România (2000-2020)

 

 

 

Sursă: Raportul anual al Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice

 

Părăsirea timpurie a şcolii are implicaţii sociale şi economice importante. PTŞ este un factor major care contribuie la excluziunea socială ulterioară a individului. Estimările legate de competenţele necesare ocupării unui loc de muncă în Europa sugerează că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de o persoană care a părăsit timpuriu şcoala20. Tinerii care părăsesc prematur şcoala sunt mai predispuşi să suporte riscul de a deveni şomeri sau de a câştiga mai puţin, odată ce găsesc un loc de muncă. Iar această problemă generează o serie de costuri publice şi sociale suplimentare, sub forma unor costuri mai ridicate pentru serviciile publice, cum sunt cele din sănătate, justiţie şi plata prestaţiilor sociale, venituri individuale şi o creştere economică mai mici, precum şi venituri fiscale mai reduse. Costurile unei astfel de excluziuni au fost estimate, în unele ţări, pe baza analizei costurilor sociale şi economice majore la nivel de individ şi societate şi, în acest context, costurile persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala au ajuns, pe durata vieţii, la 1-2 milioane euro per persoană21. Mesajul este clar: O ţară a cărei rată PTŞ este ridicată, va avea probleme privind ocuparea forţei de muncă, coeziunea socială şi competitivitatea în general.

20 “Reducerea părăsirii timpurii a şcolii în UE”, Parlamentul European, Comitetul pentru Educaţie şi Cultură, 2011.

21 Ibid. Estimările de cost pentru durata vieţii au fost estimate în Olanda la 1,8 milioane de euro, în Finlanda la 1,1 milioane de euro şi în Irlanda la 1,2 milioane.

 

Reducerea PTŞ este esenţială pentru atingerea mai multor obiective cheie din strategia Europa 2020. Este important să fie luate în considerare ambele obiective: de “creştere inteligentă”, prin îmbunătăţirea nivelurilor de educaţie şi formare, şi de “creştere incluzivă”, prin evidenţierea PTŞ ca factor de risc major pentru şomaj, sărăcie şi excluziune socială. Chiar şi obiectivul de creştere susţinută, care pune accentul pe eficienţa resurselor, sustenabilitatea şi competitivitatea mediului, este afectat de PTŞ, care va compromite competitivitatea oricărei economii, dacă nu este ţinută sub control. Ţinta UE pentru 2020 este de reducerea procentului celor care părăsesc timpuriu şcoala la mai puţin de 10%22, ţintă care nu va fi atinsă urmărind tendinţele actuale. Ţintele naţionale au stabilit o rată mai realistă, de 11,3% a procentului celor care părăsesc timpuriu şcoala, ţintă care să fie atinsă până în2020, dar chiar şi această ţintă pare o provocare.

22 Ibid.

 

Una dintre principalele priorităţi ale României continuă să fie îmbunătăţirea competenţelor populaţiei şi reducerea părăsirii timpurii a şcolii. România susţine principiul egalităţii de şanse în educaţie, indiferent de caracteristicile individuale: dizabilităţi fizice sau mentale, mediul cultural sau socio-economic, limba maternă, originea etnică, zona de origine îndepărtată geografic, printre altele23. La nivel european, îmbunătăţirea calităţii şi creşterea investiţiilor în învăţământ, inclusiv în învăţământul profesional şi tehnic, creşterea participării şcolare la toate nivelurile învăţământ, precum şi o mai mare mobilitate educaţională şi profesională a elevilor, studenţilor şi a cadrelor didactice ar trebui să reprezinte, conform Comisiei Europene, priorităţi cheie ale statelor membre, pentru atingerea celor două obiective stabilite în Strategia Europa 2020 pentru domeniul educaţie24. O altă provocare importantă este îmbunătăţirea rezultatelor pe care le au elevii români la materii cheie şi alinierea acestora la rezultatele înregistrate în prezent în majoritatea statelor europene. În acest sens, provocarea României constă în capacitatea de îmbunătăţire a performanţei educaţionale actuale, în vederea satisfacerii cerinţelor unei economii bazate pe cunoaştere, a creşterii calităţii proceselor de predare şi învăţare şi a eficienţei sistemului.

23 Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare: Articolele 2 şi 3.

24 Ţintele educaţionale europene: (i) reducerea ratei de părăsire timpurie a şcolii sub 10% (ţinta PNR a României: 11,3%); (ii) cel puţin 40% din populaţia cu vârste între 30-34 de ani să finalizeze educaţia terţiară (ţinta PNR a României: 26,7%).

 

PTŞ este mai ridicată în rândul băieţilor, decât al fetelor, la fiecare nivel de învăţământ, cu excepţia învăţământului profesional şi tehnic. Tabelul 1.5 arată ratele de PTŞ în 2010-2011 la trei niveluri de învăţământ.

 

Tabelul 1.5
Ratele de abandon şcolar pe nivel de învăţământ şi pe gen, 2010-2011

 

Rate de abandon şcolar, 2010-2011
Primar Gimnazial Secundar
Total 1,6 2,0 3,2
Femei 1,5 1,9 2,7
Bărbaţi 1,7 2,1 3,7

 

Sursa: INS

 

Ratele de abandon şcolar explică doar parţial fenomenul PTŞ, dar oferă o imagine alarmantă: în cifre reale, aproximativ 12.000 de elevi din învăţământul primar şi peste 28.000 de elevi din învăţământul secundar inferior părăsesc sistemul în fiecare an. De fapt, dacă analizăm o singură grupă de vârstă, numai 84% dintre elevii înscrişi în clasa I în 2004 se mai află în şcoală la finalul clasei a VIII-a.

 

Tabelul 1.6
Înscrierea pe grupe de vârstă

 

An şcolar Număr de elevi înscrişi în clasa a opta Număr de elevi înscrişi în clasa întâi în urmă cu 8 ani %
2012-2013 189.490 224.875 84,3
2011-2012 190.535 226.226 84,2
2010-2011 236.842 285.932 82,8
2009-2010 204.969 246.440 83,2
2008-2009 210.536 257.373 81,8

 

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

 

Ratele de abandon şcolar în învăţământul profesional şi tehnic reprezintă o provocare importantă. Între anii şcolari 2009-2010 şi 2010-2011, rata PTŞ a elevilor din învăţământul profesional şi tehnic aproape s-a dublat (Tabelul 1.7). Rata abandonului în rândul femeilor o depăşeşte pe cea din rândul bărbaţilor, marcând o abatere clară de la tendinţele de la alte niveluri, unde probabilitatea ca fetele să rămână în şcoală este mai mare decât în cazul băieţilor.

 

Tabelul 1.7
Ratele de abandon şcolar în învăţământul profesional şi tehnic, în funcţie de gen, 2007-2011

 

2007-2008 2008-2009 2009-2010 2010-2011
Total 8.5 8.3 8.6 19.8
Femei 8.7 8.3 9.7 21.9
Bărbaţi 8.3 8.2 7.9 18.6

 

Sursa: INS

 

Criza financiară şi schimbările de politici în ÎPT sunt două posibile explicaţii pentru creşterea ratei PTŞ în rândul absolvenţilor de unităţi de învăţământ profesional şi tehnic. Decizia de a nu mai şcolariza elevi în cadrul şcolilor de arte şi meserii, în principal din cauza faptului că ofereau un nivel scăzut de calificare, nivel care nu mai era solicitat de piaţa muncii, a fost implementată în anul şcolar 2009-2010, impactul său fiind resimţit în anul şcolar următor. Un efect neintenţionat al acestei politici a constat în intimidarea elevilor cu performanţe scăzute, care s-au confruntat cu un risc mai mare de a abandona şcoala decât de a finaliza programul în care erau deja înscrişi şi acest fapt a contribuit la creşterea procentului de tineri şomeri, neînscrişi în nicio formă de educaţie sau formare (numiţi şi NEET).

Deloc surprinzător, rata PTŞ pentru elevii din ÎPT a fost de 16,5% în 2009 şi a crescut cu 3,5 puncte procentuale, până la 20%, în 2010, în contextul în care elevii care erau înscrişi în învăţământul profesional şi tehnic până în 2009 au părăsit sistemul. Impactul se poate să se fi răspândit şi la clasele inferioare, unde elevii din învăţământul secundar inferior, cu şanse mici de a reuşi în învăţământul liceal teoretic sau tehnologic, au considerat că nu mai au de ce să rămână în şcoală până la finalizarea învăţământului secundar inferior, dacă alternativa ÎPT nu mai era disponibilă.

În decembrie 2013, guvernul a schimbat, printr-o ordonanţă, sistemul de ÎPT şi a deschis, pentru elevi, noi oportunităţi de a se înscrie în programe de formare profesională imediat după clasa a VIII-a. Conform noilor reguli, elevii nu mai sunt obligaţi să intre în învăţământul secundar superior pentru a se putea înscrie în ÎPT.

Cu toate acestea, provocarea rămâne, în sensul furnizării unui ÎPT de calitate, cu o legătură clară, fie cu piaţa muncii, fie cu o continuare a educaţiei şi formării sau cu identificarea unor alternative credibile pentru copiii şi tinerii care nu promovează examenele de la sfârşitul clasei a VIII-a sau care nu au rezultate suficient de bune pentru a fi acceptaţi în liceele pe care le preferă. Durata studiilor este stabilită la 3 ani. Mai mult, MECS a crescut numărul locurilor disponibile pentru elevii din şcolile din ÎPT pentru anul şcolar 2014-2015 (de la 20.000 în 2012 şi 26.000 de locuri în 2013, la 51.000 pentru 2014-2015, prin Ordonanţă de Guvern), iar numărul locurilor pentru stagii de practică a crescut la 5.000 în anul şcolar 2014-2015.

1.5. Factori care determină părăsirea timpurie a şcolii

Feedback-ul primit în timpul atelierelor de consultare a condus, de asemenea, la date concrete, bazate pe experienţe personale, privind factorii principali care determină părăsirea timpurie a şcolii în România. Feedback-ul a fost colectat de la cei 142 de participanţi la atelierele de lucru consultative şi de la un număr suplimentar de 404 persoane, care au completat chestionarul online (a se vedea Anexa 3B pentru o prezentare detaliată a legăturii dintre aceşti factori şi intervenţiile noi, modificate şi existente propuse în Strategie).

 

Tabelul 1.8
Factori care determină părăsirea timpurii a şcolii

 

Factori care influenţează elevul/familia în privinţa cererii de educaţie
• Nivelul scăzut al venitului per familie, ca o constrângere financiară pentru a suporta costurile colaterale ale educaţiei, în special în rândul familiilor sărace şi dezavantajate
• Accesibilitatea teritorială scăzută a serviciilor de educaţie în zonele rurale izolate
• Implicarea copiilor în activităţi de muncă sezonieră şi de îngrijire a fraţilor mai mici
• Migraţia părinţilor din unele comunităţi, în străinătate (conduce la retragerea temporară de la şcoală)
• Nivelul de educaţie al părinţilor, în special nivelul de educaţie al mamei
• Modul de a percepe beneficiile şcolarizării în familie
• Copiii cu dizabilităţi şi cerinţe educaţionale speciale
• Sănătatea, căsătoria timpurie şi/sau sarcina, alte motive personale
• Sărăcia, posibilităţile reduse de angajare şi participarea scăzută la educaţie a părinţilor în multe comunităţi rurale/suburbane; rata PTŞ ridicată în rândul copiilor romi este, de asemenea, asociată sărăciei şi, în unele cazuri, factorilor culturali
Factori care influenţează oferta de educaţie
• Numărul insuficient de locuri şi disponibilitatea limitată a programelor tip A Doua Şansă, ÎPTI şi Şcoală după Şcoală în zonele rurale şi în comunităţile sărace
• Numărul insuficient de locuri pentru ucenicie/stagii de practică
• Lipsa infrastructurii la nivelul creşelor, în special în zonele rurale
• Infrastructura insuficientă la nivelul ÎPT
• Calitatea slabă a sistemului actual de ÎPTI, în unele unităţi de învăţământ
• Insuficienta corelare între oferta educaţională şi specificul economic local
• Calitatea, procesele şi practicile educaţionale: probleme comportamentale la nivel de şcoală, în special în ceea ce priveşte atitudinea cadrelor didactice faţă de elevi (şi reciproc) sau a atitudinii cadrelor didactice faţă de părinţi
• Sprijinul insuficient pentru elevii aparţinând grupurilor minoritare
• Calitatea proceselor de predare şi învăţare: abilităţile şi metodele de predare ale cadrelor didactice nu sunt corelate cu metodele moderne şi sunt inadecvate pentru a răspunde nevoilor grupurilor aflate în situaţie de risc; metodele de predare sunt inadecvate; lipsa resurselor de învăţare disponibile în şcoli; elevii sunt incapabili să promoveze examenul naţional de la sfârşitul clasei a VIII-a; cadrele didactice nu sunt motivate
• Mediul şcolar – lipsa de comunicare între diferitele niveluri ale sistemului educaţional şi părinţi/comunitate şi alte instituţii relevante la nivel local
• Lipsa disponibilităţii resurselor financiare suplimentare la nivelul MECS: alocările bugetare şi de personal pentru abordarea PTŞ au fost insuficiente; condiţiile din şcoli sunt inadecvate
• Lipsa consilierilor şcolari sau a psihologilor pentru a-i ajuta pe copiii cu cerinţe educaţionale speciale; elevii cu dizabilităţi nu primesc sprijinul adecvat
• Lipsa unor date fiabile, transparente şi în timp util împiedică capacitatea sectorului de a monitoriza adecvat tendinţele de părăsire timpurie a şcolii
• Corelaţia slabă între oferta educaţională şi nevoile de competenţe şi cunoştinţe de pe piaţa muncii
• Alocarea financiară limitată per elev din bugetul şcolii (căci numărul de elevi este mic), care acoperă
doar costurile administrative de bază şi salariile cadrelor didactice, fără a exista fonduri disponibile pentru măsurile specifice privind PTŞ

 

Ţinta stabilită în Programul Naţional de Reformă este de a atinge un nivel al PTŞ de 11,3% în 2020. Această ţintă este mai mare decât ţinta europeană de 10%, dar se bazează pe o evaluare mai realistă, atât a perspectivelor de creştere economică, cât şi a impactului aşteptat al implementării măsurilor menite să reducă rata de părăsire timpurie a şcolii.

Capacitatea guvernului de a monitoriza şi a soluţiona PTŞ este serios limitată de lipsa de fundamentare bazată pe analiza datelor concrete. Acest lucru este accentuat şi de faptul că, în ciuda repetatelor investiţii şi iniţiative sprijinite de cooperarea tehnică internaţională, Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România (SIIIR) al MECS nu este încă total funcţional, nu furnizează date complete pentru toţi elevii din sistemul de învăţământ şi necesită actualizare. Recent, s-a asigurat finanţarea prin PODCA (4 milioane de euro) pentru reproiectarea SIIIR la nivel naţional, pentru toate sectoarele din învăţământ. Cu toate acestea, proiectul ar trebui să acopere unele zone critice, pentru a evita problema care contribuie de obicei la eşecul proiectelor de acest fel, şi anume: aceea că directorii de şcoală şi inspectorii şcolari trebuie să găsească utilizări practice pentru datele pe care le colectează şi să devină responsabili de furnizarea datelor corecte şi în timp util către SIIIR. În consecinţă, este nevoie de schimbări în paralel în sistemele de management şi procedurile administrative (la nivel naţional, regional şi de şcoală) pentru: (i) a consolida capacitatea analitică la nivel de şcoală; (ii) a oferi sprijin direct utilizatorilor finali, pentru a asigura introducerea adecvată şi utilizarea acestor noi sisteme de management şi date (nu numai a modului de utilizare a software-ului) la toate nivelurile; şi (iii) a asigura furnizarea de mentenanţă tehnică neîntreruptă pentru utilizatori, adecvată a bazelor de date şi de conectivitate. Pe scurt, sistemul ar trebui să fie în măsură să genereze rapoarte corecte, valide şi de calitate, la intervale adecvate, pentru a documenta mai bine procesul de luarea deciziilor, la toate nivelurile.

Există decalaje semnificative în schimbul de informaţii şi în integrarea de date la nivel guvernamental, care trebuie adresate pentru a sprijini luarea deciziilor pe bază de date concrete, pentru a reduce PTŞ. Un sistem adecvat de sprijinire a luării deciziilor ar trebui să beneficieze de toate datele şi informaţiile disponibile la nivel guvernamental. Proiectarea şi implementarea unui astfel de sistem va necesita integrarea datelor existente în SIIIR, cu alte baze de date guvernamentale cheie (de exemplu: datele privind recensământul populaţiei). Această integrare este necesară pentru a produce şi estima automat toţi indicatorii educaţionali necesari pentru reducea PTŞ (la toate nivelurile geografice). Reducerea proceselor birocratice şi îmbunătăţirea schimbului de informaţii sunt, de asemenea, necesare pentru a furniza sisteme informaţionale guvernamentale adecvate şi complete, în vederea sprijinirii procesului de administrare a PTŞ (de exemplu: rapoarte ale poliţiei, registre ale nou-născuţilor, beneficiarii programelor de burse sociale, printre alţii). Un pas important pentru dezvoltarea unui răspuns guvernamental integrat este acela de a oferi acces deplin la informaţiile cheie necesare sprijinirii solicitărilorviitoare ale procesului de administrare a PTŞ.

1.6. Principalele grupuri aflate în situaţie de risc de părăsire timpurie a şcolii în România

Minorităţile şi alte grupuri marginalizate. Datele din Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) arată diferenţe semnificative între copiii din cea mai săracă chintilă şi cei din alte categorii. Conform studiilor recente25, principalele motive ale abandonului şcolar, identificate atât de actorii educaţionali, dar şi de familii, sunt direct asociate dificultăţilor financiare. Populaţia de etnie romă este cea mai vulnerabilă în faţa acestora26, iar situaţia este cu atât mai gravă în cazul fetelor de etnie romă, din cauza condiţiilor de trai precare şi a tradiţiilor. Cercetările recente au arătat că, din 597 de copii de etnie romă (cu vârste între 7-11 ani), din familii cu cel puţin un copil în afara şcolii, aproape jumătate dintre ei (44,2%) nu participă la niciun program de educaţie sau formare profesională27. Conform recensământului din 2011, 14% din populaţia de etnie romă este analfabetă, comparativ cu 1% din rândul altor minorităţi sau români şi numai 9% au terminat liceul, comparativ cu 39% din rândul altor comunităţi sau români. Lipsa datelor statistice oficiale fiabile privind situaţia romilor, în general, şi participarea romilor la educaţie, în particular, este un obstacol important în estimarea corectă a magnitudinii acestei probleme şi a tendinţelor actuale28. Factorii culturali sunt parţial responsabili de această problemă, deoarece persoanelor de etnie romă le este dificil să se identifice drept romi, fără a se confrunta cu situaţii de discriminare. Estimările experţilor plasează numărul romilor ca fiind mult mai mare, comparativ cu raportările oficiale: conform datelor Consiliului Europei, în 2010, populaţia de etnie romă din România a fost estimată între 1.200.000 şi 2.500.000 (adică între 6-12% din totalul populaţiei)29. Mai mult, datele anchetei forţei de muncă în gospodării UNDP/BM/CE (2011) indică faptul că mai mult de o treime (37%) din populaţia de etnie romă din România are sub 15 ani, în contrast puternic cu profilul demografic de îmbătrânire a populaţiei din România.

25 Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, “Extinderea modelului de intervenţie ZEP în 103 comunităţi dezavantajate din România”, 2011.

26 Raportul Naţional 00SC, România, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei/ UNICEF 2012.

27 Surdu, L. (coord.) (2011). Participare, absenteism şcolar şi experienţa discriminării romilor din România. Romani Criss/UNICEF, Bucureşti 2011. Sondajul a fost efectuat pe un eşantion de adulţi romi, părinţi cel puţin ai unui copil care nu se află în şcoală, din 56 de comunităţi rome compacte din 30 de judeţe (din cele 41 existente) şi în municipiul Bucureşti. Mărimea sub-eşantioanelor corespunde ponderii populaţiei de la recensământul din 2002.

28 De exemplu: statisticile INS privind înscrierile arată clasificarea în funcţie de originea etnică, prezentând cifrele pentru etnicii români, maghiari, germani, sârbi, ucraineni, slovaci, cehi, bulgari. Romii sunt incluşi în categoria “alte minorităţi”, chiar dacă cifrele pentru această categorie sunt mult mai mari decât în cazul celorlalte.

29 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Social şi Economic European şi Comitetul Regiunilor, Un cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020, Comisia Europeană, 2011.

 

Raportul Raxen (2009) pentru România a arătat că segregarea teritorială este strâns corelată cu părăsirea timpurie a şcolii, participarea scăzută pe piaţa muncii şi costurile ridicate ale altor servicii (transportul public, sănătatea etc.). Romii sunt în special vulnerabili la acest tip de segregare. Studiul regional privind situaţia romilor (2011) a arătat că majoritatea gospodăriilor rome, 56%, sunt dispuse în aşezări în care etnia dominantă este cea romă. Între 2000-2006, aproximativ 10.300 dintre elevii romi din România au beneficiat de măsuri afirmative (locuri rezervate romilor în învăţământul secundar şi în învăţământul profesional şi tehnic) şi aproximativ 1.420 de elevi au beneficiat de locuri speciale în universităţi30. După cum a mai fost menţionat în acest raport, obstacolele cheie în faţa succesului lor apar cu mult înaintea acestor cicluri de învăţământ, existând un număr disproporţionat de mare de romi care nu au frecventat niciodată şcoala sau care au abandonat înainte de finalizarea învăţământului secundar inferior.

30 Diagnosticare şi consultanţă pentru politicile de sprijinire a incluziunii romilor din România, Banca Mondială, 2013.

 

Copiii din comunităţile rurale. Părăsirea timpurie a şcolii în România este, în mare parte, o problemă pregnantă, mai ales în mediul rural. Valoarea medie a indicatorului PTŞ pentru regiunea Bucureşti-Ilfov se află deja sub ţinta europeană impusă31, ceea ce nu este deloc surprinzător, având în vedere numărul relativ scăzut al populaţiei rurale, procentul ridicat al gospodăriilor cu valori ale veniturilor peste medie, precum şi proximitatea capitalei care prezintă cea mai diversificată ofertă educaţională. Există câteva studii recente care trec în revistă factorii determinanţi ai părăsirii timpurii a şcolii în zonele rurale; totuşi, performanţa scăzută a sistemului educaţional în zonele rurale este studiată de peste un deceniu. La sfârşitul anilor 199032, elevii din zonele rurale din România erau de opt ori mai supuşi riscului de a primi calificativul “insuficient” la testele obligatorii la ştiinţe, în comparaţie cu colegii lor din zonele urbane. Chiar dacă aproape jumătate dintre copiii cu vârstă şcolară locuiesc în zonele rurale, ei reprezintă doar aproximativ 24% dintre elevii din învăţământul secundar superior. Rata de abandon şcolar a fost de 1,5 ori mai mare în zonele rurale decât în cele urbane. Peste 25% dintre persoanele din zonele rurale au finalizat învăţământul primar sau nu au finalizat niciun ciclu de educaţie formală, în timp ce, în zonele urbane, numai 2,6% au niveluri similare de educaţie.

31 De notat că media este de 7,4%, dar distribuţia urban şi rural este de 6,1% şi, respectiv, 18,2%.

32 Sursa: Proiectul pentru Educaţia Rurală din România, Banca Mondială.

 

Figura 1.11
Chiar şi regiunile dezvoltate se află în imposibilitatea de a elimina PTŞ în rândul populaţiei din mediul rural (2012)

 

 

 

Sursa: INS

 

Guvernul României a iniţiat acţiuni coordonate în 200333 pentru a soluţiona această problemă şi pentru a sprijini accesul la un învăţământ de calitate pentru elevii din zonele rurale, prin îmbunătăţirea condiţiilor de predare-învăţare şi dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, promovarea programelor de inovare la nivel de şcoală, consolidarea legăturilor între şcoli şi comunităţi şi consolidarea capacităţii autorităţilor centrale şi locale de a monitoriza rezultatele, de a disemina informaţia şi de a propune strategii şi politici pentru o mai bună învăţare. Aceste politici s-au dovedit a fi eficiente în aproximativ 10 ani, perioadă în care s-au înregistrat o serie de rezultate pozitive: (i) procentul elevilor din mediul rural care au luat note peste 9 la examenul de Capacitate/Evaluare naţională la sfârşitul clasei a VIII-a s-a triplat, de la 2,4 în 2003 la 8,1% în 2009; (ii) discrepanţa rural-urban a elevilor cu note peste 7 la Capacitate/Evaluare naţională la sfârşitul clasei a VIII-a a scăzut, de la 16,5 în 2003 la 13,8% în 2009; (iii) numărul elevilor din mediul rural care au continuat studiile gimnaziale a crescut cu aproape 16%; şi (iv) peste 40.000 de cadre didactice şi-au îmbunătăţit abilităţile, prin intermediul unui program de dezvoltare profesională desfăşurat în intervalul 2003-2009, la nivel de şcoală, în timp ce 3.090 de cadre didactice şi-au îmbunătăţit abilităţile prin învăţământ la distanţă.

33 Proiectul pentru Educaţia Rurală din România finanţat de Banca Mondială, implementat între anii 2003-2009.

 

Criza economică recentă a adus noi provocări: probleme privind accesul la nivelul învăţământului secundar superior şi impactul crizei economice asupra veniturilor familiilor din mediul rural, însemnând costuri de transport şi alte costuri directe şi indirecte de şcolarizare mai greu de suportat.

Elevii care repetă sau care abandonează şcoala. Conform statisticilor INS privind înscrierile pentru 2012, 1.970.916 de elevi erau înscrişi în învăţământul obligatoriu, respectiv până la clasa a X-a34. Totuşi, aceleaşi statistici indică şi faptul că 173.356 de elevi cu vârstă corespunzătoare parcurgerii învăţământului obligatoriu nu sunt înscrişi în sistemul de educaţie, ceea ce reprezintă 16,1% din totalul populaţiei de elevi; în cazul în care nu se implementează măsuri active, în mod aproape cert aceşti copii vor contribui la creşterea numărului celor care părăsesc timpuriu şcoala în momentul în care ajung la vârsta de 18-24 de ani. După cum arată figura 1.12 de mai jos, aceşti copii din afara sistemului de educaţie sunt aproape egal distribuiţi între învăţământul primar, secundar inferior şi secundar superior (clasele a IX-a şi a X-a).

34 Date agregate din Rapoartele Anuale de Statistică Şcolară ale INS, pe niveluri de educaţie, 2013.

 

Mulţi factori afectează finalizarea studiilor, printre aceştia se numără şi riscul de abandon al elevilor cu rezultate slabe sau a celor cu vârsta mai mare pentru nivelul la care sunt înscrişi. Astfel de copii şi tineri vor contribui în mod cert la numărul celor care părăsesc timpuriu şcoala, în special cei care au repetat de mai multe ori sau cei care nu s-au înscris la vârsta potrivită.

 

Figura 1.12
Copiii neînscrişi în învăţământul obligatoriu sunt egal distribuiţi pe cele trei niveluri (2012)

 

 

 

Sursa: INS, Rapoartele Anuale de Statistică Şcolară

Notă:

Număr de copii – 173.356, reprezentând 16% din copii cu vârstă şcolară

 

Copiii/tinerii cu cerinţe educative speciale. România a organizat, în mod tradiţional, servicii de învăţământ special în şcoli specializate (învăţământ special). Începând cu 1998, au fost implementate o serie de măsuri în vederea integrării acestor copii în învăţământul de masă. Prin urmare, numărul total de elevi înscrişi în învăţământul special a scăzut cu 60%, de la 55.237 în 1998, la 25.902 în 201235.

35 INS “Învăţământul special primar şi secundar inferior la începutul anului şcolar 2012/2013”.

 

În acelaşi timp, numărul copiilor cu cerinţe educaţionale speciale înscrişi în învăţământul de masă a crescut, ajungând la 17.388 de elevi în 2012/2013. Mai mult, conform datelor MECS, există 5.191 de elevi cu certificare pentru învăţământul special, care nu primesc sprijin educaţional individualizat (cel mai probabil din cauza numărului insuficient de cadre didactice de sprijin) şi 1.137 de elevi care beneficiază de servicii educaţionale la domiciliu. Cu toate acestea, nu există informaţii oficiale disponibile cu privire la numărul copiilor din această categorie care nu frecventează şcoala; prin urmare, este dificil de estimat numărul real al persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale din rândul celor care părăsesc timpuriu şcoala. Este important să subliniem că desfiinţarea şcolilor de arte şi meserii a afectat serios numărul elevilor cu CES înscrişi în învăţământul profesional special, acest număr scăzând de la 12.468 de elevi în 2000, la 2.094 în 2012, ajungând la 1.628 în 2012-2013.

 

Figura 1.13
Scăderea bruscă a înscrierilor în ÎPT a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (2000-2012)

 

 

 

Sursa: INS, Învăţământul special primar şi secundar inferior la începutul anului şcolar 2012/2013

 

Finanţarea şcolarizării elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, înscrişi în învăţământul de masă, nu a fost adaptată costurilor suplimentare cu noile cadre didactice şi asistenţi, echipamente şi materiale adecvate pentru creşterea accesibilităţii şi pentru modificarea claselor. Prin urmare, eventualele beneficii de care s-ar putea bucura copiii cu cerinţe educaţionale speciale, prin încadrarea în învăţământul de masă, sunt semnificativ reduse de lipsa de atenţie faţă de nevoile lor speciale.

 

CAPITOLUL 2
Actorii şi iniţiativele PTŞ în România

 

Actorii interesaţi la nivel central, regional şi local de domeniul educaţional sunt conştienţi de provocarea pe care o declanşează PTŞ şi au luat măsuri pentru soluţionarea aspectelor pe care le incumbă această provocare, prin conceperea şi implementarea unor programe educaţionale, în special prin cele implementate de MECS (OI POSDRU) în perioada de programare anterioară (2007-2013), prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU). Cu toate că aceste activităţi oferă lecţii importante privind PTŞ, pentru proiectarea următoarei runde de programe, există numeroase alte instituţii implicate în iniţiativele privind PTŞ. Răspunsurile acestor instituţii rămân necoordonate, în mare parte, ele interacţionând prin intermediul unor reţele ad hoc, complexe. PTŞ impune un răspuns pe termen lung, un angajament susţinut, alături de o coordonare puternică din partea tuturor actorilor cheie.

2.1. Instituţii cheie ce acţionează în domeniul PTŞ

O serie de instituţii cheie la nivel central, regional şi local sunt implicate, într-o măsură mai mică sau mai mare, în formularea şi implementarea de politici privind PTŞ. La nivel central, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (MECS) este actorul principal, atât în formularea, cât şi în implementarea politicilor privind PTŞ, prin implicarea a două dintre direcţiile generale importante din structura sa, respectiv:

Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar (DGEÎP), care are un rol esenţial în definirea liniilor directoare, programarea şi monitorizarea de politici la nivel naţional;

Direcţia Generală Management şi Reţea Şcolară (DGMRS), care monitorizează şi evaluează managementul inspectoratelor, al şcolilor şi al Caselor Corpului Didactic la nivel preuniversitar.

În plus, există instituţii publice de interes naţional care lucrează în subordinea MECS, printre care următoarele:

Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), care evaluează calitatea programelor educaţionale şi de instruire şi autorizează funcţionarea instituţiilor de educaţie preuniversitare. Această instituţie este responsabilă cu monitorizarea performanţei şi cartografierea rezultatelor educaţionale în relaţie cu factorii sociali şi economici (sărăcie, origine etnică, statut profesional, etc.), aspecte care sunt importante pentru ţintirea intervenţiilor la nivel regional şi comunitar.

Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT), care elaborează politicile generale pentru ÎPT, inclusiv liniile directoare generale pentru şcoli, curriculumul de specialitate şi calificările profesionale şi care gestionează şi coordonează elaborarea conţinutului programei şi definirea competenţelor specifice în ÎPT.

Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, care oferă sprijin ştiinţific şi analitic factorilor de decizie şi celor care participă la elaborarea de politici în sectorul educaţie (minister, unităţi de învăţământ, cadre didactice, copii şi elevi, părinţi/tutori, tineri şi adulţi).

Un număr de ministere joacă un rol important în abordarea factorilor multipli care influenţează PTŞ. Între acestea se numără Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPS), care joacă un rol important în oferirea de sprijin financiar familiilor din grupurile aflate în situaţie de risc, prin intermediul Agenţiilor Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) şi implementează un proces de verificare încrucişată prin intermediul inspectorilor săi sociali, al inspectorilor de muncă şi al agenţiilor judeţene/a municipiului Bucureşti pentru plăţi şi inspecţie socială, aflate în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (ANPIS)

La nivel local:

Inspectoratele Şcolare Judeţene (ISJ), care joacă un rol cheie în reprezentarea MECS la nivel local şi în asigurarea implementării politicilor naţionale. ISJ urmăresc iniţiativele referitoare la activităţile de prevenire, intervenţie şi compensare legate de reducerea PTŞ; asigură monitorizarea sistematică a planurilor de acţiune agreate, a rezultatelor propuse şi asigură sprijin şcolilor în iniţiativa lor de a preveni, de a lua măsuri sau de a compensa PTŞ.

Casele Corpului Didactic, care oferă formare profesională continuă pentru cadrele didactice din sistemul de învăţământ preuniversitar. Fiecare judeţ are o Casă a Corpului Didactic care colaborează îndeaproape cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, cu şcolile şi cu cadrele didactice din acel judeţ.

Centrele Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE), care coordonează, monitorizează şi evaluează serviciile educaţionale furnizate de instituţiile de învăţământ preuniversitar, pe baza unor criterii metodologice şi ştiinţifice; participă la formarea cadrelor didactice şi evaluează specialiştii în educaţie şi mediatorii şcolari care oferă servicii educaţionale în cadrul acestor centre.

Şcolile reprezintă principala entitate responsabilă cu implementarea programelor educaţionale, lucrând direct cu elevii şi cu părinţii.

Instituţiile nonguvernamentale (ONG-uri), care au participat în proiecte finanţate de UE prin POSDRU, între 2007 şi 2013, şi au implementat activităţi de prevenire şi corectare a PTŞ. Între aceste ONG-uri se numără şi Roma Education Fund România, Fundaţia Copiii Noştri, Salvaţi Copiii România, Romani-Criss, Fundaţia Copii în Dificultate, World Vision România etc. Aceste instituţii continuă să fie, şi în continuare, foarte active în acest domeniu.

Autorităţile administraţie publice locale joacă un rol important în suplimentarea finanţării către şcoli şi funcţionează ca parteneri valoroşi ai Inspectoratelor Şcolare Judeţene, responsabili pentru facilităţile şcolare şi înlăturarea obstacolelor în calea accesului la educaţie.

Actorii cheie interesaţi interacţionează prin intermediul unei reţele complexe de legături, care rămân ad-hoc ca natură şi care nu beneficiază de acţiuni coordonate şi de o colaborare structurată pentru abordarea PTŞ. Graficul următor prezintă o diagramă pe niveluri a actorilor interesaţi, multiplu implicaţi în lupta pentru reducerea PTŞ şi a potenţialelor oportunităţi de acţiune coordonată (aşa cum este evidenţiat în dreptunghiuri).

 

Figura 2.1
Cerinţe verticale şi orizontale de management pentru sectorul educaţiei

 

 

 

Lipsa schimbului de informaţii şi inconsistenţa colectării şi raportării datelor sunt obstacole serioase în formularea de politici şi programe pentru reducerea PTŞ, bazate pe date concrete. Deficienţele36 legate de schimbul de informaţii şi luarea de decizii bazate pe date concrete includ, printre altele:

36 Adaptate din cercetarea pentru elaborarea primului proiect Servicii de Consultanţă în România: Spre dezvoltarea unui Sistem Informaţional comprehensiv de Management al Învăţământului Terţiar (SIMIT), aprilie 2014.

 

  • Diferite ministere care colectează date relevante pentru PTŞ au în vedere doar nevoile lor particulare de informaţii şi, prin urmare, datele colectate prin aceste eforturi pot servi doar scopurilor pentru care au fost iniţial colectate. Nevoile de informaţii ale altor utilizatori necesită uneori colectarea de date noi. Prin urmare, de obicei este dificil de a răspunde nevoilor informaţionale ale altor părţi, din cadrul sau din afara sistemului de învăţământ (inclusiv organisme oficiale, directori de şcoală, asociaţii profesionale, ONG-uri, cadre didactice etc.).
  • Datele sunt adesea furnizate separat către agenţii diferite, chiar dacă seturile de date se bazează pe aceleaşi date individuale (dezagregate). În acest fel, creşte sarcina administrativă a entităţilor raportoare, atât pentru că este necesară o agregare a datelor primare, dar şi pentru că această sarcină este repetitivă.
  • Regulile de proprietate a datelor limitează utilizarea optimă a informaţiilor disponibile. Unele organisme deţin date parţiale, dar nu există un organism care să deţină toate datele, iar obţinerea accesului la date noi, de la alte agenţii sau departamente, poate implica proceduri complicate şi perioade lungi de aşteptare.
  • Datele agregate sunt mai dificil de verificat. Uneori, datele raportate către diferite agenţii pot ridica întrebări şi este nevoie de un efort substanţial pentru a stabili dacă este sau nu vorba de o eroare şi, mai ales, de a indica unde a apărut eroarea. Acest lucru creează redundanţă şi date contradictorii.

Lipsa schimbului de informaţii nu numai că îngreunează elaborarea şi implementarea de politici şi programe pe bază de date concrete, dar este şi o omisiune costisitoare. Beneficiile care pot fi obţinute prin unificarea sau, cel puţin, prin colaborarea în colectarea şi analiza datelor şi în asigurarea faptului că toate ministerele şi departamentele au baze de date interoperabile ar produce economii semnificative, care ar putea finanţa programele necesare.

Colaborarea şi cooperarea între departamente nu se opreşte la schimbul de informaţii. Este necesară o abordare complexă pentru soluţionarea problemelor naţionale, care depăşeşte portofoliul unui singur ministru. În cazul ratei ridicate a PTŞ, nu este o problemă cu care se confruntă doar MECS. Aceasta problemă implică şi MMFPSPV, MFP, MS, INS şi o serie de alte ministere, agenţii, autorităţi ale administraţiei publice locale, grupuri ale societăţii civile şi alte organizaţii (figura 2.1). Ca atare, colaborarea pentru a soluţiona această provocare este o necesitate.

2.2. Proiecte POSDRU privind PTŞ, implementate din 2007 până în 2013 de MECS (OI POSDRU)

În perioada de programare anterioară (2007-2013), problema părăsirii timpurii a şcolii a fost abordată de Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) în cadrul Domeniului Major de Intervenţie 2.2: “Prevenirea şi Corectarea Părăsirii Timpurii a Şcolii”, pe baza unei abordări integrate, care a inclus atât acţiuni de prevenire, cât şi remediale. Astfel de acţiuni au inclus asigurarea serviciilor de consiliere şi orientare, educaţie remedială şi programe A Doua Şansă, campanii de conştientizare, sprijin financiar individual etc.

În intervalul octombrie – decembrie 2013, au fost revizuite şi analizate datele provenind din aproximativ 80 de proiecte privind PTŞ, finanţate în cadrul Domeniului Major de Intervenţie 2.2, cu 34 de granturi şi 47 de proiecte strategice aprobate. Granturile au constat în proiecte relativ mici, în valoare de până la 500.000 de euro, iar proiectele strategice au avut valori de până la 5 milioane de euro/proiect. Aceste activităţi au servit un număr total de 152.409 beneficiari37 şi suma totală cheltuită a fost de 65 de milioane de euro (reprezentând 38% din suma totală contractată între 2008 şi 2013). La nivelul lunii octombrie 2014, când a fost finalizat cadrul strategic pentru PTS, noul apel de proiecte nu se lansase. În acest context, nu au fost luate în considerare proiectele care au început implementarea după această dată.

37 ActionWeb, noiembrie 2013.

 

Tabelul 2.1
Proiecte privind PTŞ implementate între 2007-2013 (date din noiembrie 2013)

 

Granturi Proiecte strategice Total
Număr de proiecte 34 47 81
Număr de beneficiari 23.291 128.420 151.711
Alocare estimată (euro) 332.182.524
Buget contractat (euro) 10.118.103 161.118.549 171.236.652
(52% din alocare)
Buget cheltuit (euro) 5.542.864 59.757.680 65,300,544
(38% din suma contractată)
(19,6% din alocare)

 

Proiectele finanţate prin POSDRU 2007-2013 au acoperit toate cele opt regiuni, cu o distribuţie relativ uniformă între ele, cu aproximativ 10 proiecte în medie, pe regiune (figura 2.2).

 

Figura 2.2: Acoperire regională a proiectelor POSDRU PTŞ, 2007-2013

 

 

 

Sursa: Actionweb, noiembrie 2013

N.B.

Regiunile sunt: Centru, Vest, Nord-Vest, Sud-Est, Bucureşti-Ilfov, Nord-Est, Sud-Vestşi Sud

 

Cu toate acestea, acoperirea, în funcţie de tipul de proiect, variază în funcţie de regiune. După cum arată Figura 2.3, doar trei dintre regiuni au beneficiat de un număr egal de granturi şi proiecte strategice; regiunea Bucureşti-Ilfov a avut cel mai mare număr de proiecte strategice, regiunea Centru a avut cele mai puţine granturi, în vreme ce regiunea Sud-Vest a beneficiat de cele mai multe granturi, dar a avut cele mai puţine proiecte strategice38.

38 Aceste calcule se bazează pe premisa că fondurile pentru fiecare grant multi-regional (de până la 500.000 de euro) sau proiect strategic (până la 5 milioane de euro) au fost egal distribuite în regiunile beneficiare pentru acel proiect; analiza nu a măsurat variaţiile din cadrul proiectelor, este posibil ca unele regiuni să fi beneficiat mai mult decât altele.

 

Figura 2.3:
Acoperire regională a granturilor şi a proiectelor strategice privind PTŞ, POSDRU 2007-2013

 

 

 

Sursa: Actionweb, noiembrie 2013

 

Printre activităţile privind PTŞ finanţate de POSDRU 2007-2013, există câteva notabile. Aceste activităţi au inclus elaborarea de programe integrate pentru creşterea accesului şi participării la învăţământul primar şi secundar a elevilor din grupurile aflate în situaţie de risc (majoritatea romi, provenind dintr-un mediu economic precar şi copii cu dizabilităţi), prin asigurarea de sprijin financiar familiilor, de programe tip A Doua Şansă şi Şcoală după Şcoală şi de servicii integrate de consiliere pentru persoanele aflate în situaţie de risc de părăsire timpurie a şcolii, printre altele. Jumătate din numărul proiectelor au fost implementate de ONG-uri, acestea fiind entităţile cele mai implicate în desfăşurarea unor astfel de activităţi.

 

Tabelul 2.2
Ţinte estimate şi efective pentru Domeniul Major de Intervenţie 2.2 Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii

 

Număr de participanţi la programele Şcoală-după-Şcoală Număr de participanţi la programele A Doua Şansă Număr de beneficiari ai programelor de consiliere
Estimat în Documentul Cadru de Implementare 35.000 12.000 400.000
Contractat în perioada 2007-2013 24.325 10.714 120.385

 

Grupuri ţintă declarate: Peste 80 de proiecte au vizat, în principal, elevii identificaţi ca fiind în situaţie de risc de a părăsi timpuriu şcoala, precum şi părinţii sau tutorii lor legali. Un alt grup ţintă a inclus elevii şi cadrele didactice din învăţământul preşcolar. Majoritatea proiectelor s-au axat, atât pe măsuri de prevenire, cât şi pe măsuri corective de reducerea PTŞ, conform datelor referitoare la participanţii la activităţile de formare, la serviciile de consiliere şi la programele educaţionale de tip A Doua Şansă.

Provocări şi lecţii învăţate: Provocările identificate de beneficiarii POSDRU s-au axat, în principal, pe aspectele referitoare la fluxurile financiare şi la întocmirea documentaţiei, pe aspectele privind procesele birocratice de lungă durată, schimbările frecvente de proceduri şi lipsa generală de comunicare. Acestea reprezintă lecţii importante pentru următoarea perioadă de programare. Beneficiarii au identificat şi tipurile de proiecte care trebuie continuate şi replicate, printre care: sprijin pentru o programă diferenţiată, noi metodologii şi mijloace de învăţare pentru copiii/elevii cu cerinţe educaţionale speciale (de exemplu: tehnologii de recunoaştere optică Braille, limbajul semnelor, elaborarea de planuri educaţionale individuale sau de profiluri de învăţare şi asigurarea de noi terapii cognitive pentru îmbunătăţirea rezultatelor la învăţătură ale elevilor). În plus, consultările au indicat o serie de iniţiative importante, inclusiv activităţi extracurriculare, care au făcut şcolile mai primitoare şi mai atractive, în special pentru copiii mai mari şi tineri.

2.3. Politici existente şi cadru legal

Sistemul de învăţământ a fost consolidat, în repetate rânduri, în ultimele decenii. România a făcut paşi importanţi în implementarea programului de reformă. Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, a introdus schimbări în aproape toate domeniile educaţionale: noi cicluri de învăţământ şi accent pe educaţia timpurie a copiilor (de la naştere la 6 ani); trecerea de la o programă bazată pe obiective la un curriculum bazat de competenţe; noi sisteme de dezvoltare profesională; strategii de evaluare; reforme privind finanţarea învăţământului preuniversitar, în context descentralizat; clasificarea şi ierarhizarea universităţilor; o nouă abordare privind managementul universitar şi accent pe învăţare pe tot parcursul vieţii. Programul Naţional de Reformă subliniază următoarele reforme specifice introduse de noua lege:

  • Adaptarea ciclurilor de învăţământ la cerinţele unui sistem de învăţământ modern şi Cadrul European al Calificărilor.
  • Modernizarea şi descongestionarea programei şcolare.
  • Reorganizarea sistemului de evaluare a elevilor.
  • Asigurarea unui grad ridicat de descentralizare, responsabilizare şi finanţare a sistemului.
  • Asigurarea egalităţii de şanse la educaţie pentru grupurile dezavantajate.
  • Actualizarea şi îmbunătăţirea învăţământului profesional şi tehnic (ÎPT).
  • Reforma politicilor privind resursa umană în educaţie.
  • Stimularea învăţării pe tot parcursul vieţii.
  • Modernizarea managementului şi leadership-ului universitar.
  • Ierarhizarea programelor universitare.
  • Asigurarea calităţii în învăţământul superior.
  • Finanţarea competitivă şi stimulente pentru excelenţă academică în învăţământul superior.

Prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, au fost însoţite de o serie de documente şi reglementări subsecvente care au vizat, printre altele, şi prevenirea şi corecţia PTŞ. Între acestea, amintim: elaborarea, aprobarea şi implementarea programelor şcolare pentru programul A Doua Şansă39, reglementarea înscrierilor şi alte activităţi asociate programelor de tip A doua şansă; introducerea programelor de stagii de practică pentru obţinerea calificărilor profesionale de nivel doi40; organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copii, elevi şi tineri cu cerinţe educaţionale speciale înscrişi în învăţământul de masă41; metodologii pentru înscrierea în clasa pregătitoare şi în clasa întâi (2012-2013)42. Această ultimă măsură, care include introducerea unei clase pregătitoare în fiecare şcoală primară, ca primă clasă a învăţământului primar, poate avea un impact uriaş asupra asigurării unui acces egal în învăţământul primar, mai ales în comunităţile dezavantajate. Astfel, nu numai că se folosesc capacităţile existente în şcolile unde declinul demografic a condus la reducerea numărului de clase şi la disponibilizarea cadrelor didactice, ci şi va permite accesul copiilor defavorizaţi la activităţi care să le crească nivelul de pregătire pentru şcoală şi, astfel, vor creşte şansele ca aceşti copii să înceapă şcoala la timp şi să rămână în sistem pe parcursul învăţământului obligatoriu.

39 Ordin Ministerial nr. 5160/06.10.2005, 5333/25.10.2005, 5735/29.12.2005, 5248/31.08.2011.

40 Ordin Ministerial nr. 3646/04.02.2011

41 Ordin Ministerial nr. 5573/07.10.2011

42 Ordin Ministerial nr. 3063/19.01.2012

 

Cu toate acestea, multe dintre aceste măsuri întâmpină dificultăţi de implementare, îndeosebi din lipsa anticipării efectelor bugetare şi a capacităţii minime necesare pentru implementare. O modificare recentă a Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, a dus la introducerea unei noi posibilităţi de acces în învăţământul profesional. Aceasta se înregistrează după clasa a VIII-a şi deschide posibilitatea implementării unui sistem de ÎPT funcţional, aliniat cu piaţa muncii, prin implicarea actorilor din sectorul privat şi al furnizorilor de formare de înaltă calitate.

România se aşteaptă să înregistreze un progres semnificativ în îmbunătăţirea eficienţei sectorului de învăţământ, după ce a introdus finanţarea per capita, printre alte iniţiative, ca măsură de consolidare a reţelei şcolare. Prin introducerea finanţării per elev, directorii primesc o sumă globală în funcţie de numărul şi tipul elevilor înscrişi în şcoală. Apoi, aceştia finanţează toate costurile şcolii, inclusiv costurile salariale. Această abordare aduce o schimbare importantă faţă de sistemul de finanţare anterior, când directorii nu aveau nicio influenţă asupra bugetelor şi nici stimulente pentru a implementa măsuri de eficientizare. Deşi acesta este un pas înainte, prin utilizarea fondurilor publice într-un mod transparent şi prin încurajarea realocării de fonduri către rezultate, provocarea cu care se confruntă acum sectorul de învăţământ din România constă în stabilirea unui sistem de responsabilizare concentrat pe îmbunătăţirea rezultatelor învăţării şi pe asigurarea atingerii acestui obiectiv.

O reformă a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic (ÎPT) este în curs de desfăşurare, însă necesită revizuire şi sprijin în continuare. Reformele ÎPT ar trebuie să aibă în vedere: atragerea în ÎPT a elevilor cu competenţe generale solide; asigurarea dobândirii unor competenţe strâns corelate cu cerinţele pieţei muncii şi cu nevoile sectorului privat; dezvoltarea şi sprijinirea învăţământului secundar superior şi postsecundar; extinderea utilizării unui sistem de credite transferabile (adică între învăţământul secundar superior şi învăţământul postsecundar); oferirea posibilităţii absolvenţilor de învăţământ secundar inferior, cu vârsta sub 18 ani şi care au abandonat şcoala, de a finaliza cel puţin un program de formare profesională şi dobândirea unor calificări corespunzătoare, în conformitate cu Cadrul Naţional al Calificărilor (vor fi oferite gratuit de şcolile din ÎPT de stat). Unele proiecte şi programe implementate43 au înregistrat rezultate încurajatoare, însă multe dintre acestea au fost intervenţii pilot, la scară mică şi, de aceea, o abordare mai cuprinzătoare este necesară, pentru a asigura implementarea deplină a acestor reforme.

43 În diverse domenii: formarea cadrelor didactice, dezvoltarea programei, conectarea ÎPT la nevoile pieţei, deschiderea şcolilor către comunitate şi mediul de afaceri, elaborarea şi monitorizarea Planurilor de Acţiune Şcolară

 

O serie de proiecte şi programe privind ÎPT au fost implementate în cadrul POSDRU 2007-201244 şi au fost gestionate de către Centru Naţional pentru Dezvoltarea ÎPT (ca Organism Intermediar), cu scopul de a îmbunătăţi şi actualiza formarea cadrelor didactice, dezvoltarea şi revizuirea programei, îmbunătăţirea calităţii programului de ÎPT şi conectarea acestuia la nevoile pieţei muncii, precum şi consolidarea legăturii dintre şcolile din ÎPT, comunităţi şi mediul de afaceri.

44 http: //www.tvet.ro/index.php/ro/proiecte-de-dezvoltare-a-invamantului-profesional-si-tehnic/88.html

 

Înainte de POSDRU 2007-2013, au fost derulate trei programe PHARE45, începând cu 1995 (PHARE TVET RO 9405 – Programul Naţional de Reformă, PHARE TVET 2001-2003 şi PHARE TVET 2004-2006). De exemplu, programul de reformă PHARE VET (1995-1997) a reprezentat un succes în raport cu cele patru obiective imediate: “a introdus noi tipuri de programe care reprezintă un pas important în adaptarea ÎPT din România, prin intermediul cărora să crească iniţiativele, flexibilitatea şi extinderea nivelului de pregătire al absolvenţilor pentru a răspunde noilor profiluri de locuri de muncă impuse de piaţa muncii”.

45 http: //www.tvet.ro/index.php/ro/proiecte-de-dezvoltare-a-invamantului-profesional-si-tehnic/191.html

 

Programul A Doua Şansă este principala politică de compensare implementată de MECS.

Alte măsuri disponibile includ cursuri serale pentru învăţământul secundar şi cursuri cu frecvenţă redusă pentru învăţământul primar şi secundar. Figura 2.4, de mai jos, arată că cele mai mari rate de înscriere la cursurile A Doua Şansă se regăsesc în mediul urban, cu cel mai mare număr de cursanţi în învăţământul secundar inferior.

 

Figura 2.4: Înscrierea în programele A Doua şansă (2007-2008 – 2012-2013)

 

 

 

Sursa: Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice

 

Programul A Doua Şansă permite finalizarea învăţământului obligatoriu, având şi o componentă de pregătire profesională, prin stagiile de pregătire practică. Cu toate acestea, rata de înscriere scăzută indică faptul că un număr semnificativ de mare al persoanelor sub 20 de ani, care au părăsit şcoala, nu beneficiază de acest program46. Figura 2.5, de mai jos, arată că, din totalul de 8.143 de cursanţi înscrişi în 2012-2013, două treimi (5.372) au cel puţin 20 de ani. Realitatea arată că, având în vedere numărul copiilor sub 18 ani, care nu sunt momentan în şcoală, inclusiv grupul de vârstă 11-17 ani, al căror succes este esenţial pentru satisfacerea ţintelor privind PTŞ 2020, este vitală identificarea alternativelor disponibile pentru acei copii care sunt în afara sistemului educaţional şi nu pot participa la cursuri A Doua Şansă, după învăţământul secundar inferior.

46 A se vedea Capitolul 4: “Ţinte strategice cheie pentru Strategie”

 

Figura 2.5: Cursanţi înscrişi în programele A Doua şansă în funcţie de vârstă, 2012-2013

 

 

 

Sursa: Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice

 

Un rezumat al principalelor măsuri implementate de Guvernul României în aceste domenii este prezentat în Tabelul 2.3. Informaţii suplimentare (obiective, intervale de timp şi alte detalii) sunt furnizate în Anexa 3A. O mare parte dintre măsurile de prevenire enumerate corespund proiectelor pilot. O parte semnificativă a cheltuielilor publice actuale este alocată intervenţiilor la nivel individual (toate programele de asistenţă socială). Totodată, există şi câteva măsuri de compensare care au succes, dar aceste măsuri operează la scară redusă.

 

Tabelul 2. 3: Principalele politici de intervenţie implementate în 2013 – 2014

 

Politică/Program Alocare individuală/ani Număr de beneficiari Budget
2013
(000 RON)
Sursă de fonduri
Prevenire
Furnizarea de microbuze şcolare n/a 500 de
microbuze
şcolare
60.264 Buget
MDRAP
Extinderea învăţământului obligatoriu la 10 clase n/a n/a n/a Buget MECS
Furnizarea de manuale gratuite Manualele gratuite sunt disponibile şi în Rromani pentru toate clasele. Costurile apar cand se retipăresc unele manuale; în rest, elevii predau manualele, de la o generaţie la alta. Copii din clasa I până într-a X-a 20.000 Buget MECS
Reabilitarea infrastructurii şcolare n/a 320 locaţii 25.000 Buget MECS
Proiectul de reformă a educaţiei timpurii n/a 13.000
grădiniţe
21.000 Buget MECS
Programul Şcoală-după-Şcoală n/a n/a n/a
Programul Educaţie Timpurie Incluzivă n/a 5.000 de copii 4.000 Buget MECS
Proiectul – Pentru sănătatea ta, pentru reducerea abandonului din şcoala ta n/a 150de sate 1.721 Buget MECS (ESF)
împreună cu copiii pentru un debut şcolar de calitate -instrumente digitale pentru copiii din grupa mare şi clasa pregătitoare – Proiect (FSE)* n/a n/a 1.418 Buget MECS (ESF)
Competenţe cheie pentru jocuri virtuale la grădiniţă – resurse n/a 3.120 de copii, 700 de părinţi, 1.149 Buget MECS (ESF)
didactice pentru punerea bazelor competenţelor cheie la preşcolari Program educaţional integrat pentru a facilita tranziţia de la ciclul primar la cel secundar n/a 156 de cadre didactice Elevii ai claselor a IV-a şi aV-a 1.625 Buget MECS (ESF)
Compensare
Programul A Doua Şansă şcoli primare şi gimnaziale 8.143 18.326 Buget
MECS/FSE
Intervenţie
Sprijin pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale Centre Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională 16.609 460.372 MECS/bugete
locale
Organizarea şi extinderea programului Şcoală-după-Şcoală incluzând învăţarea remedială 5.550 61.395 MECSşi FSE
Beneficii Venitul Minim de Inserţie- program de incluziune socială pentru familiile sărace Alocaţia pentru susţinerea familiei (ASF) acordată familiilor cu venituri de până la 530 lei/membru de familie este condiţionată de frecventarea şcolii de către copiii de vârstă şcolară 204 RON/ lună/ medie per familie
Cuantum ASF familii biparentale venituri 0-200 lei/persoană 40 (1 copil)
80 (2 copii)
120 (3 copii)
160 (4+copii)
2197.928 de familii 536.346 MMFPSPV
Cuantum ASF familii biparentale venituri 201530 lei/persoană 33(1 copil)
66 (2 copii)
99 (3 copii)
132 (4+copii)
Cuantum ASF familii monoparentale venituri 0200 lei/persoană 65 (1 copil)
130 (2 copii)
195 (3 copii)
260 (4+copii)
260.567 214.403 MMFPSPV
Cuantum ASF familii monoparentale venituri 201-530 lei/persoană 60 (1 copil)
120 (2 copil)
180 (3 copii)
240 (4+copii)
Furnizarea de rechizite gratuite pentru a-i pregăti pe copiii cu venituri mici pentru anul şcolar. 24 RON/elev pentru primar
Programul se li adresează copiilor provenind din familii cu un venit lunar net pe membru de familie ce nu depăşeşte 50% din salariul naţional minim brut. 28 RON/elev pentru gimnaziu, copiii incluşi în program reprezintă 24% dintre copiii înscrişi 722.198 17.810 Buget MECS
Programul guvernamental Cornul şi laptele şi programul de oferire a unui fruct/zi pentru copiii din grădiniţe şi elevii din înv. primar şi 0.7 RON/copil/zi pentru primar 2.150.000 416.484 Ministerul Agriculturii (fonduri UE)
1.17 RON/copil/zi pentru gimnazial
ciclul secundar inferior (şcoli publice şi private) 0.37 RON/copil/zi/fructe
Programul Bani de liceu, -beneficiarii programului reprezintă 4,1% dintre elevii înscrişi în clasa a IX-a, dintre care 50% sunt elevi provenind din familii fără venit. 150 RON/lună/elev 115.142 168.500 Buget MECS
Programul EURO 200 pentru achiziţionarea unui calculator -pentru copiii săraci (venitul maxim per familie de 150 LEI) cu prezenţă şi rezultate şcolare bune (pentru 2% beneficiari dintre toţi elevii înscrişi) 900 RON/elev 21.091 18.560 Buget MECS
Participarea la examinările naţionale-program de asigurare a calităţii resurselor umane 177 RON/elev 238.100 42.200 Buget MECS
Sprijin pentru toţi elevii ÎPT: recunoaştere, facilităţi, burse-alocaţii formare profesională 200 RON/lună/elev 19.734 35.521 Buget MECS

 

 

CAPITOLUL 3
Cadru şi principii directoare ale Strategiei de Reducere a PTŞ

 

În vederea atingerii ţintelor ambiţioase ale propriei agende naţionale şi ale strategiei Europa 2020, România trebuie să asigure implementarea oportună a acestor reforme, încercând să facă faţă atât limitărilor bugetare, cât şi problemelor de altă natură care ar putea împiedica procesul. Reducerea PTŞ este esenţială în atingerea unui număr de obiective majore ale strategiei Europa 2020. Reducerea PTŞ vizează atât obiectivele pentru o “creştere inteligentă”, îmbunătăţind nivelul de educaţie şi de instruire, cât şi pe cele de “creştere incluzivă”, prin soluţionarea unuia dintre principalii factori de risc legaţi de şomaj, sărăcie şi excluziune socială, respectiv cel de PTŞ. În realizarea acestor scopuri, în România, alocarea şi execuţia bugetară trebuie să devină mult mai centrate pe politici, prevăzând ţinte şi resurse adecvate. O îmbunătăţire substanţială a acestor reforme este esenţială pentru asigurarea atragerii Fondurilor Europene Structurale şi de Investiţii care vor juca un rol esenţial în implementarea acestei strategii.

3.1. Prevenire, intervenţie şi compensare

O strategie de reducere a PTŞ trebuie să combine o serie de măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare, cu accent special pe intervenţii la nivel de şcoală şi elev. Recomandările Consiliului European pentru toate statele membre au impus implementarea unor strategii complete cu privire la părăsirea timpurie a şcolii, care sunt în linie cu priorităţile naţionale şi obiectivele Europa 2020. Strategiile complete trebuie să includă un mix de măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare, după cum urmează:

Măsurile de prevenire au scopul de a reduce riscul de părăsire timpurie a şcolii înainte de debutul eventualelor probleme. Astfel de măsuri optimizează oferta de educaţie şi formare profesională, pentru a sprijini elevul în obţinerea unor rezultate şcolare mai bune şi pentru a înlătura obstacolele din calea succesului educaţional. Acest tip de măsuri au scopul de a stabili o bază solidă, timpurie, care permite elevilor dezvoltarea potenţialului propriu şi creează oportunităţi pentru o mai bună integrare şcolară.47

47 O listă mai detaliată a definiţiilor privind Prevenirea, Intervenţia şi Compensarea poate fi consultată în Anexa 1

 

Măsurile de intervenţie au scopul de a elimina incidenţa fenomenului de PTŞ, prin îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi a formării profesionale, la nivelul instituţiilor de învăţământ, prin acordarea de sprijin specific elevilor sau grupurilor de elevi aflaţi în risc de părăsire timpurie a şcolii, ca urmare a semnalelor de avertizare timpurie primite. Aceste măsuri au în vedere toate nivelurile de învăţământ, pornind de la educaţia şi îngrijirea timpurie, până la învăţământul secundar superior, cu accent pe: (i) politici la nivel de şcoală, care să fie integrate în politicile generale de dezvoltare a unităţii (ii) nivelul individual, pentru a dezvolta ‘rezistenţa’ elevilor la riscul de PTŞ şi pe redresarea dificultăţilor concrete, care pot fi de natură socială, cognitivă sau emoţională.

Măsurile de compensare au scopul de a sprijini reintegrarea în sistemul de educaţie şi formarea persoanelor care au părăsit prematur şcoala şi dobândirea calificărilor necesare accesului pe piaţa muncii.

În prezent, mixul de politici combină o serie de măsuri din toate aceste domenii, cu accent principal pe furnizarea de intervenţii la nivel de şcoală şi elev. Îmbunătăţirea calităţii şi extinderea scopului măsurilor de prevenire reprezintă un element cheie al strategiei, mai ales în etapele timpurii ale procesului de educaţie (preşcolar şi începutul ciclului primar). Ar putea dura aproximativ un deceniu pentru ca rezultatele acestor măsuri de prevenire să releve impactul semnificativ asupra indicatorului european referitor la PTŞ (persoanele tinere, cu vârste între 18-24 de ani, care au finalizat cel mult un ciclu de învăţământ secundar inferior şi care nu sunt implicate în nicio formă de învăţământ sau formare). Cu toate acestea, ratele de rentabilitate a investiţiilor în educaţia timpurie sunt cele mai ridicate – în comparaţie cu intervenţiile în etapele ulterioare – prezentând beneficii multiple. Strategia propusă va viza, de asemenea, extinderea progresivă a măsurilor de compensare testate deja şi care s-au dovedit de succes (cum ar fi învăţământul A Doua Şansă, învăţământul seral pentru ciclul secundar şi cu frecvenţă redusă pentru ciclul secundar) şi dezvoltarea altor noi măsuri bazate pe oportunităţile oferite de Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, neexplorate încă (trasee de reintegrare în învăţământul de masă, recunoaşterea şi validarea învăţării anterioare, printre altele).

Această strategie se axează în principal pe implementarea măsurilor de prevenire şi intervenţie de succes şi, pe cât posibil, pe acţiuni de prevenirea abandonului şcolar în rândul elevilor, oferind, în acelaşi timp, opţiuni viabile pentru tinerii adulţi care au părăsit deja sistemul.

3.2. Principii directoare

Elaborarea proiectului de strategie de reducerea PTŞ se bazează pe următoarele principii directoare:

Un răspuns integrat şi o strategie guvernamentală de reducerea părăsirii timpurii a şcolii cuprinzătoare. Strategia propusă ar trebui să integreze măsuri de sprijin pentru reducerea PTŞ ale diferitelor sectoare. Prin urmare, în plus, faţă de politicile educaţionale care promovează sisteme educaţionale şi rezultate de înaltă calitate, sistemul ar trebui să fie pregătit să ofere măsuri şi intervenţii armonizate cu politicile sociale şi serviciile de sprijin; politici care prevăd asistenţă sanitară, nutriţie şi asistenţă psiho-socială; politici de îmbunătăţire a productivităţii forţei de muncă şi a competenţelor acesteia şi politici pentru tineret, familie şi coeziune socială. Coordonarea orizontală între diferiţi actori şi coordonarea verticală, prin intermediul diferitelor niveluri de guvernanţă, sunt considerate la fel de importante. Această abordare ar trebui să marcheze un final al abordărilor fragmentate şi insuficient coordonate referitoare la PTŞ, predominante în ţară.

Colaborarea între entităţile guvernamentale principale (MECS, MMFPSPV şi altele) este vitală dacă se doreşte ca efortul multisectorial să aibă succes în reducerea PTŞ. Unele programe administrate de MMFPSPV constituie cele mai mari investiţii pe care guvernul le direcţionează către domenii care pot influenţa direct reducerea PTŞ (tabelul 2.3). Colaborarea dintre autorităţile educaţionale, sociale şi cele responsabile cu ocuparea forţei de muncă are nevoie de o atenţie specială, pentru a se asigura că aceste reforme de asistenţă socială sunt proiectate cu scopul obţinerii celui mai bun impact posibil asupra PTŞ. Este nevoie de o colaborare consolidată între politicile de educaţie şi cele de tineret, în vederea obţinerii unei abordări mai coerente şi bazate pe colaborare, fapt care permite guvernului implementarea unor politici eficiente de reducere a PTŞ, eliminând, astfel, duplicarea efortului. De asemenea, un răspuns guvernamental coordonat din partea MECS, MMFPSPV şi MS este util în domeniul educaţiei şi îngrijirii timpurii a copiilor, acolo unde sunt în joc aspecte importante privind educaţia, sănătatea şi protecţia copiilor mici.

Un răspuns educaţional coordonat şi cuprinzător. În plus, faţă de furnizarea unui răspuns integrat din partea guvernului, sunt necesare, din perspectiva politicii educaţionale, intervenţii integrate la toate nivelurile de învăţământ direct legate de PTŞ: educaţia timpurie, învăţământul primar, învăţământul secundar inferior şi învăţământul secundar superior48, inclusiv legăturile adecvate cu alte strategii educaţionale cheie pe care MECS le dezvoltă, în special cele referitoare la dezvoltarea capacităţii administrative a MECS, învăţarea pe tot parcursul vieţii şi învăţământul superior.

48 ISCED0 to ISCED3

 

Capacitate consolidată de a implementa politici specifice, bazate pe date concrete. Elaborarea de politici bazate pe date concrete şi eficiente din punct de vedere al costurilor pentru combaterea părăsirii timpurii a şcolii este o prioritate a strategiei propuse. Această strategie va necesita colectarea şi păstrarea datelor adecvate şi fiabile pentru a permite analiza la nivel local, regional şi naţional. Elaborarea sistemelor de avertizare şi intervenţie timpurie va necesita informaţii fiabile, corecte şi actualizate la nivel de şcoală, inclusiv cu privire la ratele de abandon şi repetenţie, perioada de tranziţie între nivelurile de educaţie, ratele de înscriere şi absolvire, precum şi date cu privire la absenteismul şcolar şi comportamentul de evitare a şcolii. Pe lângă datele şi informaţiile de bază colectate la nivel de şcoală sunt, de asemenea, necesare studii şi cercetări specifice pentru a analiza principalele cauze ale părăsirii timpurii a şcolii pentru diferite grupuri ţintă de elevi, şcoli, tipuri de instituţii de învăţământ şi educaţie, municipalităţi sau regiuni. Pentru a integra eficient politicile şi măsurile implementate de către diferitele părţi interesate va fi, de asemenea, necesară integrarea datelor privind abandonul şcolar timpuriu şi datele contextuale acoperind informaţii socio-economice, cele ale recensământului şi alte statistici privind populaţia/datele demografice, informaţii privind migrarea profesională, precum şi alte date, pentru îmbunătăţirea viitoarelor măsuri şi politici specifice de incluziune socială. Legislaţia asociată trebuie adaptată într-o asemenea măsură încât să permită aplicarea sancţiunilor în cazul neintroducerii datelor şi corelarea lor cu finanţarea. Aceste sancţiuni trebuie cuplate cu o serie de stimulente pentru instituţiile care sunt responsabile şi transparente în privinţa propriilor date.

Asigurarea sustenabilităţii pe termen lung a finanţării. Majoritatea activităţilor propuse în strategie necesită timp pentru a-şi dovedi eficienţa. Multe dintre politicile existente sunt proiectate pe termen scurt, bazate pe proiecte sau iniţiative pilot specifice, spre deosebire de implementarea unui cadru coerent aliniat, atât strategic, cât şi operaţional. Sistemul trebuie să asigure actualizarea şi continuitatea măsurilor politice prin: (i) elaborarea de mecanisme de finanţare pe termen lung, care să asigure stabilitate şi sustenabilitate financiară, indiferent de durata proiectelor finanţate de donatori externi sau din fonduri UE şi (ii) consolidarea relaţiei cu principalii factori interesaţi (profesori, inspectori, părinţi, elevi, autorităţi ale administraţiei publice locale, angajatori), pentru a asigura participarea lor la elaborarea şi implementarea strategiei propuse. Aceste parteneriate vor fi, de asemenea, fundamentale în asigurarea coerenţei şi bunei coordonări a tuturor intervenţiilor care vor fi implementate în sector; mai ales cele implementate de către actorii non-statali.

Referinţa la experienţele internaţionale, lecţiile învăţate şi bunele practici. Ţările din întreaga lume, inclusiv multe state membre ale UE, implementează diferite tipuri de măsuri şi programe menite să reducă părăsirea timpurie a şcolii. România va beneficia de pe urma lecţiilor învăţate, care variază de la practici bine împământenite la iniţiative mai recente. De exemplu, Grupul Tematic de Lucru al Comisiei Europene (GTL) pentru părăsirea timpurie a şcolii a supravegheat o gamă largă de practici din 27 de state membre ale UE.49 Pentru elaborarea acestei strategii, au fost trecute în revistă informaţii despre lecţiile învăţate şi bune practici, colectate din surse ca aceasta. A învăţa din aceste experienţe va întări dezvoltarea proiectării şi implementarea iniţiativelor PTŞ din România.

49 Comisia Europeană (2013). “Reducerea Părăsirii Timpurii a Şcolii: Mesaje cheie şi sprijin sub formă de politici”. Raport final al Grupului de lucru tematic pentru părăsirea timpurie a şcolii.

 

Integrarea bunelor practici identificate prin consultări regionale. Procesul de consultare regională privind proiectul de strategie de reducere a PTŞ a avut loc în perioada ianuarie-martie 2014 şi a inclus un sondaj online distribuit tuturor factorilor interesaţi relevanţi. Acesta a dezvăluit aspecte şi provocări cheie referitoare la soluţionarea politicilor PTŞ pentru următoarea perioadă de programe de finanţare UE. În acest context, au fost identificate şi prezentate mai jos câteva exemple de bune practici în soluţionarea unor aspecte privind PTŞ în România. De asemenea, aceste exemple de bune practici au fost folosite în elaborarea Strategiei propuse.

  • Leadership-ul adecvat şi pozitiv poate avea un impact major asupra implementării măsurilor relevante de prevenire şi reducere a PTŞ, chiar şi în şcolile cu resurse financiare reduse (de ex: directorii de şcoală proactivi, care promovează o politică de tip o şcoală prietenoasă pentru toţi copiii şi adulţii din comunitate; modele de urmat, precum mediatorii şcolari dedicaţi, inspectorii şcolari sau consilierii cu atitudini pozitive au sprijinit cu adevărat şcolile, elevii şi familiile în a face faţă unor dificultăţi majore);
  • Activităţile extracurriculare sunt considerate importante în motivarea elevilor de a frecventa şcoala (de exemplu, formarea unui grup de dans folcloric la o şcoală din Conţeşti, Teleorman, a condus la creşterea interesului elevilor faţă de frecventarea cursurilor şi, în cele din urmă, la sporirea şanselor lor de succes şcolar);
  • Sprijinul comunităţii locale poate asigura depăşirea constrângerilor financiare şi materiale la nivel de şcoală (de exemplu, acolo unde comunitatea a fost implicată de către directorii de şcoală, membrii acesteia au contribuit constant la sprijinirea şcolilor în diferite modalităţi; la fel în cazul autorităţilor locale care dispun de resurse limitate de sprijinire a infrastructurii şcolare, a costurilor de transport etc.);
  • Bursele şcolare şi proiectele de grant axate pe prevenirea şi reducerea PTŞ pot fi foarte eficiente (de exemplu, fondurile UNICEF din cadrul campaniei Hai la şcoală!);
  • Implicarea angajatorilor în ÎPT conduce la integrarea profesională de succes a elevilor cu risc de PTŞ;
  • Implicarea ONG-urilor şi a societăţii civile (inclusiv a elevilor) în implementarea măsurilor PTŞ poate fi o sursă de inovare şi motivaţie pentru sistem. Procesul de consultare la niveluri locale şi regionale a relevat contribuţiile considerabile ale ONG-urilor în implementarea programelor PTŞ în şcoli.

 

CAPITOLUL 4
Pilonii strategici cheie şi estimările de cost ale proiectului de Strategie

 

Analiza sectorială prezentată în Capitolul 2, care derivă în mare parte din datele furnizate de MECS şi INS şi completate de raportul privind procesul de consultări publice, relevă punctele slabe ale sistemului, dar şi o varietate de factori care explică incidenţa PTŞ în România. Cadrul descris în Capitolul 3 indică elemente de intervenţie cheie pentru a rezolva aceste probleme: prevenire, intervenţie şi compensare. Principiile directoare definesc priorităţile şi abordările utilizate în elaborarea Strategiei propuse pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii. În acest context, trei obiective – pe termen scurt, mediu şi lung sunt prezentate pentru Strategie.

4.1. Obiective

Obiectiv pe termen scurt: Implementarea unui sistem eficient de politici şi măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare pentru a soluţiona cauzele majore ale PTŞ, cu accent pe tinerii care se află deja în grupa de vârstă 11-17 ani.

Obiectiv pe termen mediu: Până în 2020, reducerea la maximum 11,3%, a ratei de tineri între 18-24 de ani care au finalizat cel mult ciclul de învăţământ secundar inferior şi care nu sunt înscrişi în nicio formă de continuare a studiilor sau formare profesională

Obiectiv pe termen lung: Contribuirea la creşterea inteligentă şi incluzivă a României, prin reducerea numărului de persoane în risc de şomaj, sărăcie şi excluziune socială.

4.2. Pilonii strategici şi programele reprezentative

Principalele programe şi măsuri propuse pentru a atinge obiectivele acestei strategii sunt grupate în patru (4) piloni strategici:

Pilonul 1: Asigurarea accesului la educaţie şi la o educaţie de calitate pentru toţi copiii

Pilonul 2: Asigurarea finalizării învăţământului obligatoriu de către toţi copiii

Pilonul 3: Reintegrarea în sistemul de educaţie a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala

Pilonul 4: Dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat

Pentru fiecare pilon, o serie de programe reprezentative stabilesc principalele linii directoare şi gama de măsuri necesare pentru a atinge obiectivele strategiei. Realizarea obiectivelor esenţiale de incluziune socială impune soluţionarea nevoilor specifice ale diferitelor grupuri ţintă şi proiectarea unei varietăţi de intervenţii adaptate grupurilor în cadrul celor patru piloni. În acest scop, au fost proiectate două programe transversale specifice (Asigurarea incluziunii sociale; Consolidarea capacităţii guvernului de a reduce eficient PTŞ). Aceste programe subliniază importanţa strategică a incluziunii şi a managementului eficient bazat pe rezultate şi va facilita implementarea şi monitorizarea pe viitor a acestor rezultate cheie.

Programele reprezentative definite în această strategie sunt proiectate în vederea rezolvării aspectelor prioritare cheie ce influenţează PTŞ, ţinând seama de principalele arii tematice de prevenire, intervenţie şi compensare. Două programe reprezentative transversale suplimentare sunt incluse pentru a sprijini îmbunătăţiri substanţiale ale capacităţii guvernului de a identifica, analiza, monitoriza şi coordona politicile de PTŞ.

 

Tabelul 4.1
Programele reprezentative propuse pe categorii

 

Programul Reprezentativ Prevenţie Intervenţie Compensare
1.1 Creşterea accesului la îngrijire şi educaţie timpurie a copiilor (ÎETC) •••
1.2 Asigurarea unui învăţământ primar şi gimnazial de calitate pentru toţi •• •••
2.1 Dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie şi consolidarea programelor remediale şi de sprijin pentru elevii aflaţi în situaţie de risc în învăţământul obligatoriu ••• •••
2.2 Îmbunătăţirea atractivităţii, incluziunii, calităţii şi a relevanţei învăţământului profesional şi tehnic (ÎPT) •••
3.1 Asigurarea unei oferte adecvate de programe educaţionale de tip A doua şansă (ADS) •••
4.1 Consolidarea capacităţii guvernului de a implementa, monitoriza şi evalua strategia de reducere a PTS ••

 

  • Impact indirect mediat
  • • Interconexiune semnificativă
  • •• Măsură sprijinită direct

 

O teorie a schimbării a ghidat elaborarea Pilonilor, a programelor reprezentative şi a măsurilor propuse în această strategie. Prin acest proces, rezultatul ultim aşteptat-reducerea PTŞ la 11,3% până în 2020 – a fost folosit ca punct de plecare. Teoria schimbării a cartografiat apoi, în sens invers, pentru a identifica precondiţiile necesare atingerii acelui rezultat. Aceste precondiţii oferă apoi o platformă solidă pe care se pot proiecta intervenţiile. Cu acest context, Strategia propusă încorporează patru Piloni care sunt precondiţii pentru reducerea PTŞ la 11,3% până în 2020. Cele şase programe reprezentative ale Strategiei sunt precondiţii pentru realizarea celor patru piloni. Principalele obiective ale programelor reprezentative vor fi atinse dacă măsurile respective vor fi implementate. Aceste relaţii sunt prezentate în Figura 4.1 de mai jos. (Vezi Anexa 3B pentru o prezentare detaliată a legăturilor dintre intervenţiile noi, modificate şi existente propuse în Strategie şi factorii de tip cerere-ofertă ce explică PTŞ).

 

Figura 4.1
Legături între Piloni, programele reprezentative şi măsuri

 

 

 

4.3. Principalele grupuri ţintă

Grupul ţintă 1: Copiii şi tinerii care se vor încadra în grupa de vârstă 18-24 de ani în 2020

Pentru a atinge obiectivul de reducere a ratei PTŞ la 11,3% până în 2020, strategia trebuie să soluţioneze nevoile imediate ale grupului ce va ajunge la grupa de vârstă 18-24 de ani în 2020. Conform estimărilor oficiale (începute în 2013) privind populaţia, această grupă de vârstă include 1.505.796 de persoane. În condiţiile în care rata PTŞ este menţinută la 17,4%50, atunci aproximativ 262.008 din grup vor fi persoane care părăsesc timpuriu şcoala până în 2020. Pentru a atinge ţinta dorită de 11,3%, în 2020, acest număr de persoane care părăsesc timpuriu şcoala nu poate fi mai mare de 170.15451. Diferenţa dintre aceste două cifre este de aproximativ 92.000 persoane, reprezentând numărul minim al celor de 11-17 ani pe care strategia trebuie să fie în măsură să-i sprijine, pentru a evita ca aceştia să devină persoane care părăsesc timpuriu şcoala.

50 Rata PTŞ în 2012. Rata PTŞ în 2013 de 17,3%, a fost confirmată după estimările de cost ale Strategiei.

51 Dacă România vrea să atingă obiectivul UE care este mai ambiţios, cel de 10%, acest număr nu poate depăşi 150.580.

 

Figura 4.2
Profilul principal al cohortei ţintă a strategiei (2013)

 

 

 

Sursă: Institutul Naţional de Statistică

 

Distribuţia acestei cohorte este mai concentrată pe segmentul de vârstă 15-17 ani, deoarece aceştia însumează 70% din total. Acest lucru relevă problemele generate de trecerea de la ciclul secundar inferior, la cel superior (absolvirea gimnaziului prezentată în tabel arată efectele cumulate ale ratelor de abandon şcolar anterior clasei a opta – 14 ani şi sub) şi după clasa a noua (15 ani şi peste). Distribuţia geografică a cohortei indică faptul că problemele din zonele rurale trebuie abordate în strategie, cu accent principal pe acei elevi care au repetat clasa cel puţin o dată.

 

Tabelul 4.2
Distribuţia grupului ţintă PTŞ (cf. opiniei grupului de lucru din cadrul MECŞ şi a estimărilor începute în 2013)

 

Număr PTŞ 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Total 11 37,430
Total 12 37,430 35,180
Total 13 37,430 35,180 33,019
Total 14 37,430 35,180 33,019 31,023
Total 15 37,430 35,646 33,919 32,050 30,015
Total 16 37,430 35,646 33,919 32,050 30,015 27,891
Total 17 37,430 35,646 33,919 32,050 30,015 27,891 25,751
Total 18 35,646 33,919 32,050 30,015 27,891 25,751 23,687
Total 19 33,919 32,050 30,015 27,891 25,751 23,687
Total 20 32,634 30,034 27,940 26,139 24,377
Total 21 30,034 27,940 26,139 24,377
Total 22 27,940 26,139 24,377
Total 23 26,139 24,377
Total 24 24,377
PTŞ 262,009 248,121 235,632 223,917 210,143 195,381 181,809 169,260
Total grup ţintă 13,888 12,488 11,715 13,774 14,762 13,572 12,549
17,4% 16,5% 15,7% 14,8% 13,9% 13,0% 12,2% 11,3%
Grup ţintă cumulat (2014-2020) 92,749

 

Grupul ţintă 2: Copiii şi tinerii din familiile cu statut socio-economic scăzut

Datele disponibile de la Institutul Naţional de Statistică indică faptul că 24,4% dintre tinerii cu vârste între 0-15 ani 21,9% dintre tinerii cu vârste între 15-24 de ani52 provin din medii economice precare şi, în cazul în care sunt luaţi în considerare cei care părăsesc timpuriu şcoala, procentajul este însă mult mai mare. După cum am precizat mai sus, în Capitolul 2, rezultatele învăţării la elevii provenind din familii sărace rămân mult în urma rezultatelor elevilor din familii mai înstărite, iar accesul acestora la învăţământul liceal şi dincolo de acesta este limitat. Prin urmare, măsurile de sprijinire a elevilor din familii cu statut socio-economic scăzut vor contribui la succesul politicilor generale şi al principalelor măsuri sugerate în această strategie. Diferenţe regionale şi chiar judeţene vor impune personalizarea implementării măsurilor de politică recomandate în această strategie. Există diferenţe regionale apreciabile, datorită faptului că sărăcia este foarte concentrată în unele regiuni (Nord Est, Sud Est, Sud Vest Oltenia şi Sud Muntenia) şi, în acest caz, este nevoie de soluţii mai cuprinzătoare, care să conducă la compensarea asimetriilor dintre diferitele regiuni, mai ales cu privire la resurse (atât la nivel central, cât şi local). Aceste măsuri au fost incluse în formularea programului reprezentativ; “Consolidarea capacităţii guvernului de a planifica strategic strategii de reducere a PTŞ”.

52 INS: Rata de sărăcie pe grupuri de vârstă şi regiuni, 2007-2012

 

Figura 4.3
Rata sărăciei în principalele regiuni

 

 

 

Sursă: Institutul Naţional de Statistică, 2013

 

Grupul ţintă 3: Copiii şi tinerii din zonele rurale

Un alt grup ţintă cheie se referă la tinerii şi copiii din zonele rurale. Zonele rurale rămân în urma celor urbane, în ceea ce priveşte rezultatele şcolare generale. Tabelul de mai jos arată distribuţia ratei PTŞ pe regiuni, comparativ cu media naţională de 17,4% şi obiectivul de 11,3%, care urmează a fi atins în 2020. Diferenţele sunt notabile, mai ales în condiţiile în care rata de PTŞ în mediul rural în unele regiuni (Centru, Nord Est şi Oltenia) este aproximativ triplă faţă de ţinta dorită pentru 2020. Acţiunile necesare pentru reducerea PTŞ în zonele rurale sunt transversale şi depăşesc limitele sectorului educaţional. Vor fi necesare investiţii importante pentru îmbunătăţirea accesului şi a calităţii educaţiei şi pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii. Accesul limitat la o infrastructură de calitate şi la resurse umane (în special directori de şcoală şi cadre didactice) este cu mult mai evident în cazul învăţământului profesional şi tehnic. Strategia PTŞ nu poate, prin urmare, să fie abordată izolat, ci mai degrabă ea trebuie să vină în completarea altor priorităţi cheie naţionale, cum ar fi Strategia Naţională pentru Consolidarea Sectorului Agro-Alimentar. În special, strategia PTŞ trebuie să aducă contribuţii importante în sprijinirea priorităţilor strategice de: (i) “accelerarea tranziţiei structurale către realizarea profesională a unei agriculturi comerciale, luând în considerare în acelaşi timp tendinţele demografice şi asigurarea unei retrageri treptate a forţei de muncă din agricultur㔺i (ii) “recâstigarea de către România a locului de exportator net de produse agro-alimentare, în acord cu potenţialul de producţie sectorial şi ca răspuns la cererea globală puternică de alimente care impune dezvoltarea agricolă”. Măsurile de prevenire a PTŞ în zonele rurale vor lua în calcul nevoia de a promova profesionalizarea agricultorilor, prin intermediul unor programe adaptate de educaţie şi formare profesională şi prin furnizarea de servicii specifice de consultanţă şi consiliere (Program reprezentativ ÎPT).

 

Figura 4.4
Ratele PTŞ în zona rurală

 

 

 

Sursă: Date de la Institutul Naţional de Statistică

 

Grupul ţintă 4: Populaţie de etnie Romă şi alte grupuri marginalizate şi subreprezentate

Subreprezentarea populaţiei de etnie roma în toate domeniile educaţionale va fi soluţionată prin măsurile de prevenire, intervenţie şi compensare propuse în strategie. O atenţie specială va fi acordată creşterii ratelor de înscrierea copiilor romi în sistemul de educaţie şi îngrijire timpurie. Estimările MECS arată că în grupa de vârstă preşcolară 3-5 ani, unde, în general, rata de înscriere este de 77%, numărul total de copii romi înscrişi reprezintă doar 32%. Soluţiile care vizează îmbunătăţirea situaţiei acestui grup ţintă răspund unei mari varietăţi de situaţii: (i) sprijinirea comunităţilor cu procent mare de romi; (ii) soluţionarea nevoilor romilor din zonele urbane; (iii) romi care trăiesc, printre altele, în sărăcie extremă.

Printre alte grupuri aflate în situaţie de risc, strategia subliniază importanţa educaţiei, formării şi a integrării sociale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. Ţinta principală a măsurilor propuse va fi consolidarea reformelor introduse după 1998, axându-se pe înscrierea a cât mai mulţi elevi în învăţământul de masă. În acest sens, diferitele programe vor avea în vedere îmbunătăţirea şi implementarea curriculumului specific, programe, manuale, tehnologii şi tehnici proiectate conform tipului sau gradului de dizabilitate diagnosticată. Strategia se va centra, de asemenea, şi pe îmbunătăţirea aspectelor ce ţin de finanţarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, pentru asigurarea mijloacelor necesare, a serviciilor de sprijin, a facilităţilor de transport adaptat, a tehnologiilor de acces şi a dispozitivelor asistive şi a altor tipuri de programe specifice.

Alocare geografică: Pe lângă grupurile ţintă menţionate anterior, Strategia are ca scop orientarea unei alocări eficiente ţintite către judeţe, care prezintă majoritatea factorilor de risc identificaţi. Următorul grafic arată principalele 14 judeţe, ierarhizate în funcţie de ratele de risc, de la cele mai ridicate, la cele mai scăzute, selectate pe baza vulnerabilităţii lor faţă de domeniile cheie de risc: populaţie rurală majoritară, zone cu densitate scăzută a populaţiei, sărăcie şi rate mari de repetenţie şi abandon şcolar. Două judeţe, Călăraşi şi Ialomiţa,înregistrează toţi aceşti factori de risc. Cu toate că acest raport are ca scop reducerea PTŞ în toate judeţele din România, o atenţie specială trebuie acordată regiunilor unde riscul de PTŞ este deosebit de ridicat.

 

Figura 4.5
Judeţele care înregistrează un risc ridicat de PTŞ în funcţie de şase factori de risc

 

 

 

Sursă: Date extrase din surse diferite inclusiv EU-SILC 2011, Recensământul 2011 şi date INS. Anexa 4 include date detaliate pe judeţe.

 

4.4. Direcţii de acţiune: Strategia pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii

Pilonul 1: Asigurarea accesului la educaţie şi o educaţie de calitate pentru toţi copiii

Programele propuse în acest pilon au în vedere creşterea ratelor de înscriere în educaţia timpurie (educaţie antepreşcolară, copii de la naştere la 3 ani şi învăţământul preşcolar – copii de la 3 la 6 ani), învăţământul primar şi secundar inferior. În cadrul obiectivului de extindere a accesului la educaţie, o atenţie specială va fi acordată educaţiei timpurii şi continuării extinderii învăţământului preşcolar (3-5 ani), pentru a obţine o rată de înscriere aproape universală şi o creşterea substanţială a numărului de copii (îndeosebi cei de 2-3 ani) care pot accesa serviciile de îngrijire şi educaţie antepreşcolară, inclusiv a serviciilor care să conducă la creşterea implicării parentale în educaţia copiilor.

Rezultate suplimentare privind înscrierea în ciclurile primar şi secundar inferior sunt, de asemenea, propuse în vederea abordării asimetriilor privind rezultatele învăţării pentru cele patru grupuri ţintă selectate: copii cu vârste între 11-17 ani, în special cei din medii economice precare, din zonele rurale, copii romi şi alte grupuri minoritare.

Scopul central al acestui pilon este de a îmbunătăţi, în mod substanţial, calitatea învăţământului primar şi secundar inferior. Aceste îmbunătăţiri vor atrage după sine mai mulţi elevi la şcoală determinându-i să rămână în şcoală. Rezultate vizibile vor fi înregistrate în ceea ce priveşte alfabetizarea de bază şi competenţele la matematică şi ştiinţe. Schimbările privind calitatea, propuse în acest pilon, ţintesc spre facilitarea achiziţionării de competenţe cheie, care îi va ajuta pe elevi în tranziţia către învăţământul superior şi/sau tranziţia către piaţa muncii. Aceste măsuri vor elimina decalajul de învăţare faţă de Europa şi vor contribui la îndeplinirea cerinţelor pieţei muncii europene.

Program reprezentativ 1.1: Creşterea accesului la îngrijire şi educaţie timpurie a copiilor (ÎETC)

Acest program are ca scop consolidarea procesului de extindere a educaţiei timpurii a copiilor prin atingerea unui grad universal de acces în învăţământul preşcolar (3-5 ani) şi demararea unei extinderi rapide a ofertei de ÎETC, îndeosebi pentru copiii de 2-3 ani, asigurând accesul tuturor copiilor, cât mai de timpuriu, la educaţie, în special al celor din comunităţile dezavantajate. Dovezile în acest sens relevă faptul că accesul la educaţia de calitate, de la o vârstă mică, facilitează dezvoltarea de competenţe cheie şi că ÎETC de bună calitate poate conduce la rezultate educaţionale mai bune şi reduce riscul de PTŞ într-o etapă ulterioară. Extinderea ÎETC ar presupune o creştere a ratelor brute de înscriere de la 2 la 23% pentru acest segment de vârstă (aproximativ 15.000 de nou înscrişi/an) şi angajarea a aproximativ 8.000 cadre didactice noi în această perioadă (2.500 în zonele urbane şi 5.500 în zonele rurale)53. Va fi necesară revizuirea şi proiectarea unor mecanisme de finanţare adecvate, prin care să se asigure acces universal la ÎETC de calitate în toate regiunile. Curriculumul pentru învăţământul preşcolar, existent înainte de 2008, a fost revizuit din perspectiva evidenţierii tranziţiei spre o abordare centrată pe dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, cognitiv, socio-emoţional, al limbajului şi al capacităţilor în învăţare, care sprijină şi încurajează copilul să exploreze mediul apropiat, să facă alegeri, să fie creativ etc., iar curriculumul pentru educaţia antepreşcolară, inexistent până în 2008, a fost conturat urmărind aceleaşi principii, în încercarea de a sprijini demersurile personalului din serviciile de educaţie timpurie antepreşcolară, şi realizând trecerea de la o abordare centrată pe îngrijire, în special de tip medical, spre o abordare de tip integrat, în care educaţia şi îngrijirea să fie împreună. Toate aceste noi abordări necesită o implementare unitară şi monitorizată, îndeosebi pentru segmentul de vârstă 0-3 ani, unde acestea încă nu au fost promovate oficial şi, deci, implementate. De asemenea, educaţia incluzivă, pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale şi acordarea de sprijin intensiv grupurilor aflate în situaţie de risc, inclusiv pentru copiii romi, sunt în centrul acestui program. Strategia propusă va necesita implementarea cu succes a următoarelor măsuri:

53 Calculele iniţiale estimative (şi costurile) impuse pentru această extindere sunt prezentate în Anexa 4.

 

Măsura #1: Întărirea şi consolidarea ÎETC pentru a creşte eficienţa

Guvernul României (GR) a desfăşurat multe activităţi în domeniul ÎETC. A fost elaborat un nou curriculum, în 2008, pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârste de la naştere la 6 ani şi a fost promovat, prin ordin de ministru, curriculumul pentru segmentul de vârstă 3-6 ani (pentru învăţământul preşcolar); de asemenea, un curriculum nou, special dedicat copiilor sub 3 ani, a fost elaborat în 2008 şi, în baza prevederilor Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, au fost demarate demersurile pentru promovarea lui prin Hotărâre de Guvern şi pentru implementarea acestuia. Cu aproximativ 120.000 de studenţi înscrişi în anul 2012-2013, la facultăţile de profil, specializarea Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, este evident că o nouă serie de cadre didactice va intra în curând pe piaţă.

În acest context, strategia are ca scop întărirea şi consolidarea paşilor efectuaţi de GR, cu accent pe două aspecte: 1) extinderea cadrului instituţional, pentru a acoperi integral grupa de vârstă 0-6 ani şi 2) pregătirea cadrelor didactice şi a inspectorilor şcolari pentru a pune în aplicare şi pentru a monitoriza curriculumul specific şi metodologiile de predare-învăţare îmbunătăţite. Aproximativ 14.250 de cadre didactice: profesori universitari, inspectori, educatoare/institutori/profesori pentru învăţământul preşcolar şi educatori puericultori vor beneficia de formare cu privire la noul curriculum şi la metodologiile de predare integrată şi incluzivă.

Măsura #2: Recunoaşterea rolului important al familiilor cu copiii de la naştere la 6 ani, prin implicarea directă a acestora în programe de educaţie parentală şi de conştientizare a importanţei educaţiei timpurii şi furnizarea de stimulente financiare pentru a-i sprijini

Familiile reprezintă componenta critică a sistemului ÎETC, dedicată promovării, dezvoltării şi asigurării succesului în traiectoria educaţională a copilului. Familiile sunt responsabile de satisfacerea nevoilor elementare, fizice şi sociale ale copiilor, în vederea unei dezvoltări sociale, emoţionale şi cognitive adecvate a acestora, contribuind, astfel, la succesul copilului în şcoală şi în viaţă. Însă, acest fapt poate constitui o provocare copleşitoare pentru unele familii, mai ales atunci când se confruntă cu dificultăţi economice, când domiciliul lor se găseşte în comunităţi izolate, fără servicii şi resurse adecvate, în comunităţi marginalizare din cauza culturii, a religiei sau a lipsei de educaţie şi/sau experienţă a părinţilor. Sprijinirea familiilor în îndeplinirea rolului de parteneri în experienţa educaţională a copiilor lor reprezintă o parte esenţială a eforturilor de îmbunătăţire a rezultatelor copiilor. Însă, pentru a realiza acest tip de implicare familială trebuie să creăm un mediu unde abordările centrate pe familie şi comunitate să funcţioneze. Acesta este unul dintre aspectele asupra căruia trebuie să se concentreze demersurile acestei strategii.

Din informaţiile de referinţă, este evident că GR crede în rolul familiilor în educaţia şi, implicit, în rolul lor în conturarea unui traseu de succes al copilului, în şcoală şi în viaţă, şi că această măsură va sprijini eforturile GR, prin atenţia acordată elaborării schemelor de sprijin pentru părinţii din grupurile vulnerabile şi din comunităţile dezavantajate, implementării campaniei de conştientizare cu privire la importanţa educaţiei parentale şi, în acest context, îmbogăţirii şi extinderii educaţiei parentale în rândul grupurilor vulnerabile (materiale de mentorat/de învăţare) şi susţinerii demersurilor părinţilor prin tichete de creşă şi, complementar, a programelor de asistenţă socială existente, cum ar fi: alocaţia pentru susţinerea familiei, Venitul Minim de Inserţie pentru familiile sărace, programul Laptele şi cornul, rechizite gratuite pentru elevi etc.

Măsura #3: Implicarea autorităţilor, comunităţilor, părinţilor şi a altor factori interesaţi de Ia nivel local, pentru a asigura sprijinul necesar înscrierii şi retenţiei

Această măsură este proiectată pentru a creşte numărul de creşe şi a altor servicii pentru educaţie timpurie antepreşcolară, pentru copiii între 0-3 ani. Trei niveluri sunt avute în vedere în acest caz: 1) elaborarea cadrului legal şi operaţional necesar, care să permită implicarea autorităţilor publice/comunităţilor/părinţilor şi a ONG-urilor/persoanelor fizice în înfiinţarea şi funcţionarea creşelor şi a altor servicii de educaţie timpurie antepreşcolară; 2) reabilitarea şi echiparea grădiniţelor, pentru a permite furnizarea de servicii de educaţie timpurie antepreşcolară şi servicii corespunzătoare unei educaţii timpurii incluzive, pentru copiii de la naştere la 6 ani, îndeosebi în zonele dezavantajate; şi 3) furnizarea stimulentelor financiare pentru cadrele didactice debutante din zonele rurale/dezavantajate, in primul an de funcţionare, pentru a încuraja stabilitatea pe post a acestora.

Măsura #4: Elaborarea de noi abordări (inclusiv stimulente financiare, scheme de mobilitate)pentru a asigura un număr suficient de cadre didactice calificate (educatoare şi educatori puericultori) în toate zonele geografice, mai ales în zonele rurale/dezavantajate

Multe ţări se confruntă cu provocarea de a putea suplini numărul necesar de cadre didactice în zonele izolate. Canada şi Australia sunt două dintre astfel de ţări, cu regiuni vaste şi abandonate, prima fiind în zona arctică, a doua în deşert, ambele fiind izolate şi puţin populate. În Australia, noile cadre didactice sunt printre cele mai bine plătite din lume, cu o listă extinsă de beneficii, inclusiv educaţie complementară şi oportunităţi de formare, dar şi promovare în carieră. Stimulentele non-financiare au fost stabilite pentru a le garanta cadrelor didactice un mecanism de tranziţie în carieră, mulţi temându-se iniţial de marginalizare în astfel de zone izolate.54 Această măsură introduce un mix de scheme de mobilitate şi stimulente financiare pentru a încuraja cadrele didactice debutante/nou intrate în sistem să opteze pentru posturile din educaţia timpurie (educaţie antepreşcolară şi învăţământ preşcolar) în zonele izolate, rurale şi dezavantajate. Se propune ca un număr de 6.595 de cadre didactice vor fi sprijinite cu o bursă lunară de 900 de euro, pentru a funcţiona în zonele izolate/dezavantajate, timp de un an de zile, pentru a creşte disponibilitatea unor astfel de servicii, inclusiv pentru populaţia romă. Noile cadre didactice vor avea nevoie de formare suplimentară privind nevoile specifice ale copiilor sub 6 ani şi de reintegrare în carieră odată cu încheierea perioadei de mobilitate.

54 Northern Territory Government, posturi pentru cadrele didactice, disponibile la http: //www.teaching.nt.gov.au/index.cfm?attributes.fuseaction = it payAndConditions

 

Program reprezentativ 1.2: Asigurarea accesului la învăţământ primar şi secundar inferior de calitate a tuturor elevilor

Acest program se construieşte pe realizările înregistrate deja la nivelul înscrierilor în ciclul primar şi secundar inferior. Scopul este de a asigura accesul universal la învăţământul obligatoriu, printr-o ofertă accesibilă şi de calitate, inclusiv pentru familiile cu copii din grupurile de risc. Acest fapt presupune că următoarele aspecte trebuie luate în considerare: un decalaj de 10% în ratele brute totale de înscriere între elevii din mediul urban şi cei din rural (în momentul de faţă, 95,4% în urban, faţă de 83,7% în rural). Această strategie va ţinti spre reducerea acestui decalaj la mai puţin de 4%, până în 2020. Ţinte similare sunt stabilite şi pentru o participare mai ridicată a copiilor romi, a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şi a celor din familii dezavantajate socio-economic.

Acest program va pune accent pe două domenii principale de intervenţie:

Dezvoltarea competenţelor cheie şi a programelor de alfabetizare funcţională. Alfabetizarea funcţională este definită ca abilitatea de a participa la lumea informaţiei55. Recenta analiză a PISA pentru România arată că 40% dintre elevii de 15 ani sunt analfabeţi funcţional (cu disparităţi de performanţă observate la toate grupurile ţintă).56 În acest context, este nevoie de un sistem educaţional care să ofere elevilor cunoştinţele şi competenţele necesare, atât pentru a se bucura de beneficiile educaţiei de bază, cât şi pentru a satisface cererile unei societăţi bazate pe cunoaştere. Cadrul European al Calificărilor pentru învăţarea pe Tot Parcursul Vieţii identifică opt competenţe cheie, care trebuie incluse în programele educaţionale de la ciclul secundar inferior.57 Acestea sunt: (i) comunicarea în limba maternă; (ii) comunicarea în limbi străine; (iii) competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţă şi tehnologie; (iv) competenţe digitale; (v) a învăţa să înveţi; (vi) competenţe interpersonale, interculturale şi sociale, împreună cu competenţe civice; (vii) antreprenoriat şi (viii) expresie culturală. În plus, gândirea critică, creativitatea, spiritul de iniţiativă, rezolvarea de probleme, evaluarea riscului, luarea deciziilor şi administrarea sentimentelor într-un mod constructiv sunt considerate la fel de importante şi cu un rol deosebit în formarea celor opt competenţe cheie.

55 Definită în sondajul internaţional SIALS privind alfabetizarea ca: “Abilitatea de a înţelege informaţia tipărită şi de a o utiliza în activităţile de zi cu zi, în viaţa personală, la locul de muncă şi în comunitate, pentru ca individul să-şi realizeze obiectivele, să-şi dezvolte cunoştinţele şi potenţialul”. Este folosită pentru a descrie o gamă largă de abilităţi de procesare a informaţiei.

56 OCDE, Program pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor, 2012

57 De la: UE (Uniunea Europeană). 2008. “Recomandările Parlamentului şi Consiliului European din 23 aprlie 2008, privind elaborarea unui Cadru European al Calificărilor pentru Învăţarea pe tot Parcursul Vieţii”. Monitorul Oficial al Uniunii Europene C (111): 1-7.

 

Formarea profesională continuă a cadrelor didactice. Cadrele didactice au un rol fundamental în îmbunătăţirea calităţii educaţiei; prin urmare, este esenţial să li se ofere o actualizare sistematică a cunoştinţelor şi abilităţilor şi accesul la servicii de învăţare şi formare de înaltă calitate, vizând metode pedagogice şi de evaluare inovatoare. Chiar şi în contextul actualelor limitări bugetare, îmbunătăţirea salariilor profesorilor şi dezvoltarea oportunităţilor de promovare în carieră a acestora, pe baza meritului şi a performanţelor, trebuie să fie considerate drept o prioritate.

Strategia propusă va impune implementarea următoarelor măsuri:

Măsura #5: Elaborarea şi implementarea planurilor de asigurare a accesului adecvat la o educaţie de calitate, în special pentru copiii din grupurile aflate în situaţie de risc

Această măsură are în vedere aspecte legate de accesul la un învăţământ de calitate. Măsura prevede un mix de sprijin financiar şi tehnic acordat familiilor şi cadrelor didactice, în vederea eliminării obstacolelor în calea unui acces mai ridicat la un învăţământ de calitate. Familiile copiilor în situaţie de risc vor primi sprijin financiar pentru a depăşi obstacolele cu care se confruntă privind înscrierea copiilor lor. În ceea ce priveşte oferta, cele mai valoroase trei activităţi sugerate sunt: elaborarea unor planuri educaţionale de dezvoltare individuală pentru copiii în situaţie de risc, mentorat intercolegial pentru elevi, părinţi şi cadre didactice şi formare şi instrumente inovatoare pentru cadrele didactice din zonele rurale şi din comunităţile mici, cu populaţie minoritară.

Măsura #6: Înfiinţarea unui grup de cercetare, în cadrul MECS, pentru a studia reformele educaţionale (inclusiv în domeniul formării profesionale) şi provocările specifice României

Această măsură are în vedere atât calitatea învăţământului, cât şi accesul la educaţie. Ea derivă din Pilonul 4, deoarece aparţine categoriei de “Dezvoltare a sprijinului instituţional adecvat”. Cu toate acestea, măsura este prezentată aici, dat fiind faptul că sprijinul instituţional reprezintă punctul forte în implementarea reformelor educaţionale şi în rezolvarea aspectelor specifice cu care se confruntă sistemul de educaţie românesc.

Nu este suficient ca această strategie să livreze un set abstract de măsuri şi activităţi. De fapt, unele aspecte ale strategiei trebuie să se bazeze pe sustenabilitatea, pe termen lung, a analizei, revizuirii şi inovării politicilor pe bază de date concrete. Această măsură oferă o astfel de oportunitate, deoarece are în vedere dezvoltarea capacităţii instituţionale a MECS de a utiliza propriile analize/studii sau de a solicita realizarea unor studii naţionale/internaţionale cu privire la sectorul educaţional din România, pentru elaborarea de politici pe bază de date concrete. Pe termen lung, grupul de cercetare va fi în măsură să formuleze recomandări de politici cu privire la orice subiect educaţional prioritar. Totuşi, pentru început, prioritatea o reprezintă revizuirea curriculumului, pedagogiilor şi tehnicilor TIC, dar şi analiza privind natura specifică a provocărilor din sistemul de educaţie din România.

Mai precis, această măsură va fi centrată pe cercetarea metodelor şi a instrumentelor de îmbunătăţire a performanţei elevilor la testele naţionale şi internaţionale şi pe cercetarea implicaţiilor acesteia asupra programelor de formare a cadrelor didactice de dinainte şi de după încadrare, pe soluţionarea nevoilor educaţionale specifice ale copiilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale, pe integrarea TIC în educaţie, pentru un mai bun proces de învăţare al elevului şi, mai important, pe punerea în practică a rezultatelor cercetării prin intermediul unor cursuri de formare de tip simulare şi elaborarea unei bănci de teste şi a liniilor directoare pentru culegerea şi evidenţierea celor mai bune practici.

Măsura #7: Înfiinţarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice printr-un program/mecanism specific al MECS

Aceasta este o inovaţie pentru România: cu toate că există programe intensive şi variate de formare pentru cadrele didactice în toată România, nu există un proces sistematizat de dezvoltare profesională a cadrelor didactice. Această măsură va urmări dezvoltarea şi monitorizarea, lunar, a Zilei de Dezvoltare Profesională în şcoli, pentru a permite administraţiei şi cadrelor didactice să împărtăşească idei şi experienţe personale legate de tendinţele nou apărute, domeniile prioritare de formare, domeniile specializate de formare şi alte cerinţe de dezvoltare profesională. O atenţie deosebită va fi acordată formării cadrelor didactice care lucrează cu elevii cu CES sau a celor care lucrează în comunităţi izolate. O altă inovaţie adusă de această măsură va fi introducerea de stagii scurte de formare, la locul de muncă şi într-un sistem de mentorat colegial, pentru cadrele didactice din comunităţile dezavantajate/izolate. În acest fel, cadrele didactice din centrele urbane vor putea lucra cu colegii lor din zonele rurale şi ambele categorii vor putea învăţa şi împărtăşi tehnici utile ce pot fi implementate în clasă.

Măsura #8: Sprijinirea comunităţilor şi a şcolilor în realizarea unui echilibru al populaţiei şcolare reprezentative în clase

Această măsură are în vedere o chestiune extrem de sensibilă în România. Ea nu diferă mult de măsurile luate în America anilor 1960 când, în şcolile de pe întreg teritoriul Statelor Unite, s-a introdus măsura desegregării. Această măsură propune o combinaţie de etape de tipul: etapă de sensibilizare şi etapă instituţională. Din moment ce ignoranţa şi lipsa de informare sunt adesea rădăcina prejudecăţilor, măsura propune un set de activităţi prin care familiile, comunităţile şi şcolile vor fi expuse grupurilor minoritare, inclusiv grupurilor de romi. Acestea vor fi completate de evenimente comunitare specifice, pentru a oferi informaţii despre incluziunea socială şi pentru a distruge miturile care sunt adesea intens circulate, cu privire la minorităţile etnice. Această măsură vizează şi o componentă instituţională, care să permită unui număr ridicat de mediatori să sprijine directorii de şcoală, pentru asigurarea unui echilibru în clasele eterogene şi pentru a crea un mediu propice dialogului şcolii cu părinţii şi între părinţii copiilor.

Pilonul 2: Asigurarea finalizării studiilor obligatorii de către toţi copiii

Acest pilon se va concentra pe îmbunătăţirea retenţiei în sistemul de învăţământ obligatoriu. O atenţie specială va fi acordată claselor/nivelurilor de educaţie unde această problemă este acută. Acest pilon va promova elaborarea unor sisteme de detectare şi de intervenţie timpurie; consolidarea, extinderea şi personalizarea serviciilor de consiliere şi introducerea mecanismelor de promovare a programelor educaţionale remediale, centrate pe elev, în şcoli (de exemplu: Şcoală după Şcoală, Grădiniţa de vară etc.), precum şi altor tipuri de programe de îmbunătăţire a retenţiei în sistem. Acest pilon este proiectat să asigure succesul educaţional al tuturor copiilor, inclusiv al copiilor din cadrul grupurilor marginalizate social şi în situaţie de risc, asigurând accesul egal al acestora la oportunităţi, drepturi şi servicii din domeniul educaţional.

Un element important al acestui pilon este rolul directorului în asigurarea finalizării studiilor şi în reducerea PTŞ. Rolul directorului nu este numai unul de conducere, în funcţionarea şcolii, ci şi unul de lider multifuncţional, a cărui activitate cuprinde toate aspectele vieţii elevului.

Directorul construieşte, cu sprijinul echipei, cultura şcolii şi se asigură că toate demersurile cadrelor didactice, consilierului şi ale celorlalţi membri ai personalului sunt centrate pe elevi şi pe nevoile acestora. Directorii şcolilor din România, alături de cadre didactice şi consilieri, au nevoie de o dezvoltare a capacităţii instituţionale, în vederea îndeplinirii rolurilor lor specifice, mai ales în ceea ce priveşte reducerea PTŞ. Programele reprezentative includ formarea cadrelor didactice şi a consilierilor, iar aceasta nu ar trebui să-i excludă pe directori. Directorii vor beneficia de pe urma acestei formări (împreună cu cadrele didactice şi consilierii) pentru a furniza un leadership adecvatîn şcoală. În acest context, planul anual de dezvoltare profesională al unităţii de învăţământ va trebui să aibă în vedere aceste aspecte şi să conţină resurse pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale a personalului.

Program reprezentativ 2.1: Elaborarea sistemelor de avertizare timpurie şi consolidarea programelor remediale şi de sprijin pentru elevii aflaţi în situaţie de risc, în învăţământul obligatoriu

Programul va elabora sisteme de avertizare şi de intervenţie timpurie pentru a identifica pe acei copii în risc de abandon şcolar. Distribuţia ratelor de abandon şcolar sugerează că primul şi ultimul an al fiecărui ciclu sunt cei mai problematici. Pentru acei elevi care sunt identificaţi a fi în situaţie de risc, va fi furnizat sprijin personalizat pentru a depăşi orice problemă de învăţare şi pentru a le oferi orientare şi consiliere solide. Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, afirmă că aceste servicii trebuie furnizate cu un raport minim de 1 consilier la fiecare 800 de elevi. Cu toate acestea, această estimare iniţială nu a fost atinsă şi disparităţi importante încă pot fi depistate, în special în şcolile mici şi în cele situate în afara zonelor urbane principale.

Un astfel de program ar trebui să urmărească şi să înregistreze factorii care sunt consideraţi ca fiind precursori ai abandonului: repetenţie, rezultate slabe la învăţătură, înscriere târzie şi absenteism.

În cadrul acestui pilon, grupul ţintă include: (i) toţi elevii din învăţământul primar şi secundar inferior, începând cu clasa pregătitoare şi până la clasa a opta; şi (ii) elevii din clasa a noua şi a zecea. Elevii care abandonează (18 ani sau peste) sunt şi ei importanţi, dar nu intră în grupul ţintă primar, dat fiindcă vor depăşi vârsta ţintită pentru reducerea PTŞ.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a elaborat şi pilotat o serie de programe de prevenire/remediale, printre care şi programul Şcoală după Şcoală. Acest program, care oferă sprijin remedial şi activităţi extracurriculare pentru elevii care necesită asistenţă suplimentară, a fost pilotat la începutul anului şcolar 2012-2013. Răspunsul, din partea grupurilor de factori interesaţi şi din partea MECS, indică faptul că acest program a avut succes în acordarea de alternative copiilor cu astfel de nevoi; prin urmare, programul va fi extins în cât mai multe şcoli şi va include o schemă de fonduri nerambursabile pentru a promova inovarea la nivel de şcoală. În plus, au fost elaborate şi testate o serie de alte iniţiative, cum ar fi: introducerea serviciilor de consiliere, a mediatorii şcolari, formarea personalului didactic şi altele. Până în momentul de faţă, finanţarea acestor măsuri de prevenire a fost insuficientă şi ad hoc – acest element este soluţionat de Pilonul 4. Este necesar ca MECS, împreună cu MFP, să găsească moduri prin care să asigure continuitatea şi stabilitatea financiară, pe termen mediu, evitând suspendarea fondurilor, precum şi ghidarea acestor programe către un obiectiv comun.

Pe scurt, acest Program reprezentativ dezvoltă sisteme de avertizare timpurie şi orientează elevii spre serviciile de consiliere; consolidează serviciile de consiliere, asigurând eficienţa acestora şi construieşte un mecanism de inovare în cadrul programului Şcoală după Şcoală, pentru a creşte calitatea acestuia.

Elementele cheie ale acestui program includ următoarele măsuri:

Măsura #9: Îmbunătăţirea condiţiilor şi a calităţii programelor ŞDŞ oferite elevilor din grupurile aflate în situaţie de risc, prin elaborarea şi stabilirea unor standarde de calitate pentru programele remediale (autorizarea abordărilor inovatoare)

În principal, această măsură se referă la programul ŞDŞ. Având în vedere rezultatele pozitive înregistrate în cadrul acestui program, această măsură şi activităţile asociate ei ţintesc să îl dezvolte, prin intermediul proiectării şi punerii în aplicare a unei scheme conjugate de subvenţii, disponibilă şcolilor, ONG-urilor locale, organizaţiilor comunitare şi asociaţiilor de părinţi/cadre didactice.

În prima etapă, MECS şi MFP vor proiecta sistemul de management şi de aplicare a schemei de subvenţii, inclusiv cerinţele privind raportarea, monitorizarea şi evaluarea. Schema va include opinii ale specialiştilor în educaţie, pentru a stabili congruenţa dintre curriculumul oficial şi criteriile de calitate la care trebuie să adere aplicanţii.

Odată ce managementul şi liniile directoare ale programului sunt pregătite şi aprobate, programul va fi demarat şi prezentat tuturor participanţilor potenţiali, prin mijloacele media locale şi prin campaniile de informare. Entităţile care aplică pentru sprijin trebuie să se concentreze mai degrabă pe inovare şi pe capacitatea de a răspunde condiţiilor locale, decât pe oferirea unui răspuns tip. Iniţiativele locale, care vizează implicarea comunităţii, şcolii şi a părinţilor, trebuie promovate. Mai mult, elevii ce urmează a fi implicaţi în astfel de proiecte trebuie să fie din rândul celor care au trecut prin procesele de detectare timpurie şi consiliere, stabilite în cadrul Măsurilor 10 şi 11. Aceste granturi trebuie să promoveze implicarea persoanelor de etnie romă, din zonele rurale şi din comunităţi dezavantajate, în vederea creşterii participării acestora la programele ŞDŞ.

Măsura #10: Elaborarea unor sisteme de detectare/avertizare şi intervenţie timpurii pentru identificarea copiilor aflaţi în risc de repetenţie sau abandon şcolar

Argumentul potrivit căruia cel mai timpuriu sistem de avertizare pentru identificarea elevilor în risc de părăsire timpurie a şcolii şi anume: ÎETC este pertinent. Cu toate acestea, imaginea obţinută ar fi una nedreaptă şi incorectă. Este adevărat faptul că indicatorii socio-economici pot oferi dovezi privind viitoarele probleme în cadrul sistemului educaţional, însă istoria este încărcată de poveşti ale geniilor care şi-au depăşit izolarea economică şi socială, devenind minţi de frunte ale societăţii. Prin urmare, este important să ne asigurăm că sistemul nu se construieşte pe prejudecăţi faţă de cei săraci şi marginalizaţi, iar pentru a realiza acest lucru, sistemul de avertizare timpurie trebuie să fie meticulos, bazat pe fapte şi nediscriminatoriu şi trebuie orientat, ca prim pas, spre o analiză mai profundă şi nu ca un verdict final. În baza acestui raţionament, această măsură trebuie să prevadă implicarea experţilor care cuprind cadre didactice, cercetători în domeniul ştiinţelor sociale, psihologi, pediatri, precum şi alţi profesionişti relevanţi, în vederea elaborării unei liste de verificare care să fie folosită la clasă de către cadrele didactice, pentru a stabili dacă elevul în cauză este supus riscului de părăsire timpurie a şcolii.

Lista de verificare reprezintă poarta de acces a copilului la serviciile de consiliere şi, eventual, la programe remediale. Cu alte cuvinte, lista de verificare sau sistemul de avertizare timpurie este una dintre căile de a remedia aspectele care ar putea conduce la părăsirea timpurie a şcolii.

Măsura #11: Consilierea şi sprijinirea iniţiativelor (existente, dar fragmentate) privind consilierea elevilor din interiorul şi din afara sistemului de educaţie (elevii care au părăsit sistemul)

Această măsură prevede o iniţiativă cu trei direcţii: a) profesionalizarea rolului consilierului; b) consolidarea capacităţii acestuia, de a elabora planuri de dezvoltare educaţională generale şi specifice şi c) colaborarea cu comunitatea pentru reintegrarea elevilor aflaţi deja în afara sistemului şcolar.

Această măsură ar putea necesita anumite amendamente legislative privind rolul consilierului şi/sau sfera sa de influenţă în cazul elevilor aflaţi deja în afara şcolii.

Măsura va include o cuprindere mai mare, sub forma unei campanii ample de promovare a importanţei menţinerii în şcoală a elevilor şi a reducerii PTŞ. Raţionamentul acestei activităţi îl constituie rolul central pe care îl joacă familiile, comunităţile şi angajatorii în proiectarea traiectoriei elevilor, pentru ca aceştia să devină membri activi ai societăţii.

Program reprezentativ 2.2: Îmbunătăţirea atractivităţii, a incluziunii, a calităţii şi a relevanţei ÎPT

Dezvoltarea ÎPT, a ciclului secundar (filiera tehnologică) şi a învăţământului post-secundar trece printr-o perioadă de transformări în România. Cu toate acestea, ÎPT se confruntă cu două provocări principale: nu oferă, pentru toţi absolvenţii, un nivel înalt de abilităţi tehnice necesare elevilor pentru a intra pe piaţa muncii58şi nu asigură tuturor elevilor un nivel adecvat de abilităţi generale, care să confere acestora un punct de pornire solid pentru continuarea parcursului educaţional. În alte ţări, ÎPT a devenit un instrument util în stoparea ieşirilor din sistem şi a PTŞ, precum şi în conturarea unui traseu excelent către învăţarea pe tot parcursul vieţii. Cu toate acestea, există puţine dovezi că ÎPT este privit, la nivelul societăţii, ca având acelaşi nivel de importanţă în Romania. Un ÎPT reformat poate ajuta la reintegrarea tinerilor care au părăsit sistemul de învăţământ şi la oferirea de programe de formare pentru dobândire abilităţilor şi a competenţelor necesare, care să le confere absolvenţilor un acces mai bun la oportunităţile de angajare.

58 “Europa 2020 România: Politici bazate pe informaţii solide, pentru productivitate, ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea competenţelor” Banca Mondială, 2013

 

Predarea la clasă nu este o metodă suficientă în ÎPT: pentru a avea rezultate, acest Program reprezentativ pune accent pe implicarea activă a reprezentanţilor pieţei muncii, nu numai în calitate de angajatori, ci şi ca parteneri cu drepturi depline, implicaţi activ în elaborarea curriculumului, în predare etc.

Măsurile cheie ale acestui program vor fi:

Măsura #12: Creşterea atractivităţii şi a relevanţei ÎPT, pentru a creşte flexibilitatea şi permeabilitatea şi pentru a extinde cantitatea şi calitatea oportunităţilor de învăţare Ia locul de muncă, cu accent special pe reintegrarea celor care au părăsit timpuriu şcoala

Serviciile de consiliere în carieră trebuie să se bazeze pe nevoile pieţei muncii şi, în parte, pe aptitudinile elevului. Formarea consilierilor este inclusă în Măsura #11, această măsură axându-se pe conectarea nevoilor pieţei muncii cu aptitudinile elevului, creând trasee clare şi flexibile pentru elevii din interiorul şi din afara sistemului educaţional.

Aceşti consilieri, cu sprijinul şcolii şi al angajatorilor, trebuie să ofere elevilor soluţii care să le permită finalizarea studiilor,angajarea sau trecerea la un ciclu superior de învăţământ.

De asemenea, presupune necesitatea unui sprijin individualizat pentru elevii în risc de abandon şcolar. Acest tip de sprijin este mai cu seamă relevant şi important pentru elevii din familiile sărace, romi sau cu dizabilităţi. În Europa, precum şi în multe părţi ale lumii, condiţiile socio-economice59, originea etnică şi dizabilităţile60 nu stau în calea devenirii unui membru activ al societăţii.

59 http: //www.norrag.org/en/publications/norrag-news/online-version/towards-a-new-global-world-of-skills-development-tvets-turn-to-make-its-mark/detail/tvet-and-the-poor-the-promise-and-the-challenges.html

60 http: //www.iiste.org/Journals/index.php/JEP/article/viewFile/10732/10937

 

Măsura #13: Reforma şi îmbunătăţirea sistemului ÎPT, prin reformă curriculară, formarea personalului didactic şi consolidarea managementului, prin construirea unor legături mai solide şi mai creative cu piaţa muncii

Această măsură este centrată pe alinierea ofertei ÎPT la cerinţele pieţei muncii, începând cu curriculumul. Modernizarea curriculumului pentru alinierea la cerinţele pieţei muncii va oferi garanţia că absolvenţii sunt pregătiţi corespunzător pentru piaţa muncii, la momentul angajării. Administraţia şcolară, cadrele didactice şi tutorii trebuie să-şi îmbunătăţească abilităţile pentru elaborarea curriculumului. Această măsură include îmbunătăţirea atelierelor de lucru în şcoli, pentru a permite formarea practică; important este şi faptul că atelierele de lucru vor oferi spaţiul unde profesorii pot oferi formarea practică.

Pentru a completa predarea de la clasă, această măsură prevede şi includerea unor stimulente financiare, care să încurajeze sectorul de ocupare şi care să ofere posturi relevante pentru formarea la locul de muncă a elevilor din ÎPT, ca alternativă la completarea formării. Bugetul pentru aceste stimulente se bazează pe şase luni de angajare, cu un salariu de 250 de euro/lună, care să asigure salariul, precum şi alte costuri privind formarea profesională prevăzute de angajator.

Pilonul 3: Reintegrarea persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala în sistemul de educaţie

Această strategie are ca scop sprijinirea celor care au părăsit şcoala prematur să reintre în sistemul de educaţie şi formare, oferindu-le trasee de reintegrare, prin care copiii şi tinerii să dobândească calificările necesare pentru ocuparea unui post pe piaţa muncii. Acest pilon se axează, în principal, pe o mai bună calitate şi o mai mare extindere a programelor de tip A Doua Şansă.

Program reprezentativ 3.1: Asigurarea unei oferte adecvate de programe educaţionale de tip A Doua Şansă (ADŞ)

Programul A Doua Şansă a fost pilotat de MECS încă din 2001 (cu accent pe grupa de vârstă 1424 de ani, pentru a-i sprijini în finalizarea învăţământului secundar inferior), iar aplicarea sa a fost extinsă, ulterior şi spre învăţământul primar. Un nou curriculum pentru programul ADŞ (ciclul primar şi secundar) a fost elaborat şi implementat, în 2012, în cadrul proiectului FSE Educaţie, calificare şi facilitarea tranziţiei spre un loc de muncă pentru elevi şi tineri cu risc în situaţie de abandon şcolar (POSDRU/8/2.2./S/4, beneficiar MECS). Programul ADŞ a fost pilotat, până în 2005, pentru a sprijini grupurile aflate în risc, în special populaţia romă, fiind extins, ulterior, la nivel naţional, ajungându-se la aproximativ 9.000 de beneficiari finali/anual. Programele A Doua Şansă sunt doar un mod prin care aceste grupuri ţintă pot finaliza un nivel minim de educaţie. Cu toate acestea, programele ADŞ nu sunt egal răspândite geografic şi nici nu pot acoperi cererea actuală. În plus, nu au fost elaborate evaluări detaliate care să releve gradul de impact şi succes privind reintegrarea participanţilor în sistemele de educaţie şi formare sau în sprijinirea lor în găsirea unui loc de muncă.

Există o serie de provocări ce trebuie abordate în programul actual: extinderea programelor, evaluarea rezultatelor şi a valorii adăugate a programelor ADŞ, formare profesională specializată pentru cadrele didactice care lucrează cu populaţii eterogene de cursanţi, inclusiv copii şi adulţi cu niveluri diferite de educaţie.

Succesul măsurilor de prevenire şi intervenţie propuse anterior în acest document vor reduce nevoia de programe compensatorii, precum ADŞ. Cu toate acestea, trebuie să se admită faptul că, deşi nevoia nu va fi niciodată eliminată, ea va fi semnificativ redusă. Fiecare sistem educaţional trebuie să menţină un astfel de program, pentru a le oferi opţiuni celor care părăsesc timpuriu şcoala. Pe de altă parte, în timp ce se aceste programe de prevenire şi intervenţie pe termen mediu şi lung sunt implementate, cohorte mari de copii şi tineri se află în prezent în afara sistemului. Prin urmare, un program ADŞ de o înaltă calitate este necesar în sprijinirea persoanelor care părăsesc timpuriu şcoala.

A fost proiectată şi calculată aria de extindere a programelor ADŞ şi a costurilor asociate care să permită sistemului capacitatea adecvată de absorbţie a celor 92.000 de copii şi tineri care au azi 11-17 ani şi care riscă să părăsească timpuriu şcoala.

Astfel, strategia propusă va include:

Măsura #14: Mecanismul de realizare a unei arii mai extinse de aplicare a programelor de tip ADŞ la nivelul fiecărui inspectorat şcolar şi al municipiului Bucureşti şi de îmbunătăţire a calităţii prin intermediul unei mai bune programări, al unor materiale calitativ superioare şi al unei formări îmbunătăţite a cadrelor didactice (inclusiv pentru programele A Doua Şansă – secundar inferior, cu stagii de practică)

Această măsură se axează pe accesul la programele A Doua Şansă, dar şi pe servicii postprogram. În termeni de acces, accentul va fi pus pe asigurarea programelor ADŞ în toate judeţele şi pe implementarea mecanismului de sprijin pentru eliminarea obstacolelor care pot împiedica participarea. Dat fiind faptul că o parte dintre participanţii la aceste programe vor fi adulţi, inclusiv cei aparţinând minorităţii roma, este de presupus că ei pot avea, uneori, şi calitatea de părinţi sau se pot confrunta cu diverse alte probleme şi, în acest context, pot necesita sprijin pentru copii sau facilităţi speciale de acces (îndeosebi în cazul persoanelor cu dizabilităţi). Programul ADŞ nu va fi unul de succes dacă va aborda aceleaşi materiale de predare şi metode utilizate în clasele tradiţionale. Provocarea constă, prin urmare, în a se elabora, în continuare, materiale şi metode de predare care răspund nevoilor particulare ale cursanţilor, dar care respectă, în acelaşi timp, curriculumul de bază.

Programul ADŞ trebuie să includă şi o componentă legată de servicii post-program, care să sprijine cursanţii în găsirea unei slujbe adecvate sau în continuarea studiilor. În lipsa unui astfel de sprijin post-program, absolvenţii riscă să nu identifice traseul potrivit spre piaţa muncii.

Pilonul 4: Dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat

Acest Pilon vizează crearea unui mediu stimulator pentru strategie, care se concentrează pe capacitatea Guvernului României de a adopta o abordare guvernamentală integratoare pentru a răspunde provocărilor PTŞ. În mod particular, Pilonul se axează pe capacitatea MECS de a administra, planifica (anual) şi implementa Strategia de reducere a PTŞ. Mecanismele asociate Monitorizării şi Evaluării sunt descrise în detaliu în secţiunea Monitorizare şi Evaluare şi trebuie privite ca parte integrantă a Pilonului 4.

Program reprezentativ 4.1: Consolidarea capacităţii guvernului de a implementa, monitoriza şi evalua strategia de reducere a PTŞ

Guvernul, în general, şi MECS, în particular, trebuie să-şi dezvolte capacitatea de a planifica strategic, implementa şi administra politici bazate pe date concrete, care să se dovedească eficiente în reducerea PTŞ. Implementarea strategiei propuse va impune atât planificare, cât şi coordonare orizontală între diferiţii actori şi coordonare verticală între diferitele niveluri ale administraţiei, în special în cadrul MECS. De asemenea, implementarea strategiei va necesita atât elaborarea unor mecanisme de finanţare adecvate pentru asigurarea continuităţii acestui proces şi a standardelor dorite, cât şi obţinerea unor rezultate îmbunătăţite în toate regiunile. Restructurarea continuă a SIIIR trebuie finalizată cât mai curând posibil, iar sistemul trebuie pus în aplicare, dacă se doreşte ca următoarea perioadă de programare să beneficieze de un sistem îmbunătăţit de luare a deciziilor pe bază de date concrete.

Elaborarea unor metode şi practici pe care guvernul să le utlizeze în monitorizarea scopului şi a acoperirii PTŞ. Institutul Naţional de Statistică (INS) furnizează singurele date oficiale disponibile în momentul de faţă privind indicatorii de PTŞ, în cadrul sondajului AMIGO. Elaborarea unor politici eficiente din punct de vedere al costurilor, pe bază de date concrete, în combaterea PTŞ, impune ca MECS să dezvolte capacitatea de a colecta şi analiza corect şi detaliat datele privind PTŞ.61 Pe baza acestor date, MECS va putea elabora profiluri relevante ale persoanelor care părăsesc timpuriu şcoala şi va putea identifica factorii determinanţi ai succesului sau eşecului şcolar. Dezvoltarea următoarelor capacităţi va fi necesară: (i) de generare de date corecte privind ratele PTŞ, tranziţia între ciclurile educaţionale, înscriere, frecvenţă, repetenţie, abandon şcolar şi ratele de absolvire pe toate ciclurile educaţionale, dar şi privind absenteismul şi comportamentul de evitare a şcolii – iar aceste informaţii trebuie să fie disponibile pe criterii de gen, localizare geografică, statut socio-economic şi grupuri de risc; (ii) producerea de informaţii sistematice privind principalele motive care diferenţiază PTŞ, în funcţie de diferitele grupuri de elevi, şcoli, tipuri de educaţie şi instituţii de formare, municipalităţi şi regiuni; şi (iii) generarea de cunoştinţe care se bazează pe corelarea datelor privind PTŞ cu informaţiile socio-economice, pentru realizarea unei mai bune direcţionări a măsurilor, programelor şi politicilor. În cazul în care datele colectate nu au la bază analize pe criterii referitoare la excluziune şi marginalizare, nu există nicio garanţie că prin Strategie se vor obţine rezultatele aşteptate.

61 Golurile de cunoştinţe în jurul PTŞ în România vor fi soluţionate prin implementarea acestei strategii. De exemplu,va fi desfăşurată în continuare o analiză detaliată privind motivele pentru PTŞ în rândul diferitelor grupuri de populaţie, dar şi impactul schimbărilor asupra sistemului.

 

Măsura #15: Dezvoltarea capacităţii de analiză a datelor existente şi monitorizarea evoluţiei PTŞ la nivel naţional, regional şi local, creând fundamentul pentru politici ţintite şi eficiente pe bază de date concrete

În centrul acestei măsuri se află Grupul de Cercetare prevăzut şi bugetat în cadrul Măsurii #6. Trebuie clarificat faptul că înfiinţarea Grupului de Cercetare, activitatea sa de cercetare academică şi problemele cu care se confruntă grupurile dezavantajate sunt încadrate în această măsură. Totuşi, toate chestiunile legate de M&E sunt bugetate în cadrul acestui pilon, însă vor fi descrise în detaliu în secţiunea de M&E a acestui document.

Măsura #16: Stabilirea unei mai bune continuităţi financiare în implementarea strategiei, în vederea eliminării asimetriilor financiare şi schimbărilor abrupte.

Una dintre provocările menţionate anterior în acest document de strategie se referă la inconsistenţa programării finanţării, ceea ce conduce la lipsa de continuitate şi la asimetrii. Pentru a elimina astfel de probleme, Strategia propune consultanţă tehnică pentru elaborarea unui mecanism de finanţare echitabil din punct de vedere geografic, prin care să se asigure finanţarea adecvată a tuturor regiunilor, luând în considerare nevoile particulare şi nu doar pe criteriul numărului de elevi. De asemenea, pachetul de asistenţă tehnică va include şi crearea de mecanisme de asigurare a stabilităţii şi predictibilităţii proiectelor pe termen scurt şi mediu. Un astfel de mecanism va permite beneficiarilor o mai bună planificare a activităţilor şi va asigura eficienţa intervenţiilor, printr-un nivel adecvat de finanţare pentru perioada planificată.

4.5. Intervenţii în infrastructură

Priorităţile de investiţie în infrastructura educaţională din România propuse au în vedere două aspecte: îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie de la o vârstă timpurie (doar 2% dintre copiii cu vârste între 0-3 ani suntînscrişi în creşe sau în alte servicii de educaţie timpurie antepreşcolară şi 82% dintre copiii cu vârste între 3 şi 6 ani sunt înscrişi în învăţământul preşcolar) şi îmbunătăţirea accesului şi participării la ÎPTI (elevii se înscriu în programele vocaţionale pentru trei ani, după finalizarea clasei a opta, începând cu 2014). Numărul de locuri în ÎPTI a crescut de la 26.000 la 51.000 pentru anul şcolar 2014-2015. De asemenea, în anul 2014-2015, numărul de locuri pentru stagiile de practică a crescut la 5.000. Sprijinul prevăzut pentru infrastructura educaţională va fi direcţionat către comunităţile dezavantajate şi va respecta politicile demografice; în acelaşi timp, este de aşteptat ca aceste tipuri de intervenţii să faciliteze desegregarea în şcoli şi să creeze un mediu de predare-învăţare incluziv.

În acest context, în cadrul Măsurii #3 “Implicarea autorităţilor, comunităţilor, părinţilor şi a altor actori interesaţi de la nivel local pentru a asigura sprijinul adecvat necesar înscrierii şi retenţiei”, activitatea propusă constă în reabilitarea şi echiparea grădiniţelor pentru a facilita disponibilitatea serviciilor de creşă/educaţie timpurie antepreşcolară incluzive în zonele dezavantajate. Resursele financiare implicate vor proveni din bugetul PNDR şi POR pentru AP 10. Aceste intervenţii în infrastructură sunt necesare în comunităţile rurale şi suburbane sărace, unde grupurile etnice minoritare dezavantajate, supuse unui risc ridicat de PTŞ, predomină.

Facilităţile ÎPTI sprijinite sunt incluse în Măsura #13: “Reformarea şi îmbunătăţirea sistemului ÎPT, prin reforma curriculumului, formarea personalului didactic şi consolidarea managementului, prin stabilirea unor legături mai solide şi creative cu piaţa muncii”. Activitatea propusă presupune modernizarea atelierelor de lucru din interiorul şcolilor, care să conducă la mai multe ore de formare practică; este important de reţinut faptul că atelierele de lucru vor oferi un spaţiu unde profesorii să organizeze cursuri de formare practică. Un număr estimat de 667 de ateliere de lucru ar putea fi sprijinite cu o sumă medie de 75.000 de euro (de exemplu: depozite, mici fabrici, aparatură şi utilaje); investiţia ar ajunge până la 50.025.000 iar sursa de finanţare ar putea fi şi din bugetul POR-AP 10.

4.6. Estimări de cost pentru intervenţiile de reducere a părăsirii timpurii a şcolii

Estimările iniţiale de cost bazate pe datele existente şi pe ipotezele generale (detaliile sunt incluse în Anexa 6) au condus la un cost total de implementare (scenariul cel mai probabil) a acestei strategii de aproximativ 778.748.796 de euro, pentru perioada 2014-2020. Cifrele iniţiale au fost estimate pentru toate programele, iar trei scenarii diferite au fost folosite în elaborarea acestor calcule:

Scenariul I (scenariul optimist): 928.666.408 de euro: Costurile de implementare a strategiei, estimate folosind formulele guvernamentale actuale de calcul al preţurilor. Implementarea tuturor normelor stabilite în Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Scenariul II (scenariul cel mai probabil): 778.748.796 de euro: Costurile de implementare a strategiei, estimate folosind formulele guvernamentale actuale de calcul al preţurilor. Implementarea tuturor normelor stabilite în Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Scenariul III (scenariul pesimist): 650.954.685 de euro: Costurile de implementare a strategiei, estimate folosind formulele guvernamentale actuale de calcul al preţurilor. Implementarea tuturor normelor stabilite în Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Aceste cifre vor impune ajustări periodice în funcţie de evoluţiile în planificarea anuală şi schimbările condiţiilor emergente în procesul de implementare a Strategiei. Descrierea detaliată a principalelor formule utilizate în calcul, inclusiv distribuţia costurilor la nivel rural şi urban, precum şi măsurile speciale de incluziune socială prevăzute în toate cele trei scenarii sunt prezentate în Anexa 6.

 

Tabelul 4.3
Costurile estimate în funcţie de măsură, activitate şi sursă de finanţare

 

Măsuri Activităţi Principalii beneficiari Cost total estimat (euro) 1 % Sursă de finanţare (euro)
FESI* Buget naţional & alte surse
Pilonul 1: Asigurarea accesului la educaţie şi o la educaţie de calitate pentru toţi copiii 337.954.665 43,40% 222.293.020 115.661.646
Program reprezentativ 1.1: Creşterea accesului la educaţie şi îngrijire timpurie 184.783.385 23,73% 114.565.877 70.217.508
1. Întărirea şi consolidarea EÎTC pentru a creşte eficienţa Furnizarea de formare profesională (continuă) educatoarelor şi educatorilor puericultori (abilitare curriculară, metode de predare integrată şi metode corespunzătoare educaţiei incluzive) 12.490
educatoare şi
educatori
puericultori
Furnizarea de formare profesională inspectorilor şcolari 50 de
inspectori
şcolari
2. Recunoaşterea rolului important al familiilor cu copiii de la naştere la – 6 ani, prin implicarea directă a acestora în programe de educaţie parentală şi de conştientizare a importanţei educaţiei timpurii şi furnizarea de stimulente financiare pentru a-i sprijini Elaborarea de scheme de sprijin pentru părinţii din grupurile vulnerabile sau comunităţile dezavantajate 143.609 părinţi sprijiniţi 50.039.385 6,43% 42.533.477 7.505.908
Elaborarea şi implementarea campaniilor de conştientizare pentru a promova participarea parentală la EÎTC
Asigurarea serviciilor de educaţie parentală şi mentorat pentru grupurile vulnerabile (Pachetul pentru 1 lună -(mentorat, materiale de predare/învăţare)
Acordarea de sprijin financiar (prin intermediul tichetelor de creşă) pentru părinţii din grupurile vulnerabile (romi, mediu socio-economic precar), cu loc de muncă
3. Implicarea autorităţilor locale, comunităţilor, părinţilor şi a altor factori interesaţi de la nivel local, pentru a asigura sprijinul necesar înscrierii şi retenţiei Elaborarea mecanismului de a sprijini EÎTC prin parteneriate locale între autorităţi, comunităţi, părinţi şi ONG-uri. Acest mecanism trebuie să fie o condiţie de implicare în înfiinţarea de noi creşe/servicii de educaţie timpurie antepreşcolară 1.562 de creşe sprijinite 56.498.000 7,25% 5.523.300 50.974.700
Dezvoltarea, reabilitarea şi echiparea grădiniţelor pentru a asigura servicii de creşă/educaţie timpurie antepreşcolară în zonele dezavantajate, creându-se un mediu incluziv pentru copiii din medii sociale şi culturale diferite
Sprijinirea înfiinţării de noi creşe/servicii de educaţie timpurie antepreşcolară pentru un an (salarii, materiale de predare/învăţare)
4. Elaborarea de noi abordări pentru asigurarea unui număr suficient de cadre didactice calificate (educatori puericultori), în toate zonele geografice mai ales în zonele rurale dezavantajate (inclusiv stimulente financiare, scheme de mobilitate) Introducerea schemelor de mobilitate, inclusiv a stimulentelor financiare, pentru cadre didactice şi educatori puericultori debutanţi din zonele rurale/dezavantajate 6.595 de cadre didactice din ciclul preşcolar şi educatori puericultori sprijiniţi
Furnizarea de formare specializată cadrelor didactice, educatorilor puericultori privind nevoile specifice ale copiilor sub 6 ani (în special pentru cadrele didactice şi educatorii care lucrează cu persoane de etnie romă sau alte grupuri dezavantajate) -a se vedea măsura 1 71.226.000 9,15% 60.542.100 10.683.900
Program reprezentativ 1.2: Asigurarea accesului la învăţământ primar şi secundar inferior de calitate a tuturor elevilor 153.171.280 19,67% 107.727.143 45.444.138
Acordarea de sprijin financiar suplimentar copiilor aflaţi în situaţie de risc şi familiilor lor, prin transfer de bani condiţionat, costuri de transport, rechizite etc., pentru eliminarea obstacolelor privind înscrierea şi menţinerea în învăţământul obligatoriu 92.749 de copii sprijiniţi
5. Elaborarea şi implementarea planurilor de asigurare a accesului adecvat la educaţie de calitate, în special pentru copiii din grupurile aflate în situatie de risc Elaborarea şi furnizarea de programe de mentorat, părinţilor şi elevilor 60.317 de părinţi şi elevi sprijiniţi 86.116.530 11,06% 50.730.605 35.385.925
Promovarea şi inovarea sistemului de formare a cadrelor didactice care predau în clase cu elevi de vârste diferite şi acordarea de sprijin intercolegial cadrelor didactice din zonele rurale izolate şi din comunităţile mici, cu populaţii minoritare 6.182 de cadre didactice
6. Înfiinţarea unui grup de cercetare în cadrul MECS pentru a studia reformele educaţionale (inclusiv în domeniul formării profesionale) şi provocările specifice României Elaborarea unui studiu pentru revizuirea curriculumului naţional, a pedagogiilor şi a tehnicilor TIC, livrabil în formă digitală. Revizuirea curriculumului naţional va fi orientată către cercetarea metodelor şi a instrumentelor de îmbunătăţire a performanţelor elevilor, precum şi a implicaţiilor asupra programului de formare a cadrelor didactice de dinainte şi de după încadrarea la locul de muncă 1 grup de cercetare creat 1.500.000 0,19% 1.275.000 225.000
Elaborarea unei cercetări intensive privind metodele şi instrumentele de creştere a performanţei elevilor la testele naţionale şi internaţionale şi integrarea aspectului inovativ rezultat în metodele de predare şi evaluare prin simulări la clasă, formare suplimentară şi înfiinţarea unei bănci de teste
Asigurarea faptului că programele, curriculumul, manualele, tehnologiile şi tehnicile educaţionale sunt elaborate într-un mod adecvat, ţinând seama de toate tipurile şi gradele de dizabilităţi şi/sau nevoi speciale
7. Înfiinţarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice printr-un program/mecanism specific al MECS Elaborarea şi furnizarea unui program special de dezvoltare profesională continuă (o zi pe lună) pentru cadre didactice, în general, şi pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile, în special; aceste programe pot include stagii de practică în comunităti izolate 123.640 de cadre didactice formate 43.431.250 5,58% 36.916.563 6.514.688
8. Sprijinirea comunităţilor şi şcolilor să realizeze un echilibru al populaţiei reprezentative în clase Acordarea finanţării pentru evenimente care să expună familiile, comunităţile şi şcolile la cultura, istoria şi tradiţiile rome sau ale altei minorităţi (campanii media, festivaluri locale la şcoală, proiecte la clasă, activităţi extracuriculare) 2.011 de comunităţi în care se desfăşoară evenimente 22.123.500 2,84% 18.804.975 3.318.525
Acordarea finanţării pentru evenimente special ţintite, care să promoveze valorile incluziunii sociale, cum ar fi, de exemplu, depăşirea prejudecăţilor
Sprijinirea mediatorilor şi a directorilor de şcoală în crearea unui echilibru la clasă (cadru de reglementare, muncă în echipă) şi asigurarea unui mediu pentru dialogul cu părinţii şi între părinţi 4.022 de scoli sprijinite
Dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional, prin introducerea în noile programe şcolare a elementelor de diversitate (istorică, etnică, culturală, lingvistică, de gen, fizică, religioasă etc.)
Pilonul 2: Asigurarea finalizării studiilor obligatorii de către toţi copiii 372.950.736 47,89% 274.486.876 98.463.860
Program reprezentativ 2.1: Elaborarea sistemelor de avertizare timpurie şi consolidarea programelor remediate şi de sprijin pentru elevii aflaţi în situaţie de risc în învăţământul obligatoriu 76.968.436 9,88% 65.423.171 11.545.265
9. Îmbunătăţirea condiţiilor şi calităţii programelor ŞDŞ oferite elevilor din grupurile aflate în situatie de risc prin elaborarea şi stabilirea unor standarde de calitate pentru programele remediale (încurajarea abordărilor inovatoare) Proiectarea unei scheme de granturi pentru activităţile remediale şi extracurriculare, inclusiv aplicarea, managementul proiectelor şi liniile directoare de M&E, plus un manual pentru utilizatori pentru a facilita punerea imediată în aplicare cel puţin 300 şcoli 62.855.575 8,07% 53.427.239 9.428.336
Finanţarea unor mici proiecte inovatoare ŞDŞ, implicând comunitatea, ONG-urile locale şi asociaţiile de părinţi/cadre didactice. Aceste proiecte trebuie să promoveze implicarea persoanelor de etnie romă, din zonele rurale şi din comunităţi dezavantajate, în vederea creşterii participării acestora la programele ŞDŞ. 92.749 de copii sprijiniţi
10. Elaborarea unor sisteme de detectare/avertizare şi intervenţie timpurie pentru identificarea copiilor aflaţi în risc de repetenţie sau abandon şcolar Experţii vor elabora liste de verificare iniţială pentru a fi utilizate de cadrele didactice în clasă sau în cadrul programelor ŞDŞ, în vederea orientării copiilor în risc de repetenţie sau abandon şcolar spre serviciile de consiliere proiectate la măsura 11 şcolile în care se derulează programul ŞDŞ 25.000 0,0% 21,250 3.750
11. Consilierea şi sprijinirea iniţiativelor (existente, dar fragmentate) privind consilierea elevilor din interiorul şi din afara sistemului de educaţie (elevii care au părăsit sistemul) Acordarea serviciilor de consiliere de către specialişti, care vor contribui la elaborarea, printre altele, a unor planuri educaţionale de dezvoltare personalizată pentru copiii în risc de PTŞ-plan care va include aspecte precum: orientare, integrare în mediul şcolar, trasee ÎPTI etc. 250.512 de copii consiliaţi 14.087.861 1,81% 11.974.682 2.113.179
Furnizarea unui program de formare eficient şi de dezvoltarea carierei pentru consilierii profesionişti (profesionalizarea rolului de consilier şi dezvoltarea capacităţilor sale de a evalua şi aborda nevoile individuale ale elevilor) 1.000 de
persoane
formate
Implementarea unor mecanisme (inclusiv campanii ample media, vizite directe şi alte mijloace) care să permită consilierului/mediatorilor/asistenţilor sociali să intre în contact cu familiile, comunităţile şi cercurile sociale, în vederea conectării cu elevii din afara sistemului si reintegrării lor în sistem elevi şi părinţi, personal din educaţie, alţi factori interesaţi
Program reprezentativ 2.2: Îmbunătăţirea atractivităţii, incluziunii, calităţii şi relevanţei ÎPT 295.982.300 38,01% 209.063.705 86.918.595
12. Creşterea atractivităţii şi a relevanţei ÎPT pentru a spori flexibilitatea şi permeabilitatea şi pentru a extinde cantitatea şi calitatea oportunităţilor de învăţare la locul de muncă, cu accent special pe reintegrarea celor care au părăsit timpuriu şcoala Asigurarea serviciilor de consiliere în carieră, în educaţie şi o mai bună promovare a ÎPTI în interiorul şi în afara şcolii, cu accent pe oportunităţile de carieră şi flexibilitatea orizontală şi verticală a ÎPTI (Parţial bugetat în măsura 11) 154.746 copiii consiliaţi 7.987.300 1,03% 6.789.205 1.198.095
Elaborarea şi implementarea măsurilor de sprijin personalizat pentru elevii ÎPT în risc de abandon, în special elevii din familii sărace, de etnie romă sau elevi cu dizabilităţi elevii în risc de abandon
13. Reformarea şi îmbunătăţirea sistemului ÎPT prin reformarea curriculumului, formarea personalului didactic şi consolidarea managementului prin construirea unei legături mai solide şi creative cu piaţa muncii Revizuirea şi modernizarea curriculumului şi a calificărilor cu participarea reprezentanţilor pieţei muncii şcolile ÎPT 287.995.000 36,98% 202.274.500 85.720.500
Furnizarea de programe de formare pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructorii şi tutorii din companii pentru o corelare mai bună cu nevoilor pieţei muncii 10.702
directori de şcoală, cadre didactice, instructori şi tutori din companii
Crearea unui mecanism de stimulente pentru oferirea de locuri de practică în companii elevilor (inclusiv stagii de pregătire practică) 154.746 de elevi
Acordarea de sprijin pentru dotarea atelierelor de lucru şcolare pentru educaţia şi formarea practică 667 de ateliere de lucru şcolare
Pilonul 3: Reintegrarea persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala în sistemul de educaţie 66.843.396 8,58% 56.816.887 10.026.509
Program reprezentativ 3.1: Asigurarea unei oferte adecvate de programe educaţionale de tipul A Doua Şansă (ADŞ) 66.843.396 8,58% 56.816.887 10.026.509
14. Implementarea unui mecanism de extindere a acoperirii programelor ADŞ la nivelul fiecărui inspectorat şcolar şi al municipiului Bucureşti şi de îmbunătăţire a calităţii sale prin intermediul unei mai bune programări, al unor materiale calitativ superioare şi al unei formări a cadrelor didactice îmbunătăţite (inclusiv pentru programele A Doua Şansă secundar inferior, cu stagii de practică) Sprijinirea furnizării programului A Doua Şansă (la toate nivelurile, inclusiv secundar inferior, cu stagii de practică) disponibil în toată ţara, în special pentru grupurile în risc 65.492 de elevi 66.843.396 8,58% 56.816.887 10.026.509
Sprijinirea absolvenţilor progarmului A Doua Şansă pentru integrarea pe piaţa muncii sau continuarea educaţiei
Elaborarea unor materiale relevante şi alternative de predare/învăţare, adaptate profilului cursanţilor ADŞ
Elaborarea mecanismelor de încurajare a cursanţilor adulţi să participe la programele A Doua Şansă (vouchere, servicii îngrijire-supraveghere copii, orar flexibil etc.)
Pilonul 4: Dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat 1.000.000 0,12% 850.000 150.000
Program reprezentativ 4.1: Consolidarea capacităţii guvernului de a implementa, monitoriza şi evalua strategia de reducere a PTŞ 1.000.000 0,12% 850.000 150.000
15. Dezvoltarea capacităţii de analiză a datelor existente şi de a monitoriza îndeaproape evoluţia PTŞ la nivel naţional, regional şi local, creând fundamentul pentru politici ţintite şi eficiente bazate pe date concrete Înfiinţarea unui grup de Cercetare MECS (menţionat în Măsura #6) pentru a măsura performanţa implementării strategiei PTŞ şi pentru a oferi date necesare planificării şi luării de decizii privind PTŞ la nivel de guvern 1.000 membri ai personalului MECS & factori interesaţi 500.000 0,06% 425.000 75.000
Furnizarea de formare pentru personalul MECS şi factorii interesaţi pentru a planifica, implementa şi monitoriza strategiile, proiectele şi programele asociate PTŞ.
16. Stabilirea unei mai bune continuităţi financiare în implementarea strategiei pentru eliminarea asimetriilor financiare
şi a schimbărilor abrupte
Dezvoltarea de mecanisme financiare echitabile din punct de vedere geografic pentru a asigura un nivel adecvat de finanţare pentru toate regiunile, corespunzător nevoilor lor specifice şcolile 500.000 0,06% 425.000 75.000
Reducerea impredictibilităţii finanţării proiectelor pe termen scurt pentru a creşte stabilitatea şi pentru a evita întreruperea proiectelor şi a iniţiativelor pe termen scurt de succes
Total 1.089.908 778.748.798 100% 554.446.783 224.302.015

 

*) Finanţarea din FESI a activităţilor prevăzute în strategie se va realiza în conformitate cu prevederile Programului Operaţional Capital Uman (POCU), priorităţile de investiţii 10i, 10ii, 10iii, 10iv, 8i, 8ii, 9ii şi 9vi, precum şi din programele operaţionale complementare: POR – AP 10, prin care vor fi susţinute investiţii în construcţia/reabilitarea/modernizarea/extinderea/ echiparea infrastructurii educaţionale antepreşcolare, preşcolare, pentru învăţământul general obligatoriu şi pentru învăţământul profesional şi tehnic, PNDR – Măsura 07- sub-măsura 7.2, prin care se finanţează înfiinţarea/modernizarea (inclusiv dotarea) creşelor şi grădiniţelor (care nu se află în incinta şcolilor) a instituţiilor de învăţământ secundar superior, filiera tehnologică cu profil resurse naturale şi protecţia mediului şi a şcolilor profesionale în domeniul agricol; POC – AP2, PI 2c, OS 2.4, acţiunea 2.3.3, pentru finanţarea infrastructurii TIC în şcoli şi POCA – AP 1 pentru finanţarea dezvoltării capacităţii administrative a reprezentanţilor autorităţilor publice centrale.

**) Finanţarea necesară îndeplinirii măsurilor prevăzute în Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii în România în România se realizează de către fiecare instituţie/autoritate publică implicată, prin absorbţia fondurilor europene nerambursabile şi asigurarea resurselor financiare necesare pentru cofinanţarea proiectelor realizate cu acestea, precum şi în limita fondurilor aprobate anual în bugetul instituţiilor publice implicate.

 

CAPITOLUL 5
Mecanismele de Monitorizare şi Evaluare

 

5.1. Mecanismele de M&E: Management bazat pe rezultate

Strategia PTŞ va oferi soluţii de asigurarea mecanismelor adecvate de coordonare între diferitele organisme guvernamentale şi pentru toate nivelurile verticale ale guvernului. Mecanismele nu abordează doar aspecte legate de managementul politicilor educaţionale, ci şi aspecte privind performanţa sistemului şi capacitatea sa ca întreg. Din punct de vedere al managementului educaţional, implementarea strategiei va ridica o serie de provocări la toate nivelurile, de la nivel central, la nivel de şcoală, inclusiv implicarea autorităţilor locale, a părinţilor, a comunităţii şi a societăţii civile.

Monitorizarea şi Evaluarea (M&E) reprezintă funcţii inerente procesului de management. Măsurarea eficientă a performanţei unei iniţiative atât de ample şi complexe precum Strategia propusă pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii în România nu poate fi redusă la un simplu exerciţiu de verificare, pe baza unui set rigid de aşteptări. Mai degrabă, aceasta reprezintă un proces de măsurare, învăţare şi ajustare pentru îmbunătăţirea performanţei iniţiativelor care conduc la prevenirea şi reducerea PTŞ şi la îmbunătăţirea educaţiei în general. Urmărind acest raţionament, Managementul bazat pe Rezultate (MBR) este propus ca mecanism de M&E: este o abordare bazată pe ciclul de viaţă care permite utilizatorilor să se concentreze în proiectare şi implementare pe rezultate, dincolo de efectele imediate şi pe rezultate în loc de produse.

În cazul specific al Strategiei de reducere a PTŞ, M&E este o cerinţă centrală a Reg. General FESI 1303/2013 (art. 19, respectiv Anexa 11), a Parlamentului European şi a Consiliului, Articolul nr. 21 (1), (2); aceasta este şi una dintre cele trei activităţi sprijinite prin serviciile de consultanţă, după cum este precizat în acordul dintre MECS şi Banca Mondială.

O caracteristică centrală a mecanismului M&E este Tabelul pentru Monitorizarea Rezultatelor (TMR) ce poate fi consultat în Anexa 2. TMR reprezintă structura de conţinut a sistemului informaţional; include definirea clară a rezultatelor, indicatorii şi ţintele; colectiv, acestea reprezintă componentele care trebuie monitorizate şi evaluate. De asemenea, în acest tabel este detaliat modul în care va fi înregistrat progresul prin intermediul datelor concrete: tipul şi sursa datelor, frecvenţa colectării datelor pentru fiecare indicator şi responsabilitatea pentru colectarea de date.

Strategia de a reduce a PTŞ în România este o iniţiativă socială care impune schimbări comportamentale şi structurale. Schimbarea structurală este relativ simplu de măsurat, deoarece presupune în mare măsură colectarea de date cantitative; schimbarea comportamentală, pe de altă parte, este mai dificil de măsurat, bazându-se pe date calitative. Abordarea propusă are capacitatea de a surprinde atât date cantitative, cât şi date calitative, ceea ce va permite utilizatorilor să elaboreze politici şi programe specifice bazate pe date concrete şi să adapteze procesul de implementare în vederea atingerii rezultatelor.

Rezultatele definite în tabelul de Monitorizare a Rezultatelor provin din strategia PTŞ: acestea reprezintă reformulări ale programelor reprezentative sub formă de rezultate. După cum va fi precizat în TMR, metodologia privind M&E presupune măsurarea progresului programelor reprezentative şi al măsurilor. Măsurarea activităţilor nu va fi reflectată în TMR, însă acestea vor fi măsurate pe parcursul implementării lor, pentru a înregistra nivelul de participare şi alte date cantitative. Prin intermediul acestui exerciţiu am elaborat o structură clară de separare a activităţilor, care reflectă conexiunea logică dinspre activităţi către rezultate, precum şi corelarea cu datele de referinţă, iniţiativele anterioare şi actuale desfăşurate de guvernul României (Anexa 2B).

Sursele de informaţii suplimentare pentru elaborarea mecanismului de M&E sunt:

  1. a)Guvernul României şi, în special, MECS, care a generat un set de idei bazate pe programele existente, pe care doreşte să le continue. De asemenea, acest set de idei se bazează pe evaluarea programelor finalizate. (Inclusiv Programul Operaţional Capitalul Uman 2014-2020)
  2. b)Strategia pentru Educaţie în contextul perioadei de programare 2014-2020 (2013)
  3. c)A treia sursă rezultă dintr-un mix de interviuri, întâlniri şi consultări cu factorii interesaţi, realizate de echipa responsabilă de elaborarea Strategiei pentru reducerea PTŞ.

În elaborarea Mecanismului de Măsurare a Performanţei am aplicat criterii standard care includ:

Utilitate şi precizie: Va răspunde practica de M&E nevoilor informaţionale pentru măsurarea progresului şi sprijinirea elaborării de politici şi programe bazate pe date concrete?

Fezabilitate: Sunt metodele de colectare de date propuse realiste, logice şi eficiente din punctul de vedere al costurilor?

Conformitate: Vor fi activităţile de M&E efectuate legal, etic şi în cadrul unui context legislativ existent?

Responsabilitate: Sunt departamentele şi entităţile potrivite implicate în managementul şi implementarea activităţilor de M&E?

5.2. Justificarea utilizării Managementului bazat pe Rezultate

Modelul folosit în proiectarea mecanismului de M&E pentru Strategia PTŞ este cel al Managementului bazat pe Rezultate (MBR). MBR este tehnica cel mai des folosită de ţările OECD şi Comisia Europeană pentru a evalua eficienţa şi eficacitatea politicilor, programelor şi proiectelor din sectorul public. Este, de asemenea, folosit de cele mai multe instituţii de dezvoltare, cum ar fi Banca Mondială, Banca Africană de Dezvoltare, Banca Asiatică de Dezvoltare, printre altele, inclusiv firme private. Elementele cheie ale managementului bazat pe rezultate sunt, în mod tipic, prezentate în Tabelul de Măsurarea Rezultatelor:

  • Identificarea rezultatelor Specifice, Măsurabile, Accesibile, Relevante şi Temporal delimitate la diferite niveluri, incluzând ‘intrări’ şi ‘ieşiri’.
  • Selectarea indicatorilor Specifici, Măsurabili, Accesibili, Relevanţi şi Temporal delimitaţi pentru a măsura progresul către sau confirmarea atingerii fiecărui efect sau rezultat.
  • Stabilirea ţintelor pentru măsurarea performanţei fiecărui indicator.
  • Elaborarea metodelor de colectare a datelor pe baza rezultatelor concrete.
  • Compararea rezultatelor concrete cu ţintele stabilite şi identificarea lecţiilor învăţate din această analiză pentru a înţelege ce anume funcţionează şi ce nu produce rezultate.
  • Colectarea de informaţii suplimentare ce pot fi necesare în înţelegerea ariei de acoperire a iniţiativei.
  • Utilizarea informaţiilor privind performanţa în procesul de luarea deciziilor bazate pe date concrete legate de viitoarele intervenţii şi investiţii şi raportarea acestora în faţa opiniei publice.

MBR nu este folosit doar pentru M&E – este un ciclu de management complet: (i) este un instrument de proiectare care permite celor care elaborează politici, programe şi proiecte să formuleze clar argumentele necesităţii iniţiativelor propuse, realizările aşteptate şi modalitatea stabilirii succesului; (ii) procesul de implementare este cel care oferă managerilor acces la date sistematice privind performanţa, permiţându-le să adapteze activităţile şi să aloce resurse pentru realizarea optimă a rezultatelor; şi (iii) mecanismul de M&E este cel care oferă date privind progresul înregistrat şi, care prin intermediul unei analize eficiente a datelor privind performanţa, schiţează lecţii importante pentru viitoarele politici, programe şi proiecte. Fiecare activitate proiectată în cadrul strategiei de reducere a PTŞ trebuie să reflecte o legătură logică directă cu efectele şi rezultatele planificate specificate în această strategie.

MBR în faza de proiectare

MBR este, prin urmare, un model potrivit pentru monitorizarea progresului investiţiei sectorului public în reducerea PTŞ, deoarece arată clar cum investiţia propusă va conduce la rezultatele aşteptate până în 2020. Important de subliniat este faptul că permite ca diferitele tipuri de factori interesaţi să planifice şi să stabilească obiective la nivelul adecvat, aplicând “testul de cauzalitate” fiecărei iniţiative. De exemplu: Strategia de reducere a PTŞ are stabilit un număr de rezultate de nivel ridicat (obiective), cum ar fi “asigurarea accesului universal pentru copiii de vârstă preşcolară”, şi, în relaţie cu acest rezultat, strategia subliniază o serie de indicatori de ieşire care, o dată realizaţi, conduc, cel mai probabil, la atingerea obiectivelor. Factorii interesaţi ai proiectului, sub conducerea MECS, vor proiecta activităţi a căror finalizare va produce, cel mai probabil, efectele aşteptate şi, în consecinţă, atingerea rezultatelor. Testul de cauzalitate va oferi garanţia că fiecare activitate din lanţul rezultatelor va conduce la atingerea obiectivul ultim al Strategiei PTŞ, după cum este ilustrat mai jos:

 

Figura 5.1
Lanţul rezultatelor

 

 

 

MBR în implementare, monitorizare şi evaluare

O altă caracteristică importantă a MBR este implementarea sa în cadrul procesului de M&E. Odată ce lanţul rezultatelor a fost proiectat într-o manieră logică, pe baza relaţiei cauzale dintre intrări, ieşiri şi rezultate, următorii doi paşi sunt cruciali pentru succesul investiţiei. Primul constă în definirea indicatorilor de măsurarea progresului.

Al doilea pas este mai complex. Acest pas are ca scop identificarea datelor de referinţă pentru stabilirea stării de fapt actuale şi, pornind de aici, definirea ţintelor generale şi anuale, urmărite în procesul de implementare. Ţintele anuale nu sunt stabilite arbitrar şi nici nu reprezintă rezultatul unei împărţiri egale a ţintelor generale la numărul de ani. Într-adevăr, ţintele anuale trebuie să fie adecvate bugetului anual şi abilităţii agenţiei executive de a implementa strategia. Indicatorii şi ţintele sunt esenţiale, deoarece monitorizarea şi evaluarea MBR se bazează pe date concrete. Acest fapt presupune că veridicitatea exerciţiului de M&E va depinde de fiabilitatea şi coerenţa datelor colectate privind progresul înregistrat şi de capacitatea de a susţine concluziile formulate privind progresul iniţiativei şi eventualul său succes.

Această abordare sistematică va permite managerilor să ia decizii mai bine documentate şi să aloce mai bine resursele pe parcursul procesului de implementare, dar şi să proiecteze intervenţii mai bine direcţionate în timpul procesului de planificare anuală. De fapt, monitorizarea implementării este un proces continuu de colectare şi analizare de informaţii, care vizează verificarea evoluţiei iniţiativei şi efectuarea corecţiilor necesare.

M&E poate fi o iniţiativă scumpă. Pentru a menţine costurile sub control, mecanismul de M&E se va baza doar pe datele oficiale şi informaţiile disponibile, pe cât posibil, mai ales privind monitorizarea implementării. Cu toate acestea, pe parcursul procesului de evaluare, datele de monitorizare vor fi completate şi validate prin sondaje, studii de caz şi interviuri. Acest lucru este în conformitate cu înfiinţarea Grupului de Cercetare MECS şi desemnarea responsabilităţii privind M&E prezentate mai jos.

5.3. Indicatorii propuşi pentru mecanismul de M&E

Tabelul de mai jos detaliază indicatorii propuşi pentru monitorizarea fiecărei măsuri a Strategiei prin intermediul mecanismului de M&E. Acesta este completat prin TMR ce poate fi consultat în Anexa 2.

 

Tabelul 5.2
Măsurile şi indicatorii propuşi

 

Măsuri Indicatori propuşi
1. Întărirea şi consolidarea IETC pentru creşterea eficienţei Un cadru complet pentru ÎETC este adoptat Număr de cadre didactice, inspectori, educatoare şi educatori puericultori formaţi
2. Recunoaşterea rolului important al familiilor cu copii de la naştere la 6 ani prin implicarea lor directă în educaţie parentală de conştientizare a importanţei educaţiei timpurii şi furnizare de stimulente financiare pentru a-i sprijini Număr de părinţi implicaţi în activităţi ÎETC Număr de programe comunitare şi parentale în grădiniţe şi creşe
Valoarea stimulentelor financiare în relaţie cu creşterea ratei de înscriere
3. Implicarea autorităţilor locale, a comunităţilor, părinţilor şi a altor factori interesaţi de la nivel local pentru a asigura sprijinul necesar înscrierii şi retenţiei Număr de creşe nou înfiinţate (în sistemul public şi private/înfiinţate de ONG sau comunitate) şi număr de grădiniţe reechipate să sprijine servicii de creşă/educaţie timpurie antepreşcolară
Valoarea stimulentelor financiare în legătură cu creşterea ratei de înscriere
4. Elaborarea de noi abordări pentru a asigura un număr suficient de cadre didactice calificate (educatori puericultori) în toate zonele geografice în special în zonele rurale/dezavantajate (inclusiv stimulente financiare, scheme de mobilitate) Număr de cadre didactice/educatori puericultori debutanţi care se angajează în zone îndepărtate şi dezavantajate
5. Elaborarea şi implementarea planurilor care să ofere acces adecvat la educaţie de calitate, în special pentru copiii din grupurile aflate în situaţie de risc Valoarea şi distribuţia geografică a sprijinului financiar acordat
Număr de părinţi şi elevi implicaţi în programe de mentorat intercolegiale Număr de cadre didactice calificate formate şi distribuite pe zone
6. Înfiinţarea unui grup de cercetare în cadrul MECS pentru a studia reformele educaţionale (inclusiv în domeniul formării profesionale) şi provocările specifice României Grup de Cercetare înfiinţat, cu personal alocat şi finanţare adecvată
Număr de proiecte de cercetare finanţate, cu concluzii fezabile
7. Înfiinţarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice printr-un program/mecanism specific al MECS Sistemul de dezvoltare profesională este înfiinţat şi respectă cele mai bune practici internaţionale
Număr de stagii de practică pentru cadrele didactice ce lucrează în zonele îndepărtate
8. Sprijinirea comunităţilor şi a şcolilor pentru realizarea un echilibru al populaţiei reprezentative în sălile de clasă Număr de evenimente şi activităţi expunând diversitatea culturală a României, eliminarea prejudecăţilor şi valorizarea identităţii naţionale
Număr de şcoli sprijinite, unde clasele reflectă un echilibru al profilului populaţiei
9. Îmbunătăţirea condiţiilor şi a calităţii programelor ŞDŞ oferite elevilor din grupurile aflate in situaţie de risc, prin elaborarea şi stabilirea unor standarde de calitate, cum ar fi programele remediale (autorizarea abordărilor inovatoare) Număr de programe grupate pe:
concept nou
extracurricular
remedial
şcoală/comunitate/ONG
10. Elaborarea unor sisteme de depistare/avertizare şi intervenţie timpurie pentru identificarea copiilor aflaţi în risc de repetenţie sau abandon şcolar Elaborarea listei de verificare; aplicarea sistemului şi respectarea celor mai bune practici internaţionale
11. Consilierea şi sprijinirea iniţiativelor (existente, dar fragmentate) privind consilierea elevilor din interiorul şi din afara sistemului de educaţie (elevii care au părăsit sistemul) Creşterea numărului de profesori consilieri angajaţi în şcoli
Număr de planuri de dezvoltare educaţională individuale şi eficiente
Număr de elevi din afara şcolii care s-au întors la şcoală
Evaluarea ratei de audienţă – GRP (gross rating point)
12. Creşterea atractivităţii şi relevanţei ÎPT prin reproiectarea rutelor de formare profesională pentru a creşte flexibilitatea şi permeabilitatea şi amplificarea cantităţii şi calităţii oportunităţilor de învăţare la locul de muncă, cu accent pe reintegrarea celor care părăsesc timpuriu şcoala Număr crescut de persoane care finalizează şcoala prin ÎPT
13. Reformarea şi îmbunătăţirea sistemului ÎPT prin reformă curriculară şi formarea personalului didactic şi consolidarea managementului prin construirea unei legături mai puternice cu piaţa muncii O varietate de programe profesionale corelate cu cerinţele pieţei muncii
Număr de persoane formate, distribuite după:
a) directori,
b) cadre didactice,
c) instructori şi tutori din cadrul companiilor
Număr de profesori implicaţi în predare şi mentorat
Număr de facilităţi şi calitatea acestora
Număr de stagii de practică
14. Implementarea unui mecanism de asigurare a unei arii mai mari de aplicare a programelor ADŞ la nivelul fiecărui inspectorat şcolar şi al municipiului Bucureşti şi de îmbunătăţire a calităţii sale prin intermediul unei mai bune programări, al unor materiale calitativ superioare şi al unei formări a cadrelor didactice îmbunătăţite (inclusiv pentru programele A Doua Şansă – secundar inferior cu stagii de practică) Programul A Doua Şansă prezent în fiecare judeţ
Număr de măsuri care elimină obstacolele în calea participării cursanţilor la programul A Doua Şansă
15. Dezvoltarea capacităţii de analiză a datelor existente şi monitorizarea îndeaproape a evoluţiei PTŞ la nivel naţional, regional şi local, creând bazele unor politici ţintite şi eficiente bazate pe date concrete Număr de rapoarte de M&E pe bază de date concrete şi utilitatea lor în planificare şi luarea deciziilor
Număr de membri ai personalului formaţi
16. Stabilirea unei mai bune continuităţi financiare în implementarea strategiei pentru a elimina asimetriile financiare şi schimbările abrupte Finanţarea pe cap de elev este completată de finanţarea bazată pe nevoile speciale

 

Datele de referinţă. Datele pentru calcularea indicatorilor relevanţi ai strategiei provin, în principal, de la Institutul Naţional de Statistică, fiind completate de date colectate de către MECS. Ultimele date disponibile includ finalul anului şcolar 2011-2012 şi începutul anului şcolar 2012-2013. Prin urmare, indicatorii de referinţă folosiţi în strategie sunt din 2012.

Ţinte

Conform Reg. General FESI 1303/2013 (art. 19, respectiv Anexa 11) al Parlamentului şi Consiliului European, Anexa 2, ţintele trebuie să aibă următoarele caracteristici:

(a) să fie realiste, relevante, să surprindă informaţiile esenţiale privind progresul unei priorităţi;

(b) să fie compatibile cu natura şi caracterul obiectivelor specifice ale priorităţii;

(c) să fie transparente, cu ţinte şi surse de date identificate verificabile şi, acolo unde este posibil, disponibile publicului larg;

(d) să fie verificabile, fără a impune o povară administrativă disproporţionată;

(e) să fie compatibile cu programele transversale, unde este cazul.

Ţintele atribuite rezultatelor de nivel ridicat ale PTŞ se corelează cu caracteristicile prescrise de UE.

Ţintele sunt formulate în două moduri. Primul dintre acestea este ţinta finală ce trebuie atinsă înainte de 2020, iar celălalt este ţinta anuală folosită ca măsură de progres înspre ţinta finală. Ţintele finale sunt formulate fie numeric (ca procent sau valoare absolută), fie ca valoare binară (Da/Nu). Acest lucru este valabil atât în cazul indicatorilor calitativi, cât şi în cazul celor cantitativi. În cazul în care sunt formulate numeric (valoare absolută sau procentaj), acestea fac referire la creştere, descreştere sau valoare curentă. În cazul exprimării în valori binare, acestea fac referire la absenţa sau existenţa unei anumite condiţii sau bun; de exemplu, prezenţa sau absenţa unei politici sau a unei clădiri.

Procesul anual de identificare a ţintelor nu se rezumă doar la o simplă distribuţie pe ani a diferenţei dintre valoarea finală estimată şi nivelul de referinţă utilizat iniţial. Acest tip de calcul simplist este mai uşor de realizat, însă este eronat, deoarece realizarea ţintelor anuale estimate depinde de alocarea bugetară, profesioniştii calificaţi existenţi, bunurile fizice adecvate şi alte condiţii de sprijin. Stabilirea alocărilor valorilor anuale necesită o atenţie sporită. De exemplu, este puţin probabil ca spaţiile de creşă suplimentare să fie create în primii doi ani de implementare a strategiei în cadrul Programului reprezentativ 1.1. Pe lângă valorile numerice şi binare ale ţintelor finale, ţintele anuale vor include şi valorile referitoare la condiţia de sprijin pentru atingerea ţintei finale. De exemplu, în cazul în care ţinta finală este exprimată în valoare binară”DA|”, ţinta anuală pentru atingerea ţintei finale poate fi “raport de cercetare depus” sau “raport de consultare depus”; cu alte cuvinte, ţinta anuală va oferi date privind etapele sau condiţiile de sprijin necesare atingerii ţintei finale.

În această etapă, ţintele anuale nu vor fi introduse în Tabelul de Monitorizare a Rezultatelor, deoarece acestea vor fi definite ca parte a procesului anual de planificare; astfel de ţinte pot fi definite doar în cadrul respectivei etape. Stabilirea ţintelor anuale trebuie constituită ca parte a exerciţiului de planificare anuală.

În vederea finalizării TMR şi atingerii ţintelor prevăzute, se propune organizarea unui atelier de lucru dedicat unor sesiuni de formare privind principiile MBR şi ale M&E pentru un grup mic de reprezentanţi ai actorilor interesaţi (în principal ai MECS). Elaborarea ţintelor într-un astfel de cadru va conduce la dezvoltarea capacităţii actorilor interesaţi, sporirea sentimentului de proprietate asupra ţintelor în special, şi asupra întregului TMR în general. De fapt, acest atelier de lucru va constitui modelul pe baza căruia activitatea de planificare anuală va fi stabilită. Implementarea acestei activităţii este prevăzută pentru august 2015.

5.4. Monitorizarea şi evaluarea privind înregistrarea evoluţiei politicilor, programelor şi a proiectelor asociate PTŞ

MBR este construit pe ideea de schimbare, ceea ce înseamnă că politicile, programele şi proiectele sunt elaborate cu scopul producerii unei schimbări a stării de fapt în sensul îmbunătăţirii acesteia. Această secţiune are în vedere procesele ce vor fi desfăşurate, începând cu identificarea sursei informaţiei privind performanţa, frecvenţa colectării şi responsabilitatea colectării datelor pentru fiecare dintre indicatorii din TMR. Analizarea datelor şi utilizarea informaţiei rezultate din procesul de monitorizare reprezintă, de asemenea, elemente importante în înregistrarea schimbării care se succed etapelor de colectare şi înregistrarea datelor.

Activităţi şi planificare anuală

Planificarea activităţilor, spre deosebire de stabilirea indicatorilor de ieşire şi de rezultat, este o operaţiune implementată de o agenţie executivă, un grup al reprezentanţilor părţilor interesate şi de beneficiari cheie. Acest exerciţiu de planificare are ca scop elaborarea unui plan de lucru pentru activităţile concrete ce vor fi implementate utilizând resursele alocate pentru atingerea rezultatelor aşteptate care sunt detaliate în politici, program sau proiect. Exemplu de activităţi: furnizarea de formare pentru cadrele didactice, desfăşurarea cercetării, demararea lucrărilor de construcţie.

Activităţile prezentate în tabelul general privind PTŞ prezentat în Anexa 2B implică, de fapt, o activitate coroborată şi nu procese singulare de realizare a rezultatelor. Un prim motiv este că activităţile prevăzute în faza de implementare au la bază proiecţiile ideale ale executanţilor iniţiativelor, întrucât aceştia au expertiza necesară pentru definirea cursurilor de acţiune în vederea atingerii rezultatului dorit. Al doilea motiv este că activităţile ar trebui proiectate pe baze anuale, luând în calcul rezultatele din anii anteriori, în timp ce TMR acoperă întreaga strategie de la debut până în 2020. După cum am sugerat anterior, prima dintre astfel de activităţi planificate urmează să aibă loc în august 2015 în cadrul unui atelier de lucru de formare pentru dezvoltarea capacităţii părţilor interesate de a desfăşura această activitate în anii următori – acesta este, de fapt, o parte integrală a componentei de Monitorizare şi Evaluare: în condiţiile în care planificarea nu este efectuată în mod corect, procesele de M&E, oricât de extinse, nu vor corecta problema.

Pentru ca acest sistem să funcţioneze corect de la debut până în 2020, un program disciplinat pentru ciclul de planificare este necesar. Procesul de planificare este declanşat de elaborarea raportului anual de monitorizare, care relevă progresul înregistrat pentru anul anterior. Este important de subliniat faptul că planificarea trebuie elaborată în contextul unei perioade de timp şi al unor activităţi distincte, că este un proces continuu în care cei implicaţi în procesul de implementare ar trebui să identifice noi activităţi interesante pe parcursul întregului an. Calendarul aferent procesului de planificare este prezentatîn tabelul de mai jos:

 

Tabelul 5.3
Calendarul planificării anuale

 

Raport anual de progres 3 luni înainte de finalul anului Un raport analitic ce relevă progresul şi detaliază aspectele pozitive şi negative; raportul trebuie să conţină unele recomandări privind măsuri corective, acolo unde este cazul.
Plan de lucru iniţial pentru următorul an 2 luni înainte de finalul anului Activităţile iniţiale trebuie prezentate de către părţile interesate sau de MECS, prin prisma rezultatelor aşteptate şi elaborate în baza datelor şi recomandărilor incluse în raport. De fapt, această secţiune nu ar presupune consum mare de timp, deoarece,aplicând practici bune de management, idei de activităţi ar trebui să fie produse de-a lungul anului.
Proiect de plan de lucru pentru următorul an 8 săptămâni înainte de finalul anului Un plan de lucru bugetat trebuie să fie gata pentru revizuire finală şi aprobare. Planul de lucru trebuie să respecte Tabelul de Monitorizarea Rezultatelor şi, dacă deviază de la acesta într-o măsură apreciabilă, trebuie explicat.
Plan de lucru aprobat 2 săptămâni înainte de debutul noului an Acesta garantează că nu există discontinuitate între planurile anuale.

 

Surse de date statistice şi SIIIR

Pe lângă MECS există alte 6 ministere şi agenţii guvernamentale care colectează şi analizează informaţii privind PTŞ; pe lângă acestea, există şcolile, inspectoratele, părinţii, sectorul privat, organizaţiile comunitare şi ONG-urile care, de asemenea, vor colecta şi analiza date privind PTŞ. Dat fiind faptul că SIIIR este elaborat la nivelul MECS, el are în vedere colectarea tuturor datelor necesare şi administrarea lor, pentru a putea oferi o bază solidă viitoarelor politici şi decizii.

 

Figura 5.2: Părţile interesate care colectează datele privind sistemul educaţional

 

 

 

Interacţiunea între aceste 12 părţi interesate se va baza pe schimbul bilateral de informaţii guvernat de un regim de autorizaţii care să răspundă nevoilor particulare ale instituţiei şi să respecte regulile cu caracter privat specifice schimbului de informaţii cu terţii. Acest lucru este cu atât mai important cu cât informaţiile colectate se referă la persoane minore.

Pe scurt, sursele guvernamentale vor furniza cea mai mare cantitate de informaţii necesare realizării rezultatelor estimate. În plus, va fi necesară implementarea activităţilor specifice de colectare a datelor calitative cum ar fi, de exemplu, măsurarea gradului de aplicare a noilor abilităţi sau nivelul de satisfacţie faţă de programele de formare.

Soluţiile organizaţionale asociate Strategiei de reducere a PTŞ trebuie să se extindă dincolo de activităţile de colectare a datelor legate de M&E. Este nevoie de îmbunătăţirea colaborării şi schimbului de informaţii între MECS şi Institutul Naţional de Statistică (INS), ca o completare pe lângă colaborarea cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii. Informaţiile din aceste surse sunt necesare în stabilirea unei game variate de aspecte precum numărul de naşteri, pentru determinarea dimensiunii populaţiei, rata de creştere, nevoile viitoare pentru ÎETC; numărul de elevi înregistraţi pentru programul alimentar; tendinţele de pe piaţa muncii. Astfel de informaţii vor contribui la măsurarea şi mai buna înţelegere a unora dintre cauzele PTŞ. De exemplu, ar permite corelarea indicatorilor precum gradul de urbanizare, dimensiunea familiei, gradul de sărăcie şi rata de PTŞ, îmbunătăţind, astfel, abilitatea de a elabora politici care să răspundă şi care să conducă la eliminarea problemelor ridicate de aceşti factori.

MECS va trebui să conceapă modalităţi de abordare a provocărilor structurale care depăşesc sfera sa de control, chiar dacă acestea sunt temporare. De exemplu, în România, Registrul Stării Civile nu este complet funcţional şi se bazează pe datele colectate şi centralizate manual. Datele privind născuţi vii, căsătorie şi deces sunt înregistrate manual, ceea ce creează o discrepanţă temporală între datele colectate la data recensământului şi starea de fapt actuală. Această provocare este doar temporară din moment ce această iniţiativă guvernamentală este abordată într-un proiect distinct. Cu toate acestea, este important de recunoscut acest fapt şi de a adopta reglementări care prevăd eliminarea provocărilor ridicate de utilizarea datelor neactualizate provenind din surse externe MECS.

Managementul SIIIR şi capacitatea sistemului de a integra date din diferite surse (dezagregate pe criterii cum ar fi regiune, sex, printre altele) vor fi esenţiale pentru asigurarea datelor valide şi complete privind monitorizarea iniţiativelor prevăzute de Strategia de reducere a PTŞ şi pentru luarea deciziilor fundamentate.

Colectarea datelor calitative

Conform celor menţionate anterior, sursa principală pentru datele referitoare la progres şi succes o va constitui SIIIR. SIIIR se va baza pe metodele tradiţionale de colectare de date care vor fi aplicate prin intermediul propriilor procese de înregistrare (date primare). De asemenea, MECS se va baza pe datele provenite de la alte ministere şi agenţii care utilizează propriile procese de colectare şi înregistrare a datelor, dar şi pe recensământul naţional, sondajele privind piaţa muncii etc. (date secundare).

Există un alt tip de date necesare măsurării indicatorilor care nu pot fi măsuraţi prin date primare şi secundare, dar care trebuie colectate prin alte mijloace. Acest tip se referă la informaţiile privind calitatea şi condiţiile de sprijin. De exemplu, cum se măsoară extinderea aplicării noilor abilităţi după formare? Măsurarea unor astfel de indicatori calitativi nu este simplă, deoarece aspectele calitative se măsoară prin intermediul unor studii meticuloase multistratificate.

Prin urmare, mecanismul de M&E prevede elaborarea unui studiu la fiecare doi ani care se axează pe aspectele calitative rezultate. Studiul va avea la bază o combinaţie de metode pentru a colecta informaţiile calitative care completează datele cantitative detaliate prin SIIIR.

Metodele recomandate sunt (i) sondaje, (ii) studii bazate pe observaţie şi (iii) sesiuni focus grup structurat. Motivul pentru care se recomandă folosirea celor trei metode în studiu se referă la creşterea fiabilităţii datelor utilizând metoda triangulării datelor. Punctele centrale ale acestui studiu le reprezintă rezultatele intermediare ce derivă din Strategia de reducere a PTŞ:

  1. Toţi copiii merg la şcoală şi primesc educaţie de calitate (începând cu educaţia timpurie şi terminând cu învăţământul secundar)
  2. Toţi copiii finalizează învăţământul obligatoriu
  3. Reintegrarea persoanelor care părăsesc timpuriu şcoala
  4. Transversal: incluziune socială
  5. Consolidarea capacităţii instituţionale a MECS

Grupurile ţintă incluse în studiu:

  • Cadrele didactice (inclusiv educatorii puericultori)
  • Directorii de şcoală
  • Directorii de creşe
  • Copiii/Elevii
  • Părinţii
  • Angajatorii
  • Reprezentanţii autorităţilor publice locale

Întrebările de cercetare la care acest studiu va răspunde trebuie să se axeze pe aspectele calitative ale strategiei, pe legăturile dintre piloni şi efectele reciproce, precum şi pe aspectele privind rezultatele finale formulate în Programul Operaţional Capitalul Uman 2014-2020 (POCU).

Întrebările de cercetare vor trebui să evolueze în timp, dat fiind decalajul în timp dintre intervenţii şi rezultate. Cu alte cuvinte, va fi necesare ca întrebările de cercetare ale studiului să se concentreze pe anii anteriori strategiei. Cu toate acestea, va fi necesară orientarea către viitor a recomandărilor studiului, în vederea îmbunătăţirii şi replicării lor, acolo unde este cazul.

5.5. Frecvenţa activităţilor de M&E

Monitorizarea se concentrează pe compararea rezultatelor concrete cu ţintele pe termen scurt, în timp ce evaluarea stabileşte contribuţiile cauzale pe termen lung, de obicei de la debutul iniţiativei până în punctele critice, precum etapa intermediară sau finalul proiectului. Pentru o mai mare claritate, Tabelul 5.4 de mai jos operează distincţiile. Tabelul 5.5 relevă frecvenţa recomandată a activităţilor de monitorizare şi evaluare pe baza distincţiei standard.

 

Tabelul 5.4
Distincţia dintre Monitorizare şi Evaluare

 

Monitorizare Evaluare
Definiţie Analiză continuă a progresului proiectului către realizarea rezultatelor planificate, în scopul îmbunătăţirii managementului luării deciziilor Evaluarea eficienţei, impactului, relevanţei şi sustenabilităţii acţiunilor proiectului.
Cine? Responsabilitatea managementului intern (sprijin extern poate fi solicitat) De obicei, se incorporează evaluatori externi
Când? Neîntrerupt – colectarea şi analiza datelor se desfăşoară în mod continuu De obicei, la finalizare, la mijlocul proiectului, ex-post.
De ce? Verificarea progresului, implementarea de acţiuni remediale şi actualizarea planurilor. Trasarea lecţiilor generale aplicabile în cazul altor programe şi proiecte. Asigură asumarea răspunderii.

 

Tabelul 5.5
Tipuri de analize

 

Revizuire anuală în fiecare an. Monitorizare continuă, raportare anuală
Evaluarea bianuală a calităţii La fiecare doi ani (2015, 2017 – 2019 nu va fi considerat dată fiind evaluarea performanţei conform standardelor UE descrisă mai jos)
Evaluarea performanţei conform standardelor UE 2018 cu raport în 2019
Evaluarea intermediară Etapa intermediară a proiectului sau în preajma acestei date (finalul lui 2016)
Finalul proiectului Cu aproximativ şase luni înainte de finalul perioadei de implementare a strategiei, astfel încât raportul să poată fi utilizat în proiectarea următoarei perioade de programare.

 

Analiza anuală (monitorizare)

Datele operaţionale uzuale ar trebui colectate sistematic, pe scurt: de exemplu, când devin disponibile, ratele de înscriere sunt, în mod normal, colectate la începutul anului şcolar şi actualizate trimestrial pentru a reflecta orice schimbare, în timp ce datele înregistrare în cadrul programului alimentar sunt colectate zilnic. Strategia de reducere a PTŞ nu impune înregistrarea evoluţiilor pe termen scurt de la o lună la alta sau de la o zi la alta; acest lucru este în responsabilitatea managerilor şi a operatorilor diferitelor programe. Strategia de reducere a PTŞ impune observarea schimbării de la un an şcolar la altul. Prin urmare, indiferent de perioada în care datele operaţionale sunt înregistrate, experţii strategiei vor analiza datele la 6 luni şi vor raporta anual progresul (urmărind calendarul planificării anuale din secţiunea de Activităţi şi Planificare Anuală).

Evaluarea intermediară

Evaluarea intermediară reprezintă un exerciţiu important de formare care va oferi managerilor o perspectivă generală asupra progresului şi va sublinia tendinţele apărute în decursul anilor anteriori. Această evaluare se va baza pe datele anuale şi bianuale şi va colecta noi informaţii, dacă este necesar.

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului şi Consiliului European, Art. Nr. 21 (1), (2):

 

Articolul 21
Evaluarea performanţei
1. Comisia, în cooperare cu Statele Membre, va evalua performanţa programelor din fiecare Stat Membru în (analizarea performanţei), cu referire la cadrul de performanţă stabilit în programele respective. Metoda de stabilire a cadrului de performanţă este precizată în Anexa II.

  1. Evaluarea performanţei va presupune analizarea gradului de realizarea rezultatelor importante ale programelor în termeni de priorităţi, pe baza informaţiilor şi a evaluărilor prezentate în rapoartele anuale de implementare elaborate de Statele Membre în anul 2019.

 

Evaluare finală

Evaluarea finală se va baza pe datele existente şi va colecta datele suplimentare numai dacă este necesar. Această evaluare sumativă va trece în revistă toate aspectele implementării Strategiei de reducere a PTŞ şi va aprecia dacă obiectivele şi ţintele au fost atinse sau nu. Pe lângă stabilirea lecţiilor, evaluarea sumativă va cuprinde recomandări privind reforma ulterioară din sectorul educaţional, dacă este cazul, în contextul PTŞ şi post reducerii ratei de PTŞ.

Analizarea şi raportarea

Toate rapoartele de M&E trebuie să furnizeze analiză corespunzătoare, astfel încât datele să fie transpuse în constatări şi concluzii semnificative prin corelări şi analiză comparativă. Nu este suficient doar să se prezinte faptele. Trebuie stabilit un format standard pentru rapoarte, care să fie folosit de toţi factorii interesaţi şi furnizorii de servicii implicaţi în aplicarea acţiunilor din cadrul Strategiei de reducere a PTŞ. Avantajul stabilirii unui format standard de raportare este acela că va reduce timpul pe care MECŞ îl va aloca procesării datelor. Este important de reţinut că utilizarea unor formate standard de către toţi actorii interesaţi şi furnizorii de servicii asigură o mai uşoară integrare a informaţiilor raportate în SIIIR.

Rapoartele trebuie să conţină cel puţin trei secţiuni pe lângă un rezumat executiv, (i) o secţiune a procesului care relevă realizările concrete, comparat cu estimările; (ii) o secţiune analitică ce conferă sens datelor colectate şi introduse în TMR, dar şi explică eşecul atingerii ţintelor, motivele pentru depăşirea ţintelor, rezultate neaşteptate şi recomandări pentru următorul ciclu de planificare; şi secţiunea (iii) reprezentând TMR. Pot fi adăugate şi alte secţiuni pentru a respecta cerinţele MECS şi alte cerinţe guvernamentale.

5.6. Responsabilităţi

Fără desemnarea responsabilităţii, activitatea de M&E este izolată între diferiţii actori interesaţi implicaţi în PTŞ. Măsurile 6 şi 15 oferă bazele înfiinţării şi funcţionării unui Grup de Cercetare în cadrul MECS care să implementeze activităţile de cercetare şi funcţiile de Tabelul 5.6: Responsabilităţile de monitorizare şi evaluare

 

Monitorizare DSPP-MECS cu sfaturi, validare, interpretare şi analiză
Bianual (la fiecare 2 ani) IŞE
Evaluarea intermediară Sub conducerea IŞE cu implicarea SPPU
Trecerea în revistă a performanţei impuse de UE Sub conducerea UE sau a cercetătorilor desemnaţi de UE cu contribuţia USPP şi IŞE
Evaluarea finală IŞE cu implicare USPP

 

M&E. Aceasta este o abordare adecvată care deja are o bază în MECS sub forma Unităţii de Strategii şi Politici Publice (USPP). Acest departament trebuie consolidat pentru a desfăşura cercetarea şi pentru a conduce şi coordona M&E.

Ar fi potrivit şi un partener extern pentru a furniza sprijin. În acest scop, Strategia recomandă Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (IŞE), căci acesta deja exercită un rol eficient asigurând credibilitatea rezultatelor. În plus, acest institut posedă excelente capacităţi de cercetare şi accesul necesar pentru a desfăşura iniţiative importante, cum ar fi studiul calitativ ce trebuie să fie elaborat la fiecare 2 ani. Important este că atât USPP, cât şi IŞE deţin seturile necesare de abilităţi şi mandatul organizaţional pentru a desfăşura aceste activităţi. Este posibil ca personalul USPP să aibă nevoie de formare care poate fi furnizată de IŞE. Responsabilităţile preliminare sunt precizate în Tabelul5.6.

 

CAPITOLUL 6
Implementarea Strategiei

 

Cu toate că implementarea este în afara scopului acestei Strategii, este util să luăm în calcul câteva aspecte cheie în vederea pregătirii implementării Strategiei prezentate aici. În particular, cultivarea unei colaborări şi cooperări interdepartamentale necesare implementării acestei strategii este un important punct de plecare. De asemenea, Strategia prevede unele implicări legale şi normative, care trebuie luate în calcul în pregătirea implementării strategiei.

6.1. Guvernanţa: Cooperare şi colaborare interguvernamentală

Conform celor precizate anterior, colaborarea între entităţile guvernamentale cheie este esenţială dacă se doreşte succesul efortului multisectorial în reducerea PTŞ. De exemplu, o atenţie specială trebuie acordată colaborării dintre autorităţile educaţionale, sociale şi cele de ocupare, pentru a asigura eficacitatea acestor reforme de asistenţă socială în reducerea PTŞ. O colaborare consolidată între politicile educaţionale şi cele pentru tineret este necesară înainte să poată fi realizată o abordare mai coerentă, care să faciliteze elaborarea de politici guvernamentale eficiente în reducerea PTŞ. De asemenea, un răspuns guvernamental coordonat din partea MECS, MMFPSPV şi MS este necesar în domeniul Îngrijirii şi Educaţiei Timpurii a Copiilor.

Astfel de colaborare şi cooperare interdepartamentală poate lua forma unei abordări “guvernamentale integratoare” – Whole of Government (WoG), deja adoptată în alte ţări, inclusiv SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi Singapore. Cu toate că adoptarea acestei abordări în România depăşeşte scopul Strategiei, există lecţii importante de învăţat din experienţele internaţionale. Astfel de lecţii pot fi aplicate pentru a ajuta intensificarea colaborării şi coordonării între departamentele guvernamentale relevante, cu accent pe reducerea PTŞ în România.

În acest context, o definiţie utilă a WoG este următoarea: abordarea guvernamentală integratoare se referă la agenţiile serviciului public ce acţionează peste limitele portofoliului lor pentru a realiza un scop comun şi un răspuns guvernamental integrat privind aspecte specifice. Abordările pot fi formale şi informale. Ele se pot axa pe elaborare de politici, managementul programului şi furnizarea de servicii.62 Această definiţie ajută la identificarea agenţiilor şi instituţiilor care trebuie să colaboreze peste limitelor lor pentru a atinge obiectivul comun de reducere a PTŞ la 11,3%. În această definiţie, pot fi identificate trei categorii de actori:

62 Connecting Government: Whole of Government Responses to Australia’s Priority Challenges, 2004

 

  • Agenţii guvernamentale centrale
  • Niveluri regionale ale administraţiei centrale
  • Nivel local: şcoli (inclusiv directori de şcoală şi cadre didactice), părinţi şi publicul general, grupuri comunitare, ONG-uri şi furnizori privaţi de servicii.

Este nevoie de cooperare şi colaborare în cadrul fiecăreia dintre categorii şi între cele trei categorii în sine pentru ca strategia să aibă succes. O astfel de colaborare:

  • Va îmbunătăţi serviciile către beneficiarul final, şi anume elevii.
  • Va creşte transparenţa în proiectarea, finanţarea şi implementarea programului.
  • Va creşte eficienţa, reducând astfel irosirea, ineficienţa şi creşterea finanţării programului, ca urmare a economiilor.

Pe baza experienţei internaţionale, vor fi luate în calcul câteva abordări în implementarea Strategiei propuse.63 Acestea sunt descrise mai jos:

63 Zainal, Kharina Ethos (o publicaţie a colegiului de administraţie civilă a colegiului din Singapore), ediţia 9, iunie 2011, Reviewing Whole-of-Government Collaboration in the Singapore Public Service

 

Stabilirea unor colaborări disciplinate şi directe. În termeni practici, diferiţi factori guvernamentali şi nonguvernamentali trebuie să aibă un rol şi o voce în iniţiativele cheie din cadrul Strategiei. De exemplu, deşi Grupul de Cercetare care desfăşoară evaluările şi monitorizarea, dar şi alte cercetări specifice sectorului, va fi sub managementul MECS, membrii altor ministere, reprezentanţii şcolilor şi ai judeţelor trebuie implicaţi, de exemplu, în comitetele de revizuire intercolegială. Cu alte cuvinte, toate iniţiativele din cadrul Strategiei de a reduce PTŞ trebuie să aibă reprezentare din partea factorilor interesaţi, pentru a spori participarea directorilor de şcoală, inspectoratelor judeţene, grupurilor comunitare şi ale altor agenţii guvernamentale în procesul de dezvoltare de politici.

Deşi, în cazul României, abordările de sus în jos şi de jos în sus sunt asigurate, abordarea colaborării directe va fi un element necesar încă de la început. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice va juca rolul organismului coordonator printr-o unitate specială din structura sa însărcinată să garanteze cooperarea la nivel naţional şi transversal la nivelul sectoarelor, dar şi să faciliteze cooperarea părţilor interesate, să crească gradul de conştientizare şi implicarea politică pe termen lung în reducerea PTŞ, dar şi să promoveze oportunităţile de formare în domeniul PTŞ.

De la alocarea de resurse la valorificarea resurselor. Strategie de reducere a PTŞ în România asigură finanţare semnificativă pentru proiecte şi programe în vederea reducerii ratei de PTŞ: favorizarea proiectelor şi programelor care funcţionează transversal la nivelurile guvernamentale (local, judeţean şi central) şi în cadrul fiecăreia dintre categorii poate fi un bun stimulent pentru cooperare şi colaborare.

Un alt element al acestei abordări se bazează pe percepţia că PTŞ nu este o problemă educaţională, ci o problemă a României. Prin urmare, soluţionarea problemei prin alocare bugetară numai către MECS limitează aportul altor ministere, deoarece bugetele lor sunt stabilite în funcţie de problemele specifice sectorului. Deocamdată este prematur să se aştepte un nivel de flexibilitate privind alocările bugetare colaterale, astfel, diferitele ministere şi niveluri de administraţie colaborează pentru atingerea unor obiective comune, pe termen lung, fiecare acoperind implicarea sa din propriul buget.

Stabilirea proceselor, nu doar a structurilor. Atât structurile interguvernamentale temporare, cât şi cele permanente, cum ar fi comitetele de revizuire, sunt platforme utile, care implică factorii interesaţi laolaltă pentru brainstorming, discuţii şi proiecte trans-sectoriale. În vederea sprijinirii acestor structuri, trebuie definite procese clare care să faciliteze colaborarea între factorii interesaţi. Aceste procese trebuie să permită un mod unitar de comunicare, schimb de informaţii, luare de decizii şi aprobare în cadrul diferitelor echipe.

Prioritizarea nevoilor consumatorului şi ale cetăţeanului, nu cele ale instituţiei. Pentru stabilirea unei colaborări eficiente trans-sectoriale, factorii interesaţi trebuie să definească rezultatele din perspectiva cerinţelor consumatorului şi cetăţeanului, nu doar a scopului funcţional al instituţiei care oferă serviciile. Acest lucru va permite definirea problemelor şi proiectarea produselor şi serviciilor într-o manieră unitară, în locul coordonării unor oferte de servicii fragmentate. O orientare centrată pe consumator – mai ales cu scopul general de a îmbunătăţi viaţa românilor – va contribui la obţinerea unui echilibru al obiectivelor trans-sectoriale cu mandatul şi obiectivele instituţiei într-o manieră flexibilă şi conştientă. În acest context, este importantă menţinerea unei abordări progresive privind PTŞ, în funcţie de evoluţia indicatorilor şi necesităţile de implementare a unor soluţii ţintite în diferite situaţii.

Personalul direct implicat în activităţi ar trebui să informeze pe cei care elaborează politici. În mod tradiţional, inspectoratele judeţene şi şcolile se află sub conducere şi coordonare centrală. Cu toate acestea, pentru a avea succes, implementarea Strategiei de reducere a PTŞ trebuie să fie influenţată de personalul direct implicat din şcoli şi inspectorate. Reprezentanţii inspectoratelor şi şcolilor (directorii) trebuie implicaţi în procesul de implementare a iniţiativelor de reducere a PTŞ ca parteneri activi în proiectare, livrare şi M&E, nereducându-se doar la rolul de beneficiari pasivi.

Directorul joacă un rol important în comunicarea observaţiilor şi a experienţelor personalului didactic şi de consiliere. Prin urmare, directorul este un actor central în rândul personalului didactic şi de consiliere. În plus, un rol important va fi jucat la nivel local de către Consiliul Şcolii care cuprinde reprezentanţi ai cadrelor didactice, părinţilor şi autorităţilor locale. Instrumentele precum planurile de dezvoltare a şcolii sunt critice în abordarea provocărilor PTŞ. Şcolile şi actorii locali cunosc îndeaproape problemele cu care se confruntă comunităţile, având posibilitatea de a identifica şi elabora soluţii pe plan local.

Această adaptare locală şi regională este relevantă şi pentru inspectoratele şcolare judeţene, ca ramificaţii locale ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. Având în vedere proximitatea lor şi implicarea în şcoli, ele pot oferi o perspectivă practică necesară procesului de elaborare de politici şi programe. Un echilibru între abordarea de jos în sus şi de sus în jos va fi menţinut, luând în considerare soluţiile de la ambele niveluri ale sistemului, dar şi intervenţiile ţintite.

6.2. Implicaţii legale şi normative

Implementarea Strategiei propuse va necesita revizuirea sau elaborarea suplimentară de acte legislative specifice, după cum urmează:

legislaţie complementară Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, aliniată legislaţiei europene privind ÎETC şi legislaţia secundară asociată. Aceasta ar include accesul universal la servicii de educaţie timpurie, precum şi măsuri destinate garantării accesului deplin la educaţie pentru copiii cu dizabilităţi;

definiţii actualizate ale Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, delimitând clar rolurile administraţiilor naţionale şi regionale în finanţarea domeniilor educaţionale cheie (ÎETC, ÎPT etc.);

cadru legal actualizat pentru finanţarea programelor Şcoală după Şcoală, promovarea incluziunii elevilor din zone dezavantajate şi abordarea nevoilor tuturor grupurilor aflate în risc;

amendamente la legislaţia naţională pentru a promova un sistem de management al datelor cuprinzător, inclusiv accesul la baze de date multiple, asigurând, în acelaşi timp, securitatea şi confidenţialitatea datelor.

 

ANEXA Nr. 1A

 

Definiţii cheie utilizate în acest document

 

UE recomandă implementarea unor strategii cuprinzătoare referitoare la PTŞ. Există un set de definiţii comun acceptate de măsurare a părăsirii timpurii a şcolii care grupează principalele domenii de politici şi instrumente1:

1 UE, Recomandările Consiliului pentru reducerea ratei de părăsire timpurie a şcolii, iunie 2011

 

Tinerii care părăsesc prematur sistemul de educaţie: UE defineşte tinerii care părăsesc prematur sistemul de educaţie ca fiind acele persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care au finalizat cel mult învăţământul gimnazial şi care nu sunt cuprinşi în nici o formă de educaţie sau formare profesională. Tinerii care părăsesc prematur sistemul de educaţie sunt prin urmare acei tineri care au finalizat doar învăţământul preşcolar, primar, secundar inferior sau nu mai mult de doi ani din ciclul secundar superior (ISCED (Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei) şi acei tineri care au finalizat un sistem de educaţie prevocaţională şi vocaţională, care nu le-a permis obţinerea unui Certificat de Capacitate.2

2 Pentru mai multe detalii, vezi “Reducing Early School Leaving in the EU (Reducerea ratei de părăsire timpurie a şcolii în UE)”, Parlamentul European, Comitetul Educaţiei şi Culturii, 2011.

 

Rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie: indicatorul Comisiei Europene măsoară acel procent de tineri care au finalizat doar învăţământul preşcolar, primar, secundar inferior sau superior şi care au declarat, prin urmare, că nu au primit nici un fel de educaţie sau instruire în cele patru săptămâni care precedă ancheta.

Definiţiile din politicile cadru privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii: acestea includ o combinaţie de politici, coordonarea diverselor sectoare politice şi integrarea măsurilor care susţin reducerea ratei populaţiei care părăseşte prematur şcoala, în cadrul tuturor politicilor relevante care privesc copiii şi tinerii. În afara politicilor educaţionale, care promovează sistemele de educaţie de calitate, acestea sunt, în esenţă, politici şi servicii sociale, politici privind şomajul, tinerii, familia şi integrarea pe piaţa de muncă. Strategiile privind părăsirea timpurie a şcolii trebuie să conţină elemente de prevenire, intervenţie şi compensare. UE a prevăzut următoarele linii directoare pentru a defini aceste trei zone politice.

POLITICILE DE PREVENIRE au scopul de a reduce riscul de părăsire timpurie a şcolii înainte de apariţia primelor probleme. Astfel de probleme optimizează prevederile sistemului de educaţie şi formare profesională de a spori randamentul şcolar şi de a îndepărta obstacolele din calea succesului educaţional. Ele îşi propun să pună, din timp, baze solide, astfel încât copiii să îşi dezvolte potenţialul şi să se integreze în şcoli. Instrumentele politicilor de prevenire includ:

  • Un sistem de educaţie timpurie de bună calitate este benefic pentru toţi copiii şi este, în special, relevant pentru aceia care vin din medii defavorizate, inclusiv emigranţii şi romii. Facilităţile trebuie să fie de calitate, accesibile din punct de vedere financiar, să aibă un personal adecvat şi să fie accesibile familiilor care provin din medii defavorizate.
  • Diversificarea ofertei educaţionale, prin extinderea oportunităţilor de educaţie şi pregătire profesională, dincolo de vârsta la care se termină învăţământul obligatoriu, care poate influenţa comportamentul tinerilor şi al familiilor acestora şi poate duce la rate mai mari de finalizare a ciclului secundar superior.
  • Promovarea unor politici active de desegregare şi acordarea unui sprijin suplimentar şcolilor din zonele defavorizate, sau care au un număr mare de elevi care vin din medii defavorizate, din punct de vedere social şi economic, le vor ajuta pe acestea să îşi diversifice componenţa socială şi să îşi diversifice oferta educaţională.
  • Sublinierea valorii diversităţii lingvistice şi sprijinirea acelor copii care au o altă limbă maternă, în vederea îmbunătăţirii cunoştinţelor de limbă necesare procesului de învăţare, fie că este vorba despre altă limbă sau de limba lor maternă, precum şi acordarea de sprijin cadrelor didactice în vederea predării unor grupe de elevi cu grade diverse de competenţă lingvistică.
  • Implicarea mai intensă a părinţilor, printr-o intensificare a colaborării acestora cu şcoala şi prin crearea de parteneriate între scoli şi părinţi, poate contribui la o mai bună motivare a elevilor.
  • Sporirea flexibilităţii şi a permeabilităţii traseelor educaţionale, de exemplu prin modularizarea cursurilor sau alternarea orelor de învăţare cu orele de practică; vine mai ales în sprijinul acelor elevi cu performanţe mai scăzute. Mai mult, preîntâmpinarea repetării anului şcolar şi înlocuirea acestei formule cu una în care să primeze sprijinul individual, flexibil a fost asociată cu o rată mai scăzută a părăsirii timpurii a şcolii.
  • Consolidarea rutelor de formare profesională şi sporirea atractivităţii şi flexibilităţii acestora le oferă alternative credibile elevilor care sunt mai expuşi fenomenului de părăsire timpurie a şcolii. Prevederile ÎPT (domeniul educaţiei şi al formării profesionale), bine integrat în sistemul general de educaţie şi formare, permit utilizarea de rute alternative în cadrul educaţiei secundare şi terţiare.

POLITICILE DE INTERVENŢIE au scopul de a reduce riscul de părăsire timpurie a şcolii, prin îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării la nivelul instituţiilor educaţionale, printr-o reacţie promptă la primele semne date de elevi şi printr-un sprijin susţinut acordat acelor elevi sau grupuri de elevi care sunt expusi riscului de părăsire timpurie a şcolii. Ele vizează toate nivelurile educaţionale, începând cu educaţia timpurie şi terminând cu educaţia secundară.

La nivelul şcolii sau al instituţiei de învăţământ, strategiile utilizate pentru a reduce rata de părăsire timpurie a şcolii se află la baza întregii politici de dezvoltare instituţională. Ele au scopul de a crea un mediu de învăţare pozitiv, de a consolida calitatea şi inovaţia la nivel pedagogic, de a spori calitatea competenţelor corpului didactic în vederea unei abordări corecte a diversităţii sociale şi culturale, precum şi în vederea dezvoltării unor tactici adecvate de combatere a violenţei şi intimidării în şcoală. Politicile de intervenţie la nivelul şcolii sau al instituţiei de învăţământ includ:

  • Transformarea şcolilor în comunităţi de învăţare care să se bazeze pe o imagine de dezvoltare instituţională comună tuturor beneficiarilor, prin utilizarea experienţei şi cunoştinţelor tuturor acestora, prin crearea unui mediu confortabil, care să inspire şi să încurajeze libertatea de gândire, motivându-i astfel pe tineri să îşi continue educaţia şi instruirea.
  • Perfectarea unor sisteme care să identifice primele semne de risc, ceea ce oferă posibilitatea de a fi luate măsuri prompte înainte ca problemele să se manifeste şi înainte ca elevii să înceapă să se distanţeze de şcoală, să lipsească sau să o abandoneze.
  • O strânsă legătură cu părinţii şi cu alte organizaţii relevante din afara şcolii, cum ar fi: serviciile comunitare din zonă, care reprezintă emigranţii sau minorităţile, asociaţiile sportive şi culturale, angajatorii sau organizaţiile societăţii civile, ceea ce facilitează găsirea unor soluţii holistice pentru ajutarea acelor elevi din grupele de risc şi mediază apelarea la sprijin din exterior, la psihologi, asistenţi sociali, servicii comunitare sau asociaţii culturale. Acest lucru poate fi facilitat de mediatorii din comunitatea respectivă, capabili să susţină comunicarea cu părinţii şi copiii din aceste grupe de risc şi să reducă gradul de neîncredere al acestora în şcoală.
  • Susţinerea şi sprijinirea continuă a eforturilor depuse de cadre didactice în munca lor cu elevii din grupele de risc, condiţie de bază pentru eficacitatea măsurilor luate la nivel de instituţie. Cursurile de pedagogie, precum şi cursurile ulterioare de perfecţionare pentru cadre didactice şi pentru personalul administrativ din cadrul şcolii sunt menite să îi ajute pe acestia să abordeze corect problema diversităţii la clasă şi să îi susţină pe elevii provenind din medii defavorizate socio-economic, conducând la rezolvarea eventualelor situaţii dificile care pot apărea în procesul de predare.

Politicile de intervenţie la nivel individual au scopul de a asigura un set de mecanisme, care pot fi adaptate în funcţie de nevoile fiecăruia dintre elevii care riscă să părăsească şcoala prematur. Ele se concentrează pe dezvoltarea personală în vederea creării unui sistem de rezistenţă la factorii de risc şi în vederea depăsirii dificultăţilor de natură socială, cognitivă sau emoţională cu care se pot confrunta elevii din grupul de risc. Politicile de intervenţie la nivel individual pot include:

  • Mentoratul – îi ajută pe elevi să depăşească dificultăţile de învăţare, sociale sau personale. Fie că este vorba de o interacţiune elev-profesor (mentorat) sau o interacţiune între profesor şi un grup mic de elevi (tutorat), elevii primesc asistenţă direcţionată, adesea din partea corpului didactic, membrilor comunităţii sau chiar a colegilor lor.
  • Adaptarea predării în funcţie de nevoile elevilor, printr-o consolidare a abordărilor individuale de învăţare şi prin acordarea de sprijin elevilor din grupele de risc – îi ajută pe aceştia să se adapteze cerinţelor educaţiei formale şi să depăşească obstacolele create de sistemul de educaţie şi formare şi, în acest fel, contribuie la preîntâmpinarea repetării anului şcolar.
  • Consolidarea unui sistem de îndrumare şi consiliere – acordă elevilor sprijin în alegerea carierei potrivite, în procesul de tranziţie de la un nivel educaţional la altul sau din sistemul educaţional în sistemul de angajat. Se reduce, astfel, riscul unor decizii proaste, bazate pe aşteptări false sau pe informaţii insuficiente. Tinerii sunt ajutaţi să ia decizii care să corespundă ambiţiilor, intereselor şi talentelor lor.
  • Asigurarea accesului la sprijin financiar pentru acei tineri a căror situaţie economică e posibil să aibă drept rezultat părăsirea timpurie a şcolii. Acolo unde se consideră potrivit, astfel de sprijin poate fi acordat în baza unor condiţii sau poate fi în strânsă relaţie cu măsurile suport din asistenţa socială.

POLITICILE DE COMPENSARE au scopul de a ajuta să se reintegreze, într-un program de educaţie, acele persoane care au părăsit prematur sistemul de educaţie, oferindu-le acestora căile adecvate prin care să poată reintra în programul de educaţie şi formare profesională şi să dobândească acele calificări pe care nu le-au obţinut. Politicile de compensare includ:

  • Programe de reintegrare şcolară “a doua şansă”, care oferă medii de învăţare ce sunt menite să răspundă nevoilor specifice ale tinerilor care au părăsit prematur sistemul de educaţie, să recunoască şi să identifice cunoştinţele existente şi să le susţină demersul. Aceste programe sunt diferite de cele şcolare, atât în ceea ce priveşte abordările organizaţionale, cât şi cele pedagogice şi sunt adesea caracterizate de grupuri mici de studiu, de predare personalizată, adaptată vârstei cursanţilor, inovativă, precum şi de trasee educaţionale flexibile. Pe cât posibil, aceste programe trebuie să fie accesibile şi gratuite.
  • Asigurarea unor diferite căi de reintegrare în sistemul de educaţie şi formare profesională consacrat. Cursurile de tranziţie, cu un accent deosebit pe îndrumare, pot fi de un real folos în depăşirea momentului anterior de eşec şi în revenirea persoanei în sistemul educaţional consacrat.
  • Recunoaşterea şi validarea cunoştinţelor deja asimilate, inclusiv a competenţelor dobândite prin intermediul unei învăţări non-formale, în afara metodelor consacrate, lucru care sporeşte încrederea în sine şi imaginea de sine a tinerilor şi facilitează reintegrarea acestora în sistemul de educaţie.

Sprijin individual direcţionat, prin combinarea sprijinului de ordin social, financiar, educaţional şi psihologic pentru tinerii cu dificultăţi.

 

ANEXA Nr. 1B

 

Corelare cu alte strategii relevante

 

Cadru Strategic pentru Reducerea PTŞ Corespondeţă cu alte strategii naţionale *
Rezultate aşteptate Măsuri propuse Activităti Activităti
Accesul la îngrijirea şi Educaţia Timpurie a Copilului (ÎETC), cu accent pe grupurile dezavantajate, este îmbunătăţit 1 Întărirea şi consolidarea ÎETC pentru a creşte eficienţa Revizuirea Cadrului pentru ÎETC (pentru a include plaja de vârstă 0-3 ani – proiectare, pilotare şi punere în aplicare) prin consultare şi cooperare cu ministerele aflate în legătură cu domeniul (Min. Sănătaţii şi Min. Muncii), pentru a-l îmbogăţi Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului Creşterea accesului la educaţie pentru toţi copiii
2 Recunoaşterea rolurilor importante ale familiilor (copiii 0-3 ani) prin implicarea directă a acestora în programe de educaţie parentală şi de conştientizare şi acordarea de stimulente financiare pentru a le sprijini Elaborarea de scheme de sprijin pentru părinţii din grupurile vulnerabile sau comunităţile dezavantajate, educaţie parentală şi mentorat, acordarea de tichete de creşă pentru părinţii din grupurile vulnerable care au un loc de muncă (romi, mediu socio-economic scăzut). Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului Creşterea accesului la educaţie pentru toţi copiii;
Dezvoltarea competenţelor părinţilor privind educaţia şi îngrijirea copiilor;
Facilitarea accesului la educaţie pentru copii (romi, zonele rurale, mediu economic precar, copii cu dizabilităţi)
Strategia Naţională pentru incluziunea cetăţenilor români aparţinând minorităţii Roma, pentru perioada 2012-2020 Elaborarea şi implementarea programelor şi activităţilor de educaţie parentală şi încurajarea participării părinţilor în activităţi în şi în afara şcolilor
Viziunea Strategică pentru promovarea Incluziunii Sociale şi Reducerea Sărăciei Promovarea incluziunii sociale a comunităţilor marginalizate prin intermediul unei abordări integrate focalizate pe copii-această abordare integrată prevede rolurile importante ale asistenţilor sociali şi ale mediatorilor sanitari şi şcolari, alături de intervenţiile simultane proiectate să întărească serviciile de bază ce promovează îngrijirea şi dezvoltarea timpurie pentru copii
3 Colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale, comunităţi, părinţi şi alţi factori interesaţi pentru a asigura sprijinul adecvat în vederea creşterii ratelor de înscriere şi retenţie Îmbunătăţrea Serviciilor de creşă în zonele dezavantajate, pentru a crea un mediu incluziv pentru copiii din diferite medii sociale şi culturale. Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului Dezvoltarea competenţelor părinţilor privind îngrijirea şi educaţia timpurie pentru copii;
Facilitarea accesului copiilor (romi, zone dezavantajate, mediu economic precar, copii cu dizabilităţi) la educaţie
Amplificarea rolului şcolii în compensarea sprijinului părinţilor
Strategia Naţională pentru incluziunea cetăţenilor români aparţinând minorităţii Roma pentru perioada 2012-2020 Implicarea autorităţilor centrale şi locale, a părinţilor, a comunităţii, a ONG-urilor în promovarea diversităţii culturale, prevenirea discriminării în educaţie, abandonul şcolar etc.
4 Elaborarea de noi abordări pentru a asigura un efectiv suficient de cadre didactice calificate (educatori puericultori), în toate zonele geografice, mai ales în zonele rurale dezavantajate (inclusiv stimulente financiare, scheme de mobilitate) Introducerea schemelor de mobilitate, inclusiv a stimulentelor financiare, pentru cadrele didactice din înv.preşcolar şi puericultorii din zonele rurale/dezavantajate şi furnizarea de formare specializată cadrelor didactice din preşcolar şi puericultorilor privind nevoile specifice ale copiilor sub 6 ani (în special pentru cadrele didactice şi educatorii care lucrează cu romi sau alte grupuri dezavantajate) Strategia Naţională pentru incluziunea cetăţenilor români aparţinând minorităţii Roma pentru perioada 2012-2020 Furnizarea de formare profesională iniţială şi continuă pentru cadrele didactice/cadrele didactice rome care lucrează cu copii romi
Viziunea Strategică pentru promovarea Incluziunii Sociale şi Reducerea Sărăciei Promovarea incluziunii sociale a comunităţilor marginalizate prin intermediul unei abordări integrate focalizate pe copii – această abordare integrată prevede o colaborare a personalului din educaţie cu asistenţii sociali şi cu mediatorii sanitari şi un rol important al mediatorilor/consilierilor şcolari
Învăţământ primar şi secundar inferior asigurat tuturor 5 Elaborarea şi implementarea planurilor de asigurare a accesului adecvat la educaţie de calitate, în special pentru copiii din grupurile aflate în situaţie de risc Introducerea transferului de bani condiţionat, costuri de transport, rechizite pentru copii aflaţi în situaţie de risc şi familiile lor şi sprijin intercolegial pentru cadrele didactice din zonele rurale îndepărtate şi din comunităţile mici cu populaţii minoritare. Viziunea Strategică pentru promovarea Incluziunii Sociale şi Reducerea Sărăciei Promovarea incluziunii sociale a comunităţilor marginalizate prin intermediul unei abordări integrate focalizate pe copii – această abordare integrată prevede colaborare a personalului din educaţie cu asistenţii sociali şi cu mediatorii sanitari şi un rol important al mediatorilor/consilierilor şcolari
Strategia Naţională pentru incluziunea cetăţenilor români aparţinând minorităţii Roma pentru perioada 2012-2020 Programe sociale de consolidare pentru a permite participarea la şcoală a copiilor romi şi reducerea abandonului şcolar
Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului Facilitarea accesului la educaţie pentru copiii romi
Strategia Naţională pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi Promovarea învăţământului incluziv pentru persoanele cu dizabilităţi
6 Înfiinţarea unui grup de cercetare în cadrul MECS pentru a studia reformele educaţionale (inclusiv tehnologice) şi provocările specifice României Grupul de cercetare din cadrul MECŞ va elabora un studiu privind identificarea revizuirii curriculei naţionale pentru a fi furnizată în formă digitală şi abordări centrate pe TIC;
Grupul de cercetare din cadrul MECŞ va asigura elaborareatehnologiilor şi tehnicilor educaţionale adecvate, în conformitate cu toate tipurile şi gradele de dizabilităţi şi/sau nevoi speciale.
Strategie Naţională pentru Agenda Digitală Dezvoltarea abilităţilor digitale Implementarea tehnologiilor TIC în educaţie
Strategia Naţională pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi Promovarea învăţământului incluziv pentru persoanele cu dizabilităţi
Strategie Naţională pentru Tineret Implementarea măsurilor de promovare a incluziunii pentru tineri, adresându-li-se celor din zonele sărace şi rurale îndepărtate şi tinerilor cu un standard de viaţă de o calitate scăzută
7 Înfiinţarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice, prin MECŞ Furnizareaunui program special de dezvoltare profesională continuă pentru cadrele didactice, mai ales pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile Viziunea Strategică pentru promovarea Incluziunii Sociale şi Reducerea Sărăciei Promovarea incluziunii sociale a comunităţilor marginalizate prin intermediul unei abordări integrate focalizate pe copii – această abordare integrată prevede o colaborare a personalului din educaţie cu asistenţii sociali şi cu mediatorii sanitari şi un rol important al mediatorilor/consilierilor şcolari
Strategia Naţională pentru incluziunea cetăţenilor români aparţinând minorităţii Roma pentru perioada 2012-2020 Furnizarea de formare profesională iniţială şi continuă pentru cadrele didactice/cadrele didactice rome care lucrează cu copii romi
8 Sprijinirea comunităţilor şi a şcolilor în vederea realizării unui echilibru al populaţiei reprezentative în clase Asigurarea finanţării pentru evenimente care să expună familiile, comunităţile şi şcolile la cultura, istoria şi tradiţiile rome sau ale altei minorităţi, pentru valorile incluziunii sociale, cum ar fi: depăşirea prejudecăţilor, dispersarea mitologiei etnice; Strategia Naţională pentru incluziunea cetăţenilor români aparţinând minorităţii Roma pentru perioada 2012-2020 Implicarea autorităţilor centrale şi a autorităţilor administraţiei publice locale, a părinţilor, comunităţii, ONG-urilor în promovarea diversităţii culturale, prevenirea discriminării în educaţie, abandonul şcolar etc.
Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului Facilitarea accesului la educaţie pentru copiii din comunităţile rome
Sisteme de avertizare timpurie elaborate şi programe remediale şi de sprijin pentru elevii aflaţi în situaţie de risc în învăţământul obligatoriu consolidate 9 Îmbunătăţirea condiţiilor şi a calităţii programelor ŞdŞ oferite elevilor din grupurile aflate în situaţie de risc prin elaborarea şi stabilirea unor standarde de calitate pentru programele remediale (fără a împiedica abordările inovatoare) Oferirea de proiecte ŞdŞ de mici dimensiuni, inovatoare, prin care să se asigure implicarea comunităţii, a ONG-urilor locale şi a asociaţiilor părinţi/cadre didactice pentru romi, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate Viziunea Strategică pentru promovarea Incluziunii Sociale şi Reducerea Sărăciei Promovarea incluziunii sociale a comunităţilor marginalizate prin intermediul unei abordări integrate focalizate pe copii – această abordare integrată prevede o colaborare a personalului din educaţie cu asistenţii sociali şi cu mediatorii sanitari şi un rol important al mediatorilor/consilierilor şcolari
Strategia Naţională pentru incluziunea cetăţenilor români aparţinând minorităţii Roma pentru perioada 2012-2020 Programe ŞDŞ de consolidare şi dezvoltarea lor pentru copiii provenind fin familii dezavantajate socio-economic
Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului Creşterea accesului la educaţie pentru copiii din comunităţile rome, rurale, sărace
Strategia Naţională pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi Promovarea învăţământului incluziv pentru persoanele cu dizabilităţi
10 Elaborarea unor sisteme de detectare şi intervenţie timpurii pentru identificarea copiilor în risc de repetenţie sau abandon şcolar Elaborarea unei liste de verificare iniţială, care să fie folosită la clasă de cadrele didactice şi programe ŞdŞ, în vederea orientării copiilor în risc de repetenţie sau abandon şcolar spre serviciile de consiliere. Strategia Naţională pentru incluziunea cetăţenilor români aparţinând minorităţii Roma pentru perioada 2012-2020 Programe ŞdŞ de consolidare şi dezvoltare pentru copiii provenind din familii dezavantajate socio-economic
Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului Creşterea accesului la educaţie pentru copiii din comunităţile rome, rurale, sărace
11 Finalizarea şi sprijinirea iniţiativelor existente, dar fragmentate, de consiliere pentru elevii din interiorul şi din afara sistemului de educaţie (elevi care au părăsit sistemul) Elaborarea unor planuri educaţionale personalizate, de dezvoltare, pentru copiii în risc de PTŞ; Asigurarea unui program de formare eficient, pentru consilierii şcolari, pe tema consilierii în carieră a elevilor. Viziunea Strategică pentru promovarea Incluziunii Sociale şi Reducerea Sărăciei Promovarea incluziunii sociale a comunităţilor marginalizate prin intermediul unei abordări integrate focalizate pe copii – această abordare integrată prevede prevede o colaborare a personalului din educaţie cu asistenţii sociali şi cu mediatorii sanitari şi un rol important al mediatorilor/consilierilor şcolari
Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului Creşterea accesului la educaţie pentru copiii din comunităţile rome, rurale, sărace
Atractivitatea, incluziunea, calitatea şi relevanţa ÎPTI îmbunătăţite 12 Creşterea atractivităţii şi relevanţei ÎPT prin reproiectarea rutelor către ÎPT pentru a creşte flexibilitatea şi permeabilitatea şi pentru a extinde cantitatea şi calitatea oportunităţilor de învăţare la locul de muncă, cu accent special pe reintegrarea celor care au părăsit timpuriu şcoala Furnizarea de servicii de consiliere în carieră în educaţie şi o mai bună promovare a ÎPTI în interiorul şi în afara şcolii;
Elaborarea şi implementarea măsurilor de sprijin personalizate pentru elevii ÎPT în risc de abandon şcolar, în special pentru elevii din familii sărace, romi sau cu dizabilităţi.
Strategie Naţională de Competitivitate Promovarea economiei cunoaşterii şi orientarea cercetării înspre dezvoltarea de noi aplicaţii tehnologice bazate pe modele din lumea naturală;
Furnizarea de educaţie şi formare profesională pentru a acoperi cererea de muncă locală; Implementarea unui sistem flexibil şi inovator de predare pentru a crea un echilibru între abilităţi şi competenţe
Strategia Naţională pentru Ocupare în perspectiva 2020 Reducerea, atât a şomajului, dar şi a numărului de tineri care nu sunt înscrişi în educaţia formală/nonformală (NEET)
Viziunea Strategică pentru promovarea Incluziunii Sociale şi Reducerea Sărăciei Promovarea incluziunii sociale a comunităţilor marginalizate prin intermediul unei abordări integrate focalizate pe copii – această abordare integrată prevede prevede o colaborare a personalului din educaţie cu asistenţii sociali şi cu mediatorii sanitari şi un rol important al mediatorilor/consilierilor şcolari
Strategie Naţională pentru Tineret Facilitarea accesului la educaţie pentru tineri, în special pentru tinerele femei din comunităţile cu valori tradiţionale puternice (rome); Îmbunătăţirea rezultatelor educaţionale prin intermediul unei abordări cu accent pe dezvoltarea competenţelor cheie, cu scopul de a reduce PTŞ
Facilitarea ofertei de învăţământ profesional în zonele îndepărtate, prin implicarea factorilor interesaţi de la nivel local
Cadru Strategic pentru învăţarea pe Tot Parcursul Vieţii Consolidarea oferteide învăţământ profesional
Dezvoltarea unui set mai amplu de abilităţi
Îmbunătăţirea Cadrului Naţional al Calificărilor Recunoaşterea învăţării anterioare
#13 Reformarea şi îmbunătăţirea sistemului ÎPT prin reformă curriculară, formarea personalului didactic şi consolidarea managementului prin legături mai solide şi creative cu angajatorii Curriculum şi calificări revizuite şi modernizate cu participarea sectorului de ocupare a forţei de muncă;
Oferirea de programe de formare profesională pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructorii şi tutorii din companii pentru a răspunde mai bine nevoilor pieţei muncii; Furnizarea
de sprijin pentru stagii de practică şi crearea facilităţilor de ateliere de lucru şcolare pentru educaţia şi formarea practică.
Strategie Naţională de Competitivitate Promovarea economiei cunoaşterii şi orientarea cercetării înspre dezvoltarea de noi aplicaţii tehnologice bazate pe modele din lumea naturală;
Furnizarea de educaţie şi formare profesională pentru a acoperi cererea de muncă locală; Implementarea unui sistem flexibil şi inovator de predare pentru a crea un echilibru între abilităţi şi competenţe
Strategia Naţională de Ocupare în perspectiva 2020 Reducerea atât a şomajului, cât şi a numărului de tineri care nu sunt înscrişi în educaţia formală/nonformală
Viziunea Strategică pentru promovarea Incluziunii Sociale şi Reducerea Sărăciei Promovarea incluziunii sociale a comunităţilor marginalizate prin intermediul unei abordări integrate focalizate pe copii – această abordare integrată prevede o colaborare a personalului din educaţie cu asistenţii sociali şi cu mediatorii sanitari şi un rol important al mediatorilor/consilierilor şcolari
Cadru Strategic pentru învăţarea pe Tot Parcursul Vieţii Consolidarea ofertei de învăţământ profesional şi tehnic;
Dezvoltarea unui set mai mare de abilităţi;
Îmbunătăţirea Cadrului Naţional al Calificărilor;
Furnizarea de stimulente financiare pentru a creşte cererea;
Furnizarea de vouchere, burse şi consiliere pentru şomeri
Cadru Strategic pentru învăţământul Terţiar Facilitarea de rute progresive de la învăţământul secundar spre învăţământul terţiar, inclusiv pentru cei care parcurg ruta învăţământului profesional şi tehnic;
Ofertă adecvată de programe educaţionale de tip A Doua Şansă #14 Implementarea unui mecanism pentru a realiza o arie mai extinsă de aplicare a programelor ADŞ la nivelul fiecărui inspectorat şcolar şi al municipiului Bucureşti şi de îmbunătăţire a calităţii acestuia, printr-o mai bună programare, materiale de calitate şi printr-o formare îmbunătăţită a cadrelor didactice (inclusiv pt. componenta ÎPT din cadrul programelor A Doua Şansă) Sprijinirea furnizării programului A Doua Şansă (la toate nivelurile, inclusiv ÎPTI) disponibil în toată ţara, în special pentru grupurile supuse riscului;
Sprijinirea absolvenţilor progarmului A Doua Şansă pentru integrarea pe piaţa muncii sau continuarea educaţiei;
Elaborarea unor materiale relevante şi alternative de predare/învăţare (inclusiv pentru componenta ÎPTI), adaptate profilului cursanţilor ADŞ.
Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului Creşterea accesului la educaţie pentru toţi copiii;
Dezvoltarea competenţelor părinţilor privind educaţia şi îngrijirea copiilor;
Facilitarea accesului la educaţie pentru copii (romi, zonele rurale, mediu economic precar, copii cu dizabilităţi)
Strategie Naţională de Competitivitate Promovarea economiei cunoaşterii şi orientarea cercetării înspre dezvoltarea de noi aplicaţii tehnologice bazate pe modele din lumea naturală;
Furnizarea de educaţie şi formare profesională pentru a acoperi cererea de muncă locală;
Implementarea unui sistem flexibil şi inovator de predare pentru a crea un echilibru între abilităţi şi competenţe.
Strategia Naţională pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi Promovarea învăţământului incluziv pentru persoanele cu dizabilităţi
Strategia Naţională pentru incluziunea cetăţenilor români aparţinând minorităţii Roma pentru perioada 2012-2020 Continuarea programelor A Doua Şansă
Continuarea programelor ţintind spre creşterea participării şcolare şi reducerea absenteismului pentru a sprijini accesul la educaţie de calitate pentru copiii din comunităţile rome
Strategie Naţională pentru Tineret Facilitarea accesului la educaţie pentru tineri, în special pentru tinerele femei din comunităţile cu valori tradiţionale puternice (rome); îmbunătăţirea rezultatelor educaţionale prin intermediul unei abordări, cu accent pe dezvoltarea competenţelor cheie, cu scopul de a reduce PTŞ
Cadru Strategic pentru învăţarea pe Tot Parcursul Vieţii Consolidarea ofertei de învăţare vocaţională;
Dezvoltarea unui set mai mare de abilităţi; îmbunătăţirea Cadrului Naţional al Calificărilor;
Furnizarea de stimulente financiare pentru a creşte cererea; Furnizarea de vouchere, burse şi consiliere pentru şomeri
Cadru Strategic pentru Învăţământul Terţiar Facilitarea de rute progresive de la învăţământul secundar spre învăţământul terţiar, inclusiv pentru cei care parcurg ruta învăţământului profesional şi tehnic;
Creşterea accesului la ÎS pentru grupurile vulnerabile şi subreprezentate
Capacitatea MECŞ (implicând inspectoratele şi autorităţile administraţiei publice locale) este consolidată în planificare strategică şi implementarea strategiilor educaţionale #15 Dezvoltarea capacităţii de a analiza datele existente şi de a monitoriza îndeaproape evoluţia PTŞ la nivel naţional, regional şi local, creând fundamentul pentru politici targetate şi eficiente pe bază de dovezi Grupul de Cercetare MECŞ are sarcina de a măsura performanţa implementării strategiei PTŞ şi de a oferi date necesare planificării şi luării de decizii privind PTŞ la nivel de guvern;
Furnizarea de formare pentru personalul MECŞ şi actorii interesaţi pentru a planifica, implementa şi monitoriza strategiile, proiectele şi programele de sprijinire privind PTŞ.
Strategie Naţională pentru Agenda Digitală Dezvoltarea abilităţilor digitale;
Implementarea tehnologiilor TIC în educaţie
Cadru Strategic pentru învăţarea pe Tot Parcursul Vieţii Implementarea mecanismelor de monitorizare şi evaluare pentru Strategia de învăţare pe Tot Parcursul Vieţii şi implementarea politicii viitoare
Cadru Strategic pentru învăţământul Terţiar Implementarea mecanismelor de monitorizare şi evaluare pentru strategie învăţământului Terţiar şi implementarea politicii viitoare
#16 Stabilirea unei continuităţi financiare mai bune în implementarea strategiei în vederea eliminării asimetriilor financiare şi a schimbărilor abrupte. Dezvoltarea de mecanisme financiare geografice echitabile pentru a garanta că toate regiunile primesc finanţare adecvată corespunzătoare nevoilor lor specifice;
Reducerea impredictibilităţii finanţării proiectelor pe termen scurt pentru a creşte stabilitatea şi pentru a evita întreruperea proiectelor şi iniţiativelor pe termen scurt de succes
Strategie Naţională pentru Agenda Digitală Implementarea tehnologiilor TIC în educaţie
Cadru Strategic pentru învăţarea pe Tot Parcursul Vieţii Implementarea mecanismelor de monitorizare şi evaluare pentru strategia de învăţare pe Tot Parcursul Vieţii şi implementarea politicii viitoare
Cadrul Strategic pentru învăţământul Terţiar Implementarea mecanismelor de monitorizare şi evaluare pentru strategie Învăţământului Terţiar şi implementarea politicii viitoare

 

* Strategiile Naţionale sunt următoarele:

1) Strategia Naţională pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului 2014-2020;

2) Strategia Guvernului României pentru incluziunea cetăţenilor români ce aparţin minorităţii rome 2012-2020;

3) Viziunea Strategică pentru promovarea Incluziunii Sociale şi Reducerea Sărăciei 2014-2020;

4) Strategia Naţională privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabilităţi 2014-2020;

5) Strategie Naţională de Competitivitate 2014-2020;

6) Strategie Naţională pentru Politica de Tineret 2014-2020;

7) Strategia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă 2013-2020;

8) Strategia Naţională pentru Agenda Digitalăa României;

9) Cadru Strategic pentru învăţarea pe Tot Parcursul Vieţii 2014-2020;

10) Cadru Strategic pentru învăţământul Terţiar 2014-2020;

11) Strategia Naţională pentru Consolidarea Sectorului Agro-Alimentar, orizont 2020-2030;

12) Proiectul Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României; România policentrică 2035.

 

ANEXA Nr. 2A

 

Tabelul privind Monitorizarea Rezultatelor

 

NOTĂ:

1) Ţintele anuale vor fi proiectate anual de MECŞ şi un grup selectat de factori interesaţi.

2) GC-MECŞ se referă la Grupul de Cercetare al Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, care va avea responsabilitatea colectării datelor de la diferiţi furnizori, cum ar fi INS şi alţii şi analiza datelor şi interpretarea în scopul formulării de recomandări.

3) GC-MECŞ include SIIIR ca sursă de informaţii şi ca mecanism de analiză.

4) Există un puternic accent pe datele din registrele oficiale, pentru a păstra costurile M&E la niveluri administrabile.

5) Descrierea “nemăsurat” se referă la faptul că nu există înregistrări păstrate sau găsite cu privire la acest indicator. Totuşi, această informaţie va fi măsurată pe viitor.

6) Evaluările calitative vor fi efectuate la date specifice atât în contextul Măsurilor 15 şi 16, cât şi în cadrul mandatului de investigare al fiecăreia dintre evaluări.

 

Rezultatele şi măsurile Indicatori Nivelul de referinţă 2012-2013 (anul şcolar) Ţinta 2020 Surse şi metode Frecvenţă Responsabilitatea pentru colectare şi analiză
Rezultat 1 (FP 1.1)
Accesul la îngrijirea şi Educaţia Timpurie a Copilului (ÎETC) este îmbunătăţit prin accentul pus pe grupurile dezavantajate RBÎ totală (0-5) 43,0% 58,5% MECŞ,Date INS Anual GC-MECŞ/INS
RBÎ preşcolar (3-5) 83,8% 93,0% MECŞ, Date INS Anual GC-MECŞ/INS
Antepreşcolar 0-2 2,7% 23,3% MECŞ, Date INS Anual GC-MECŞ/INS
Măsuri pentru atingerea rezultatului1
1. Întărirea şi consolidarea ÎETC pentru a creşte eficienţa Un cadru comprehensiv de ÎETC adoptat Nu Da Dovezi ale adoptării O singură dată GC-MECŞ
Număr de cadre didactice, inspectori şi educatori puericultori formaţi 12.740 12.740 Formulare de participare Anual GC-MECŞ
2. Recunoaşterea rolurilor importante ale familiilor (copiii 0-3 ani) prin implicarea directă a acestora în programe de educaţie parentală şi de conştientizare şi furnizarea de stimulente financiare pentru a le sprijini Număr de părinţi implicaţi în activităţi ÎETC 867.766 143.609 (20% dintre copiii 0-3 ani (867,766) Documente oficiale Anual Şcoli/grădiniţe/creşe/
GC-MECŞ
Număr de programe comunitare şi parentale în grădiniţe şi creşe Nu este măsurat Măsurat Documente oficiale Anual Şcoli/grădiniţe/creşe/
GC-MECŞ
Valoarea stimulentelor financiare În raport cu amplificarea înscrierii. Nu este măsurat Măsurat Documente oficiale Anual GC-MECŞ/INS
3. Colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale, comunităţi, părinţi şi alţi factori interesaţi pentru a garanta sprijinul adecvat în scop de înscriere şi retenţie Număr de noi creşe înfiinţate (pentru public şi private/înfiinţate de ONG sau comunitate) şi grădiniţe reechipate să sprijine servicii de creşă 286 1.562 Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Valoarea stimulentelor financiare în legătură cu creşterea ratei de înscriere Nemăsurat Măsurat Documente oficiale MECŞ/INS Anual GC-MECŞ
4. Elaborarea de noi abordări pentru a garanta furnizarea unui număr suficient de cadre didactice calificate (educatori puericultori), mai ales în zonele rurale dezavantajate (inclusiv stimulente financiare, scheme de mobilitate) Număr de cadre didactice/educatori puericultori ce se oferă voluntari pentru a lucra în zone îndepărtate şi dezavantajate 2.262 6.595 Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Rezultatul 2 (FP 1.2)
Învăţământul primar şi gimnazial este asigurat tuturor Creşterea RBÎ în ciclul primar şi secundar inferior 90,6% ≤ 96% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/INS
Primar 87,70% 97,00% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/INS
Secundar inferior 91,20% 95,00% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/INS
Scăderea procentajului de elevi analfabeţi functional 40,00% ≤ 15% Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Scăderea procentajului de elevi cu performanţe scăzute la matematică 40.00% ≤ 30% Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Scăderea procentajului de elevi cu performanţe scăzute la citire 37.30% ≤ 15% Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Îmbunătăţiri ale rezultatelor la testele naţionale 75.00% ≥ 85% Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Măsuri pentru atingerea rezultatului2
5. Elaborarea şi implementarea planurilor de furnizare a accesului adecvat la educaţie de calitate, în special pentru copiii din grupurile în risc Valoarea şi distribuţia geografică a sprijinului financiar oferit 95 de milioane de
euro (bugetul de stat)
190 mil. euro Oficial Anual GC-MECŞ
Număr de părinţi şi elevi implicaţi în programe de mentorat intercolegiale 427.519 (elevi În mediul rural) 60.317 Registre şcolare Anual GC-MECŞ
Număr de cadre didactice calificate formate şi distribuite pe zone 123.640 6.182 (5% din
numărul
total)
Documente oficiale Anual GC-MECŞ
6. Înfiinţarea unui grup de cercetare în cadrul MECŞ pentru a studia reformele educaţionale (inclusiv tehnologice) şi provocările specifice României Grupul de Cercetare este înfiinţat, îi este alocat personal şi finanţare adecvată Nu Da Documente oficiale Onetime GC-MECŞ
Număr de proiecte de cercetare finanţate care produc rezultate fezabile Nu Da Documente publicate Anual MECŞ – RG
7. Înfiinţarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice, prin MECŞ Sistemul de dezvoltare profesională este înfiinţat şi acesta respectă cele mai bune practici internaţionale Nu Da Sistem de dezvoltare profesională adoptat O singură dată GC-MECŞ
Număr de stagii de practică pentru cadrele didactice ce lucrează în zonele îndepărtate 0 1.855 Documente oficiale Anual GC-MECŞ
8. Sprijinirea comunităţilor şi şcolilor să realizeze un echilibru al populaţiei reprezentative în clase Număr de evenimente şi activităţi expunând diversitatea culturală a României, eliminarea prejudecăţilor şi valorizarea identitătii naţionale 0 2.011 Registre şcolare/de circumscripţie Anual GC-MECŞ
Număr de şcoli sprijinite în care clasele reflectă un echilibru al profilului populaţiei 4,022 4,022 Registre şcolare Anual Şcoli/GC-MECŞ
Rezultatul 3 (FP 2.1)
Sisteme de avertizare timpurie elaborate şi consolidarea programelor remediale şi de sprijin pentru elevii aflaţi în risc în învăţământul obligatoriu Creşterea RBÎ în ciclul primar şi secundar inferior 90,6% ≥ 96% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/NIS
Reducerea ratelor de abandon şcolar cu 50% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/NIS
Reducerea ratelor de abandon şcolar C5 2,60% ≤ 1,3% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/NIS
Reducerea ratelor de abandon şcolar CI 2,00% ≤ 1,0% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/NIS
Reducerea ratelor de abandon şcolar C7 1,80% ≤ 0,9% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/NIS
Creşterea ratei de tranziţie spre C9 96,70% ≥ 98,5% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/NIS
Măsuri pentru atingerea rezultatului 3
9. Îmbunătăţirea condiţiilor şi a calităţii programelor ŞDŞ oferite elevilor din grupurile aflate în risc, prin elaborarea şi stabilirea unor standarde de calitate pentru programele remediale (fără a împiedica abordările inovatoare) Număr de programe grupate pe:
a) concept nou
b) extracurricular
c) remedial
d) şcoală/ comunitate/ ONG
Nemăsurat Măsurat Documente oficiale Anual GC-MECŞ
10. Elaborarea unor sisteme de detectare şi intervenţie timpurie pentru identificarea copiilor aflaţi în risc de repetenţie sau abandon şcolar Listă de verificare elaborată; sistem înfiinţat şi ambele respectă cele mai bune practici internaţionale Nu Da Dovezi ale adoptării listei de verificare O singură dată GC-MECŞ
11. Finalizarea şi sprijinirea iniţiativelor existente, dar fragmentate, de consiliere pentru elevii din interiorul şi din afara sistemului de educaţie (elevi care au părăsit sistemul) Creşterea numărului de consilieri profesionişti angajaţi în şcoli Aprox 1 la 1.600 1 la 800 de elevi (conform legii) Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Număr de planuri de dezvoltare educaţională individuală eficiente Nemăsurat Măsurat Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Numărde elevi din afara şcolii care s-au întors la şcoală Nemăsurat Măsurat Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Evaluarea acoperirii mass media-procentul din audienţă/GRP (rata brută de rating) Nemăsurat Măsurat Înregistrări ale acoperirii media După
fiecare
campanie
GC-MECŞ
Rezultatul 4 (FP 2.2)
Îmbunătăţirea atractivităţii, calităţii şi relevanţei ÎPTI Creşterea RBÎ în ÎPTI 51,60% ≥ 58,6% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/NIS
Creşterea numărului total de elevi înscrişi în ÎPTI 19,229 154,746 Documente oficiale Anual GC-MECŞ/NIS
Creşterea ratei de finalizare a ÎPT 94,00% ≥ 98,5% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/NIS
Creşterea ratei ocupării forţei de muncă a absolvenţilor 52,60% ≥ 75,0% Documente oficiale Anual GC-MECŞ/NIS
Măsuri pentru atingerea rezultatului4
12. Creşterea atractivităţii şi relevanţei ÎPT prin reproiectarea rutelor ÎPT pentru a creşte flexibilitatea şi permeabilitatea şi pentru a extinde cantitatea şi calitatea oportunităţilor de învăţare la locul de muncă, cu accent special pe reintegrarea celor care au părăsit timpuriu şcoala Număr crescut de persoane care finalizează şcoala prin filierele ÎPT
Număr de elevi consiliaţi
19.229 154.746 Documente oficiale Anual GC-MECŞ
13. Reformarea şi îmbunătăţirea sistemului ÎPT prin reformă curriculară, formarea personalului didactic şi consolidarea managementului prin legături mai solide şi creative cu piaţa muncii Varietatea programelor de învăţământ profesional compatibile cu cerinţele pieţei muncii Nu este măsurat Măsurat Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Număr de persoane formate, distribuite după: a) directori, b) cadre didactice, c) instructori şi tutori din cadrul companiilor Nu este măsurat 10.702 Documente oficiale Anual GC-M MECŞ
Număr de profesori implicaţi în predare şi mentorat Nu este măsurat Măsurat Documente oficiale Anual GC-M MECŞ
Număr de facilităţi şi calitatea acestora Nu este măsurat Măsurat Documente oficiale Anual GC-M MECŞ
Număr de stagii de practică Nu este măsurat Măsurat Documente oficiale Anual GC- MECŞ
Rezultatul 5 (FP 3.1)
Ofertă adecvată de programe educaţionale A Doua Şansă Creşterea ratei totale de înscriere în programul A Doua Şansă 8.589 10.736 Documente oficiale Anual GC- MECŞ
Creşterea ratei totale de înscriere în programul A Doua Şansă – URBAN 2.577 3.221 Documente oficiale Anual GC- MECŞ
Creşterea ratei totale de înscriere în programul A Doua Şansă – RURAL 6.012 7.515 Documente oficiale Anual GC- MECŞ
Măsuri pentru atingerea rezultatului5
14. Mecanismul de asigurare a unei largi acoperiri a programelor ADŞ la nivelul fiecărui inspectorat şcolar şi al municipiului Bucureşti şi de îmbunătăţire a calităţii sale prin intermediul unei mai bune programări, al unor materiale superioare calitativ şi al unei formări a cadrelor didactice îmbunătăţite (inclusiv programele A Doua Şansă ÎPT) Programul A Doua Şansă prezent în fiecare regiune, pe întregul teritoriu al tării Nu Da Documente oficiale Anual GC- MECŞ
Măsuri de sprijin pentru absolvenţii progarmului A Doua Şansă, pentru integrarea pe piaţa muncii sau continuarea educaţiei, implementate Nu Da Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Număr şi tipuri de programe prin care sunt eliminate obstacolele privind participărea la programul A Doua Şansă Nu Da Documente oficiale Anual GC-MECŞ
Rezultatul 6 (FP 4.1)
Capacitatea MECŞ (implicând inspectoratele şi autorităţile administraţiei publice locale) este consolidată în planificare strategică şi implementarea strategiilor educaţionale Îmbunătăţirea calităţii planificării şi pregătirii strategiilor educaţionale folosind modele eficiente de planificare financiară bazate pe dovezi Nemăsurat la nivel de sistem Măsurat la nivel de sistem Evaluare
intermediară
2016 GC-MECS/ISE/UE
Trecere în revistă mandatată UE 2018
Evaluare finală 2020
(prin sondaje, interviuri, observări, documente oficiale)
Măsuri pentru atingerea rezultatului6
15. Dezvoltarea capacităţii de analiză a datelor existente şi de a monitoriza îndeaproape evoluţia PTŞ la nivel naţional, regional şi local, creând fundamentul pentru politici targetate şi eficiente pe bază de dovezi Număr de rapoarte de M&E pe bază de dovezi şi utilitatea lor în planificare şi în procesul de luare a decizilor 0 12 Raport de monitorizare Anual GC-MECŞ
ISE
UE
Evaluarea bianuală a calitătii 2015 & 2017
Evaluare
intermediară
2016
Trecere în revistă mandatată UE 2018
Evaluare finală 2020
(prin sondaje, interviuri, observări)
Număr de membri ai personalului formaţi 0 1.000 Documente oficiale Anual GC-MECŞ
16. Stabilirea unei continuităţi financiare mai bune în implementarea strategiei de eliminare a asimetriilor financiare şi a schimbărilor abrupte Finanţarea per capita este suplimentată de finanţarea nevoilor speciale ale elevilor Nu Da Documente oficiale Anual MFP
INS
GC-MECŞ

 

ANEXA Nr. 2B

 

Plan complet de acţiune al Strategiei pentru Reducerea PTŞ

 

Program Indicatorii programului Măsuri propuse în Strategie* Indicatori ai măsurilor Nivel de referinţă şi alte contexte relevante Descrierea activităţii Grupuri ţintă Număr Cost unitate în euro Total în euro FESI* * Buget national şi alte surse***
PE 1.1:
Creşterea accesului la îngrijirea şi educaţia timpurie a copilului
RBÎ totală 0-5 şi 3-5
Ante PŞ 0-2
Creştere apreciabilă a participării grupurilor dezavantajate
1. Întărirea şi consolidarea ÎETC pentru creşterea eficienţei Un cadrul complet pentru ÎETC este adoptat Curriculum pentru ÎETC adoptat de MECŞ şi activ încă din 2008 (Linii directoare pentru educaţia timpurie, segmentul antepreşcolar, copii de la naştere la 3 ani şi segmentul preşcolar, copii de 3-6 ani) Revizuirea Cadrului pentru ÎETC (pentru a include 0-3 ani -proiectare, pilotare şi aplicare) prin consultări şi cooperare cu ministerele implicate (Min. Sănătăţii şi Min. Muncii) pentru a îmbunătăţi organizarea şi funcţionarea serviciilor de ÎETC 1 500.000 500.000 de euro 425.000 75.000
Număr de cadre didactice, inspectori şi educatori puericultori formaţi Curriculum special proiectat pentru clasa pregătitoare (6 ani) activ din 2012 (Ordinul Ministerului 3656/2012) Proiectarea de programe de formare iniţială pentru educatorii puericultori şi formarea formatorilor (profesorii universitari) Profesori universitari 200 500 100.000
deeuro
85.000 15.000
în 2012-2013, 177 universităţi publice şi private active cu 119,526 studenti înscrisi în programele pedagogice. 1 150.000 150.000 de euro 127.500 22.500
Furnizarea de formare (continuă) pentru educatorii peuricultori (metode de predare incluzivă) Educatori puericultori 12.490 500 6.245.000 de euro 5.308.250 936.750
În 2011, existau 286 de creşe (260 cu program de zi, 26 cu program săptămânal); 41 de inspectorate şcolare judeţene şi 1 inspectorat şcolar al municipiului Bucureşti. Furnizarea de formare pentru inspectorii şcolari Inspectori şcolari 50 500 25.000 de euro 21.250 3.750
Cadre didactice formate 12.740 7.020.000
euro
5.967.000 1.053.000
2. Recunoaşterea rolurilor importante ale familiilor (copii 0-3 ani) prin implicarea lor directă în educaţie parentală şi programe de conştientizare şi oferirea de stimulente financiare pentru a le sprijini Număr de părinţi implicaţi în activităţi ÎETC În cadrul celor 84 de proiecte implementate în cadrul Programului Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane (2007-2013), 38.000 de părinţi/tutori au primit servicii de consiliere şi mentorat la nivel naţional Elaborarea schemelor de sprijin pentru părinţii din grupurile vulnerabile sau comunităţile dezavantajate 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
Proiectarea şi implementarea campaniilor de conştientizare pentru a promova participarea parentală la ÎETC Părinţi sprijiniţi 2.600.000 0,5 1.300.000 de euro 1.105.000 195.000
Număr de programe comunitare şi parentale în grădiniţe şi creşe Sprijinirea părinţilor pentru 20% dintre copiii 0-3 ani (867.766) Furnizarea de educaţie parentală şi mentorat pentru grupurile vulnerabile (Pachetul pentru 1 lună – mentorat, materiale de predare/învăţare) Părinţi sprijiniţi 87.428 500 43.714.000 de euro 37.156.900 6.557.100
Valoarea stimulentelor financiare în relaţie cu creşterea ratei de înscriere În 2011-2012: Numărul total de copiii 0-5 ani = 1.294.664 | (0-2 ani = 650.176; 3-5 ani = 644.488)
Tichete de cresă furnizate din 2006 (Legea 193/2006) şi alocate angajaţilor din companiile publice şi private sau celor care au copii în plasament familial (valoare tichet/lună = 370 ron)
Furnizarea de sprijin financiar pentru părinţii din grupurile vulnerabile (romi, mediu socioeconomic scăzut) prin tichete de creşă Părinţi sprijiniţi 56.181 85 4.775.385 de euro 4.059.077 716.308
143,609 50,039,385 € 42,533,477 7,505,908
3. Implicarea autorităţilor locale, a comunităţilor, părinţilor şi a altor factori interesaţi pentru a asigura sprijinul adecvat în scopuri de înscriere şi retenţie a copiilor în sistemul de educaţie Număr de noi creşe înfiinţate (în sist. public sau privat, înfiinţate de ONG sau comunitate) Printre beneficiarii celor 84 de proiecte implementate în cadrul Programului Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane (2007-2013), 45 au fost ONG-uri.
În 2011-2012, existau 286 funcţionale în ţară (260 cu program de zi, 26 cu program săptămânal) cu 183.915 de copii înscrişi (0-3 ani)
Elaborarea unui mecanism pentru a sprijini ÎETC prin intermediul parteneriatelor locale între autorităţile administraţiei publice locale, comunitate, părinţi şi ONG-uri. Acest mecanism trebuie să fie o condiţie de implicare în înfiinţarea de creşe Mecanism elaborat şi 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
Număr de grădiniţe reechipate să sprijine servicii de educaţie timpurie preşcolară şi antepreşcolară/ creşă Dezvoltarea, reabilitarea şi echiparea grădiniţelor, pentru a îmbunătăţi serviciile de înv.preşcolar şi antepreşcolar în zonele dezavantajate pentru a crea un mediu incluziv pentru copiii din medii sociale şi culturale diferite Creşe sprijinite 1.562 32.010 50.000.000 de euro 50.000.000
Valoarea stimulentelor financiare în legătură cu creşterea ratei de înscriere Sprijinirea înfiinţării de noi creşe pe o perioadă de un an (salarii, materiale de predare/ învăţare) Creşe sprijinite 1.562 4.000 6.248.000 de euro 5.310.800 937.200
56.498.000 de euro 5.523.300 50.974.700
4. Elaborarea de noi abordări pentru a asigura furnizarea unui număr suficient de cadre didactice calificate (educatori puericultori) în toate zonele geografice, în special în zonele rurale/ dezavantajate (inclusiv stimulente financiare, scheme de mobilitate) Număr de cadre didactice/ educatori puericultori ce se oferă voluntari pentru a lucra în zone îndepărtate şi dezavantajate 24 de judeţe se confruntă cu 3-5 factori de risc (vezi Anexa 7 din Strategie). În aceste teritorii, găsim grupuri vulnerabile şi zone dezavantajate. Intervenţia va targeta 5 comunităţi din fiecare judeţ Introducerea schemelor de mobilitate, inclusiv a stimulentelor financiare, pentru cadrele didactice din preşcolar şi educatorii puericultori din zonele rurale/ dezavantajate Cadre didactice din preşcolar şi eductaori puericultori sprijiniţi 6.595 10.800 71.226.000 de euro 60.542.100 10.683.900
Furnizarea de formare specializată, cadre didactice pentru ciclul preşcolar şi educatori puericultori pentru copiii cu nevoi speciale sub 6 ani (în special cadre didactice şi educatori care să lucreze cu romi şi alte grupuri dezavantajate) – vezi măsura 1
6.595 71.226.000 de euro 60.542.100 de euro 10.683.900 de euro
PE 1.2: Asigurarea accesului la învăţământ primar şi secundar inferior de calitate tuturor Creşterea RBÎ în ciclul primar şi secundar inferior
Scăderea procentajului de elevi analfabeţi funcţional
Scăderea procentajului de elevi cu performanţe scăzute la matematică şi citire
Îmbunătăţirea
examinărilor
naţionale
5. Elaborarea şi implementarea planurilor care să ofere acces adecvat la educaţie de calitate, în special pentru copiii din grupurile aflate în situaţie de risc Valoarea şi distribuţia geografică a sprijinului financiar furnizate a) 301.586 de familii au primit alocaţie complementară în 2012, 216.861.399 lei au fost cheltuiţi pentru 557.824 de copii din şcoală, dintre care 427.519 sunt din zone rurale (în jur de 90 euro/copil/an) Alocaţia de Stat pentru fiecare copil (42 lei/lună – 2-18 ani)
b) Alocaţia familială complementară menită a suplini venitul familiei, pentru a furniza condiţii mai bune de creştere, îngrijire şi educaţie pentru copiii care sunt în familii cu venit mic -alocată familiilor cu un venit de 370 lei în 2011;
c) Alocaţia pentru părinte unic
– 45- 50 lei pentru un copil, 90
– 100 lei pentru doi copii, 135 -140 lei pentru 3 copii şi 180 -200 lei pentru 4 sau mai mulţi copii;
d) Programul ‘Lapte şi corn’ şi ‘Fructe în şcoli’ adresat elevilor din grădiniţe, şcoli primare şi ciclului secundar inferior (şcoli publice şi private) – 0,7 lei/copil/zi-1,17 lei/copil/zi – 10 milioane de euro cheltuiţi pentru un număr de 2.150.000 de beneficiari. Toţi copiii din familiile cu venit mic au primit rechizite şcolare -24 lei/elev pentru ciclul primar şi 28 lei/elev pentru gimnaziu
Furnizarea de sprijin financiar suplimentar pentru copiii aflaţi în situaţie de risc şi familiile lor, prin intermediul transferului condiţionat de bani, al costurilor de transport, rechizite etc., pentru a îndepărata obstacolele în calea unei rate mai mari de înscriere Copii sprijiniţi 92.749 570 52.866.930 de euro 22.468.445 30.398.485
Număr de programe de mentorat intercolegiale Elaborarea şi livrarea programelor de mentorat intercolegial pentru părinţi şi elevi Copii şi părinţi sprijiniţi 60.317 500 30.158.600 de euro 25.634.810 4.523.790
Număr de cadre didactice calificate formate şi distribuite pe zone (urban v. rural) Îmbunătăţirea şi inovarea formării şi instrumentelor pentru cadrele didactice care predau la clase cu copii de vârste diferite şi furnizarea de sprijin intercolegial în zonele rurale îndepărtate şi în comunităţile mici cu populaţii minoritare Cadre Didactice 6.182 500 3.091.000 de euro 2.627.350 463.650
66.499 86.116.530 de euro 50.730.605 de euro 35.385.925 de euro
6. Înfiinţarea unui grup de cercetare în cadrul MECŞ pentru a studia reformele educaţionale (inclsuiv tehnologice) şi provocările specifice României Grupul de Cercetare este înfiinţat, îi este alocat personal şi finanţare adecvată Studiu pentru identificarea nevoii de revizuire a curriculei naţionale şi a abordărilor pe bază de TIC şi revizuirea curricula naţionale în conformitate cu rezultatele studiului şi garantarea faptului că revizuirea este reflectată în programul de formare continuă şi înainte de încadrare 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
Număr de proiecte de cercetare este finanţat şi acestea produc concluzii fezabile Cercetare intensivă a metodelor şi instrumentelor de îmbunătăţire a performanţei elevilor la examinările naţionale şi internaţionale şi integrarea inovării rezultate în predare şi evaluare prin simulare la clasă, formare suplimentară şi înfiinţarea unei bănci de teste 4 250.000 1.000.000 de
euro
850.000 150.000
Garantarea faptului că programele, curricula, manualele şi tehnologiile educaţionale sunt proiectate în conformitate cu toate tipurile şi gradele de dizabilităţi şi/sau nevoi speciale 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
1.500.000 de
euro
1.275.000 de euro 225.000 de euro
7. Înfiinţarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă pentru cadrele didactice prin MECŞ Sistemul de dezvoltare profesională este înfiinţat şi acesta respectă cele mai bune practici internaţionale 123.640 de cadre didactice din din învăţământul primar şi secundar (10 zile de formare pentru fiecare cadru didactic) Elaborarea şi furnizarea programului special de formare profesională continuă (o zi pe lună) pentru toate cadrele didactice în general şi în special pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile; Cadre didactice formate 123.640 250 30.910.000 de euro 26.273.500 4.636.500
Număr de stagii de practică pentru cadrele didactice ce lucrează în zonele îndepărtate aceste programe pot include stagii de practică în comunităţi îndepărate. Stagii de practică 1.855 6.750 12.521.250 de euro 10.643.063 1.878.188
125.495 43.431.250 de euro 36.916.563 de euro 6.514.688 de euro
8. Sprijinirea comunităţilor şi a şcolilor să realizeze un echilbru al grupurilor etnice reprezentative în sălile de clasă Număr de evenimente şi activităţi expunând diversitatea culturală a României, eliminarea prejudecăţilor şi valorizarea identităţii naţionale 2.808 şcoli (ciclul primar şi secundar inferior) din zonele rurale şi 1.214 şcoli din zona urbană Furnizarea de finanţare pentru evenimente care să expună familiile, comunităţile şi şcolile la cultura, istoria şi tradiţia romilor şi ale altor minorităţi (campanii media, festivaluri locale la şcoală, proiecte la clasă, activităţi extracurricula re) Evenimente 2011 500 1.005.500 854.675 150.825
Furnizarea de finanţare pentru evenimente special targetate ce au în vedere valorile incluziunii sociale, cum ar fi: depăşirea prejudecăţilor, eliminarea mitologiei etnice etc. Evenimente 2011 500 1.005.500 854.675 150.825
Numărde şcoli sprijinite în care clasele reflectă un echilibru al profilului populaţiei Targetarea tuturor şcolilor şi cel puţin un proiect de fonduri nerambursabile per şcoală care implică sprijin pentru 2 persoane, un mediator şi un director de şcoală) Sprijinirea mediatorilor şia directorilor de şcoală în crearea unui echilibru la clasă (cadru de reglementare, muncă de echipă) şi oferirea unui mediu de dialog cu părinţii 4022 5.000 20.110.000 17.093.500 3.016.500
Dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional, prin introducerea în noile programe şcolare a elementelor de diversitate (istorică, etnică, culturală, lingvistică, de gen, fizică, religioasă etc.) 1 2.500 2.500 2.125 375
4.022 22.123.500 de euro 18.804.975 de euro 3.318.525 de euro
PE 2.1: Elaborarea sistemelor de avertizare timpurie şi consolidarea programelor remediale şi de sprijin pentru elevii în risc din învăţământul obligatoriu Creşterea RBÎ totale în ciclul primar şi secundar inferior
Reducerea ratelor de abandon
Creşterea ratei de tranziţie la clasa a noua
9. Îmbunătăţirea condiţiilor şi calităţii
programelor ŞDŞ oferite elevilor din grupurile supuse riscului, prin intermediul stabilirii de standarde de calitate, cum ar fi programele remediale (fără a împiedica abordările inovatoare)
Număr de programe ŞDŞ grupate pe:
a) concept nou
b) extracurricular
c) remedial
d) şcoală/ comunitate/ ONG
Metodologia pentru organizarea programului ŞDŞ a fost aprobată de MECŞ în 2011 şi pilotată în şcolile publice în anul şcolar 2012/2013. ŞDŞ poate fi finanţat din bugetul autoritătilor locale, fonduri europene, donatori, taxe şcolare. Finanţarea din bugetuld e stat poate fi acordată pentru elevii din grupurile dezavantajate. Costurile legate de ŞDŞ din studiul “Şcoala-inima comunităţii” World Vision România, 2011: 338 lei/lună (include mese calde, costurile materialelor, salariilor şi cele administrative); 569 lei/lună la un centru de zi (include scrierea materialelor şi costurile legate de salarii); 800 lei/lună la un centru privat (doar salariile şi masa); 220 lei/lună la şcolile cu semiinternat (doar masă). Proiectarea unei de scheme de grant şcoală-comunitate pentru activităţile remediale şi extracurriculare, inclusiv aplicaţia, managementul grantului şi liniile directoare de M&E, dar şi un manual al utilizatorului pentru a facilita implementarea imediată 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
Livrarea de mici proiecte inovatoare ŞDŞ, cu implicarea comunităţii, ONG-urilor locale şi a asociaţiilor părinţi/cadre didactice. Aceste granturi mici ar trebui să favorizeze romii, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate. Copii sprijiniţi 92.749 675 62.605.575 de euro 53.214.739 9.390.836
92.749 62.855.575 de euro 53.427.239 de euro 9.428.336 de euro
10. Elaborarea unor sisteme de avetizare şi intervenţie timpurie pentru a-i detecta pe copiii aflaţi în risc de repetenţie sau abandon şcolar Elaborarea listei de verificare; implementarea sistemului şi asigurarea faptului că ambele respectă cele mai bune practici internaţionale Experţii elaborează o listă iniţială de verificare la clasă pentru a fi folosită de cadrele didactice şi programele ŞDŞ, în vederea orientării copiilor în risc de repetenţie sau abandon şcolar spre serviciile de consiliere proiectate la măsura 11. 1 25.000 25.000 de euro 21.250 3.750
25.000 de euro 21.250 de euro 3.750 de euro
11. Finalizarea şi sprijinirea iniţiativelor de consiliere existente, fragmentate pentru elevii din interiorul şi din afara sistemului educaţional (elevii care au părăsit sistemul) Creşterea numărului de consilieri profesionişti angajaţi în şcoli Până în decembrie 2012, 25.980 persoane au primit consiliere în carieră în cadrul POSDRU 2007-2013, comparat cu ţinta estimată de 400.000 de persoane.
Un număr de 812.241 de copii înscrişi la gimnaziu şi raportul consilier/800 de elevi.
Sprijinul oferit prin consilierea specializată va contribui la elaborarea, printre altele, a unor planuri educaţionale de dezvoltare personalizate pentru copiii supuşi riscului de PTŞ – va include lucruri precum orientare, integrare în mediul şcolar, filiere ÎPTI etc. Copii consiliaţi 250.512 50 12.525.620 de euro 10.646.777 1.878.843
Număr de planuri de dezvoltare educaţională individuale eficiente Un program eficient de formare şi dezvoltare a carierei pentru consilierii profesionişti (profesionalizarea rolului consilierului şi dezvoltarea capacităţilor sale pentru, spre
exemplu, a evalua şi soluţiona nevoile indviduale ale elevilor)
Persoane formate 1.000 500 500.000 de euro 425.000 75.000
Număr de elevi din afara şcolii care s-au întors la şcoală Mecanismele (inclusiv social media, vizite directe şi alte mijloace) care le permit
consilierului/ mediatorilor/ asistenţii or sociali să intre în contact cu familiile, comunităţile şi cercurile sociale, în vederea conectării cu elevii din afara sistemului şi aducerii lor înapoi la şcoală
1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
Evaluarea procentului de acoperire media- rata de audienţă – GRP (rata brută de audienţă)
Înţelegerea grupurilor ţintă a importanţei reducerii PTŞ în România
Elaborarea şi implementarea unei strategii şi a unei campanii de relaţii publice şi media pentru a promova participarea echitabilă şi deplină în învăţământul obligatoriu, reîntoarcerea la şcoală şi importanţa sau reducerea PTŞ, ca strategie naţională economică şi socială. 1.624.482 0,5 812.241 de euro 690.405 121.836
251.512 14.087.861 de euro 11.974.682 de euro 2.113.179 de euro
PE 2.2:
îmbunătăţirea at ractivităţîi, incluziunii, calităţii şi relevanţei ÎPTI
Creşterea RBÎ totale în ÎPTI
Creşterea ratei de finalizare a ÎPT
Creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă în rândul
absolvenţilor
12. Creşterea atractivităţii şi relevanţei ÎPT prin reproiectarea traseelor din ÎPT pentru a creşte flexibilitatea şi permeabilitatea şi creşterea cantităţii şi calităţii oportunităţilor de învăţare la locul de muncă, cu accent pe reintegrarea celor care părăsesc timpuriu şcoala Număr crescut de persoane care finalizează şcoala prin filierele ÎPTI în 2012/13,19.229 de elevi s-ai înscris în ÎPTI (51,6%), în timp ce, în 2005/2006, existau 250. 383 de elevi. Începând cu 2012, MECŞ a înfinţat un program pentru elevii de liceu (“Alege-ţi propriul drum”) pentru o perioadă de doi ani după clasa a 9-a, până în clasa a 11-a. În cadrul acestui program, elevii primesc 200 lei/lună alocaţie şi li se oferă oportunitatea de a obţine un certificat de formare vocaţională. programul li se adresează atât elevilor didn sistem, dar şi celor care au prăsit timpuriu şcoala care au terminat clasa a 9-a. Pentru 2013/2014, oferta educaţională din cadrul programului a fost de 20.217 de locuri în 481 de şcoli la nivel naţional, 74 de calificări şi 1.878 de angajatori implicaţi. Costul per copil = 762 de euro* 3 ani, pe baza costurilor standard pe an pentru ÎPTI (653 de euro/an/elev în mediul urban, 707 de euro/an/elev în mediul rural, indexat cu rata anuală de inflaţie de la 2,8% în
2013 la 2,3% în 2020)
Furnizarea de servicii de consiliere în educaţie şi o mai bună promovare a filierelor ÎPTI din interiorul şi din afara şcolii, cu focalizare pe oportunităţile de carieră şi flexibilitatea orizontală şi verticală a filierelor ÎPTI (Parţial bugetată în măsura 11) Copii consiliaţi 154.746 50 7.737.300 de euro 6.576.705 1.160.595
Elaborarea şi implementarea măsurilor de sprijin personalizate pentru elevii ÎPT în risc de abandon, în special elevii din familii sărace, romi sau cu dizabilităţi 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
154.746 7.987.300 de euro 6.789.205 de euro 1.198.095 de euro
13. Reformarea şi îmbunătăţirea sistemului ÎPTI prin reformă curriculară şi formarea personalului didactic şi consolidarea managementului prin legături mai puternice cu piaţa muncii Numărul
calificărilor/ programelor de formare profesională revizuite şi relevante din perspectiva corelării cu piaţa muncii
Legea privind Ucenicia 279/2005, revizuită în 2011, le oferă elevilor (16-25 de ani) posibilitatea de a învăţa la un loc de muncă pe baza unui contract legal. Angajatorii pot primi, la cerere, un stimulent financiar (de la bugetul de stat).
în România, câteva ONG-uri, cum ar fi Şcoala de Valori, au elaborat, în anii trecuţi, proiecte şi programe menite să inetnsifice cooperarea dintre furnizorii de ÎPTI şi sectorul de ocupare a forţei de muncă (privat şi public). De exemplu, unul dintre programe (“Drum Sigur”), un proiect de doi ani (2012/2013 şi 2013/2014) care îi formează pe elevii din liceele profesionale pentru a achiziţiona un certificat şi apoi le oferă oportunităţi de angajare în domeniile lor de studii specializate.
Curriculum şi calificări revizuite şi modernizate cu participarea sectorului de ocupare a forţei de muncă 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
Număr de persoane formate, distribuite după: a) directori, b) cadre didactice, c) instructori şi tutori din cadrul companiilor Furnizarea de formări pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructorii şi tutorii din companii pentru a răspunde mai bine nevoilor pieţei muncii Directori de şcoală, cadre didactice, instructori şi tutori din companii 10.702 500 5.351.000 de euro 4.548.350 802.650
Număr de stagii de practică Crearea unui mecanism de oferire de stimulente pentru oferirea de locuri de muncă practice în companii elevilor (inclusiv stagii de practică pe vară) Elevi 154.746 1.500 232.119.000 de euro 197.301.150 34.817.850
Număr de profesori implicaţi în predare şi mentorat Elaborarea unui sistem de integrare a maiştrilor la clasă şi la predarea în atelierele de lucru 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
Număr de facilităţi şi calitatea acestora Furnizarea de sprijin pentru crearea facilităţilor de ateliere de lucru şcolare pentru educaţia & formarea practică Facilităţi de ateliere de lucru în şcoală 667 75.000 50.025.000 de euro 50.025.000
165.448 287.995.000 de euro 202.274.5 00 de euro 85.720.500 de euro
PE 3.1: Asigurarea unei oferte adecvate de programe A Doua Şansă de calitate Creşterea ratei totale de înscriere în programul A Doua Şansă atât în zonele rurale, cât şi în cele urbane 14. Mecanism de realizare a unei arii mai mari de aplicare a programelor ADŞ la nivelul fiecărui inspectorat şcolar şi al municipalităţii Bucureşti şi de îmbunătăţire a calităţii sale prin intermediul unei mai bune
programări, al unor materiale
superioare calitativ
Programul A Doua Şansă prezent în fiecare regiune pe întregul teritoriu al ţării În 2012/2013, 8.589 de elevi erau înscrişi în programul A Doua Şansă (urban = 6.716, rural = 1.873). În decembrie 2012, 3.454 de persoane au participat în programele A Doua Şansă finanţate în cadrul POSDRU 2007-2013, comparat cu ţinta estimată de 35.000 de participanţi. Costuri standard per elev în A Doua Şansă – 547 de euro* 2 ani Sprijinirea furnizării de programe A Doua Şansă (la ambele niveluri) disponibile în toată ţara, în special pentru grupurile dezavantajate Elevi 65.492 513 33.597.396 de euro 28.557.787 5.039.609
Furnizarea unui program eficient post – A Doua Şansă pentru a îmbunătăţi integrarea pe piaţa muncii sau continuarea educaţiei 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
Număr şi tipuri de programe care îndepărtează obstacolele din calea participării cursanţilor la programul A Doua Şansă Dezvoltarea unor materiale de predare/învăţare relevante şi alternative (inclusiv pentru componenta ÎPT din cadrul programului ADŞ), adaptate la profilul elevilor ADŞ 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
şi al unei formări a cadrelor didactice îmbunătăţite (inclusiv pentru componenta ÎPT din cadrul programelor A Doua Şansă) Dezvoltarea mecanismelor de sprijin pentru a încuraja cursanţii adulţi să participe la programele A Doua Şansă (vouchere, îngrijire copii, program flexibil etc.) Elevi 65.492 500 32.746.000 de euro 27.834.100 4.911.900
65.492 66.843.396 de euro 56.816.887 de euro 10.026.509 de euro
PE 4.1:
Consolidarea capacităţii guvernului de a implementa şi monitoriza strategia de reducere a PTŞ
15. Dezvoltarea capacităţii de analiză a datelor existente şi monitorizarea îndeaproape a evoluţiei PTŞ la nivel naţional, regional şi local, creând bazele unor politici specifice şi eficiente pe bază de dovezi
documentare
Număr de rapoarte de M&E pe bază de dovezi documentare şi utilitatea lor în planificare şi luarea deciziilor Grupul de Cercetare al MECŞ (menţionat la Măsura #6) pentru a măsura performanţa implementării strategiei PTŞ şi documentarea planificării şi luării deciziilor la nivel guvernamental privind PTŞ
Număr de membri ai personalului formaţi Furnizarea formării personalului MECŞ şi a factorilor săi interesaţi pentru a planifica, implementa şi monitoriza strategii, proiecte şi programe în sprijinul PTŞ Personal MEN&factori interesaţi 1.000 500 500.000 de euro 425.000 75.000
1.000 500.000 de euro 425.000 de euro 75.000 de euro
16. Stabilirea unei mai bune continuităţi financiare în implementarea strategiei pentru a elimina asimetriile financiare şi schimbările abrupte Finanţarea per capita este completată de finanţarea nevoilor speciale ale elevilor Dezvoltarea de mecanisme financiare geografice echitabile pentru a garanta că toate regiunile primesc finanţare adecvate corespunzătoare nevoilor lor specifice 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
Reducerea impredictibilităţii finanţării proiectelor pe termen scurt pentru a creşte stabilitatea şi pentru a evita întreruperea proiectelor şi iniţiativelor pe termen scurt de succes 1 250.000 250.000 de euro 212.500 37.500
500.000 de euro 425.000 de euro 75.000 de euro
1.089.908 778.748.796 de euro 554.446.783 de euro 224.302.015 de euro

 

*) Măsurile prevăzute în strategie vizează aspecte care se regăsesc în programele operaţionale: POCU, POR, POC, POCA, PNDR

**) Finanţarea din POCU a activităţilor prevăzute în strategie va avea în vedere priorităţile de investiţii 10i, 10ii, 10iii, 10iv, 8i, 8ii, 9ii şi 9vi: prin finanţarea POR – AP 10, vor fi susţinute investiţii în construcţia/reabilitarea/modernizarea/extinderea/echiparea infrastructurii educaţionale antepreşcolare, preşcolare, pentru învăţământul general obligatoriu şi pentru învăţământul profesional şi tehnic, prin finanţarea PNDR – Măsura 07- sub-măsura 7.2, se sprijină înfiinţarea/modernizarea (inclusiv dotarea) creşelor şi grădiniţelor (care nu se află în incinta şcolilor) a instituţiilor de învăţământ secundar superior, filiera tehnologică cu profil resurse naturale şi protecţia mediului şi a şcolilor profesionale în domeniul agricol; prin finanţarea POC – AP2, PI 2c, OS 2.4, acţiunea 2.3.3, se susţin investiţiile pentru infrastructura TIC în şcoli şi prin finanţarea POCA – AP 1 este vizată dezvoltarea capacităţii administrative a reprezentanţilor autorităţilor publice centrale, şi asigurarea resurselor financiare necesare pentru cofinanţarea proiectelor realizate cu acestea, precum şi în limita fondurilor aprobate anual în bugetul instituţiilor publice implicate.

***) Finanţarea necesară îndeplinirii măsurilor prevăzute în Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii în România se realizează de către fiecare instituţie/autoritate publică, cu asigurarea resurselor financiare necesare pentru cofinanţarea proiectelor realizate şi în limita fondurilor aprobate anual în bugetul instituţiilor publice implicate.

 

ANEXA Nr. 3 A

 

Proiecte şi programe asociate PTŞ implementate anterior

 

Tabel 1
Programe implementate anterior asociate PTŞ

 

Titlu Instituţia responsabilă Obiectiv Perioadă de timp Suma Rezultate
1. Proiectul pentru Educaţie Rurală (PER) Banca Mondială, Organizaţiile Romilor şi Guvernul Obiectivul general al proiectului este de a îmbunătăţi accesul elevilor din zonele rurale la învăţământ de calitate, atestat de parametri de realizare şi grade de finalizare şi de tranziţie mai ridicaţi. Acest obiectiv va fi atins prin:
• perfecţionarea profesorilor şi a directorilor de şcoală din zonele rurale;
• îmbunătăţirea condiţiilor de învăţare în şcolile din mediul rural pentru asigurarea unui minim de facilităţi adecvate şi a unor materiale didactice de bază;
• promovarea la nivel de şcoală a unor programe de inovare şi de participare a comunităţilor;
• îmbunătăţirea capacităţii de elaborare a politicilor la nivelul autorităţilor/agenţiilor locale şi centrale cu competenţe în domeniul învăţământului.
2003-2009 §90.000.000 10.757 de unităţi şcolare (toate şcolile rurale din sistemul învăţământ obligatoriu) & peste două milioane de elevi; au fost instruiţi şi mentoraţi 62.029 profesori preuniversitari şi profesori universitari în zone rurale (80% dintre profesorii din zonele rurale)
• Pregătirea a 200 de manuale în format DL 3.045 profesori necalificaţi au promovat programe de conversie (inclusiv psihopedagogie)
• 1.467 de şcoli cu mobilier nou
• 428 şcoli beneficiază de instalaţii noi de apă de băut
• 316 şcoli cu facilităţi modernizate; 42 de depozite echipate
• 1,2 milioane de cărţi furnizate către bibliotecile şcolare pentru toate şcolile rurale cu clase V-VIII (4,250)
• 2,5 milioane de cărţi, 2 mil. de postere, 130.000 de hărţi de perete, 7.800 de globuri, 53.000 de mingi, 14.000 de canapele, 4260 de cronometre
• Seturi ştiinţifice pentru profesori şi elevi în 8.000 de şcoli
• Laboratoare multimedia cu: 2.300 video proiectoare şi multifuncţionale, 1.875 laptop-uri, 1.725 video camere
• 7.662 de şcoli şi comunităţi pregătite pentru proiectarea şi implementarea unui proiect
• 1.537 burse implementate
2. Accesul la educaţie al copiilor din medii defavorizate, (PHARE, desfăşurat între 2001 – 2010), a doua şansă Uniunea Europeană, Organizaţiile de romi şi Guvernul Sprijinirea implementării strategiei MECŞ privind lărgirea accesului la educaţie al copiilor din medii defavorizate cu accent special pe comunităţile rome pentru a combate excluderea şi marginalizarea sociale şi pentru promovarea drepturilor omului şi egalităţii de şanse. Unul din obiectivele specifice se referă la îmbunătăţirea condiţiilor şi a accesului la învăţământul preşcolar pentru copiii din mediile defavorizate. Toate cele 5 programe PHARE dezvoltate ulterior au acest obiectiv şi mecanismele specifice (conceptul de “grădiniţă de vară”, mediere şcolară, conceptul de “şcoală a părinţilor” şi implicarea activă a acestora în educaţia copiilor) dezvoltate în primul program în 10 judeţe, au fost transferate în următoarele programe dezvoltate la nivel naţional, în toate cele 42 de judeţe. Prin acest program, MECŞ a avut ca obiectiv readucerea în sistemul de învăţământ a tinerilor care au abandonat şcoala înainte de finalizarea studiilor obligatorii. 2001-2010 €37.000.000 Elaborarea a 72 de ghiduri metodologice pentru profesori, pregătirea a 650 de profesori, îmbunătăţirea condiţiilor de învăţare în 1400 de şcoli în vederea asigurării siguranţei şcolilor, a unor condiţii sigure de igienă şi confort educaţional în aceste condiţii de învăţare
• furnizarea de instruire pentru 550 de directori de şcoală şi 7725 de profesori din 42 de judeţe care au participat la sesiuni de instruire privind învăţământul incluziv, metode de predare-învăţare active, dezvoltarea şi implementarea unui curriculum al şcolii, a învăţământului de remediere şi Programele A Doua Şansă.
• pregătirea unui nou curriculum necesar programelor A Doua Şansă, care includ subiecte legate de cultura şi tradiţiile comunităţii rome,
• 584 de mediatori şcolari din 36 de judeţe au participat la cursuri specializate şi acum sunt deja angajaţi în comunităţi din provincie.
• înfiinţarea a 36 centre de resurse pentru educaţia incluzivă în 36 de judeţe participante la program;
• finalizarea procedurilor de achiziţie/reabilitare pentru 300 de şcoli din comunităţi defavorizate din primele 25 de judeţe care au făcut obiectul programului;
• dezvoltarea materialelor educaţionale relevante pentru grupul ţintă;
• livrarea de cursuri de educaţie de remediere;
• organizarea de grădiniţe de vară;
• dezvoltarea de activităţi cu părinţii în 450 de şcoli beneficiare ale programului A Doua Şansă 2008-2009 pentru învăţământ primar – 268 şcoli, 4848 de elevi; pentru învăţământul secundar inferior – 332 de şcoli, 5204 de elevi
3. Proiect privind reabilitarea infrastructurii şcolare BEI, Banca de dezvoltare a Consiliului Europei, Organizaţiile romilor şi Guvernul Reabilitarea şcolilor din înv.preuniversitar, modernizarea şi mobilarea acestora pentru a restabili siguranţa, igiena şi confortul elevilor 2003-2013 €174.500.000 1113 de locaţii – 610 de clădiri noi şi 503 de clădiri reabilitate.
Beneficii din investiţii: şcoli reabilitate, modernizate şi restabilirea siguranţei, igienei şi confortului elevilor; 356500 de elevi beneficiari ai acestor intervenţii.
4. Reforma educaţiei timpurii pentru copiii romi Organizaţiile de romi, Guvernul şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei Obiectivul general al Proiectului de reformă a învăţământului preşcolar este îmbunătăţirea calităţii infrastructurii sistemului preşcolar şi răspunsul la necesităţile de bază ale copiilor de vârstă mică prin servicii îmbunătăţite, pentru a le permite acestora să-şi atingă potenţialul maxim şi pentru a atinge standardele educaţionale europene şi internaţionale. În mod specific, Proiectul de reformă a învăţământului preşcolar va avea următoarele obiective:
a) îmbunătăţirea calităţii infrastructurii actuale a sistemului prin asigurarea reabilitării şi a dezvoltării unităţilor de învăţământ preşcolar;
b) îmbunătăţirea calităţii învăţământului preşcolar prin instruirea internă a cadrelor didactice şi prin furnizarea de materiale de studiu pentru profesori;
c) îmbunătăţirea eficienţei sistemului de învăţământ prin dezvoltarea pe mai departe a sistemului informatic de management educaţional al MER (Ministerul Educaţiei şi Cercetării) şi prin crearea Centrelor de resurse pentru educaţie şi dezvoltare.
2007-2012 €105.000.000 Îmbunătăţirea managementului grădiniţelor reflectat în:
îmbunătăţirea planificării grădiniţelor, prin participarea activă şi implicarea părinţilor; dezvoltarea profesională a managerilor şi al altor membri ai personalului (aproximativ 2500 de manageri şi 13000 alţi membri ai personalului: educatoare, administratori, bucătari şi alţi membri ai personalului din serviciile de îngrijire) din grădiniţe ce beneficiază de oportunităţi de dezvoltare profesională;
– responsabilitate crescută prin dezvoltarea cunoştinţelor din partea părinţilor despre performanţele copiilor lor.
– 340 grădiniţe reabilitate, echipate cu mobilier specific şi alei speciale de acces pentru copiii cu dezabilităţi motorii; 410 de grădiniţe nou construite, echipate cu mobilier specific şi alei de acces pentru copiii cu disabilităţi motorii;
– îmbunătăţirea aptitudinilor şi a abilităţilor pentru profesorii din sistem, ca urmare a oportunităţilor de dezvoltare puse la dispoziţie (aproximativ 35000 de profesori);
– calitatea sporită serviciilor prin:
318 Centre de Resurse ce furnizează servicii integrate la nivel naţional; o furnizarea de materiale didactice/de învăţare, jocuri şi alte materiale pentru aproximativ 13.000 de grădiniţe.
5. Programul pentru proiectul de educaţie timpurie incluzivă (PETI), ca o componentă a programului de integrare cu succes în şcoală (PIS) Banca Mondială, organizaţiile romilor şi Guvernul Obiectivul Programului ÎETC este acela de a alinia comunităţile rome la politicile şi programele reglementate ale MECŞ. Programul ÎETC este sprijinit, având în vedere importanţa intervenţiilor făcute în primii ani ai copilăriei, influenţa de lungă durată asupra dezvoltării copiilor, pregătirea lor pentru şcoală şi continuarea studiilor, în special în cazul romilor care fac în mod specific obiectul Programului de Incluziune Socială al BM. Principalul rezultat estimat al programului este: creşterea participării copiilor din grupurile vulnerabile în grupurile ţintă ale activităţilor ÎETC. 2006-2013 €7.700.000 • 5.000 de copii din categoriile defavorizate, în special din comunităţile rome vor avea acces la o infrastructură şi servicii educaţionale îmbunătăţite (numărul mediul de copii pentru fiecare grădiniţă este de 70);
• 3900 de membri ai personalului (profesori, îngrijire şi personal medical) din grădiniţele selectate şi alte categorii de personal didactic şi nedidactic din unităţile ÎETC (inclusiv creşe) instruiţi
• 100 de manageri de grădiniţe participă la un curs de instruire cu accent pe educaţia incluzivă, nediscriminare, ajustarea curriculumului la necesităţile comunităţile indivizilor şi ale comunităţilor, comunicarea eficientă în context multicultural;
• 1,500 de părinţi din grădiniţele selectate participă la cursurile de instruire
• 50 de grădiniţe din comunităţile defavorizate vor fi reabilitate şi echipate conform standardelor în vigoare;
• 20 de clădiri noi din comunităţile defavorizate vor fi construite şi mobilate
• 10 grădiniţe de familie/sateliţi ai grădiniţelor din zone rurale, ce funcţionează ca soluţii alternative pentru comunităţile ÎETC;
• 8 Centre de resurse pentru părinţi organizate, echipate corespunzător şi funcţionale în grădiniţe din 8 zone defavorizate ce fac obiectul proiectului.

 

ANEXA Nr. 3B

 

Legături între factorii intervenţiii şi factorii cerere-ofertă privind PTŞ

 

Factori care afectează cererea Interventii
Iniţiate şi în curs de desfăsurare În curs de desfăsurare şi continuări Interventii noi
• Nivel scăzut de venit pe familie ca o constrângere financiară în faţa suportării costurilor colaterale ale educaţiei, mai ales în rândul familiilor sărace şi dezavantajate
• Implicarea copiilor în muncile sezoniere şi în activităţile de îngrijire a fraţilor mai mici
• Migraţia părinţilor din unele comunităţi în străinătate (ceea ce duce la retrageri temporare de la şcoală)
• Nivelul de educaţie al părinţilor, mai ales nivelul de educaţie al mamei
• Beneficile percepute ale şcolarizării în sânul familiei
• Copii cu dizabilităţi şi cerinţe educaţionale speciale
• Sănătate, căsătorie timpurie şi/sau sarcină, alte motive personale
• Sărăcie, posibilităţi reduse de angajare şi rezultate slabe la şcoală ale părinţilor în multe comunităţi rurale/suburbane. Rata PTŞ ridicată în rândul copiilor romi este asociată sărăcieie şi, în unele cazuri, factorilor culturali
• Programe de protecţie socială, cum ar fi: Laptele şi cornul, rechizite gratuite, bani pentru liceu, burse lunare pentru elevii ÎPT, venitul minim garantat, alocaţia pentru susţinerea familiei • Elaborarea schemelor de sprijin pentru părinţii din grupurile vulnerabile şi comunităţile dezavantajate;
• Furnizarea de sprijin financiar pentru părinţii cu loc de muncă din grupurile vulnerabile (romi, mediu socioeconomic precar) prin intermediul tichetelor de creşă;
• Furnizarea finanţării pentru evenimente care să expună familiile, comunităţile şi şcolile la cultura, istoria şi tradiţiile rome sau ale altei minorităţi (campanii media, festivaluri locale la şcoală, proiecte la clasă, activităţi extracuriculare);
• Furnizarea finanţării pentru evenimente special ţintite să lupte pentru valorile incluziunii sociale, cum ar fi: depăşirea prejudecăţilor, dispersarea mitologiei etnice;
• Mecanismele (inclusiv social media, vizite directe şi alte mijloace) care le permit consilierului/mediatorilor/asistenţii or sociali să intre în contact cu familiile, comunităţile şi cercurile sociale, în vederea conectării cu elevii din afara sistemului şi aducerii lor înapoi la şcoală
• Furnizarea de sprijin financiar suplimentar pentru copiii în situaţie de risc şi familiilor lor, prin transfer condiţionat de bani, costuri de transport, rechizite etc. pentru a îndepărat obstacolele în calea unei rate mai mari de înscriere;
• Elaborarea mecanismelor de încurajare a cursanţilor adulţi să participe la programele A Doua Şansă (vouchere, servicii îngrijire-supraveghere copii, orar flexibili etc.)

 

Factori care afectează oferta de educaţie Intervenţii
Iniţiate şi în curs de desfăşurare în curs de desfăşurare şi continuări Intervenţii noi
• Număr insuficient de locuri sau disponibilitate limitată a programelor A Doua Şansă, ÎPTI şi Şcoală după Şcoală în zonele rurale şi în comunităţile sărace
• Număr insuficient de locuri de ucenicie/practică de studii
• Lipsa infrastructurii creşelor, în special în zonele rurale
• Infrastructură ÎPT insuficient dezvoltată
• Calitate slabă a actualului sistem ÎPT
• Calitatea, procesele şi practicile şcolarizării: probleme comportamentale la nivel de şcoală, în special în ceea ce priveşte atitudinea cadrelor didactice faţă de elevi (şi vice versa) saua atitudinii cadrelor didactice faţă de părinţi; Focalizarea teoretică a curriculumului, lipsa activităţilor practice şi a curriculum-ului de dezvoltare a abilităţilor necesare vieţii; curricula, educaţie şi formare pentru piaţa muncii învechite/irelevante; Sprijin insuficient pentru elevii din grupurile minoritare;
• Calitatea predării-învăţării: abilităţile şi metodele de predare ale cadrelor didactice nu sunt la curent cu cele moderne şi sunt mai puţin adaptate să răspundă nevoilor grupurilor aflate în situaţie de risc; lipsa resurselor de învăţare din şcoli; elevii incapabili să treacă examenul naţional; cadrele didactice nu sunt motivate
• Mediul şcolar – lipsa comunicării dintre diferitele niveluri ale sistemului educaţional şi părinţii/comunitatea şi cu alte instituţii relevante la nivel local
• Lipsa disponibilităţii resurselor financiare suplimentare la nivel de MECŞ: alocările bugetare şid e personal pentru soluţionarea PTŞ sunt insuficiente; condiţiile din şcoli sunt inadecvate
• Lipsa consilierului sau psihologului şcolar pentru a-i sprijini pe copiii cu CES. Elevii cu dizabilităţi nu primesc sprijin adecvat
• Lipsa unor date de încredere, transparente şi oportune împiedică abilitatea sectorului de a monitoriza adecvat tendinţele de părăsire timpurie a şcolii
• Corelaţia slabă între oferta educaţională şi cererile privind abilităţile şi cunoştinţele de pe piaţa muncii
• Alocare financiară limitată per capita în bugetul şcolii (căci numărul de elevi este mic) acoperind doar costurile administrative elementare şi salariile cadrelor didactice, fără a exista fonduri disponibile pentru măsurile specifice de PTŞ avute în vedere
Sistemul ÎETC
• Curriculum pentru ÎETC
adoptat de MECŞ şi activ încă din 2008 (Linii directoare pentru educaţia timpurie, segmentul antepreşcolar, copii de la naştere la 3 ani şi segmentul preşcolar, copii de 3-6 ani)
• Curriculum special proiectat
pentru clasa pregătitoare (6 ani) activ din 2012 (Ordinul Ministerului 3656/2012)
Programe remediale şi de sprijin
• Metodologia pentru organizarea programului ŞDŞ a fost aprobată de MECŞ în 2011 şi pilotată în şcolile publice în anul şcolar 2012/2013;
• Educaţia A Doua Şansă este principala politică de compensare implementată de MECŞ. În 2012/2013, 8.589 de elevi erau înscrişi în programul A Doua Şansă (urban = 6.716, rural = 1.873). În decembrie 2012, 3.454 de persoane au participat în programele A Doua Şansă finanţate în cadrul POSDRU 2007-2013
ÎPTI
• MECŞ a înfinţat un program pentru elevii de liceu (“Alege-ţi propriul drum”) pentru o perioadă de doi ani după clasa a 9-a, până în clasa a 11-a;
Legea privind Ucenicia 279/2005, revizuită în 2011, le oferă elevilor (16-25 de ani) posibilitatea de a învăţa la un loc de muncă pe baza unui contract legal.
Formarea cadrelor didactice şi
dezvoltarea profesională continuă
• Cadrele didactice din înv.preuniversitar (preşcolar, primar, secundar inferior şi superior) au fost formate în cadrul proiectelor finanţate sub POSDRU 2007-2013 (axa prioritară 1.3. Dezvoltarea Resurselor Umane în educaţie şi formare)
Capacitate instituţională
• Baza de date SIIIR este în curs de elaborare, nu este pusă pe roate.
• Finanţare per capita, distribuţie descentralizată a fondurilor
Sistemul ÎETC
• Revizuirea Cadrului pentru ÎETC (pentru a include plaja de vârstă 0-3 ani – proiectare, pilotare şi punere în aplicare) prin consultare şi cooperare cu ministerele aflate în legătură cu domeniul (Min. Sănătăţii şi Min. Muncii), pentru a-l îmbogăţi;
Programe remediale şi de sprijin
Şcoală după Şcoală:
• Proiectarea unei de scheme de grant şcoală-comunitate pentru activităţile remediale şi extracurriculare, inclusiv aplicaţia, managementul grantului şi liniile directoare de M&E, dar şi un manual al utilizatorului pentru a facilita execuţia imediată;
A Doua Şansă:
• Sprijinirea furnizării programului A Doua Şansă (la ambele niveluri) disponibil în toată ţara, în special pentru grupurile supuse riscului;
• Dezvoltarea mecanismelor de sprijin pentru a încuraja cursanţii adulţi să participe la programele A Doua Şansă (vouchere, îngrijire copii, program flexibil etc.)
ÎPTI
• Crearea unui mecanism de oferire de stimulente pentru oferirea de locuri de muncă practice în companii elevilor (inclusiv stagii de practică pe vară);
• Furnizarea de servicii de consiliere în carieră în educaţie şi o mai bună promovare a filierelor ÎPTI în interiorul şi în afara şcolii, cu focalizare pe oportunităţile de carieră şi flexibilitatea orizontală şi verticală a filierelor ÎPTI;
• Curriculum şi calificări revizuite şi modernizate cu participarea sectorului de ocupare a forţei de muncă;
• Furnizarea de formări pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructorii şi tutorii din companii pentru a răspunde mai bine nevoilor pieţei muncii;
Formarea cadrelor didactice şi dezvoltarea profesională continuă
• Elaborarea şi furnizarea programului special de formare profesională continuă (o zi pe lună) pentru toate cadrele didactice în general şi în special pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile;
• Furnizarea de formare pentru personalul de la MECŞ şi factorii săi interesaţi pentru a planifica, implementa şi monitoriza strategiile, proiectele şi programele de sprijinire a PTŞ
Capacitate instituţională
Sisteme de finanţare
• Reducerea impredictibilităţii finanţării proiectelor pe termen scurt pentru a creşte stabilitatea şi pentru a evita întreruperea proiectelor şi iniţiativelor pe termen scurt care au succes
Sistemul ÎETC
• Un număr de grădiniţe dezvoltate, reechipate să sprijine organizarea şi funcţionarea serviciilor de educaţie antepreşcolară/creşă în zonele dezavantajate;
• Sprijinirea înfiinţării de noi creşe pentru un an (salarii, materiale de predare/învăţare)
Programe remediale şi de sprijin
Şcoală după Şcoală:
• Proiectarea unei de scheme de grant şcoală-comunitate pentru activităţile remediale şi extracurriculare, inclusiv aplicaţia, managementul grantului şi liniile directoare de M&E, dar şi un manual al utilizatorului pentru a facilita execuţia imediată;
• Livrarea unor proiecte ŞDŞ mici inovatoare cu implicarea comunităţii, a ONG-urilor locale şi a asociaţiilor părinţi/cadre didactice pentru romi, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate;
• Elaborarea unei liste de verificare iniţiale de folosit la clasă de cadrele didactice şi programele ŞDŞ în vederea orientării copiilor ce riscă repetenţia sau abandonul şcolar spre serviciile de consiliere;
A Doua Şansă:
• Furnizarea unui program eficient post-A Doua Şansă pentru a îmbunătăţi integrarea pe piaţa muncii sau continuarea educaţiei
IVET
• Elaborarea şi implementarea măsurilor de sprijin personalizate pentru elevii ÎPT ce riscă să abandoneze sistemul, în special elevii din familii sărace, romi sau cu dizabilităţi;
• Elaborarea unui sistem de integrare a maiştrilor la clasă şi
la predarea în atelierele de lucru;
• Furnizarea de sprijin pentru stagii de practică şi crearea facilităţilor de ateliere de lucru şcolare pentru educaţia & formarea practică
Formarea cadrelor didactice şi dezvoltarea profesională continuă
• Furnizarea de formare (continuă) pentru educatorii puericultori (metode de predare incluzivă) şi pentru inspectorii şcolari şi de programe de formare înainte de încadrare pentru educaţia puericultorilor;
• Furnizarea de formare specializată pentru cadrele didactice din preşcolar şi pentru educatorii puericultori pe nevoile specifice ale copiilor sub 6 ani (în special pentru cadrele didactice şi educatorii care lucrează cu romi sau alte grupuri dezavantajate);
• Capacitate instituţională Grup de cercetare
• Grupul de cercetare din cadrul MECŞ va elabora: un studiu pentru identificarea revizuirii curricula naţionale de furnizat în formă digitală şi abordări centrate pe TIC şi revizuirea curricula naţionale în conformitate cu rezultatele studiului pentru a garanta ca revizuirea este reflectată în programul de formare de dinainte şi de după încadrare;
• Grupul de cercetare din cadrul MECŞ va asigura că sunt elaborate curricula, programe, manuale, tehnologii şi tehnici educaţionale adecvate, în conformitate cu toate tipurile şi gradele de dizabilităţi şi/sau nevoi speciale

 

ANEXA Nr. 4

Distribuţia geografică a factorilor de risc pentru PTS (pe judeţe)

 

Nr. Judeţ Risc de Sărăcie (25 .5-43.2%) Densitate ridicată în zonele rurale în numere sau procentaj Romi declaraţi-cele mai ridicate numere sau procentaje Densitate
scăzută
Rată ridicată de abandon şcolar în 2010/11/12 Rată ridicată de repetenţie în 2011-2012 Nr. de factori Regiune
1 Călăraşi x x x x x x 6 S
2 Ialomiţa x x x x x x 6 S
3 Bacău x x x x x 5 NE
4 Buzău x x x x x 5 SE
5 Covasna x x x x x 5 C
6 Giurgiu x x x x x 5 S
7 Arad x x x x 4 V
8 Bistriţa-Năsăud x x x x 4 NW
9 Dolj x x x x 4 SW
10 Galaţi x x x x 4 SE
11 Mehedinţi x x x x 4 SW
12 Mureş x x x x 4 C
13 Teleorman x x x x 4 S
14 Tulcea x x x x 4 SE
15 Bihor x x x 3 NW
16 Braşov x x x 3 C
17 Iaşi x x x 3 NE
18 Ilfov x x x 3 BI
19 Satu Mare x x x 3 NW
20 Sălaj x x x 3 NW
21 Sibiu x x x 3 C
22 Vaslui x x x 3 NE
23 Vâlcea x x x 3 SW
24 Vrancea x x x 3 SE
25 Argeş x x 2 S
26 Botoşani x x 2 NE
27 Brăila x x 2 SE
28 Caraş-Severin x x 2 W
29 Cluj x x 2 NW
30 Constanţa x x 2 SE
31 Damboviţa x x 2 S
32 Harghita x x 2 C
33 Hunedoara x x 2 W
34 Olt x x 2 SW
35 Prahova x x 2 S
36 Suceava x x 2 NE
37 Timiş x x 2 W
38 Alba x 1 C
39 Gorj x 1 SW
40 Neamţ x 1 NE
41 Maramureş 0 NW
42 Bucureşti 0 BI
Sursă EU-SILC
2011
CENSUS
2011
CENSUS
2011
CENSUS
2011
Date INS 2010-2012 Date INS 2012

 

ANEXA Nr. 5

 

Principalele statistici privind părăsirea timpurie a şcolii

 

Tabelul 5.1
Elevi şi preşcolari înscrişi, pe niveluri de educaţie (2000-2012)

 

Anul şcolar Total Preşcolari Primar şi gimnazial Liceu Învăţământ vocaţional (profesional) Învăţământ post-liceal sau şcoli de maiştri
2000/2001 50826 2681 34805 685 12468 187
2001/2002 45470 2108 30497 1078 11562 225
2002/2003 41313 1693 27165 853 11328 274
2003/2004 37808 1600 23533 782 11682 211
2004/2005 35510 1826 21417 771 11269 227
2005/2006 32531 1897 19315 730 10371 218
2006/2007 30163 1767 18079 626 9459 232
2007/2008 28828 2080 16861 662 8990 235
2008/2009 27654 2156 16048 1020 8206 224
2009/2010 26313 2147 16308 2063 5598 197
2010/2011 25862 2139 16341 3690 3509 183
2011/2012 25138 2324 16165 4345 2094 210

 

Sursa: INS

 

Figura 1
Elevi şi preşcolari înscrişi, pe niveluri de educaţie (2000-2012)

 

 

 

Tabelul 5.2
Rata netă a înscrierilor, pe sexe şi niveluri de educaţie, cu GPI (2011)

 

Rata netă ajustată a ratei de înscriere
Băieţi Fete Total GPI
Nivelul de educaţie
Primar 92,53 92,30 92,42 1,00
ÎSI 88,91 89,23 89,07 1,00
Liceu 73,02 75,38 74,17 0,97
Regiunea primară
Regiunea 1 84,80 83,80 84,30 1,01
Regiunea 2 88,00 86,80 87,40 1,01
Regiunea3 89,90 88,80 89,40 1,01
Regiunea 4 87,90 87,60 87,80 1,00
Regiunea 5 88,80 88,00 88,40 1,01
Regiunea 6 88,10 87,60 87,80 1,01
Regiunea 7 89,90 88,90 89,40 1,01
Regiunea 8 92,60 92,20 92,40 1,00
Regiunea gimnazială
Regiunea 1 81,20 81,50 81,30 1,00
Regiunea 2 82,60 81,80 82,20 1,01
Regiunea 3 84,70 84,50 84,60 1,00
Regiunea 4 85,80 82,90 84,40 1,03
Regiunea 5 83,60 82,60 83,10 1,01
Regiunea 6 83,60 83,00 83,30 1,01
Regiunea 7 82,40 82,20 82,30 1,00
Regiunea 8 92,50 91,90 92,20 1,01
Regiunea liceală
Regiunea 1 73,00 71,50 69,10 1,02
Regiunea 2 71,10 72,00 71,60 0,99
Regiunea 3 71,30 71,50 71,40 1,00
Regiunea 4 75,70 76,30 76,00 0,99
Regiunea 5 74,90 78,30 76,60 0,96
Regiunea 6 73,60 75,70 74,70 0,97
Regiunea 7 70,50 73,50 72,00 0,96
Regiunea 8 93,20 96,30 94,70 0,97
Regiunea Postliceală
Regiunea 1 2,5 6,9 4,6 0,36
Regiunea 2 3,3 7,9 5,5 0,42
Regiunea 3 2,1 5,8 3,9 0,36
Regiunea 4 5,8 10,1 7,9 0,57
Regiunea 5 2,9 7,2 5,1 0,40
Regiunea 6 2,1 7,9 5 0,27
Regiunea 7 2,8 6,8 4,8 0,41
Regiunea 8 2,8 7,9 5,3 0,35
Regiunea 1 N-E
Regiunea 2 S-E
Regiunea 3 S Muntenia
Regiunea 4 S-V Oltenia
Regiunea 5 V
Regiunea 6 N-V
Regiunea 7 Centru
Regiunea 8 Bucuresti-llfov

 

Tabelul 5.3
Elevi şi preşcolari înscrişi în nivelul preuniversitar, 2005-2012

 

2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013
Preşcolari Total 648338 648862 650324 652855 666123 673736 673641 581144
Urban 320950 320682 332593 340394 352857 364115 369962 324288
Rural 327338 328180 317731 312461 313266 309621 303679 256856
Şcoală primară* Total 939330 919439 865175 859169 845679 828853 810126 931951
Urban 451650 444696 418453 419318 414547 410576 407984 485036
Rural 487680 474743 446722 439851 431132 418277 402142 446915
ÎSI* Total 961231 922769 924518 893166 873997 862588 819280 812241
Urban 520062 492222 482133 462556 451433 444831 422467 418225
Rural 441169 430547 442385 430610 422564 417757 396813 394016
Liceu Total 767543 778351 788827 782056 835343 864271 886521 829517
Urban 542784 543866 524977 500648 501650 492920 484086 445081
Rural 221759 234485 263850 281408 333693 371351 402435 384436
Învăţământ vocaţional Total 284394 250366 220322 189234 115432 54531 12382 19732
Urban 144064 125877 103702 83836 51747 25348 6990 7064
Rural 140330 124489 116620 105398 63685 29183 5392 12668
Învăţământ post-liceal Total 43596 37678 45497 55058 62538 69928 79396 92784
Urban 33286 29186 34781 41399 45835 52017 58326 64696
Rural 10310 8492 10716 13659 16703 17911 21060 28088
Total 3644432 3557465 3494663 3431538 3399112 3353907 3281346 3267369

 

* Inclusiv educaţia specială. Studenţii străini nu sunt incluşi

Sursa: calcul IES pe baza datelor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.4
Rata brută de înscriere la nivel preşcolar (3-5/6 ani) pe genuri şi zone de referinţă

 

2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013
Total 74,7 76,2 77,6 77,8 78,4 78,8 78,4 90,2
Urban 79,6 79,3 81,8 81,3 80,7 80,9 81 93,2
Rural 70,5 73,4 73,7 74,4 76 76,6 75,5 86,7
Fete 75,3 76,8 78 78,3 78,7 79,1 78,8 90,5
Băieţi 74,3 75,7 77,2 77,3 78,1 78,5 78 89,9

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.6
Rata de înscriere pe vârste, sex şi zona de reşedinţă

 

Vârsta 2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
2012/
2013
3 ani Total 55 58,1 61,8 63,3 63,1 66,6 69,1 78,5
Urban 60,3 62,7 67,7 68,2 66,3 70,5 74,8 86,2
Rural 50,1 53,7 55,8 57,8 59,3 62 62,3 69,5
Fete 56,6 59,4 63 64,4 64,5 67,9 70,3 80,3
Băieţi 53,4 56,9 60,6 62,3 61,7 65,4 67,9 76,9
4 ani Total 75 76,7 79,5 79,5 79,6 77,8 78 83,6
Urban 77,7 77,4 81,3 81,8 80 77,1 77,5 84,7
Rural 72,7 76 77,8 77,2 79,1 78,6 78,6 82,2
Fete 75,5 78,2 79,8 80,3 80,3 78,5 78,6 83,6
Băieţi 74,6 75,4 79,2 78,8 79 77,2 77,5 83,6
5 ani Total 86 85,4 86,2 86,8 87 86,7 83,7 89,3
Urban 88,1 86,1 87,2 87,8 88,3 86,5 83,5 90,7
Rural 84,3 84,8 85,3 85,8 85,7 87 84 87,8
Fete 86,3 85,8 87,4 87,4 87,5 87,1 84,6 89,3
Băieţi 85,8 85,1 85,1 86,2 86,5 86,4 82,9 89,4
6 ani Total 76,5 78,2 77,2 76,6 78,9 78,4 76,7 17,8
Urban 85,8 84,7 85,2 83,1 84,3 84,1 82,2 16,5
Rural 68,6 72,6 70,2 70,7 73,7 72,8 70,9 19,3
Fete 76,4 77,7 76,6 76,5 78 77,9 76,2 17,3
Băieţi 76,6 78,7 77,8 76,7 79,7 78,9 77,2 18,3

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.7
Rata brută de înscriere la nivel primar şi gimnazial pe sexe şi zone de reşedinţă

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
2012/
2013
Total 101.5 100.1 99.2 98.4 98.3 97.5 94.2 90.6
Urban 106.7 106.4 105.7 106.3 106.4 105.8 102.8 97
Rural 96.6 94.4 93.3 91.6 91.2 90.3 86.6 84.6
Fete 100.7 99.4 98.4 97.7 97.5 96.7 93.1 89.3
Băieţi 102.3 100.9 99.9 99.2 99 98.3 95.2 91.9

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.8
Înscrierile pe vârste, sexe şi zone – nivel primar

 

Vârsta 2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
2012/
2013
6 ani Total 27,2 23,5 22,2 21,4 20,1 19 19,9 73,1
Urban 25,9 22,7 21,3 20,8 19,3 18,2 19,4 73,9
Rural 28,3 24,1 23 21,9 20,9 19,9 20,5 72,2
Fete 28,1 24,6 23,2 22,5 21,1 20 21 74,1
Băieţi 26,4 22,3 21,3 20,3 19,2 18 18,9 72,2
7 ani Total 91,9 90,4 89,8 90,4 89,9 90 88,3 91,5
Urban 96,2 94,7 93,6 95,6 93,4 93,2 93 94,4
Rural 88,1 86,8 86,5 85,8 86,7 86,9 83,7 88,4
Fete 92,4 90,4 90,1 90,2 90,7 90,2 88,4 91,3
Băieţi 91,3 90,5 89,5 90,6 89,1 89,7 88,1 91,8
8 ani Total 98,3 95,2 94,4 93,9 93,9 93,9 93,8 92,5
Urban 100,7 99,4 98,7 99,2 99,1 97,8 97,7 96,7
Rural 96,2 91,6 90,8 89,4 89,4 90,4 90,1 88,3
Fete 97,6 95,3 94 93,9 93,4 93,6 93,4 92,5
Băieţi 98,9 95,1 94,9 93,8 94,4 94,2 94,1 92,4
9 ani Total 98,5 100 95,9 95 94,9 94,1 92,2 94,5
Urban 102,4 104,2 100,1 100,4 101 99,6 98,5 99
Rural 95,1 96,2 92,2 90,5 89,8 89,3 86,7 90,3
Fete 98,5 99,6 96 94,5 94,7 93,4 92,2 93,7
Băieţi 98,5 100,4 95,7 95,5 95,1 94,8 92,1 95,3
10 ani Total 87,3 86,5 73,4 74,3 76,8 78 73,5 75,5
Urban 91,3 90,7 79,1 80,5 83 84,6 79,9 80,2
Rural 83,7 82,9 68,3 68,9 71,7 72,4 68 71,3
Fete 86,7 86,1 71,4 73,3 75,1 76,3 71,8 74,5
Băieţi 87,9 87 75,2 75,1 78,5 79,6 75,1 76,4
11 ani Total 13,7 13,7 9,9 10,7 10,6 10,6 10,3 10,7
Urban 12,9 13,5 9,5 10,7 10,9 10,9 10,4 10,2
Rural 14,4 14 10,4 10,6 10,4 10,4 10,2 11,1
Fete 12,3 12,3 8„ 9,5 9,6 9,5 9 9
Băieţi 15 15,1 11,1 11,8 11,6 11,7 11,5 12,5
12 ani Total 6 5,6 5,8 5,4 5,1 4,4 4,5 4,6
Urban 6,1 5,8 6,3 6 5,9 5,3 5,5 5,7
Rural 6 5,4 5,3 4,9 4,4 3,7 3,7 3,6
Fete 4,7 4,2 4,4 4,1 3,9 3,4 3,4 3,5
Băieţi 7,4 6,9 7 6,7 6,2 5,4 5,6 5,6

 

Sursa: Data calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.9
Înscriere pe vârstă, sexe şi zone – nivel gimnazial

 

Vârsta 2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
2012/
2013
11 ani Total 83,2 83,9 85,6 86,4 84 83,6 83 87,2
Urban 90,5 92 94,1 95 93,1 93,2 92,9 92,6
Rural 76,5 76,6 78 78,9 76,2 75,6 74,8 82,1
Fete 84 85 86,7 86,8 85,2 84 83,8 83,8
Băieţi 82,4 82,8 84,6 86,1 82,8 83,2 82,2 90,6
12 ani Total 93,7 92 93 92,1 93,9 91,4 89,5 91,1
Urban 101 99,9 101,9 102,1 103 101,4 99,3 101,6
Rural 86,7 84,7 85 83,2 85,9 83 81,3 82,2
Fete 94 92,2 93,4 92,7 93,5 92,2 89,2 91
Băieţi 93,4 91,8 92,6 91,4 94,2 90,7 89,8 91,1
13 ani Total 93 94,3 91,9 93,1 92,9 94,1 92,8 90,4
Urban 98,4 101,3 98,9 103,1 103,1 103,8 102,2 101,3
Rural 87,4 87,5 85,3 84,2 83,8 85,6 84,8 81,4
Fete 93,4 94,3 91,9 93,4 93 93,5 92,9 90,1
Băieţi 92,4 94,3 91,8 92,8 92,7 94,7 92,7 90,6
14 ani Total 84,5 82,1 83,2 81,5 82,2 81,3 68,7 69,1
Urban 89,4 87,8 902 88,9 91,1 91 79,2 79,7
Rural 78,8 76,2 76,7 74,7 74,4 72,7 59,6 60,2
Fete 84,4 82,1 82,8 81,2 81,7 80,8 66,7 67,8
Băieţi 84,5 82,2 83,7 81,8 82,7 81,8 70,6 70,3
15 ani Total 12,3 15,4 14,7 14,8 14,3 13,9 10,7 10,8
Urban 11,9 15,3 15 15,1 14,8 14,8 10,9 11,4
Rural 12,7 15,5 14,5 14,5 13,8 13,1 10,5 10,3
Fete 10,2 13,2 12,6 12,7 12,4 11,8 8,8 8,8
Băieţi 14,3 17,5 16,7 16,8 16,1 15,9 12,5 12,7
16 ani Total 6 5,9 7,6 7,6 8,4 8,7 8,7 8
Urban 7 7,2 9,9 9,9 11,7 12,9 13,1 12,6
Rural 4,7 4,2 5 5,2 5,1 4,8 4,6 4,1
Fete 4 3,9 5,1 5,2 5,9 6,1 6 5,6
Băieţi 8 7,8 9,9 9,9 10,8 11,1 11,2 10,4

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.10
Înscrieri brute pe tipuri

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
2012/
2013
Total învăţământ secundar 75 80 84,9 89,3 96,7 96,5 96 94,9
Total învăţământ liceal 54,7 60,5 66,4 72 85 90,8 94,6 92,7
Şcoli tehnologice şi profesionale 30,1 32 33,9 36,5 39,5 40,3 41,7 43,4
Licee tehnologice 24,6 28,5 32,6 35,5 45,5 50,4 53 49,4
Total licee tehnologice, SAM/învăţământ profesional 44,9 48 51,1 52,8 61,3 58,2 54,8 51,6

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.11
Înscrieri brute la licee pe vârste şi sexe

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
2012/
2013
14 ani Total 7,4 6,3 5,9 7 9,7 10,4 22,2 18,7
Fete 8,9 7,6 7,1 8,4 10,5 11,4 24,1 20,2
Băieţi 5,9 5,1 4,8 5,7 8,9 9,4 20,5 17,3
15 ani Total 43 51,1 50,3 56,9 73 76,2 79,3 75,8
Fete 49,8 58,7 57,2 63,9 75,7 78,2 80,9 77,6
Băieţi 36,5 44 43,8 50,3 70,4 74,3 77,8 74,1
16 ani Total 50,3 45,1 54,5 53,5 63,2 77,3 76,1 76,4
Fete 58,2 51,7 62 60,2 68,1 78,7 77,4 79,1
Băieţi 42,6 38,7 47,4 47 58,6 75,9 74,9 73,8
17 ani Total 50,6 51,1 46 56,3 56 64,7 74,8 74,8
Fete 58,1 58,2 52 63,4 62,1 69,4 76,5 77,3
Băieţi 43,5 44,3 40,2 49,6 50,2 60,1 73,2 72,4
18 ani Total 41,5 49,7 51,5 46,7 58,7 57,4 60,1 62,2
Fete 45,8 53,7 55,2 49,6 61,5 59,6 60,7 63,1
Băieţi 37,4 45,9 47,9 44 56 55,4 59,5 61,4
19 ani Total 10,7 10,6 15,1 14,2 14,3 18,2 17 16,4
Fete 9,8 9,4 13,4 12,4 12,5 15,1 14,3 13,3
Băieţi 11,7 11,7 16,7 15,9 16 21,1 19,6 19,2
20 de ani Total 5,5 6,8 6,7 6 5,4 4,8 4,4 4,2
Fete 4,3 5,6 5,6 5,4 4,5 3,9 3,4 3,2
Băieţi 6,6 7,9 7,7 6,5 6,2 5,7 5,3 5,2
21 de ani sau mai mult Total 15,4 21 30,6 33,8 38,1 37,9 31,7 37,5
Fete 10,9 15,8 25,1 29,6 34,4 34,1 28,8 34,5
Băieţi 19,6 26 35,8 37,7 41,7 41,5 34,4 40,3

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.12
Înscrieri brute în învăţământul profesional

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
2012/ 2013
Total 27,6 26,8 25,8 25,3 15,8 7,8 1,8 3
Urban 24,6 24,1 22,6 17,5 11,4 7,6 2,1 5,5
Rural 31,5 30,1 29,6 29 17,3 8,1 1,5 0,9
Fete 21 20,7 20 19,2 11,9 5,7 1,3 1,5
Băieţi 33,3 32,6 31,4 31 19,5 9,7 2,2 4,4

 

Surse: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.13
Înscrieri brute în învăţământul profesional pe vârste şi sexe

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
2012/
2013
14 ani Total 3,5 2,4 2,5 1,7 0 0 0 0
Fete 3,1 2,1 2 1,4 0 0 0 0
Băieţi 3,8 2,7 3 2,1 0 0 0 0
15 ani Total 23,6 24 21,7 18,3 0,5 0 0 1,1
Fete 19,6 19,5 17,4 13,5 0,4 0 0 0,5
Băieţi 27,5 28,3 25,9 22,9 0,6 0 0 1,6
16 ani Total 27,2 23,9 25,3 22,3 14,8 1,2 0 3
Fete 21,1 19 19,9 17,1 11 0,9 0 1,4
Băieţi 33,1 28,7 30,5 27,2 18,5 1,5 0,1 4,6
17 ani Total 21,6 21,2 18,8 20,9 18,2 11,1 0,7 2,2
Fete 16,6 15,7 14,3 16 13,5 7,8 0,3 0,8
Băieţi 26,3 26,4 23,1 25,7 22,6 14,2 1,1 3,5
18 ani Total 5,6 6,1 5,7 4,7 6,2 4 0,5 0,8
Fete 5,5 4,2 4 3,3 4,3 2,5 0,2 0,3
Male 5,7 7,9 7,3 6 7,9 4,5 0,7 1,2
19 ani Total 1,4 1,3 1,5 1,6 1,5 1,4 0,5 0,3
Fete 0,9 1 1 1,1 1 0,9 0,3 0,2
Băieţi 1,8 1,7 1,9 2 1,9 1,8 0,6 0,5
20 ani Total 0,3 0,5 0,5 0,6 0,7 0,4 0,4 0,3
Fete 0,2 0,3 0,4 0,5 0,5 0,4 0,3 0,2
Băieţi 0,4 0,6 0,6 0,8 0,9 0,3 0,5 0,3
21 ani Total 0,3 0,5 1,1 2,1 2,7 2,8 2,1 1
Fete 0,2 0,3 0,9 1,9 2,5 2,5 1,8 0,8
Băieţi 0,4 0,6 1,3 2,2 2,9 3,1 2,4 1,1

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.14
Rata de tranziţie la nivel secundar pe sexe

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010*
2010/
2011*
2011/
2012*
2012/
2013
SAM/ învăţământ profesional Total 36,2 33,1 31,5 26,1 2,2 4,5
Fete 29,1 26,2 24,5 19 3,8 2,1
Băieţi 43,1 39,7 38,2 32,9 0,8 6,9
Liceu Total 54,6 57,3 63,7 67,8 92,8 93 92,2 92,2
Fete 62,6 65,2 71,5 75,7 93 93,2 92,6 92,3
Băieţi 46,8 49,8 56,2 60,2 92,6 92,8 91,8 92
Învăţământ profesional şi liceal Total 90,8 90,4 95,2 93,9 92,6 96,7
Fete 91,7 91,4 96,1 94,7 94,2 94,4
Băieţi 89,9 89,5 94,4 93,2 90,9 98,8

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.15
Rate înscrierilor brute în învăţământul post liceal şi şcoli de maiştri pe sexe

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
Total 4,5 3,6 4,4 5,2 6,1 7,5 9
Fete 6 5,4 6,5 7,6 9 11,5 13
Băieţi 3 2 2,3 2,9 3,3 4,1 5,1

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.16
Înscrieri brute în învăţământul postliceal şi şcoli de maiştri pe sexe şi vârstă

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
2012/
2013
18 ani Total 0,3 0,3 0,3 0,3 0,2 0,4 0,2 0,4
Fete 0,4 0,5 0,6 0,5 0,4 0,6 0,3 0,6
Băieţi 0,2 0,1 0,1 0,2 0,1 0,2 0,1 0,1
19 ani Total 1,6 1,1 1,1 1,7 1,6 2,3 2,7 3,5
Fete 2,1 1,7 1,7 2,7 2,6 3,7 4,2 5,3
Băieţi 1,1 0,6 0,5 0,7 0,7 1 1,3 1,9
20 ani Total 2,4 1,7 1,6 1,9 2,2 2,2 3,4 4,4
Fete 3,3 2,7 2,5 3,2 3,7 3,5 5,2 6,3
Băieţi 1,5 0,8 0,8 0,7 0,9 0,9 1,6 2,5
21 ani şi peste Total 9,5 7,9 10,6 11,4 14 16,4 18,4 28,4
Fete 12,7 11,5 15,7 16 20 23,5 26 39,4
Băieţi 6,5 4,5 5,7 6,9 8,2 9,5 11 18

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013

 

Tabelul 5.17
Rata părăsirii timpurii a şcolii pe sexe, 1997 – 2012

 

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Total 19,7 19,1 21,5 22,9 21,7 23 22,5 22,4 19,6 17,9 17,3 15,9 16,6 18,4 17,5 17,4
Băieţi 19,4 19,8 23 23,8 22,1 23,9 23,6 23,7 20,1 17,8 17,1 15,9 16,1 18,6 18,5 18
Fete 20 18,4 20 22 21,4 22,1 21,5 21,1 19,1 18 17,4 16 17,2 18,2 16,6 16,7

 

Notă:

2004 desfăşurare pe serii

Sursa: EUROSTAT

 

Figura 2
Rata părăsirii timpurii a şcolii pe sexe, 1997 – 2012

 

 

 

Tabelul 5.18
Elevi înscrişi în Programele educaţionale A Doua Şansă pe zone de reşedinţă şi pe niveluri de studii

 

Nr. de studenţi în Programul A Doua Şansă 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013
TOTAL 3659 8413 8829 8789 9202 8589
urban 2847 5870 6473 6899 7170 6716
rural 812 2543 2356 1890 2032 1873
PRIMAR 1609 3462 3441 2891 3079 2923
urban 1131 2175 2328 2108 2157 2123
rural 478 1287 1113 783 922 800
GIMNAZIAL 1752 4549 4957 5808 6029 5220
urban 1418 3293 3714 4701 4919 4147
rural 334 1256 1243 1107 1110 1073
LICEAL (ÎPT) 298 402 431 90 94 446
urban 298 402 431 90 94 446
rural 0 0 0 0 0 0

 

Sursa: INS

 

Figura 3
Elevi înscrişi în Programele educaţionale A Doua Şansă pe zone de reşedinţă şi pe niveluri de studiu

 

 

 

Tabelul 5.19
Elevi înscrişi în Programele educaţionale A Doua Şansă pe vârste 2012/2013

 

An şcolar Total 14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani 19 ani 20 de ani şi peste
2012/2013 8143 645 356 510 527 742 427 5372

 

Sursa: IES (date INS)

 

Tabelul 5.20
Părăsirea timpurie a şcolii în învăţământul primar şi gimnazial pe zone şi sexe

 

2004/
2005
2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
Total 1,7 1,8 2 1,9 1,7 1,5 1,8 1,8
Urban 1,5 1,8 2,2 1,7 1,5 1,5 1,8 1,7
Rural 1,8 1,8 1,8 2,2 1,9 1,6 1,8 1,8
Fete 1,4 1,6 1,8 1,7 1,5 1,4 1,7 1,5
Băieţi 1,9 2 2,2 2,2 1,8 1,7 1,9 2

 

Tabelul 5.21
Părăsirea timpurie a şcolii în învăţământul gimnazial pe zone şi clase

 

Clasa
1 II III IV V VI VII VIII
2005/2006 Urban 2,4 1,5 1,2 1,4 2,7 2 1,8 1,5
Rural 2,1 1,3 1,1 1,2 2,5 1,8 2,3 2,1
Total 2,2 1,4 1,2 1,3 2,6 1,9 2 1,8
2006/2007 Urban 2,6 2 1,9 1,7 2,9 2,2 2,1 1,9
Rural 1,7 1,4 1,3 1,2 2,7 2 2,4 2,1
Total 2,1 1,7 1,6 1,5 2,8 2,1 2,2 2
2007/2008 Urban 2 1,5 1,4 1,2 2,4 1,7 1,9 1,5
Rural 2,3 1,8 1,8 1,9 2,9 2,3 2,8 2,4
Total 2,2 1,6 1,6 1,6 2,6 2 2,3 1,9
2008/2009 Urban 2,2 1,1 1 1,1 2,6 1,4 1,5 1,1
Rural 2,1 1,4 1,2 1,4 3 1,8 2,2 1,9
Total 2,1 1,3 1,1 1,3 2,8 1,6 1,8 1,5
2009/2010 Urban 2,4 1,2 1,1 1,2 2,5 1,5 1,2 1,1
Rural 2,3 1,3 1,1 1,1 2,4 1,6 1,7 1,6
Total 2,3 1,2 1,1 1,2 2,5 1,5 1,4 1,3
2010/2011 Urban 2,3 1,5 1,4 1,4 2,8 1,8 1,8 1,2
Rural 2,1 1,5 1,4 1,3 2,6 1,9 2,1 1,6
Total 2,2 1,5 1,4 1,4 2,7 1,8 2 1,4
2011/2012 Urban 2 1,5 1,3 1,4 2,6 1,7 1,8 1,7
Rural 2 1,5 1,3 1,4 2,6 1,7 1,8 1,7
Total 2 1,5 1,3 1,4 2,6 1,7 1,8 1,7

 

 

Figura 4
Părăsirea timpurie a şcolii în învăţământul primar şi gimnazial pe zone şi clase

 

 

 

Tabelul 5.22
Părăsirea timpurie a şcolii în licee pe sexe

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
Total 2,7 3,3 2,9 2,4 2,2 3,2 3,8
Fete 2,2 2,5 2,3 1,9 1,8 2,7 3,2
Băieţi 3,2 4,1 3,5 3 2,5 3,7 4,4

 

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS 2005-2013

 

Tabelul 5.23
Părăsirea timpurie a şcolii în şcoli profesionale pe sexe

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
Total 6,6 8,2 8,5 8,3 8,6 19,8 30,4
Fete 6,8 8,2 8,7 8,3 9,7 21,9 35,8
Băieţi 6,5 8,2 8,3 8,2 7,9 18,6 27,4

 

Sursa: Date calculate pe baze informaţiilor INS 2005-2013

 

Figura 5
Părăsirea timpurie a şcolii în licee pe clase şi zone de reşedinţă

 

 

 

Figura 6
Alocarea şi cheltuielile pe student (lei/an)

 

 

 

Figura 7
Bugetul de învăţământ pe surse (2012)

 

 

 

Tabelul 5.24
Rata de angajare pentru intervalul de vârstă 15-24, pe niveluri de educaţie, zone de reşedinţă şi sex

 

Total Universitate Învăţământ Postliceal Liceu (inclusiv primul trimestru) Învăţământ profesional ÎSI Primar/ neşcolarizaţi
Nr. % % % % % % %
2005 Total 858480 26,7 64,9 65,9 26,2 63 17,3 18
Urban 365604 19,2 64,8 67,9 21,6 58,8 5,7 5,9
Rural 492877 37,6 65,4 59,4 40,6 66,9 30,6 26,2
Băieţi 504268 31 69,5 68,3 28,6 67,9 20,9 23,8
Fete 354213 22,3 61,6 64,8 24,2 55,1 13,7 10,8
2006 (trim. IV) Total 753736 23,2 50,2 55,6 21 54,4 15,5 19,1
Urban 308705 16,4 47 62,9 16,4 52,7 6,1 9
Rural 445030 32,4 69,2 39,4 33,1 55,8 25,6 26,3
Băieţi 444860 26,8 44,6 50,3 22,5 57,3 18,6 24,7
Fete 308876 19,4 52,7 59,8 19,7 48,6 12,4 11,2
2007 (trim. IV) Total 723169 22,7 62,3 64,5 21,2 50,8 14,9 17,8
Urban 321382 17,7 61,9 65,7 17,9 51,4 6,2 12,2
Rural 401787 29,4 65,1 62,5 29,8 50,4 23,6 21,7
Băieţi 430630 26,5 66,1 57,7 24,5 52,2 17,8 24,1
Fete 292539 18,8 59,3 68 18,1 48,4 12 9,9
2008 (trim. IV) Total 729284 23,4 58,8 77,6 21,6 57,6 14,3 16,1
Urban 321750 18,4 58,7 83,2 17,5 59,1 6 11,7
Rural 407534 29,8 59,1 69,1 31,5 56,7 21,7 19,8
Băieţi 437672 27,5 62,1 87,6 25 59,3 18 23,9
Fete 291612 19,1 57 73,6 18,4 54,6 10,3 8,2
2009 (trim. IV) Total 714874 23,5 53,7 56,5 22,3 52,3 14,4 20,5
Urban 291124 17,3 54,8 57,9 17,4 46,1 4,6 9
Rural 423750 31 49,3 53,2 34 56 22,5 28,1
Băieţi 413315 26,6 55,3 48,1 24,7 57,5 16,9 21,4
Fete 301559 20,2 52,9 59,6 19,8 43,5 11,9 19,3
2010 (trim. IV) Total 660435 22,5 38,2 63,3 22,4 49,5 15,1 **
Urban 269296 17 38,2 65,2 19,1 39,2 5,2 **
Rural 391139 29,1 38,2 59,3 29,6 55,5 23,1 **
Băieţi 387445 25,9 42,9 70 24,8 54,6 18 **
Fete 272990 19 34,8 59,9 20 41,2 12 **
2011 trim. IV) Total 651193 23,1 42,4 57,5 23,2 52,1 15,4 15
Urban 251557 16,9 42,9 60,8 18,2 46,8 3,7 8,2
Rural 399636 30,1 41,1 54,9 33,1 55,4 24,1 18,5
Băieţi 383167 26,6 44,7 56,4 28 58,6 17,4 18,2
Fete 268026 19,4 41 58,5 18,5 42,2 13,4 11
2012 trim. IV) Total 616941 23,1 37,1 73,1 23,5 52,6 16,7 13,6
Urban 227254 16,4 34,3 80,9 17,8 49,1 5,8 6,1
Rural 389687 30,3 47 65,9 33,3 54,6 24,6 17,8
Băieţi 371763 27,3 37,5 77,6 28,9 58,6 19,8 15
Fete 245178 18,8 36,8 70,5 18,5 41,5 13,2 12,1

 

* Exclusiv persoanele din străinătate pentru o perioadă nedeterminată

** Date nedisponibile

Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS (Studiul AMIGO 2004 – trim IV 2011)

 

RATELE DE PROMOVARE

 

Tabelul 5.25
Rata de promovare în învăţământul primar şi gimnazial, 2005 – 2011

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
Total 90,3 92,4 87,8 91,8 89,1 105,7 82,0
Urban 101,0 105,0 100,4 105,6 101,9 119,4 94,7
Rural 79,0 80,1 76,1 79,6 77,9 93,9 71,4
Fete 90,9 93,2 88,7 92,6 89,7 106,6 82,1
Băieţi 89,7 91,6 86,9 91,0 88,6 104,8 81,9

 

Sursa: INS

 

Tabelul 5.26
Numărul de elevi de clasa a 8-a care susţin şi promovează examenul naţional în anul şcolar 2012/2013

 

Susţinerea examenului Promovarea examenului Rata de succes
Total 162.331 123.194 75,9
Fete 82.338 67.381 81,8
Băieţi 79.993 55.813 69,8

 

Sursa: CNEE (Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare)

 

Tabelul 5.27
Rata de promovabilitate la liceu, 2005-2011

 

2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012
Total 52,8 55,3 64,1 79,2 79,9 76,2 79,5
Fete 58,4 60,3 67,7 83,3 82,6 79,6 82,8
Băieţi 47,5 50,5 60,7 75,3 77,4 72,9 76,4

 

Sursa: INS

 

Tabelul 5.28
Rata de promovare a liceului cu promovarea examenului de bacalaureat, 2005-2011

 

2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012
Total 48,8 50,5 56,5 72,8 63,4 42,4 39,2
Femei 55,1 56,3 61,5 78,3 70,3 51,1 48,1
Bărbaţi 42,7 44,9 51,8 67,6 56,8 34,1 30,7

 

Sursa: INS

 

Tabelul 5.29
Rata de succes la bacalaureat din numărul total de elevi care susţin examenul (absolvenţi ai anului curent) 2005-2012

 

2005/
2006
2006/
2007
2007/
2008
2008/
2009
2009/
2010
2010/
2011
2011/
2012
2012/
2013
Total 90,7 93,8 89,9 93,7 76,3 55,6 56,2 64,3
Fete 93,1 95,5 92,2 95,4 82,4 64,2 64,1 70,8
Băieţi 87,7 91,8 87,4 91,9 70,2 46,7 47,4 56,8

 

Sursa: INS şi CNEE pentru 2012/2013

 

RATE DE REPETENŢIE

 

Tabelul 5.30
Ratele de repetenţie în învăţământul primar şi secundar pe zone de reşedinţă şi pe sexe, 2011

 

Primar Gimnazial
Total 2,2 4,1
Urban 1,5 3,3
Rural 2,9 4,9
Fete 1,7 2.8
Băieţi 2.6 5.2

 

Sursa: INS

ANEXA Nr. 6

 

Analiză detaliată a costurilor pentru toate Programele Reprezentative PTŞ

 

Pilon 1: Asigurarea accesului la educaţie şi o educaţie de calitate pentru toţi copiii

Program Reprezentativ 1.1: Creşterea accesului la îngrijire şi educaţie timpurie a copiilor (ÎETC)

 

Obiectivul programului
Furnizarea accesului universal pentru copiii de vârstă preşcolară (3-5 ani) şi extinde accesul la serviciile de îngrijire şi educaţie timpurie pentru copiii sub 3 ani (antepreşcolari)
Ipoteze
2013 Rata Brută de Înscriere (0-2 ani) = 2,7%
2013 Rata Brută de Înscriere (3-5 ani) = 83,8%
286 creşe (260 program de zi, 26 program săptămânal); 42 inspectorate şcolare judeţene (inclusiv Bucureşti), în 2011
Numărul mediu de copii 0-3 ani per educatori puericultori = 7 (pe baza DG 1252/2012 de aprobare a Metodologiei de organizare şi funcţionare a creşelor şi a altor servicii de educaţie timpurie antepreşcolară)
Costul proiectării de programe de formare iniţială pentru educatorii puericultori = 150.000 de euro (valoarea a fost estimată pe baza contractelor de asistenţă tehnică similare implementate în România)
Costul elaborării mecanismelor de sprijin a ÎETC = 250.000 de euro (valoarea a fost estimată pe baza contractelor de asistenţă tehnică similare implementate în România)
Revizuirea Cadrului pentru ÎETC (pentru a include plaja de vârstă 0-3 ani – proiectare, pilotare şi punere în aplicare) prin consultare şi cooperare cu ministerele aflate în legătură cu domeniul (Min. Sănătăţii şi M. Muncii), pentru a-l îmbogăţi = 500.000 de euro (valoarea a fost estimată pe baza contractelor de asistenţă tehnică similare implementate în România)
Tichete de creşă furnizate încă din 2006 (Legea 193/2006) şi alocate angajaţilor din companii private şi publice sau celor care au copiii în grija familiei (valoarea unui tichet/lună = 370 RON 85 de euro)
Costul estimat al educaţiei parentale şi mentoratului pentru grupurile vulnerabile (Pachetul pentru 1 lună – mentorat, materiale de predare/învăţare) = 500 de euro
Costul estimat al sprijinului financiar pentru părinţii cu loc de muncă din grupurile vulnerabile (romi, mediu socioeconomic precar) prin intermediul tichetelor de creşă = 85 de euro
Costul unitate estimat pentru a dezvolta, reabilita şi echipa grădiniţele, pentru a îmbunătăţi serviciile de grădiniţă în zonele dezavantajate pentru a crea un mediu incluziv pentru copiii din medii sociale şi culturale diferite = 32.010 de euro
Costul unitate estimat pentru sprijinirea înfiinţării de noi creşe, pentru un an (salarii, materiale de predare/învăţare) = 4.000 de euro
Costul unitate estimat pentru formarea formatorilor (profesori universitari) = 500 de euro
Costul unitate estimat pentru formarea (continuă) a educatorilor puericultori (inclusiv metode de predare incluzive) = 500 de euro
Furnizarea de formare (500 de euro/unitate) pentruinspectori şcolari
1 -SCENARIUL OPTIMIST 2 -SCENARIUL CEL MAI PROBABIL 3 -SCENARIUL PESIMIST
2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (0-2 ani) = 23,34% 2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (0-2 ani) = 20% 2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (0-2 ani) = 16,66%
• Formarea a 240 de formatori (profesori universitari), a 14.988 de educatori puericultori şi a 60 de inspectori • Formarea a 200 de formatori (profesori universitari), a 12.490 de educatori puericultori şi a 50 de inspectori • Formarea a 160 de formatori (profesori universitari), a 9.992 de educatori puericultori şi a 40 de inspectori
• Educaţie şi mentorat parental pentru 104.914 de părinţi • Educaţie şi mentorat parental pentru 87.428 de părinţi • Educaţie şi mentorat parental pentru 69.942 de părinţi
• Furnizarea sprijinului financiar pentru 67.417 de părinţi cu loc
de muncă din grupurile vulnerabile
• Furnizarea sprijinului financiar pentru 56.181 de părinţi cu loc
de muncă din grupurile vulnerabile
• Furnizarea sprijinului financiar pentru 44.945 de părinţi cu loc
de muncă din grupurile vulnerabile
• Dezvoltarea, reabilitarea şi echiparea a 1.874 de grădiniţe, pentru a sprijini serviciile de creşă • Dezvoltarea, reabilitarea şi echiparea a 1.562 de grădiniţe, pentru a sprijini serviciile de creşă • Dezvoltarea, reabilitarea şi echiparea a 1.250 de grădiniţe, pentru a sprijini serviciile de creşă
• Sprijinirea înfiinţării a 1.874 de creşe noi pentru un an (salarii, materiale de predare/învăţare) • Sprijinirea înfiinţării a 1.562 de creşe noi pentru un an (salarii, materiale de predare/învăţare) • Sprijinirea înfiinţării a 1.250 de creşe noi pentru un an (salarii, materiale de predare/învăţare)
• Sprijinirea a 7.914 de cadre didactice din înv. preşcolar şi de educatori puericultori prin scheme de mobilitate, inclusiv stimulente financiare • Sprijinirea a 6.595 de cadre didactice din înv. preşcolar şi de educatori puericultori prin scheme de mobilitate, inclusiv stimulente financiare • Sprijinirea a 5.276 de cadre didactice din înv. preşcolar şi de educatori puericultori prin scheme de mobilitate, inclusiv stimulente financiare
Cost total pentru 2014 – 2020 = 221.250.061 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 184.783.385 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 148.316.708 de euro

 

Program Reprezentativ 1.2: Asigurarea unui învăţământ primar şi gimnazial de calitate pentru toţi

 

Obiectivul Programului
Învăţământul primar şi secundar inferior trebuie să fie disponibil pentru toţi şi elevii trebuie să primească educaţie de calitate care să le permită să acopere decalajul de performanţă faţă de alte ţări europene şi să achiziţioneze competenţele cheie care le îmbunătăţesc şansele de a accesa piaţa europeană a muncii
Ipoteze
2013 Rata Brută de Înscriere (ciclul primar) = 87,7%
2013 Rata Brută de Înscriere (cicluls ecundar inferior) = 91,2%
Cost unitate estimat pentru proiectarea şi furnizarea de programe de mentorat intercolegial pentru părinţi şi elevi = 1.000 de euro
Furnizarea de sprijin financiar suplimentar (190 de euro) pentru 427.519 de copii supuşi riscului şi familiilor lor prin transfer condiţionat de bani, costuri de transport, rechizite etc.
Cost unitate estimat pentru îmbunătăţirea şi inovarea formării şi instrumentelor pentru cadrele didactice care predau la clase cu copii de vârste diferite şi furnizarea de sprijin intercolegial în zonele rurale îndepărtate şi în comunităţile mici cu populaţii minoritare = 500 de euro
Cost unitate estimat pentru elaborarea şi furnizarea programului special de formare profesională continuă (o zi pe lună) pentru toate cadrele didactice în general şi în special pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile = 250 de euro
Cost unitate estimat pentru proiectarea şi furnizarea de stagii de practică în comunităţile îndepărtate = 6.750 de euro
Cost unitate estimat pentru sprijinirea mediatorilor şia directorilor de şcoală în crearea unui echilibru la clasă (cadru de reglementare, muncă de echipă) şi oferirea unui mediu de dialog cu părinţii = 5.000 de euro
1 -SCENARIUL OPTIMIST 2 -SCENARIUL CEL MAI PROBABIL 3 -SCENARIUL PESIMIST
2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (primar) = 98% 2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (primar) = 97% 2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (primar) = 96%
2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (secundar inferior) = 96% 2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (secundar inferior) = 95% 2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (secundar inferior) = 94%
• Furnizarea de sprijin financiar suplimentar pentru 111.299 de copii supuşi riscului şi familiilor lor prin intermediul transferului condiţionat de bani, al costurilor de transport, rechizitelor etc. pentru a îndepărta obstacolele din calea unei rate mai mari de înscrieri • Furnizarea de sprijin financiar suplimentar pentru 92.749 de copii supuşi riscului şi familiilor lor prin intermediul transferului condiţionat de bani, al costurilor de transport, rechizitelor etc. pentru a îndepărta obstacolele din calea unei rate mai mari de înscrieri • Furnizarea de sprijin financiar suplimentar pentru 74.199 de copii supuşi riscului şi familiilor lor prin intermediul transferului condiţionat de bani, al costurilor de transport, rechizitelor etc. pentru a îndepărta obstacolele din calea unei rate mai mari de înscrieri
• Elaborarea şi furnizarea de programe de mentorat intercolegial pentru 72.381 de părinţi şi elevi • Elaborarea şi furnizarea de programe de mentorat intercolegial pentru 60.316 de părinţi şi elevi • Elaborarea şi furnizarea de programe de mentorat intercolegial pentru 48.254 de părinţi şi elevi
• Îmbunătăţirea şi inovarea formării şi instrumentelor pentru 7.418 cadre didactice care predau la clase cu copii de vârste diferite şi furnizarea de sprijin intercolegial în zonele rurale îndepărtate şi în comunităţile mici cu populaţii minoritare • Îmbunătăţirea şi inovarea formării şi instrumentelor pentru 6.182 cadre didactice care predau la clase cu copii de vârste diferite şi furnizarea de sprijin intercolegial în zonele rurale îndepărtate şi în comunităţile mici cu populaţii minoritare • Îmbunătăţirea şi inovarea formării şi instrumentelor pentru 4.946 cadre didactice care predau la clase cu copii de vârste diferite şi furnizarea de sprijin intercolegial în zonele rurale îndepărtate şi în comunităţile mici cu populaţii minoritare
• Elaborarea şi furnizarea programului special de formare profesională continuă (o zi pe lună) pentru 148.368 de cadre didactice în general şi în special pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile • Elaborarea şi furnizarea programului special de formare profesională continuă (o zi pe lună) pentru 123.640 de cadre didactice în general şi în special pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile • Elaborarea şi furnizarea programului special de formare profesională continuă (o zi pe lună) pentru 98. de cadre didactice în general şi în special pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile
• Proiectarea şi livrarea unui program special de dezvoltare profesională continuă care include 2.226 de stagii de practică în comunităţi îndepărtate • Proiectarea şi livrarea unui program special de dezvoltare profesională continuă care include 1.1855 de stagii de practică în comunităţi îndepărtate • Proiectarea şi livrarea unui program special de dezvoltare profesională continuă care include 1.484 de stagii de practică în comunităţi îndepărtate
Cost total pentru 2014 – 2020 = 179.080.836 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 153.171.280 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 149.385.224 de euro

 

Pilon 2: Asigurarea finalizării învăţământului obligatoriu de către toţi copiii

Program Reprezentativ 2.1: Dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie şi consolidarea programelor remediale şi de sprijin pentru elevii aflaţi în situaţie de risc în învăţământul obligatoriu

 

Obiectivul Programului
Dezvoltarea de sisteme de detectare timpurie şi de intervenţie timpurie şi extinderea programelor educaţionale remediale Şcoală-după-Şcoală din cadrul şcolilor
Ipoteze
Nou înscrisi = 70% rural şi 30% urban
Costuri/elev/an pentru programul scoală-după-scoală în zona urbană = 483 de euro (DG 72/2013)
Costuri/elev/an pentru programul scoală-după-scoală în zonarurală = 551 de euro (DG 72/2013)
Cost al mentoratului/an (45 depărinţi) = 1.000 de eruo
Rata cresterii costului (rata inflaţiei) = 2,8% pentru 2015, 2,5% pentru 2016 şi 2,3% pentru 2017 – 2020
Cost unitate estimat pentru livrarea de mici proiecte inovatoare ŞDŞ, cu implicarea comunităţii, ONG-urilor locale şi a asociaţiilor părinţi/cadre didactice. Aceste granturi mici ar trebui să favorizeze romii, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate = 75 de euro/lună
Cost unitate estimat pentru sprijin de consiliere din partea specialiştilor care vor ajuta la elaborarea, printre altele, a unor planuri educaţionale de dezvoltare personalizate pentru copiii supusi riscului de PTŞ – va include lucruri precum orientare, integrare în mediul scolar, filiere ÎPTI = 50 de euro
Cost unitate estimat pentru programul de formare şi dezvoltarea carierei consilierilor profesionisti = 500 de euro
1 -SCENARIUL OPTIMIST 2 -SCENARIUL CEL MAI PROBABIL 3 -SCENARIUL PESIMIST
• 111.299 beneficiari mici fonduri nerambursabile ŞDŞ pentru romi, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate • 92.749 mici fonduri nerambursabile ŞDŞ pentru romi, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate • 74.199 mici fonduri nerambursabile ŞDŞ pentru romi, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate
• 300.615 beneficiari sprijin de consiliere din partea specialiştilor care include măsuri precum orientarea, integrarea în mediul scolar, inclusiv în ÎPTI • 250.512 sprijin de consiliere din partea specialiştilor care include măsuri precum orientarea, integrarea în mediul scolar, inclusiv în ÎPTI • 200.410 sprijin de consiliere din partea specialiştilor care include măsuri precum orientarea, integrarea în mediul şcolar, inclusiv în ÎPTI
• 1.200 beneficiari program eficient de formare şi dezvoltare profesională pentru consilierii profesionisti • 1.000 program eficient de formare şi dezvoltare profesională pentru consilierii profesionişti • 800 program eficient de formare şi dezvoltare profesională pentru consilierii profesionişti
Cost total pentru 2014 – 2020 = 92.094.675 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 76.968.436 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 61.842.197 de euro

 

Program Reprezentativ 2.2: Îmbunătăţirea atractivităţii, incluziunii, calităţii şi a relevanţei învăţământului profesional şi tehnic (ÎPT)

 

Obiectivul Programului
Îmbunătăţirea calităţii şi relevanţei ÎPTI pentru a extinde oportunităţile de angajare, oferi punţi şi filiere către şi dinspre învăţământul şi formarea de masă
Ipoteze
2013 Rata Brută de Înscriere previzionată (ÎPTI) = 51,6%
Costuri/elev/an pentru programul ÎPTI în zona urbană = 653 de euro (DG 72/2013)
Costuri/elev/an pentru programul ÎPTI în zona rurală = 707 de euro (GD 72/2013)
Rata creşterii costurilor (rata inflaţiei) = 2,8% pentru 2015, 2,5% pentru 2016 şi 2,3% pentru 2017 – 2020
Costul per unitate estimat pentru furnizarea serviciilor de consiliere în educaţie şi o mai bună promovare a filierelor ÎPTI în interiorul şi în afara şcolii, cu focalizare pe oportunităţile de carieră = 50 de euro
Cost per unitate estimat pentru furnizarea de formări pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructorii şi tutorii din companii pentru a răspunde mai bine nevoilor pieţei muncii = €500
Cost per unitate estimat pentru crearea unui mecanism de oferire de stimulente pentru oferirea de locuri de muncă practice în companii elevilor (inclusiv stagii de practică pe vară)/ luni = €250
Cost per unitate estimat pentru furnizarea sprijinului în vederea creării facilităţilor de ateliere de lucru la şcoală pentru învăţământ şi formarea practică = 75.000 de euro
1 -SCENARIUL OPTIMIST 2 -SCENARIUL CEL MAI PROBABIL 3 -SCENARIUL PESIMIST
• 185.695 beneficiari servicii de consliere în educaţie

• 12.842 beneficiari formări pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructori şi tutori din companii

• 185.695 beneficiari stagii de practică

• 800 facilităţi de ateliere de lucru în şcoală pentru învăţare şi formare practică

• 154.746 servicii de consliere în educaţie

• 10.702 formări pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructori şi tutori din companii

• 154.746 stagii de practică

• 667 facilităţi de ateliere de lucru în şcoală pentru învăţare şi formare practică6

• 123.797 servicii de consliere în educaţie

• 8.562 formări pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructori şi tutori din companii

• 123.797 stagii de practică

• 534 facilităţi de ateliere de lucru în şcoală pentru învăţare şi formare practică

2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (ÎPTI) = 61,6% 2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (ÎPTI) = 58,6% 2020 Rata Brută de Înscriere previzionată (ÎPTI) = 55,6%
Cost total pentru 2014 – 2020 = 355.028.760 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 295.982.300 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 236.935.840 de euro

 

Pilon 3: Reintegrarea în sistemul educaţional a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala

Program Reprezentativ 3.1: Asigurarea unei oferte adecvate de programe educaţionale de tipul A Doua Şansă (ADŞ)

 

Obiectivul Programului
Dezvoltarea oportunităţilor adecvate de reintegrare în sistemul educaţional (de exemplu, A Doua Şansă) pentru cei care au părăsit prematur şcoala, prin extinderea programelor
Ipoteze
Cost unitate pentru sprijinirea programului A Doua Şansă = 513 de euro
Cost unitate pentru dezvoltarea mecanismelor de sprijin pentru a încuraja cursanţii adulţi să participe la programele A Doua Şansă (vouchere, îngrijire copii, program flexibil etc.) = 500 de euro
Costuri/cursant/an pentru programul A Doua Şansă în zona urbană = 431 de euro (DG 72/2013)
Costuri/cursant/an pentru programul A Doua Şansă în zona rurală = 492 de euro (DG 72/2013)
Cost mentorat/an (45 de părinţi) = 1.000 de euro
Rata creşterii costurilor (rata inflaţiei) = 2,8% pentru 2015, 2,5% pentru 2016 şi 2,3% pentru 2017 – 2020
1 -SCENARIUL OPTIMIST 2 -SCENARIUL CEL MAI PROBABIL 3 -SCENARIUL PESIMIST
Număr de beneficiari = 78,590 Număr de beneficiari = 65,492 Număr de beneficiari = 52,394
Cost total pentru 2014 – 2020 = 80.112.075 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 66.843.396 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 53.574.717 de euro

 

Pilon 4: Dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat

Program Reprezentativ 4.1: Consolidarea capacităţii guvernului de a implementa, monitoriza şi evalua strategia de reducere a PTŞ

 

Obiectivul Programului
Întărirea capacităţii guvernului de a implementa şi monitoriza şi evalua strategia de reducere a PTŞ
Ipoteze
Costul furnizării formării personalului de la MECŞ şi a factorilor săi interesaţi pentru a planifica, implementa şi monitoriza strategii, proiecte şi programe în sprijinul PTŞ = 500 de euro
Costul dezvoltării de mecanisme financiare geografice echitabile pentru a garanta că toate regiunile primesc finanţare adecvate corespunzătoare nevoilor lor specifice = 250.000 de euro (valoarea a fost estimată pe baza constractelor similare de asistenţă tehnică implementate în România)
Costul reducerii impredictibilităţii finanţării proiectelor pe termen scurt pentru a creşte stabilitatea şi a evita întreruperea proiectelor şi iniţiativelor pe termen scurt de succes = 250.000 de euro (valoarea a fost estimată pe baza constractelor similare de asistenţă tehnică implementate în România)
1 -SCENARIUL OPTIMIST 2 -SCENARIUL CEL MAI PROBABIL 3 -SCENARIUL PESIMIST
Număr de beneficiari = 1,200 Număr de beneficiari = 1,000 Număr de beneficiari = 800
Cost total pentru 2014 – 2020 = 1.100.000 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 1.000.000 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 900.000 de euro
Costul analizei pentru toate Programele Emblematice PTŞ
1 -SCENARIUL OPTIMIST 2 -SCENARIUL CEL MAI PROBABIL 3 -SCENARIUL PESIMIST
Cost total pentru 2014 – 2020 = 928.666.408 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 778.748.796 de euro Cost total pentru 2014 – 2020 = 650.954.685 de euro

 

120% Scenariul optimist
Pilon Program
reprezentativ
Nr. Măsuri propuse în strategie Cod Număr Cost unitar (EUR) Total, dintre care: FSE
85%
Buget
naţional
15%
Altele
FSE/alţi
donatori
Pilon 1: Asigurarea accesului la educaţie şi o educaţie de calitate pentru toţi copiii Program Reprezentativ 1.1: Creşterea accesului la îngrijire şi educaţie timpurie a copiilor 1 Întărirea şi consolidarea ÎETC pentru a creşte eficienţa 8.294.000 7.049.900 1.244.100
Revizuirea Cadrului pentru ÎETC (pentru a include plaja de vârstă 0-3 ani – proiectare, pilotare şi
1.1 punere în aplicare) prin consultare şi cooperare cu ministerele aflate În legătură cu domeniul (Min. Sănătăţii şi M. Muncii), pentru a-l Îmbogăţi TA 1 500.000 500.000 425.000 75.000
1.2 Proiectarea de programe de formare iniţială pentru educatorii puericultori TA 1 150.000 150.000 127.500 22.500
1.3 Formarea formatorilor (profesori universitari) TR 240 500 120.000 102.000 18.000
1.4 Proiectarea de programe de formare iniţială pentru educatorii puericultori TR 14.988 500 7.494.000 6.369.900 1.124.100
1.5 Furnizarea de formare pentru inspectorii şcolari TR 60 500 30.000 25.500 4.500
2 Recunoaşterea rolurilor importante ale familiilor (copiii 0-3 ani) prin implicarea directă a acestora în programe de educaţie pentru părinţi şi de conştientizare şi furnizarea de stimulente financiare pentru a le sprijini 59.737.262 50.776.673 8.960.589
2.1 Elaborarea de scheme de sprijin pentru părinţii din grupurile vulnerabile sau comunităţile dezavantajate TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
2.2 Implementarea campaniilor de conştientizare M&E&A 2.600.000 1 1.300.000 1.105.000 195.000
2.3 Furnizarea de educaţie parentală şi mentorat pentru grupurile vulnerabile (Pachetul pentru 1 lună – mentorat, materiale de predare/învăţare) C 104.914 500 52.456.800 44.588.280 7.868,520
2.4 Furnizarea de sprijin financiar pentru părinţii cu loc de muncă din grupurile vulnerabile (romi, mediu socio-economic precar – din 307.000 familii beneficiare ale venitului minim garantat, 51.957 sunt familii cu copii de 0-2 ani) prin intermediul tichetelor de creşă. Din numărul total de copii de 3.554.907, există 650.176 cu vârste între 0-2 ani (18,3%) FI 67.417 85 5.730.462 4.870.893 859.569
3 Implicarea autorităţilor, comunităţilor, părinţilor şi altor factori interesaţi de la nivel local pentru a asigura sprijinul adecvat necesar înscrierii şi retenţiei 67.747.599 6.585.460 1.162.140 59.999.999
3.1 Elaborarea unui mecanism pentru a sprijini ÎETC prin intermediul parteneriatelor locale între autorităţi, comunitate, părinţi şi ONG-uri. Acest mecanism trebuie să fie o condiţie de implicare în înfiinţarea de creşe TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
3.2 Dezvoltarea, reabilitarea şi echiparea grădiniţelor, pentru a îmbunătăţi serviciile educaţionale în zonele dezavantajate pentru a crea un mediu incluziv pentru copiii din medii sociale şi culturale diferite INFR 1.874 32.010 59.999.999 59.999.999
3.3 Sprijinirea înfiinţării de noi creşe vreme de un an (salarii, materiale de predare/învăţare) OP 1.874 4.000 7.497.600 6.372.960 1.124.640
4 Elaborarea de noi abordări pentru a asigura un număr suficient de cadre didactice calificate (educatori puericultori) în toate zonele geografice, mai ales în zonele rurale/dezavantajate (inclusiv stimulente financiare, scheme de mobilitate) 85.471.200 72.650.520 12.820.680
4.1 Introducerea schemelor de mobilitate, inclusiv a stimulentelor financiare, pentru cadrele didactice din înv. preşcolar şi educatorii puericultori din zonele rurale/dezavantajate FI 7.914 10.800 85.471.200 72.650.520 12.820.680
4.2 Furnizarea de formare specializată pentru cadrele didactice din înv. preşcolar şi educatorii puericultori pe nevoile specifice ale copiilor sub 6 ani (în special pentru cadrele didactice şi educatorii care lucrează cu romi sau alte grupuri dezavantajate) – vezi Măsura 1 TR 0
Program Reprezentativ 1.2: Asigurarea unui învăţământ primar şi gimnazial de calitate pentru toţi 5 Elaborarea şi implementarea planurilor de asigurare a accesului adecvat la educaţie de calitate, în special pentru copiii din grupurile aflate în situaţie de risc 103.339.836 60.876.726 10.742.952 31.720.158
5.1 Asigurarea sprijinului financiar suplimentar pentru copiii aflaţi în situaţie de risc şi familiile lor, prin intermediul transferului condiţionat de bani, al costurilor de transport, rechizite etc., pentru a îndepărata obstacolele în calea unei rate mai mari de înscriere FI 111.299 570 63.440.316 26.962.134 4.758.024 31.720.158
5.2 Proiectarea şi furnizarea de programe de mentorat pentru părinţi şi elevi FI 72.381 500 36.190.320 30.761.772 5.428.548
5.3 îmbunătăţirea şi inovarea formării şi instrumentelor pentru cadrele didactice care predau la clase cu copii de vârste diferite şi furnizarea de sprijin intercolegial în zonele rurale îndepărtate şi în comunităţile mici cu populaţii minoritare FI 7.418 500 3.709.200 3.152.820 556.380
6 înfiinţarea unui grup de cercetare în cadrul MECŞ pentru a studia reformele educaţionale (inclusiv tehnologice) şi provocările specifice României 1.500.000 1.275.000 225.000 0
6.1 Studiu pentru revizuirea curriculei naţionale care să fie oferită în formă digitală şi centrate pe TIC şi revizuirea curriculei naţionale în conformitate cu rezultatele studiului care să asigure concordanţa cu programul de formare de dinainte şi de după încadrare TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
6.2 Cercetare intensivă a metodelor şi instrumentelor de îmbunătăţire a performanţei elevilor la testele naţionale şi internaţionale şi integrarea inovării rezultate în predare şi evaluare prin simulare la clasă, formare suplimentară şi înfiinţarea unei bănci de teste TA 4 250.000 1.000.000 850.000 150.000
6.3 Asigurarea faptului că programele, curricula,manualele, tehnologiile şi tehnicile educaţionale sunt elaborate în conformitate cu toate tipurile şi gradele de dizabilităţi şi/sau nevoi speciale TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
7 Înfiinţarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice, prin MECŞ 52.117.500 44.299.875 7.817.625 0
7.1 Elaborarea şi implementarea programului special de formare profesională continuă (o zi pe lună) pentru toate cadrele didactice în general şi în special pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile TR 148.368 250 37.092.000 31.528.200 5.563.800
7.2 Proiectarea şi furnizarea unui program special de dezvoltare profesională continuă ce include stagii de practică în comunităţile izolate. TR 2.226 6.750 15.025.500 12.771.675 2.253.825
8 Sprijinirea comunităţilor şi şcolilor în realizarea unui echilibru al populaţiei reprezentative în clase 22.123.500 18.804.975 3.318.525 0
8.1 Asigurarea finanţării pentru evenimente care să expună familiile, comunităţile şi şcolile la cultura, istoria şi tradiţia romilor şi ale altor minorităţi (campanii media, festivaluri locale la şcoală, proiecte la clasă, activităţi extracurriculare) M&E&A 2.011 500 1.005.500 854.675 150.825
8.2 Asigurarea finanţării pentru evenimente special ţintite ce au în vedere valori ale incluziunii sociale, cum ar fi: depăşirea prejudecăţilor, disiparea mitologiei etnice etc. M&E&A 2.011 500 1.005.500 854.675 150.825
8.3 Sprijinirea mediatorilor şia directorilor de şcoală în crearea unui echilibru la clasă (cadru de reglementare, muncă de echipă) şi oferirea unui mediu de dialog cu părinţii FI 4.022 5.000 20.110.000 17.093.500 3.016.500
8.4 Dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional, prin introducerea în noile programe şcolare a elementelor de diversitate (istorică, etnică, culturală, lingvistică, de gen, fizică, religioasă etc.) TA 1 2.500 2.500 2.125 375
Pilon 2: Asigurarea finalizării învăţământului obligatoriu de către toţi copiii Program Reprezentativ 2.1: Dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie şi consolidarea programelor remediale şi de sprijin pentru elevii aflaţi în situaţie de risc în învăţământul obligatoriu 9 îmbunătăţirea condiţiilor şi a calităţii programelor ŞDŞ oferite pentru elevii din grupurile aflate în risc prin elaborarea şi stabilirea unor standarde de calitate pentru programele remediale (autorizarea abordărilor inovatoare) 75.376.690 64.070.187 11.306.504 0
9.1 Proiectarea unei de scheme de grant şcoală-comunitate pentru activităţile remediale şi extracurriculare, inclusiv aplicaţia, managementul grantului şi liniile directoare de M&E, dar şi un manual al utilizatorului pentru a facilita execuţia imediată (descrierea calităţii) TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
9.2 Livrarea de mici proiecte inovatoare ŞDŞ, cu implicarea comunităţii, ONG-urilor locale şi a asociaţiilor părinţi/cadre didactice. Aceste granturi mici ar trebui să favorizeze romii, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate FI 111.299 675 75.126.690 63.857.687 11.269.004 0
10 Elaborarea unor sisteme de detectare şi intervenţie timpurii pentru a- identifica copiii aflaţi în risc de repetenţie sau abandon şcolar 25.000 21.250 3.750 0
10.1 Experţii elaborează o listă iniţială de verificare la clasă pentru a fi folosită de cadrele didactice şi programele ŞDŞ, în vederea orientării copiilor în risc de repetenţie sau abandon şcolar spre serviciile de consiliere proiectate la măsura 11 TA 1 25.000 25.000 21.250 3.750
11 Finalizarea şi sprijinirea iniţiativelor existente, dar fragmentate, de consiliere pentru elevii din interiorul şi din afara sistemului de educaţie (elevi care au părăsit sistemul) 16.692.985 14.189.037 2.503.948 0
11.1 Sprijinirea prin consiliere de către specialiştii care vor ajuta la elaborarea, printre altele, a unor planuri educaţionale de dezvoltare personalizate pentru copiii supuşi riscului de PTŞ – va include măsuri precum orientare, integrare în mediul şcolar, inclusiv în ÎPTI etc. C 300.615 50 15.030.744 12.776.132 2.254.612
11.2 Elaborarea unui program eficient de formare şi dezvoltare a carierei pentru consilierii şcolari (profesionalizarea rolului consilierului şi dezvoltarea capacităţilor sale pentru, spre exemplu, a evalua şi soluţiona nevoile indviduale ale elevilor) TR 1.200 500 600.000 510.000 90.000
11.3 Mecanismele (inclusiv social media, vizite directe şi alte mijloace) care le permit consilierului/mediatorilor/asistenţilor sociali să intre în contact cu familiile, comunităţile şi cercurile sociale, în vederea conectării cu elevii din afara sistemului şi aducerii lor înapoi la şcoală TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
11.4 Elaborarea şi implementarea unei strategii şi a unei campanii de relaţii publice şi media pentru a promova participarea echitabilă şi deplină în învăţământul obligatoriu, reîntoarcerea la şcoală şi importanţa sau reducerea PTŞ, ca strategie naţională, cu implicaţii economice şi sociale importante M&E&A 1.624.482 1 812.241 690.405 121.836
Program Reprezentativ 2.2: Îmbunătăţirea atractivităţii, incluziunii, calităţii şi a relevanţei ÎPT 12 Creşterea atractivităţii şi relevanţei ÎPT prin reproiectarea traseelorÎPT pentru a creşte flexibilitatea şi permeabilitatea şi extinde cantitatea şi calitatea oportunităţilor de învăţare la locul de muncă, cu focalizare specială pe reintegrarea celor care au părăsit timpuriu şcoala 9.534.760 8.104.546 1.430.214 0
12.1 Furnizarea de servicii de consiliere în educaţie şi o mai bună promovare a traseelor ÎPTI din interiorul şi din afara şcolii, cu accent pe oportunităţile de carieră şi flexibilitatea orizontală şi verticală a filierelor ÎPTI (Parţial bugetatăîn măsura 11) C 185.695 50 9.284.760 7.892.046 1.392.714
12.2 Elaborarea şi implementarea măsurilor de sprijin personalizate pentru elevii ÎPT ce riscă să abandoneze sistemul, în special elevii din familii sărace, romi sau cu dizabilităţi; TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
13 Reforma şi îmbunătăţi sistemul ÎPT prin reformă curriculară, formarea personalului didactic şi consolidarea managementului prin legături mai solide şi mai creative cu sectorul de ocupare a forţei de muncă 345.494.000 242.644.400 42.819.600 60.030.000
13.1 Curriculum şi calificări revizuite şi modernizate cu participarea sectorului de ocupare a forţei de muncă TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
13.2 Asigurarea formării profesionale pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructorii şi tutorii din companii pentru a răspunde mai bine nevoilor pieţei muncii TR 12.842 500 6.421.200 5.458.020 963.180
13.3 Crearea unui mecanism de stimulente pentru oferirea de locuri de practică în companii elevilor (inclusiv stagii de practică pe vară) FI 185.695 1.500 278.542.800 236.761.380 41.781.420
13.4 Elaborarea unui sistem de formare a cadrelor didactice pentru predarea în atelierele de lucru TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
13.5 Furnizarea de sprijin pentru stagii de practică şi crearea facilităţilor de ateliere de lucru şcolare pentru educaţia şi formarea practică INFR 800 75.000 60.030.000 60.030.000
Pilon 3: Reintegrarea în sistemul educaţional a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala Program Reprezentativ 3.1: Asigurarea unei oferte adecvate de programe educaţionale de tipul A Doua Şansă (ADŞ) 14 Implementarea unui mecanism pentru acoperirea unei arii mai mari de aplicare a programelor ADŞ la nivelul fiecărui inspectorat şcolar şi al municipiului Bucureşti şi de îmbunătăţire a calităţii sale prin intermediul unei mai bune programări, al unor materiale superioare calitativ şi al unei formări a cadrelor didactice îmbunătăţite (inclusiv pentru componenta ÎPT din cadrul programelor A Doua Şansă) 80.112.075 68.095.264 12.016.811 0
14.1 Sprijinirea furnizării de programe A Doua Şansă (la ambele niveluri) disponibile în toată ţara, în special pentru grupurile supuse riscului FI 78.590 513 40.316.875 34.269.344 6.047.531
14.2 Sprijinirea absolvenţilor progarmului A Doua Şansă pentru integrarea pe piaţa muncii sau continuarea educaţiei TA 250.000 250.000 212.500 37.500
14.3 Dezvoltarea unor materiale de predare/învăţare relevante şi alternative (inclusiv pentru componenta ÎPT din cadrul programului), adaptate la profilul elevilor ADŞ TA 250.000 250.000 212.500 37.500
14.4 Dezvoltarea mecanismelor de sprijin pentru a încuraja cursanţii adulţi să participe la programele A Doua Şansă (vouchere, îngrijire copii, program flexibil etc.) FI 78.590 500 39.295.200 33.400.920 5.894.280
Pilon 4: Dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat Program Reprezentativ 4.1: Consolidarea capacităţii guvernului de a implementa, monitoriza şi evalua strategia de reducere a PTŞ 15 Dezvoltarea capacităţii de analizare a datelor existente şi de a monitoriza îndeaproape evoluţia PTŞ la nivel naţional, regional şi local, creând fundamentul pentru politici targetate şi eficiente pe bază de dovezi 600.000 510.000 90.000 0
15.1 Grupul de Cercetare al MECŞ (menţionat la Măsura 6) instituit pentru a măsura performanţa implementării strategiei PTŞ şi documentarea planificării şi luării deciziilor la nivel guvernamental privind PTŞ 0 0 0
15.2 Asigurarea formării personalului de la MECŞ şi a factorilor săi interesaţi pentru a planifica, implementa şi monitoriza strategii, proiecte şi programe în sprijinul PTŞ TR 1.200 500 600.000 510.000 90.000
16 Stabilirea unei continuităţi financiare mai bune în implementarea strategiei pentru eliminarea asimetriilor financiare şi a schimbărilor abrupte 500.000 425.000 75.000 0
16.1 Dezvoltarea de mecanisme financiare geografice echitabile prin care toate regiunile să le fie acordată finanţare adecvată şi corespunzătoare nevoilor lor specifice TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
16.2 Reducerea impredictibilităţii finanţării proiectelor pe termen scurt pentru a creşte stabilitatea şi pentru a evita întreruperea proiectelor şi iniţiativelor pe termen scurt de succes TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
Categorii Cod Nr. de beneficiari Finanţare
totală
Fondul Social European Bugetul
Naţional
Altele
FSE/alţi
donatori
Instrumente financiare FI 534.737 647.933.063 523.780.969 92.431.936 31.720.158
Consiliere C 591.224 76.772.304 65.256.458 11.515.846 0
Infrastructură INFR 120.029.999 0 0 120.029.999
Cost operaţional OP 7.497.600 6.372.960 1.124.640 0
Media, evenimente şi campanii de publicitate M&E&A 4.123.241 3.504.755 618.486 0
Mecanisme şi elaborare de formare TR 181.124 67.382.700 57.275.295 10.107.405 0
Asistenţă tehnică TA 4.927.500 4.188.375 739.125 0
TOTAL 1.307.085 928.666.408 660.378.813 116.537.438 151.750.157

 

Scenariul cel mai probabil
Pilon Program
reprezentativ
Nr. Măsuri propuse în strategie Cod Număr Cost
unitar
(EUR)
Total, dintre care: FSE
85%
Buget
naţional
15%
Altele FSE/alţi donatori
Pilon 1: Asigurarea accesului la educaţie şi o educaţie de calitate pentru toţi copiii Program Reprezentativ 1.1: Creşterea accesului la îngrijire şi educaţie timpurie a copiilor 1 Întărirea şi consolidarea EÎT pentru a creşte eficienţa 7.020.000 5.967.000 1.053.000
1.1 Revizuirea Cadrului pentru ÎETC (pentru a include plaja de vârstă 0-3 ani – proiectare, pilotare şi punere în aplicare) prin consultare şi cooperare cu ministerele aflate în legătură cu domeniul (Min. Sănătăţii şi M. Muncii), pentru a-l îmbogăţi TA 1 500.000 500.000 425.000 75.000
1.2 Proiectarea de programe de formare iniţială pentru educatorii puericultori TA 1 150.000 150.000 127.500 22.500
1.3 Formarea formatorilor (profesori universitari) TR 200 500 100.000 85.000 15.000
1.4 Proiectarea de programe de formare iniţială pentru educatorii puericultori TR 12.490 500 6.245.000 5.308.250 936.750
1.5 Furnizarea de formare pentru inspectorii şcolari TR 50 500 25.000 21.250 3.750
2 Recunoaşterea rolurilor importante ale familiilor (copiii 0-3 ani) prin implicarea directă a acestora în programe de educaţie pentru părinţi şi de conştientizare şi furnizarea de stimulente financiare pentru a le sprijini 50.039.385 42.533.477 7.505.908
2.1 Elaborarea de scheme de sprijin pentru părinţii din grupurile vulnerabile sau comunităţile dezavantajate TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
2.2 Implementarea campaniilor de conştientizare M&E&A 2.600.000 1 1.300.000 1.105.000 195.000
2.3 Furnizarea de educaţie parentală şi mentorat pentru grupurile vulnerabile (Pachetul pentru 1 lună -mentorat, materiale de predare/învăţare) C 87.428 500 43.714.000 37.156.900 6.557.100
2.4 Furnizarea de sprijin financiar pentru părinţii cu loc de muncă din grupurile vulnerabile (romi, mediu socioeconomic precar – din 307.000 familii beneficiare ale venitului minim garantat, 51.957 sunt familii cu copii de 0-2 ani) prin intermediul tichetelor de creşă. Din numărul total de copii de 3.554.907, există 650.176 cu vârste între 0-2 ani (18,3%) FI 56.181 85 4.775.385 4.059.077 716.308
3 Implicarea autorităţilor administraţiei publşice locale, a comunităţilor, părinţilor şi altor factori interesaţi de la nivel local pentru a asigura sprijinul adecvat necesar înscrierii şi retenţiei 56.498.000 5.523.300 974.700 50.000.000
3.1 Elaborarea unui mecanism pentru a sprijini ÎETC prin intermediul parteneriatelor locale între autorităţi, comunitate, părinţi şi ONG-uri. Acest mecanism trebuie să fie o condiţie de implicare în înfiinţarea de creşe TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
3.2 Dezvoltarea, reabilitarea şi echiparea grădiniţelor, pentru a îmbunătăţi serviciile de grădiniţă în zonele dezavantajate pentru a crea un mediu incluziv pentru copiii din medii sociale şi culturale diferite INFR 1.562 32.010 50.000.000 50.000.000
3.3 Sprijinirea înfiinţării de noi creşe, pentru de un an (salarii, materiale de predare/învăţare) OP 1.562 4.000 6.248.000 5.310.800 937.200
4 Elaborarea de noi abordări pentru a asigura un număr suficient de cadre didactice calificate (educatori puericultori) în toate zonele geografice, mai ales în zonele rurale/dezavantajate (inclusiv stimulente financiare, scheme de mobilitate) 71.226.000 60.542.100 10.683.900
4.1 Introducerea schemelor de mobilitate, inclusiv a stimulentelor financiare, pentru cadrele didactice din înv. preşcolar şi educatorii puericultori din zonele rurale/dezavantajate FI 6.595 10.800 71.226.000 60.542.100 10.683.900
4.2 Furnizarea de formare specializată pentru cadrele didactice din înv. preşcolar şi puericultori pe nevoile specifice ale copiilor sub 6 ani (în special pentru cadrele didactice şi educatorii care lucrează cu romi sau alte grupuri dezavantajate) – vezi Măsura 1 TR 0
Program Reprezentativ 1.2: Asigurarea unui învăţământ primar şi gimnazial de calitate pentru toţi 5 Elaborarea şi implementarea planurilor de asigurare a accesului adecvat la educaţie de calitate, în special pentru copiii din grupurile aflate în situaţie de risc 86.116.530 50.730.605 8.952.460 26.433.465
5.1 Furnizarea de sprijin financiar suplimentar pentru copiii aflaţi în situaţie de risc şi familiile lor, prin intermediul transferului condiţionat de bani, al costurilor de transport, rechizite etc., pentru a îndepărata obstacolele în calea unei rate mai mari de înscriere FI 92.749 570 52.866.930 22.468.445 3.965.020 26.433.465
5.2 Proiectarea şi furnizarea de programe de mentorat intercolegial pentru părinţi şi elevi FI 60.317 500 30.158.600 25.634.810 4.523.790
5.3 Îmbunătăţirea şi inovarea formării şi instrumentelor pentru cadrele didactice care predau la clase cu copii de vârste diferite şi furnizarea de sprijin intercolegial în zonele rurale îndepărtate şi în comunităţile mici cu populaţii minoritare FI 6.182 500 3.091.000 2.627.350 463.650
6 Înfiinţarea unui grup de cercetare în cadrul MECŞ pentru a studia reformele educaţionale (inclusiv tehnologice) şi provocările specifice României 1.500.000 1.275.000 225.000 0
6.1 Studiu pentru identificarea revizuirii curricula naţionale de furnizat în formă digitală şi abordări centrate pe TIC şi revizuirea curricula naţionale în conformitate cu rezultatele studiului pentru a asigura concordanţa cu programul de formare de dinainte şi de după încadrare TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
6.2 Cercetare intensivă a metodelor şi instrumentelor de îmbunătăţire a performanţei elevilor la examinările naţionale şi internaţionale şi integrarea inovării rezultate în predare şi evaluare prin simulare la clasă, formare suplimentară şi înfiinţarea unei bănci de teste TA 4 250.000 1.000.000 850.000 150.000
6.3 Asigurareafaptului că sunt elaborate curricula, programe, manuale, tehnologii şi tehnici educaţionale adecvate în conformitate cu toate tipurile şi gradele de dizabilităţi şi/sau nevoi speciale TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
7 înfiinţarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice, prin MECŞ 43.431.250 36.916.563 6.514.688 0
7.1 Elaborarea şi furnizarea programului special de formare profesională continuă (o zi pe lună) pentru toate cadrele didactice în general şi în special pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile TR 123.640 250 30.910.000 26.273.500 4.636.500
7.2 Proiectarea şi furnizarea unui program special de dezvoltare profesională continuă ce include stagiile de practică în comunităţile izolate. TR 1.855 6.750 12.521.250 10.643.063 1.878.188
8 Sprijinirea comunităţilor şi şcolilor să realizeze un echilibru al populaţiei reprezentative în clase 22.123.500 18.804.975 3.318.525 0
8.1 Asigurarea finanţării pentru evenimente care să expună familiile, comunităţile şi şcolile la cultura, istoria şi tradiţia romilor şi ale altor minorităţi (campanii media, festivaluri locale la şcoală, proiecte la clasă, activităţi extracurriculare) M&E&A 2.011 500 1.005.500 854.675 150.825
8.2 Asigurarea finanţării pentru evenimente special targetate ce au în vedere valori ale incluziunii sociale, cum ar fi: depăşirea prejudecăţilor, disiparea mitologiei etnice etc. M&E&A 2.011 500 1.005.500 854.675 150.825
8.3 Sprijinirea mediatorilor şia directorilor de şcoală în crearea unui echilibru la clasă (cadru de reglementare, muncă de echipă) şi oferirea unui mediu de dialog cu părinţii FI 4.022 5.000 20.110.000 17.093.500 3.016.500
8.4 Dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional, prin introducerea în noile programe şcolare a elementelor de diversitate (istorică, etnică, culturală, lingvistică, de gen, fizică, religioasă etc.) TA 1 2.500 2.500 2.125 375
Pilon 2: Asigurarea finalizării învăţământului obligatoriu de către toţi copiii Program Reprezentativ 2.1: Dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie şi consolidarea programelor remediale şi de sprijin pentru elevii aflaţi în situaţie de risc în învăţământul obligatoriu 9 Îmbunătăţirea condiţiilor şi a calităţii programelor ŞDŞ oferite pentru elevii din grupurile aflate în situaţie de risc prin elaborarea şi stabilirea unor standarde de calitate pentru programele remediale (autorizarea abordărilor inovatoare) 62.855.575 53.427.239 9.428.336 0
9.1 Proiectarea unei de scheme de grant şcoală-comunitate pentru activităţile remediale şi extracurriculare, inclusiv aplicaţia, managementul grantului şi liniile directoare de M&E, dar şi un manual al utilizatorului pentru a facilita execuţia imediată (descrierea calităţii) TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
9.2 Livrarea de mici proiecte inovatoare ŞDŞ, cu implicarea comunităţii, ONG-urilor locale şi a asociaţiilor părinţi/cadre didactice. Aceste granturi mici ar trebui să favorizeze romii, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate FI 92.749 675 62.605.575 53.214.739 9.390.836 0
10 Elaborarea unor sisteme de detectare şi intervenţie timpurii pentru a-i detecta pe copiii aflaţi în situaţia de risc de repetenţie sau abandon şcolar 25.000 21.250 3.750 0
10.1 Experţii elaborează o listă iniţială de verificare la clasă pentru a fi folosită de cadrele didactice şi programele ŞDŞ, în vederea orientării copiilor ce riscă repetenţia sau abandonul şcolar spre serviciile de consiliere proiectate la măsura 11 TA 1 25.000 25.000 21.250 3.750
11 Finalizarea şi sprijinirea iniţiativelor existente, dar fragmentate de consiliere pentru elevii din interiorul şi din afara sistemului de educaţie (elevi care au părăsit sistemul) 14.087.861 11.974.682 2.113.179 0
11.1 Sprijin de consiliere din partea specialiştilor care vor ajuta la elaborarea, printre altele, a unor planuri educaţionale de dezvoltare personalizate pentru copiii supuşi riscului de PTŞ – va include măsuri precum orientare, integrare în mediul şcolar, inclusiv în ÎPT etc. C 250.512 50 12.525.620 10.646.777 1.878.843
11.2 Un program eficient de formare şi dezvoltare a carierei pentru consilierii şcolari (profesionalizarea rolului consilierului şi dezvoltarea capacităţilor sale pentru, spre exemplu, a evalua şi soluţiona nevoile indviduale ale elevilor) TR 1.000 500 500.000 425.000 75.000
11.3 Mecanismele (inclusiv social media, vizite directe şi alte mijloace) care le permit consilierului/mediatorilor/asistenţilor sociali să intre în contact cu familiile, comunităţile şi cercurile sociale, în vederea conectării cu elevii din afara sistemului şi aducerii lor înapoi la şcoală TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
11.4 Elaborarea şi implementarea unei strategii şi a unei campanii de relaţii publice şi media pentru a promova participarea echitabilă şi deplină în învăţământul obligatoriu, reîntoarcerea la şcoală şi importanţa sau reducerea PTŞ, ca strategie naţională cu implicaţii economice şi sociale importante M&E&A 1.624.482 1 812.241 690.405 121.836
Program Reprezentativ 2.2: Îmbunătăţirea atractivităţii, incluziunii, calităţii şi a relevanţei ÎPT 12 Creşterea atractivităţii şi relevanţei ÎPT prin reproiectarea traseelor ÎPT pentru a creşte flexibilitatea şi permeabilitatea şi extinde cantitatea şi calitatea oportunităţilor de învăţare la locul de muncă, cu focalizare specială pe reintegrarea celor care au părăsit timpuriu şcoala 7.987.300 6.789.205 1.198.095 0
12.1 Furnizarea de servicii de consiliere în educaţie şi o mai bună promovare a traseelor ÎPTI din interiorul şi din afara şcolii, cu focalizare pe oportunităţile de carieră şi flexibilitatea orizontală şi verticală a filierelor ÎPTI (Parţial bugetată în măsura 11) C 154.746 50 7.737.300 6.576.705 1.160.595
12.2 Elaborarea şi implementarea măsurilor de sprijin personalizate pentru elevii ÎPT ce riscă să abandoneze sistemul, în special elevii din familii sărace, romi sau cu dizabilităţi; TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
13 Reformarea şi îmbunătăţirea sistemului ÎPT prin reformă curriculară, formarea personalului didactic şi consolidarea managementului prin legături mai solide şi creative cu sectorul de ocupare a forţei de muncă 287.995.000 202.274.500 35.695.500 50.025.000
13.1 Curriculum şi calificări revizuite şi modernizate cu participarea sectorului de ocupare a forţei de muncă TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
13.2 Asigurarea formării profesionale pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructorii şi tutorii din companii pentru a răspunde mai bine nevoilor pieţei muncii TR 10.702 500 5.351.000 4.548.350 802.650
13.3 Crearea unui mecanism de oferire de stimulente pentru oferirea de locuri de muncă în companii elevilor (inclusiv stagii de practică pe vară) FI 154.746 1.500 232.119.000 197.301.150 34.817.850
13.4 Elaborarea unui sistem de formare a cadrelor didactice pentru predarea în atelierele de lucru TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
13.5 Furnizarea de sprijin pentru stagii de practică şi crearea facilităţilor de ateliere de lucru şcolare pentru educaţia & formarea practică INFR 667 75.000 50.025.000 50.025.000
Pilon 3: Reintegrarea în sistemul educaţional a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala Program Reprezentativ 3.1: Asigurarea unei oferte adecvate de programe educaţionale de tipul A Doua Şansă (ADŞ) 14 Implementarea unui Mecanism de asigurare a unei arii mai mari de aplicare a programelor ADŞ la nivelul fiecărui inspectorat şcolar şi al municipalităţii Bucureşti şi de îmbunătăţire a calităţii sale prin intermediul unei mai bune programări, al unor materiale superioare calitativ şi al unei formări a cadrelor didactice îmbunătăţite (inclusiv pentru component ÎPT din cadrul programelor A Doua Şansă ) 66.843.396 56.816.887 10.026.509 0
14.1 Sprijinirea furnizării de programe A Doua Şansă (la ambele niveluri), disponibile în toată ţara, în special pentru grupurile supuse riscului FI 65.492 513 33.597.396 28.557.787 5.039.609
14.2 Sprijinirea absolvenţilor progarmului A Doua Şansă pentru integrarea pe piaţa muncii sau continuarea educaţiei TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
14.3 Dezvoltarea unor materiale de predare/învăţare relevante şi alternative (inclusiv pentru componenta ÎPT din cadrul programului), adaptate la profilul elevilor ADŞ TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
14.4 Dezvoltarea mecanismelor de sprijin pentru a încuraja cursanţii adulţi să participe la programele A Doua Şansă (vouchere, îngrijire copii, program flexibil etc.) FI 65.492 500 32.746.000 27.834.100 4.911.900
Pilon 4: Dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat Program Reprezentativ 4.1: Consolidarea capacităţii guvernului de a implementa, monitoriza şi evalua strategia de reducere a PTŞ 15 Dezvoltarea capacităţii de analiză a datelor existente şi de a monitoriza îndeaproape evoluţia PTŞ la nivel naţional, regional şi local, creând fundamentul pentru politici targetate şi eficiente pe bază de dovezi documentare 500.000 425.000 75.000 0
15.1 Înfiinţarea unui Grup de Cercetare al MECŞ (menţionat la Măsura 6) pentru a măsura performanţa implementării strategiei PTŞ şi documentarea planificării şi luării deciziilor la nivel guvernamental privind PTŞ 0 0 0
15.2 Furnizarea formării personalului de la MECŞ şi a factorilor săi interesaţi pentru a planifica, implementa şi monitoriza strategii, proiecte şi programe în sprijinul PTŞ TR 1.000 500 500.000 425.000 75.000
16 Stabilirea unei continuităţi financiare mai bune în implementarea strategiei de eliminare a asimetriilor financiare şi a schimbărilor abrupte 500.000 425.000 75.000 0
16.1 Dezvoltarea de mecanisme financiare geografice echitabile pentru a garanta că toate regiunile primesc finanţare adecvate corespunzătoare nevoilor lor specifice TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
16.2 Reducerea impredictibilităţii finanţării proiectelor pe termen scurt pentru a creşte stabilitatea şi pentru a evita întreruperea proiectelor şi iniţiativelor pe termen scurt care au succes TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
Categorii Cod Nr. de beneficiari Finanţare
totală
Fondul
Social
European
Bugetul
naţional
Altele
FSE/alţi
donatori
Instrumente financiare FI 446.284 543.295.886 439.333.058 77.529.363 26.433.465
Consiliere C 492.686 63.976.920 54.380.382 9.596.538 0
Infrastructură INFR 100.025.000 0 0 100.025.000
Cost operaţional OP 6.248.000 5.310.800 937.200 0
Media, evenimente şi campanii de publicitate M&E&A 4.123.241 3.504.755 618.486 0
Mecanisme şi elaborare de formare TR 150.937 56.152.250 47.729.413 8.422.838 0
Asistenţă tehnică TA 4.927.500 4.188.375 739.125 0
TOTAL 1.089.908 778.748.796 554.446.782 97.843.550 126.458.465

 

80% Scenariul pesimist
Pilon Program
reprezentativ
Nr. Măsuri propuse înstrategie Cod Număr Cost
unitar(EUR)
Total,
dintre
care:
FSE
85%
Buget
naţional
15%
Altele
FSE/Alţi
donatori
Pilon 1: Asigurarea accesului la educaţie şi o educaţie de calitate pentru toţi copiii Program Reprezentativ 1.1: Creşterea accesului la îngrijire şi educaţie timpurie a copiilor 1 Întărirea şi consolidarea ÎETC pentru a creşte eficienţa 5.746.000 4.884.100 861.900
1.1 Revizuirea Cadrului pentru ÎETC (pentru a include plaja de vârstă 0-3 ani – proiectare, pilotare şi punere în aplicare) prin consultare şi cooperare cu ministerele aflate în legătură cu domeniul (Min. Sănătăţii şi M. Muncii), pentru a-l îmbogăţi TA 1 500.000 500.000 425.000 75.000
1.2 Proiectarea de programe de formare iniţială pentru educatorii puericultori TA 1 150.000 150.000 127.500 22.500
1.3 Formarea formatorilor (profesori universitari) TR 160 500 80.000 68.000 12.000
1.4 Proiectarea de programe de formare iniţială pentru educatorii puericultori TR 9.992 500 4.996.000 4.246.600 749.400
1.5 Furnizarea de formare pentru inspectorii şcolari TR 40 500 20.000 17.000 3.000
2 Recunoaşterea rolurilor importante ale familiilor (copiii 0-3 ani) prin implicarea directă a acestora în programe de educaţie pentru părinţi şi de conştientizare şi furnizarea de stimulente financiare pentru a le sprijini 40.341.50
8
34.290.282 6.051.226
2.1 Elaborarea de scheme de sprijin pentru părinţii din grupurile vulnerabile sau comunităţile dezavantajate TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
2.2 Implementarea campaniilor de conştientizare M&E&
A
2.600.00
0
1 1.300.000 1.105.000 195.000
2.3 Furnizarea de educaţie parentală şi mentorat pentru grupurile vulnerabile (Pachetul pentru 1 lună – mentorat, materiale de predare/învăţare) C 69.942 500 34.971.20
0
29.725.520 5.245.680
2.4 Furnizarea de sprijin financiar pentru părinţii cu loc de muncă din grupurile vulnerabile (romi, mediu socioeconomic precar – din 307.000 familii beneficiare ale venitului minim garantat, 51.957 sunt familii cu copii de 0-2 ani) prin intermediul tichetelor de creşă. Din numărul total de copii de 3.554.907, există 650.176 cu vârste între 0-2 ani (18,3%) FI 44.945 85 3.820.308 3.247.262 573.046
3 Implicarea autorităţilor, comunităţilor, părinţilor şi altor factori interesaţi de la nivel local pentru a asigura sprijinul adecvat necesar înscrierii şi retenţiei 45.248.40
0
4.461.140 787.260 40.000.000
3.1 Elaborarea unui mecanism pentru a sprijini EÎT prin intermediul parteneriatelor locale între autorităţi, comunitate, părinţi şi ONG-uri. Acest mecanism trebuie să fie o condiţie de implicare în înfiinţarea de creşe TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
3.2 Dezvoltarea, reabilitarea şi echiparea grădiniţelor, pentru a îmbunătăţi serviciile de grădiniţă în zonele dezavantajate pentru a crea un mediu incluziv pentru copiii din medii sociale şi culturale diferite INFR 1.250 32.010 40.000.00
0
40.000.000
3.3 Sprijinirea înfiinţării de noi creşe vreme de un an (salarii, materiale de predare/învăţare) OP 1.250 4.000 4.998.400 4.248.640 749.760
4 Elaborarea de noi abordări pentru a asigura un număr suficient de cadre didactice calificate (educatori puericultori) în toate zonele geografice, mai ales în zonele rurale/dezavantajate (inclusiv stimulente financiare, scheme de mobilitate) 56.980.800 48.433.680 8.547.120
4.1 Introducerea schemelor de mobilitate, inclusiv a stimulentelor financiare, pentru cadrele didactice din preşcolar şi educatorii puericultori din zonele rurale/dezavantajate FI 5.276 10.800 56.980.80
0
48.433.680 8.547.120
4.2 Furnizarea de formare specializată pentru cadrele didactice din preşcolar şi puericultori pe nevoile specifice ale copiilor sub 6 ani (în special pentru cadrele didactice şi educatorii care lucrează cu romi sau alte grupuri dezavantajate) – vezi Măsura 1 TR 0
Program Reprezentativ 1.2: Asigurarea unui învăţământ primar şi gimnazial de calitate pentru toţi 5 Elaborarea şi implementarea planurilor de asigurare a accesului adecvat la educaţie de calitate, în special pentru copiii din grupurile aflate în situaţie de risc 68.893.22
4
40.584.484 7.161.968 21.146.772
5.1 Furnizarea de sprijin financiar suplimentar pentru copiii aflaţi în situaţie de risc şi familiile lor, prin intermediul transferului condiţionat de bani, al costurilor de transport, rechizite etc., pentru a îndepărata obstacolele în calea unei rate mai mari de înscriere FI 74.199 570 42.293.54
4
17.974.756 3.172.016 21.146.772
5.2 Proiectarea şi furnizarea de programe de mentorat intercolegial pentru părinţi şi elevi FI 48.254 500 24.126.88
0
20.507.848 3.619.032
5.3 Îmbunătăţirea şi inovarea formării şi instrumentelor pentru cadrele didactice care predau la clase cu copii de vârste diferite şi furnizarea de sprijin intercolegial în zonele rurale îndepărtate şi în comunităţile mici cu populaţii minoritare FI 4.946 500 2.472.800 2.101.880 370.920
6 înfiinţarea unui grup de cercetare în cadrul MECŞ pentru a studia reformele educaţionale (inclusiv tehnologice) şi provocările specifice României 1.500.000 1.275.000 225.000 0
6.1 Studiu pentru identificarea revizuirii curricula naţionale de furnizat în formă digitală şi abordări centrate pe TIC şi revizuirea curricula naţionale în conformitate cu rezultatele studiului pentru a garanta ca revizuirea este reflectată în programul de formare de dinainte şi de după încadrare TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
6.2 Cercetare intensivă a metodelor şi instrumentelor de îmbunătăţire a performanţei elevilor la examinările naţionale şi internaţionale şi integrarea inovării rezultate în predare şi evaluare prin simulare la clasă, formare suplimentară şi înfiinţarea unei bănci de teste TA 4 250.000 1.000.000 850.000 150.000
6.3 Garantarea faptului că sunt elaborate curricula, programe, manuale, tehnologii şi tehnici educaţionale adecvate în conformitate cu toate tipurile şi gradele de dizabilităţi şi/sau nevoi speciale TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
7 Înfiinţarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice, prin MECŞ 56.868.500 48.338.225 8.530.275 0
7.1 Elaborarea şi furnizarea programului special de formare profesională continuă (o zi pe lună) pentru toate cadrele didactice în general şi în special pentru cele care lucrează cu grupuri vulnerabile sau în comunităţi vulnerabile TR 98.912 250 24.728.000 21.018.800 3.709.200
7.2 Proiectarea şi furnizarea unui program special de dezvoltare profesională continuă ce include stagiile de practică în comunităţile izolate. TR 1.484 6.750 10.017.000 8.514.450 1.502.550
8 Sprijinirea comunităţilor şi şcolilor să realizeze un echilibru al populaţiei reprezentative în clase 22.123.500 18.804.975 3.318.525 0
8.1 Asigurarea finanţării pentru evenimente care să expună familiile, comunităţile şi şcolile la cultura, istoria şi tradiţia romilor şi ale altor minorităţi (campanii media, festivaluri locale la şcoală, proiecte la clasă, activităţi extracurriculare) M&E&
A
2.011 500 1.005.500 854.675 150.825
8.2 Asigurarea finanţării pentru evenimente special targetate ce au în vedere valori ale incluziunii sociale, cum ar fi: depăşirea prejudecăţilor, disiparea mitologiei etnice etc. M&E&A 2.011 500 1.005.500 854.675 150.825
8.3 Sprijinirea mediatorilor şia directorilor de şcoală în crearea unui echilibru la clasă (cadru de reglementare, muncă de echipă) şi oferirea unui mediu de dialog cu părinţii FI 4.022 5.000 20.110.000 17.093.500 3.016.500
8.4 Dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional, prin introducerea în noile programe şcolare a elementelor de diversitate (istorică, etnică, culturală, lingvistică, de gen, fizică, religioasă etc.) TA 1 2.500 2.500 2.125 375
Pilon 2: Asigurarea finalizării învăţământului obligatoriu de către toţi copiii Program Reprezentativ 2.1: Dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie şi consolidarea programelor remediale şi de sprijin pentru elevii aflaţi în situaţie de risc în învăţământul obligatoriu 9 îmbunătăţirea condiţiilor şi a calităţii programelor ŞDŞ oferite pentru elevii din grupurile aflate în situaţie de risc prin elaborarea şi stabilirea unor standarde de calitate pentru programele remediale (autorizarea abordărilor inovatoare) 50.334.460 42.784.291 7.550.169 0
9.1 Proiectarea unei de scheme de grant şcoală-comunitate pentru activităţile remediale şi extracurriculare, inclusiv aplicaţia, managementul grantului şi liniile directoare de M&E, dar şi un manual al utilizatorului pentru a facilita execuţia imediată (descrierea calităţii) TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
9.2 Livrarea de mici proiecte inovatoare ŞDŞ, cu implicarea comunităţii, ONG-urilor locale şi a asociaţiilor părinţi/cadre didactice. Aceste granturi mici ar trebui să favorizeze romii, zonele rurale şi comunităţile dezavantajate FI 74.199 675 50.084.460 42.571.791 7.512.669 0
10 Elaborarea unor sisteme de detectare şi intervenţie timpurii pentru a-i detecta pe copiii aflaţi în situaţia de risc de repetenţie sau abandon şcolar 25.000 21.250 3.750 0
10.1 Experţii elaborează o listă iniţială de verificare la clasă pentru a fi folosită de cadrele didactice şi programele ŞDŞ, în vederea orientării copiilor ce riscă repetenţia sau abandonul şcolar spre serviciile de consiliere proiectate la măsura 11 TA 1 25.000 25.000 21.250 3.750
11
11.1
Finalizarea şi sprijinirea iniţiativelor existente, dar fragmentate de consiliere pentru elevii din interiorul şi din afara sistemului de educaţie (elevi care au părăsit sistemul) 11.482.737 9.760.326 1.722.411 0
Sprijin de consiliere din partea specialiştilor care vor ajuta la elaborarea, printre altele, a unor planuri educaţionale de dezvoltare, personalizate, pentru copiii supuşi riscului de PTŞ – va include măsuri precum orientare, integrare în mediul şcolar, inclusiv în ÎPT etc. C 200.410 50 10.020.496 8.517.422 1.503.074
11.2 Un program eficient de formare şi dezvoltare a carierei pentru consilierii şcolari (profesionalizarea rolului consilierului şi dezvoltarea capacităţilor sale pentru, spre exemplu, a evalua şi soluţiona nevoile indviduale ale elevilor) TR 800 500 400.000 340.000 60.000
11.3 Mecanismele (inclusiv social media, vizite directe şi alte mijloace) care le permit consilierului/mediatorilor/asistenţilor sociali să intre în contact cu familiile, comunităţile şi cercurile sociale, în vederea conectării cu elevii din afara sistemului şi aducerii lor înapoi la şcoală TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
11.4 Elaborarea şi execuţia unei strategii şi a unei campanii de relaţii publice şi media pentru a promova participarea echitabilă şi deplină în învăţământul obligatoriu, reîntoarcerea la şcoală şi importanţa sau reducerea PTŞ, ca strategie naţională cu un impact economic şi social important M&E&
A
1.624.48
2
1 812.241 690.405 121.836
Program Reprezentativ 2.2: Îmbunătăţirea atractivităţii, incluziunii, calităţii şi a relevanţei învăţământului profesional şi tehnic (ÎPT) 12 Creşte atractivitatea şi relevanţa ÎPT prin reproiectarea traseelor ÎPT pentru a creşte flexibilitatea şi permeabilitatea şi extinde cantitatea şi calitatea oportunităţilor de învăţare la locul de muncă, cu focalizare specială pe reintegrarea celor care au părăsit timpuriu şcoala 6.439.840 5.473.864 965.976 0
12.1 Furnizarea de servicii de consiliere în educaţie şi o mai bună promovare a traseelorÎPTI din interiorul şi din afara şcolii, cu focalizare pe oportunităţile de carieră şi flexibilitatea orizontală şi verticală a filierelor ÎPTI (Parţial bugetatăîn măsura 11) C 123.797 50 6.189.840 5.261.364 928.476
12.2 Elaborarea şi implementarea măsurilor de sprijin personalizate pentru elevii ÎPT ce riscă să abandoneze sistemul, în special elevii din familii sărace, romi sau cu dizabilităţi; TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
13 Reformarea şi îmbunătăţreai sistemului ÎPT prin reformă curriculară, formarea personalului didactic şi consolidarea managementului prin legături mai solide şi mai creative cu sectorul de ocupare a forţei de muncă 230.496.0
00
161.904.60
0
28.571.40
0
40.020.000
13.1 Curriculum şi calificări revizuite şi modernizate cu participarea sectorului de ocupare a forţei de muncă TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
13.2 Asigurarea formării profesionale pentru directorii de şcoală, cadrele didactice, instructorii şi tutorii din companii pentru a răspunde mai bine nevoilor pieţei muncii TR 8.562 500 4.280.800 3.638.680 642.120
13.3 Crearea unui mecanism de oferire de stimulente pentru oferirea de locuri de muncă în companii elevilor (inclusiv stagii de practică pe vară) FI 123.797 1.500 185.695.200 157.840.920 27.854.280
13.4 Elaborarea unui sistem de formare a cadrelor didactice pentru predarea în atelierele de lucru TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
13.5 Furnizarea de sprijin pentru stagii de practică şi crearea facilităţilor de ateliere de lucru şcolare pentru educaţia & formarea practică INFR 534 75.000 40.020.000 40.020.000
Pilon 3: Reintegrarea în si8stemul educaţional a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala Program reprezentativ 3.1: Asigurarea unei oferte adecvate de programe educaţionale de tipul A Doua Şansă (ADŞ) 14 Implementarea unui mecanism de asigurarea unei arii mai mari de aplicare a programelor ADŞ la nivelul fiecărui inspectorat şcolar şi al municipiului Bucureşti şi de îmbunătăţire a calităţii sale prin intermediul unei mai bune programări, al unor materiale superioare calitativ şi al unei formări a cadrelor didactice îmbunătăţite (inclusiv programele A Doua Şansă ÎPTI) 53.574.717 45.538.509 8.036.208 0
14.1 Sprijinirea furnizării de programe A Doua Şansă (la ambele niveluri) disponibile în toată ţara, în special pentru grupurile supuse riscului FI 52.394 513 26.877.917 22.846.229 4.031.688
14.2 Sprijinirea absolvenţilor programului A Doua Şansă pentru integrarea pe piaţa muncii sau continuarea educaţiei TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
14.3 Dezvoltarea unor materiale de predare/învăţare relevante şi alternative (inclusiv pentru componenta ÎPT din cadrul programului), adaptate la profilul elevilor ADŞ TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
14.4 Dezvoltarea mecanismelor de sprijin pentru a încuraja cursanţii adulţi să participe la programele A Doua Şansă (vouchere, îngrijire copii, program flexibil etc.) FI 52.394 500 26.196.800 22.267.280 3.929.520
Pilon 4: Dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat Program Reprezentativ 4.1: Consolidarea capacităţii guvernului de a implementa, monitoriza şi evalua strategia de reducere a PTŞ 15 Dezvoltarea capacităţii de analiză a datelor existente şi de a monitoriza îndeaproape evoluţia PTŞ la nivel naţional, regional şi local, creând fundamentul pentru politici targetate şi eficiente pe bază de dovezi documentare 400.000 340.000 60.000 0
15.1 Grupul de Cercetare al MECŞ (menţionat la Măsura 6) pentru a măsura performanţa implementării strategiei PTŞ şi documentarea planificării şi luării deciziilor la nivel guvernamental privind PTŞ 0 0 0
15.2 Asigurarea formării personalului de la MECŞ şi a factorilor săi interesaţi pentru a planifica, implementa şi monitoriza strategii, proiecte şi programe în sprijinul PTŞ TR 800 500 400.000 340.000 60.000
16 Stabilirea unei continuităţi financiare mai bune în implementarea strategiei de eliminare a asimetriilor financiare şi a schimbărilor abrupte 500.000 425.000 75.000 0
16.1 Dezvoltarea de mecanisme financiare geografice echitabile pentru a garanta că toate regiunile primesc finanţare adecvate corespunzătoare nevoilor lor specifice
Reducerea impredictibilităţii finanţării proiectelor
TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
16.2 pe termen scurt pentru a creşte stabilitatea şi pentru a evita întreruperea proiectelor şi iniţiativelor pe termen scurt de succes TA 1 250.000 250.000 212.500 37.500
Categorii Cod Nr. de beneficiari Finanţare
totală
Fondul
Social
European
Bugetul
Naţional
Altele
FSE/alţi
donatori
Instrumente financiare FI 357.832 438.658.709 354.885.146 62.626.791 21.146.772
Consiliere C 394.149 51.181.536 43.504.306 7.677.230 0
Infrastructură INFR 80.020.000 0 0 80.020.000
Cost operaţional OP 4.998.400 4.248.640 749.760 0
Media, evenimente şi campanii de publicitate M&E&A 4.123.241 3.504.755 618.486 0
Mecanisme şi elaborare de formare TR 120.750 44.921.800 38.183.530 6.738.270 0
Asistenţă tehnică TA 4.927.500 4.188.375 739.125 0
TOTAL 872.730 628.831.185 448.514.752 79.149.662 101.166.772

 

REZUMAT AL FINANŢĂRII PTŞ 1 – SCENARIUL OPTIMIST 2 – SCENARIUL CEL MAI PROBABIL 3 – SCENARIUL PESIMIST
Pilonul Program
Emblematic
Măsuri Total,
dintre
care:
FSE Bugetul
Naţional
AlteleFS
E/alţi
donatori
Total,
dintre
care:
FSE Bugetul
Naţional
AlteleFSE
/alţi
donatori
Total,
dintre
care:
FSE Bugetul
Naţional
AlteleFS
E/alţi
donatori
Pilon 1: Asigurarea accesului la educaţie şi o educaţie de calitate pentru toţi copiii Program Reprezentativ 1.1: Creşterea accesului la îngrijire şi educaţie timpurie a copiilor 1 Întărirea şi consolidarea ÎETC pentru a creşte eficienta 8.294.000 € 7.049.900 € 1.244.100 € 0 € 7.020.000 € 5.967.000 € 1.053.000 € 0 € 5.746.000 € 4.884.100 € 861.900
0 €
2 Recunoaşterea rolurilor importante ale familiilor (copiii 0-3 ani) prin implicarea directă a acestora în programe de educaţie pentru părinţi şi de conştientizare şi furnizarea de stimulente financiare pentru a le sprijini 59.737.262 € 50.776.673 € 8.960.589 € 0 € 50.039.385 € 42.533.477 € 7.505.908 € 0 € 40.341.508 € 34.290.282 € 6.051.226 € 0 €
3 Implicarea autorităţilor administraţiei publice locale, a comunităţilor, părinţilor şi altor factori interesaţi de la nivel local pentru a asigura sprijinul adecvat necesar înscrierii şi retenţiei 67.747.599 € 6.585.460 € 1.162.140 € 59.999.999 € 56.498.000 € 5.523.300 € 974.700
50.000.000 € 45.248.400 € 4.461.140 € 787.260
40.000.000 €
4 Elaborarea de noi abordări pentru a asigura furnizarea unui număr suficient de cadre didactice calificate (educatori puericultori) în toate zonele geografice, mai ales în zonele rurale/dezavantaj ate (inclusiv stimulente financiare, scheme de mobilitate) 85.471.200 € 72.650.520 € 12.820.680 € 0 € 71.226.000 € 60.542.100 € 10.683.900 € 0 € 56.980.800 € 48.433.680 € 8.547.120 € 0 €
Total Program Reprezentativi.1 221.250.061 € 137.062.553 € 24.187.509 € 59.999.999 € 184.783.385 € 114.565.877 € 20.217.508 € 50.000.000 € 148.316.708 € 92.069.202 € 16.247.506 € 40.000.000 €
Program reprezentativ 1.2: Asigurarea unui învăţământ primar şi gimnazial de calitate pentru toţi 5 Elaborarea şi implementarea planurilor de furnizare a accesului adecvat la educaţie de calitate, în special pentru copiii din grupurile aflate în situatie de risc 103.339.836 € 60.876.726 € 10.742.952 € 31.720.158 € 86.116.530 € 50.730.605 € 8.952.460 € 26.433.465 € 68.893.224 € 40.584.484 € 7.161.968 € 21.146.772 €
6 înfiinţarea unui grup de cercetare în cadrul MECŞ pentru a studia reformele educaţionale (inclusiv tehnologice) şi 1.500.000 € 1.275.000 € 225.000
0 € 1.500.000 € 1.275.000 € 225.000
0 € 1.500.000 € 1.275.000 € 225.000
0 €
provocările
specifice
României
7 Înfiinţarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice, prin MECS 52.117.500 € 44.299.875 € 7.817.625 € 0 € 43.431.250 € 36.916.563 € 6.514.688 € 0 € 56.868.500 € 48.338.225 € 8.530.275 € 0 €
8 Sprijinirea comunităţilor şi şcolilor să realizeze un echilibru al populaţiei reprezentative în clase 22.123.500 € 18.804.975 € 3.318.525 € 0 € 22.123.500 € 18.804.975 € 3.318.525 € 0 € 22.123.500 € 18.804.975 € 3.318.525 € 0 €
Total Program Reprezentativ 1.2 179.080.836 € 125.256.576 € 22.104.102 € 31.720.158 € 153.171.280 € 107.727.143 € 19.010.672 € 26.433.465 € 149.385.224 € 109.002.684 € 19.235.768 € 21.146.772 €
Pilon 2: Asigurarea finalizării învăţământului obligatoriu de către toţi copiii Program Reprezentativ2.1: Dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie şi consolidarea programelor remediale şi de sprijin pentru elevii aflaţi în situaţie de risc în învăţământul obligatoriu 9 Îmbunătăţirea condiţiilor şi a calităţii
programelor ŞDŞ oferite pentru elevii din
grupurile aflate în situaţie de risc prin elaborarea şi stabilirea unor standarde de calitate pentru programele remediale (autorizarea abordărilor inovatoare)
75.376.690 € 64.070.187 € 11.306.504 € 0 € 62.855.575 € 53.427.239 € 9.428.336 € 0 € 50.334.460 € 42.784.291 € 7.550.169 € 0 €
10 Elaborarea unor sisteme de detectare şi intervenţie timpurii pentru a-i detecta pe copiii aflaţi în situaţia de risc de repetenţie sau abandon scolar 25.000 € 21.250 € 3.750 € 0 € 25.000 € 21.250 € 3.750 € 0 € 25.000 € 21.250
3.750 € 0 €
11 Finalizarea şi sprijinirea iniţiativelor existente, dar fragmentate de consiliere pentru elevii din interiorul şi din afara sistemului de educaţie (elevi care au părăsit sistemul) 16.692.985 € 14.189.037 € 2.503.948 € 0 € 14.087.861 € 11.974.682 € 2.113.179 € 0 € 11.482.737 € 9.760.326 € 1.722.411 € 0 €
Total Program Reprezentativ 2.1 92.094.675 € 78.280.474 € 13.814.201 € 0 € 76.968.436 € 65.423.171 € 11.545.265 € 0 € 61.842.197 € 52.565.867 € 9.276.330 € 0 €
Program Reprezentativ
2.2: Îmbunătăţirea atractivităţii, incluziunii, calităţii şi a relevanţei ÎPT
12 Creşterea atractivităţii şi relevanţei ÎPT prin
reproiectarea filierelor ÎPT pentru a creşte flexibilitatea şi permeabilitatea şi extinde cantitatea şi calitatea
oportunităţilor de învăţare la locul
9.534.760 € 8.104.546 € 1.430.214 € 0 € 7.987.300 € 6.789.205 € 1.198.095 € 0 € 6.439.840 € 5.473.8 64 € 965.976
0 €
de muncă, cu focalizare specială pe reintegrarea celor care au părăsit timpuriu şcoala
13 Reformarea şi îmbunătăţirea sistemului ÎPT prin reformă curricula ră, formarea personalului didactic şi consolidarea managementului prin legături mai solide şi creative cu sectorul de ocupare a forţei de muncă 345.494.000 € 242.644.400 € 42.819.600 € 60.030.000 € 287.995.000 € 202.274.500 € 35.695.500 € 50.025.000 € 230.496.000 € 161.904.600 € 28.571.400 € 40.020.000 €
Total Program Reprezentativ 2.2 355.028.760 € 250.748.946 € 44.249.814 € 60.030.000 € 295.982.300 € 209.063.705 € 36.893.595 € 50.025.000 € 236.935.840 € 167.378.464 € 29.537.376 € 40.020.000 €
Pilon 3: Reintegrarea în sistemul de educaţie a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala Program reprezentativ 3.1: Asigurarea unei oferte adecvate de programe educaţionale A Doua Şansă (ADŞ) 14 Mecanismul de asigurarea unei arii mai mari de aplicare a programelor ADŞ la nivelul fiecărui inspectorat şcolar şi al municipiului Bucureşti şi de îmbunătăţire a calităţii sale prin intermediul unei mai bune programări, al unor materiale 80.112.075 € 68.095.264 € 12.016.811 € 0 € 66.843.396 € 56.816.887 € 10.026.509 € 0 € 53.574.717 € 45.538.509 € 8.036.208 € 0 €
superioare calitativ şi al unei formări a cadrelor didactice îmbunătăţite (inclusiv pentru componenta ÎPT din cadrul programelor A Doua Şansă)
Total Program Reprezentativ 3.1 80.112.075 € 68.095.264 € 12.016.811 € 0 € 66.843.396 € 56.816.887 € 10.026.509 € 0 € 53.574.717 € 45.538.509 € 8.036.208 € 0 €
Pilon 4: Dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat Program Reprezentativ 4.1: Consolidarea capacităţii guvernului de a implementa, monitoriza şi evalua strategia de reducere a PTŞ 15 Dezvoltarea capacităţii de analizare a datelor existente şi de a monitoriza îndeaproape evoluţia PTŞ la nivel naţional, regional şi local, creând fundamentul pentru politici targetate şi eficiente pe bază de dovezi documentare 600.000
510.000
90.000 € 0 € 500.000
425.000
75.000 € 0 € 400.000
340.00 0 € 60.000 € 0 €
16 Stabilirea unei continuităţi financiare mai bune în
implementarea strategiei de eliminare a a simetriilor financiare şi a schimbărilor abrupte
500.000
425.000
75.000 € 0 € 500.000
425.000
75.000 € 0 € 500.000
425.000 € 75.000 € 0 €
Total Program Reprezentativ 4.1 1.100.000 € 935.000
165.000
0 € 1.000.000 € 850.000
150.000
0 € 900.000
765.00 0 € 135.000
0 €
FINANŢARE TOTALĂ 928.666.408 € 660.378.813 € 116.537.438 € 151.750.157 € 778.748.796 € 554.446.782 € 97.843.550 € 126.458.465 € 650.954.685 € 467.319.727 € 82.468.187 € 101.166.772 €
TOTAL NR. DE BENEFICIARI 1.307.085 1.089.908 872.730

 

ANEXA Nr. 7

 

Bibliografia documentelor consultate

 

  1. A)Documente UE

Commission Staff Working Paper – reducing Early School Leaving, 2011, http: //ec.europa.eu/education/policv/school/earlv-school-leavers en.htm

Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of Regions: Rethinking Education: investing in skills for better socio-economic outcomes, COM (2012), http: //ec.europa.eu/education/policy/school/early-childhood en.htm

Council Recommendation of 28 June 2011 on policies to reduce Early School Leaving, http: //ec.europa.eu/education/policy/school/early-school-leavers en.htm

EU REGULATION (EU) No 1303/2013 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL

Council of the European Union Recommendation for a COUNCIL RECOMMENDATION on Romania’s 2013 National reform programme and delivering a Council opinion on Romania’s convergence programme for 2012-2016, 20 June 2013,http: //register.consilium.europa.eu/doc/srv?l = EN&t = PDF&gc = true&sc = false&f = ST%2010649%202013%20REV%202

European Commission (2010) Early School Leaving – Lessons from research and policy makers, https: //youthforum.org

Europe 2020 Strategy, http: //ec.europa.eu/europe2020/index en.htm

Eurydice Facts and Figures: Teachers’ and school heads’ salaries and allowances in Europe, 2012-2013, http: //eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/facts and figures/salaries.pdf

Reducing Early School Leaving in the EU, European Parliament, DG for Internal Policies, June 2011, http: //www.europarl.europa.eu/

Tackling Early School Leaving: a key contribution to the Europe 2020 Agenda, Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of Regions, COM (2011) 18 final, http: //ec.europa.eu/education/policy/school/early-school-leavers en.htm

  1. B)Legislaţia naţională

Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, http: //www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor, http: //www.copii.ro/leg ro.html

Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Conveţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, http: //www.legex.ro/Legea-221-2010-108508.aspx

Legea nr. 47/08.03.2006 privind Sistemul Naţional de Asistenţă Socială, http: //www.copii.ro/leg ro.html

Legea nr. 466/04.11.2004 privind statutul legal al asistentului social, http: //www.copii.ro/leg ro.html

Legea nr. 61/1993 privind alocaţia copilului (republicată în 2012)

http: //www.mmuncii.ro/pub/imaeemanaeer/imaees/file/Leeislatie/LEGI/L174-2008.pdf

Legea nr. 292/20.12.2011 privind asistenţa socială,

http: //www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/leeislatie/protectie-sociala/101-leeislatie-asistenta-sociala

Legea nr. 263/2007 privind oreanizarae şi funcţionarea creselor (amendată prin Legea nr. 272/2009)

Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, http: //www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/leeislatie/protectie-sociala/123-leeislatie-persoane-cu-handicap

Legea nr. 48/2002 privind prevenirea şi sanţionarea tuturor formelor de discriminare, http: //www.anr. gov.ro/html/Leeislatie.html

Legea Uceniciei nr. 279/2005

Legea privind practica elevilor şi studenţilor nr. 258/2007

Codul Muncii 2014, http: //www.avocat-dreptul-muncii.eu/codul muncii 2014.php

HG nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea MEN;

HG nr. 1252/2012 privind organizarea şi funcţionarea creselor şi a altor servicii de educaţie timpurie antepreşcolară

Ordin Ministru nr. 5160/06.10.2005 privind implementarea programului ADŞ pentru ciclul primar (Anexa 1, planurile cadru şi programele educaţionale);

Ordin Ministru nr. 5333/25.10.2005 privind implementarea programului ADŞ pentru ciclul secundar (Anexa 1) şi planurile cadru (Anexa 2);

Ordin Ministru nr. 5735/29.12.2005 privind aprobarea programelor educaţionale pentru programul ADŞ -eimnaziu;

Ordin Ministru nr. 5248/31.08.2011 privind aplicararea programelorADŞhttp: //administraresite.edu.ro/index.php/articles/16179

Ordin Ministru nr. 3063/19.01.2012 pentru aprobarea metodologiei de înscriere în clasa pregătitoare şi clasa I;

Ordin Ministru nr. 3646/04.02.2011 privind aprobarea programelor de practică pentru obţinerea nivelului 2 de calificare profesională, http: //www.tvet.ro/index.php/ro/acte-normative.html

Ordin nr. 5573/07.10.2011 privind organizarea şi funcţionarea învăţământului special integrat, http: //www.drae-ilfov.ro/index.php?option = com content&view = categorv&lavout = blog&id = 53&Itemid = 224

Ordin nr. 5574 (Metodologia privind organizarea serviciilor de sprijin educational pentru copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale înscrişi în învăţământul de masă), http: //www.cjrae-ilfov.ro/index.php?option = com content&view = categorv&lavout = bloe&id = 53&Itemid = 224

Programul Naţional de Reformă 2014 Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013

Strategia Naţională privind Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copiilor 2014-2020,

http: //www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/transparenta/proiecte-in-dezbatere/3172-2014-02-03-proiecthe-strateeiecopii

Strategia Naţională de Competitivitate 2014-2020

Strategia Naţională de Ocupare 2013-2020

Strategia Naţională pentru Protecţia, Integrarea şi Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabilităţi 2014-2020 http: //www.prostemcell.ro/21-societatea-civila/36132-strategia-nationala-privind-incluziunea-sociala-a-persoanelor-cu-dizabilitati-2014-2020.html

Strategia Naţională pentru incluziunea socială a cetăţenilor români de etnie Roma 2012-2020, http: //www.anr. eov.ro/html/strateeiep.html

Strategia Naţională pentru Tineret 2014-2020

Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă 2013-2020-2030

  1. C)Rapoarte, Studii şi Analize:

Annual Education Statistic Reports, National Institute of Statistics, 2013

Best Practices Guide for education and training of children/youth for target group, Bucharest General School Inspectorate, 2013, (POSDRU Project 61460)

Country Partnership Strategy (2014-2018), November 14, 2013

Diagnostic Study on school drop-out and early school leaving in rural areas, Research Report, 2011 (POSDRU Project ID 60294)

Early School Leaving and labour market perspectives, (Research Report, Institute of Educational Sciences, 2010), http: //www.ise.ro/abandonul-timpuriu-si-perspective-pe-piata-muncii

Early School Leaving – Causes and Effects, August 2013, (Roma Education Fund- POSDRU Project ID 60443)

Education Reforms in the Romanian Context, (Center for International Private Enterprise 2009), http: //www.cipe.org/publications/detail/education-reforms-romanian-context

Europe 2020 Romania: Evidence-based Policies for Productivity, Employment, and Skills Enhancement (World Bank, 2013)

Fartusnic, C et al. (2013) Financing pre-university education system based on standard costs. Current evaluation from the equity perspective, Institute of Educational Sciences, UNICEF Romania (under publication)

Intervention Pilot Program through Education Priority Areas System, 2006 (MoNE, UNICEF and Institute of Educational Sciences)

National Report on Pre-university Education Quality Status, 2012 (POSDRU Project 55330), http: //administraresite.edu.ro/index.php/articles/17878

OECD PISA 2006, 2009, 2012, http: //www.oecd.org/pisa/keyfindings/

Report on Pre-university Education State in Romania, (Institute of Educational Sciences, 2011), http://.ise.ro/

Results of the Population and Household Census (National Institute of Statistics 2011, http: //www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/REZULTATE-DEFINITIVE-RPL 2011.pdf

Romania Country Study: Analyzing the situation of out of school children in Romania, (Institute of Educational Sciences/UNICEF 2012)

Romania Insider – EUROSTAT, May 2, 2013, http: //www.romania-insider.com/romania-allots-amone-the-smallest-portions-of-edp-to-education-in-the-eu/98317/

Romanian Partnership Aereement for the 2014-2020 Proerammine Period, Ministry Of European Funds, Second Draft, March 2014

Romania Roma Advisory Services (World Bank, Draft version, 2013)

Romania Rural Education Project (World Bank, 2003)

Social Assistance System Modernization Project, (World Bank, April 2011), http: //documents.worldbank.ore/curated/en/2011/04/14156381/romania-social-assistance-svstem- modernization-project

SOP HRD Implementation Framework Document, 2013, http: //www.fseromania.ro/

Surdu, L. (coord.) (2011). Participare, absenteism şcolar şi experienţa discriminării romilor din România. Romani Criss,/UNICEF, Bucharest 2011

Up-scaline the ZEP Model in 103 Disadvantaeed Communities in Romania, (Institute of Educational Sciences, 2011)

Anexele nr. 1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.113/2014 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020

Guvernul României – Anexă din 12 decembrie 2014

Anexele nr. 1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.113/2014 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2016, din 12.12.2014 

În vigoare de la 15 ianuarie 2015

 

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 33bis din 15 ianuarie 2015. Formă aplicabilă la 14 august 2018.

 

ANEXA Nr. 1

 

STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTEC IA ŞI PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI 2014-2020

 

  1. INTRODUCERE

Cadru strategic

Elaborarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2020 are loc într-un moment de reconfigurare a tuturor politicilor publice, din toate sectoarele, în contextul pregătirii noii perioade de programare a Fondurilor Europene Structurale şi de Investiţii, dar şi a respectării cu prioritate a obiectivelor incluse în Programul de Guvernare 2013-2016 şi a ţintelor stabilite şi asumate prin Strategia Europa 2020.

Strategia îşi propune asigurarea unui cadru efectiv de implementare a principalelor priorităţi în domeniul politicilor pentru copii ale Programului de Guvernare, concepute astfel încât “să permită condiţii de dezvoltare şi formare a copiilor de la naştere şi până la majorat”.

Elaborarea Acordului de Parteneriat în vederea stabilirii priorităţilor de finanţare europeană a declanşat un proces generalizat de planificare strategică la nivelul tuturor sectoarelor importante ale guvernării ce vizează inclusiv politicile adresate copilului din domeniile protecţiei sociale, educaţiei şi sănătăţii, alături de justiţie şi afaceri interne. Strategia de faţă îşi propune măsuri de intervenţie corelate cu principalele documente strategice care vizează protecţia copilului, în special Strategia privind promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, aflată în curs de elaborare.

Strategia Europa 2020 a avut un rol esenţial în revizuirea politicilor care privesc protecţia copilului, prin ţinta propusă de reducere cu cel puţin 20 de milioane a numărului pe persoane afectate de sărăcie sau excluziune socială. În 2012 aproximativ 125 de milioane de cetăţeni europeni trăiau în sărăcie sau excluziune socială, iar copiii reprezentau mai mult de un sfert din total, fiind mai afectaţi decât populaţia adultă în cele mai multe dintre ţări. România şi-a asumat în acest context reducerea în perioada 2008-2020 cu mai mult de jumătate de milion (580.000) a numărului de persoane afectate de sărăcie relativă, până la atingerea ţintei de 4,408 mii de persoane. Prezenta Strategie propune, în mod complementar, scăderea cu 250.000 până în 2020 a numărului de copii afectaţi de sărăcie relativă, ţinta propusă fiind de cel mult 1.106.000 copii săraci în 2020.

Strategia Consiliului Europei pentru Promovarea Drepturilor Copilului 2012-2015 a constituit de asemenea un reper important în elaborarea acestui document, fiind modalitatea prin care CE urmăreşte să îşi consolideze capacitatea de a ghida şi de a oferi suport statelor membre pentru politicile în domeniul protecţiei copilului.

Similar Strategiei CE la nivel european, strategia de faţă îşi propune rolul de catalizator pentru punerea în aplicare a principiilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului la nivel naţional.

Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010 şi Protocolul său opţional, semnat de România în septembrie 2008 reprezintă, de asemenea, documente cadru ale căror prevederi vor trebui să se regăsească în toate demersurile ce au ca scop promovarea, protejarea şi asigurarea exercitării depline şi egale a tuturor drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de către toate persoanele cu dizabilităţi, inclusiv copii.

Un alt document strategic esenţial la nivel european în această perioadă îl constituie Recomandarea Comisiei 2013/112/UE – Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării, construită astfel încât să constituie cadrul comun european care să consolideze sinergiile dintre domeniile politice relevante. De asemenea, Recomandarea îşi propune să ajute statele membre să-şi revizuiască politicile şi să înveţe unele din experienţa altora în vederea îmbunătăţirii eficienţei şi eficacităţii politicilor proprii prin abordări inovatoare, ţinând seama de diversitatea problemelor cu care se confruntă, precum şi contextul local şi regional.

Procesul participativ de elaborare a strategiei

O evaluare detaliată a măsurilor prevăzute în precedenta strategie din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copiilor, a cărei perioadă de implementare a vizat perioada 2008-2013 a reprezentat un demers dificil având în vedere o serie de dificultăţi obiective întâmpinate pe durata procedurilor de aprobare şi implementare a acesteia.

Documentul cadru mai sus menţionat a fost elaborat în cursul anului 2004-2005, însă din motive independente de instituţia iniţiatoare, aprobarea acesteia de către Guvern a avut loc abia în anul 2008, astfel încât la momentul intrării sale în vigoare, o parte dintre măsurile şi obiectivele vizate de strategie erau deja depăşite de realitate obiectivă.

Acestei întârzieri, i-au fost asociate ulterior alte modificări ale cadrului organizatoric şi instituţional al principalelor autorităţi care îşi asumaseră implementarea strategiei (ex: desfiinţarea fostei ANPFDC, reorganizări ale ministerelor, etc.).

Din aceste cauze, în procesul de elaborare a prezentului document strategic s-a apreciat ca pertinentă realizarea unei analize a actualei situaţii din domeniu, în locul evaluării rezultatelor implementării fostei strategii care din multe puncte de vedere nu au mai corespuns cu priorităţile şi principiile avute în vedere la momentul elaborării sale.

Procesul de elaborare a strategiei a inclus o consultare amplă a tuturor ministerelor cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, a organizaţiilor non-guvernamentale, dar şi a structurilor reprezentative ale copiilor şi a partenerilor internaţionali.

Astfel, sub coordonarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi cu sprijin tehnic şi financiar din partea reprezentanţei UNICEF România, a fost constituit un grup de lucru al cărui rol a fost acela de a stabili structura, priorităţile, principiile şi obiectivele ce stau la baza actualei strategii, urmărindu-se în acelaşi timp asigurarea coerenţei şi coordonării din punct de vedere instituţional şi legislativ.

Un rol esenţial l-a avut, de asemenea, sectorul nonguvernamental, care s-a alăturat încă de la început eforturilor grupului interministerial, prin reprezentanţii Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), Hopes and Homes for Children (HHC România), Fundaţia SERA România şi Organizaţia Salvaţi Copiii-România.

Astfel, în cadrul procesului de elaborare a strategiei au fost avute în vedere contribuţiile transmise de organizaţiile non-guvernamentale care deţin o experienţă relevantă în domeniul protecţiei copilului.

Fundaţia HHC România a organizat la nivel naţional un larg proces de consultare cu reprezentanţi ai sectorului public şi privat relevanţi pentru domeniul protecţiei copilului. În cadrul celor 8 conferinţe regionale organizate în acest sens, au fost discutate problemele sau dificultăţile identificate în practică, în mod special de către autorităţile locale, fiind formulate recomandări cu privire la eventualele măsuri de soluţionare ce ar trebui incluse în noua strategie 2014-2020.

La rândul său, FONPC a organizat întâlniri cu reprezentanţii a 56 de organizaţii non-guvernamentale, concluziile şi recomandările desprinse în urma consultărilor fiind transmise MMFPSPV în vederea analizei şi includerii lor în cuprinsul noii strategii.

Priorităţile de acţiune din cuprinsul Manifestului pentru copii – 10 priorităţi pentru copiii din România, iniţiat de Organizaţia Salvaţi Copiii şi UNICEF şi susţinut de 35 de organizaţii neguvernamentale au fost de asemenea avute în vedere.

În procesul consultativ au fost implicaţi şi reprezentanţi ai Consiliului Naţional al Elevilor care au contribuit în mod direct la elaborarea măsurilor pentru creşterea participării copiilor, propuneri care se regăsesc în prezenta strategie.

Obiectivele, măsurile şi planul operaţional aferent prezentei strategii au avut la bază o serie de analize de situaţie, realizate de experţi independenţi, care au vizat o evaluare detaliată a principalelor evoluţii din domeniul sănătăţii, educaţiei şi protecţiei sociale al căror scop a fost tocmai identificarea deficienţelor existente şi a modalităţilor prin care acestea pot fi remediate prin intermediul prezentei strategii. De asemenea, informaţiile furnizate de Studiul conclusiv din 2012 de evaluare la nivel naţional a Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), a Serviciilor Publice de Asistenţă Socială (SPAS) şi a altor instituţii şi organizaţii implicate în sistemul de protecţie a copilului, au stat la baza stabilirii unora dintre obiectivele şi măsurile prevăzute în prezenta Strategie.i

  1. SCOPUL STRATEGIEI

Strategia îşi propune să promoveze investiţia în dezvoltarea şi bunăstarea copilului, pe baza unei abordări holistice şi integrate de către toate instituţiile şi autorităţile statului, în condiţiile respectării drepturilor copilului, satisfacerii nevoilor acestuia, precum şi accesului universal la servicii.

Strategia îşi propune să devină elementul integrator al tuturor proceselor ce vizează întărirea reformelor structurale şi de modernizare, inclusiv cele din cadrul procesului de programare 2014- 2020, care au impact asupra dezvoltării copiilor în România.

De asemenea, Strategia îşi propune să asigure coerenţa şi consolidarea politicilor la nivel sectorial, între diferitele nivele şi mecanisme de guvernanţă, precum şi concordanţa acestora cu obiectivele stabilite în documentele europene.

PRINCIPIILE STRATEGIEI

1. Promovarea centrării societăţii pe dezvoltarea şi bunăstarea copilului

Copilul trebuie să reprezinte o valoare centrală a oricărei societăţi şi resursa umană a viitorului. Actualele probleme critice ale societăţii nu pot fi depăşite fără un efort colectiv direcţionat sistematic pentru bunăstarea copilului.

2. Promovarea şi respectarea interesului superior al copilului.

Interesul superior al copilului reprezintă principiul fundamental pe care se bazează toate actele normative ce reglementează domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, cu impact în toate domeniile: educaţie, sănătate, justiţie, asistenţă socială, etc.

Principiul interesului superior reprezintă, în fapt, o regulă procedurală potrivit căreia atunci când se impune luarea oricărei decizii, de către o autoritate publică sau privată, care poate influenţa viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului, indiferent dacă este privit ca individ sau ca parte integrantă a unui grup, factorii de decizie trebuie să analizeze în prealabil toate implicaţiile posibile pe care decizia în cauză le poate avea asupra acestuia.

3. Universalitatea, nediscriminarea şi egalitatea de şanse

Prin măsurile propuse, Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului asigură cadrul necesar respectării drepturilor tuturor copiilor, fără nicio discriminare, asigurând fiecăruia exercitarea liberă şi deplină a drepturilor lor, în condiţii de egalitate.

Problema discriminării este cu atât mai dificil de combătut cu cât atitudinea generală a populaţiei este de a-i atribui o importanţă marginală. Principiul nediscriminării obligă autorităţile să ofere tuturor copiilor aflaţi într-o situaţie similară acelaşi tratament şi să nu existe o disproporţie între scopul urmărit prin tratament inegal şi mijloacele folosite.

4. Primordialitatea responsabilităţii părinţilor în creşterea şi îngrijirea copiilor şi caracterul subsidiar, dar responsabil, al intervenţiilor autorităţilor statului

Prezenta strategie îşi propune continuarea măsurilor privind acompanierea/sprijinirea, responsabilizarea şi conştientizarea părinţilor copilului cu privire la responsabilitatea primară ce le revine în tot ceea ce înseamnă creşterea, îngrijirea, educarea, bunăstarea acestuia.

Exercitarea acestor responsabilităţi esenţiale trebuie sprijinită prin intervenţia autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor actori instituţionali, doar atunci când resursele familiale nu asigură pe deplin satisfacerea nevoilor copilului.

5. Promovarea parteneriatului interinstituţional şi cu societatea civilă

Obiectivele, măsurile şi activităţile prevăzute în cuprinsul prezentei strategii continuă linia demersurilor orientate spre întărirea parteneriatului dintre sectorul public şi cel privat, dar şi a celui dintre profesionişti şi beneficiari. Parteneriatul trebuie să asigure susţinerea eforturilor depuse în vederea promovării unor politici şi acţiuni destinate copiilor, cu un accent mai puternic pe valorile comunităţii.

Parteneriatele între diverşii actori instituţionali, factorii interesaţi şi beneficiari vor avea ca scop schimbarea modului în care comunitatea înţelege să asigure protecţia reală şi efectivă a copiilor. Este promovat, de asemenea, parteneriatul comunitar, care porneşte de la premisa că responsabilitatea faţă de copii nu trebuie să aparţină unei singure autorităţi sau instituţii, ci unei întregi reţele alcătuite din familia acestuia, liderii informali ai comunităţii şi reprezentanţi ai instituţiilor sau organizaţiilor responsabile.

6. Participarea şi consultarea copiilor în adoptarea deciziilor care îi privesc

Participarea şi consultarea reprezintă elemente cheie ale procesului de elaborare a politicilor destinate copiilor, asigurând calitatea acestora în luarea deciziilor referitoare la aceştia. Participarea copiilor, văzută ca un proces continuu de implicare a acestora în deciziile care îi privesc, la toate nivelurile (familial, local, comunitar, central), favorizează în acelaşi timp schimbul de informaţii şi dialogul constant între adulţi şi copii, în baza respectului reciproc şi valorizării opiniilor acestora, prin prisma vârstei şi gradului de maturitate. Inclusiv copiii cu dizabilităţi trebuie implicaţi în procesul de participare, asigurându-li-se în acest sens asistenţă adecvată dizabilităţii şi vârstei.

7. Asigurarea stabilităţii, continuităţii şi complementarităţii îngrijirii personalizate acordate fiecărui copil şi primordialitatea asigurării unui mediu familial pentru copiii din sistemul de protecţie specială.

Copilul are nevoie de un mediu familial stabil, iar serviciile oferite lui şi familiei trebuie gândite astfel încât să fie disponibile în orice moment al vieţii acestuia, urmărind sprijinirea autonomiei la momentul maturităţii, concomitent cu acoperirea diferitelor nevoi specifice care pot apărea la un moment dat.

Importanţa asigurării stabilităţii pentru fiecare copil trebuie să rămână o prioritate inclusiv pentru copilul separat de familie, profesioniştilor din domeniu revenindu-le rolul de a identifica acele soluţii care pot avea caracter de permanenţă şi satisfac toate nevoile copilului.

8. Echitatea şi transparenţa bugetării/alocărilor financiare destinate copiilor.

Starea de sănătate, educaţia şi incluziunea socială a copiilor au un impact direct atât asupra costurilor sociale prezente, cât şi asupra evoluţiei viitoare a societăţii, iar finanţarea constantă şi echitabilă a măsurilor destinate dezvoltării armonioase a acestora reprezintă una dintre modalităţile efective de îndeplinire a obligaţiilor asumate de către stat în ceea ce priveşte protecţia drepturilor copilului. Asigurarea transparenţei alocărilor destinate copiilor nu înseamnă numai evidenţierea separată a acestora în cadrul bugetului general ci şi identificarea acelor modalităţi concrete prin care legislaţia, politicile din domeniu şi bugetele să fie utilizate în vederea asigurării respectării drepturilor copiilor.

În procesul de asigurare a transpunerii în practică a măsurilor referitoare la respectarea şi promovarea drepturilor copilului, statului îi revine în primul rând responsabilitatea asigurării resurselor.

Însăşi Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului obligă, de o manieră lipsită de echivoc, statele părţi în ceea ce priveşte disponibilitatea resurselor publice, alocarea judicioasă a acestora şi utilizarea în scopul asigurării respectării drepturilor copilului.

Alocările bugetare explicite pentru copii vor trebui să devină pentru autorităţi o prioritate care să contribuie la asigurarea resurselor necesare asigurării unei protecţii adecvate şi a respectării efective a drepturilor.

CADRUL DE POLITICI – PROVOCĂRI

Creşterea performanţelor sistemului de promovare şi protecţie a drepturilor copiilor trebuie urmărită în condiţiile unei limitări severe a resurselor publice, acestea fiind semnificativ mai scăzute în România, cu aproximativ 10 puncte procentuale sub media europeană, raportat la PIB. Totuşi, este de remarcat faptul că ponderea cheltuielilor cu protecţia socială a cunoscut, după 2008, o creştere ca pondere într-un PIB diminuat, în timp ce alocările pentru educaţie şi sănătate au oscilat nesemnificativ.

În comparaţie cu ţările europene, în anul 2011 situaţia României pe diferite capitole de cheltuieli, ca pondere a acestora în PIB, conform Eurostat se prezintă astfel în comparaţie cu UE27:

cheltuieli publice totale: 39,5% faţă de 49,0%;

cheltuieli cu protecţia socială: 14,1% faţă de 19,6%;

cheltuieli cu educaţia: 4,1% faţă de 5,3%;

cheltuieli cu sănătatea: 3,4% faţă de 7,3%.

Ponderea cheltuielilor pentru familie şi copil în totalul cheltuielilor pentru protecţie socială a scăzut cu aproximativ o treime între 2005 şi 20101. Ca pondere în PIB, scăderea a fost de la nivelul de 1,8 la 1,7 în acelaşi interval (şi 1,4% în 2011).1

1 Eurostat

 

Prevenirea separării copilului de familie

Protecţia copilului şi politicile sociale în acest domeniu au fost constant în prim-planul atenţiei tuturor factorilor de decizie, la aceasta contribuind atât implementarea unor reforme importante în acest sector după anii 1997 (reformarea cadrului normativ în domeniu, descentralizarea activităţilor de protecţie a copilului, restructurarea şi diversificarea instituţiilor de ocrotire a copilului, dezvoltarea de alternative de tip familial la ocrotirea de tip rezidenţial şi creşterea accentului pe politicile de prevenire a separării copilului de familie), cât şi dezvoltarea accentuată a sectorului nonguvernamental din domeniu şi în general preocuparea constantă faţă de situaţia copiilor a cercetătorilor, a organizaţiilor internaţionale şi a întregii colectivităţi.

Deşi legislaţia privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului este aliniată cerinţelor europene şi internaţionale în materie, se identifică în continuare lipsa alocării unor resurse adecvate, care să asigure aplicarea ei în mod unitar. Analiza situaţiei tuturor Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) şi a Serviciilor Publice de Asistenţă Socială (SPAS), bazată pe evaluarea aplicării prevederilor legale în domeniu, a identificat o eterogenitate ridicată a structurilor organizaţionale din teritoriu şi a procedurilor de lucru utilizate la nivelul acestora.ii

Dificultăţile de natură funcţională identificate în cadrul evaluării se bazează în marea lor majoritate pe lipsa resurselor umane şi a capacităţii administrativeiii necesare aplicării integrale a cadrului legislativ existent. Studiul evidenţiată o serie de aspecte critice:

  • Asistenţii sociali de la nivelul SPAS dedică cea mai mare parte a timpului de lucru acordării de beneficii, în detrimentul activităţii de prevenire a separării copilului de familie, respectiv în detrimentul identificării, evaluării, managementului de caz şi monitorizării copiilor expuşi riscului de separare.
  • Marea majoritate a serviciilor destinate prevenirii separării copilului şi menţinerii acestuia în familie sunt concentrate la nivelul DGASPC, contrar spiritului descentralizării şi al principiului subsidiarităţii în asistenţa socială, în timp ce SPAS se rezumă la acordarea beneficiilor.
  • SPAS sunt slab dezvoltate, în special în mediul rural unde sunt lipsite de personal de specialitate iar gradul de utilizare a metodologiilor de lucru este foarte redus.
  • Lipsa aspectelor de ordin strategic în managementul resurselor umane la nivel local, deficitul de personal cu pregătire specifică în sistemul public de asistenţă socială, evaluarea mai mult formală a performanţelor, existenţa unui număr insuficient de specialişti, subocuparea posturilor şi supraîncărcarea specialiştilor sunt câteva dintre problemele identificate în domeniul resurselor umane.
  • Există deficite în privinţa reglementărilor referitoare la supervizarea şi acreditarea serviciilor sociale, a metodologiilor şi procedurilor de lucru specifice, precum şi a celor ce vizează evaluarea gradului de implementare a legislaţiei.
  • Sistemul de protecţie socială din România este încă excesiv orientat pe dimensiunea beneficiilor băneşti, asistenţa socială în familie şi în comunitate, şi în cadrul ei componenta de prevenire, fiind necesar să fie dezvoltate suplimentar.

Faţă de 2007 se remarcă o scădere cu 27% a numărului de angajaţi în sistemul de protecţie a copilului, cea mai mare scădere fiind în cazul celor care lucrează în serviciile de îngrijire de zi/alte servicii (36%), iar cea mai mică în cazul celor din centrele de plasament şi al asistenţilor maternali (18%, respectiv 19% mai puţin la jumătatea anului 2013 faţă de finalul anului 2007). Analiza calificărilor specialiştilor care activează în cadrul sistemului arată o pondere încă redusă a celor cu studii de specialitate universitareiv.

Un alt punct critic, identificat de mai multe cercetări şi confirmat de practicienii din sistemul de protecţie a drepturilor copilului, se referă la insuficienta colaborare între sectoare sau autorităţi în implementarea cadrului legislativ existent.

O analiză a cadrului instituţional a subliniat probleme în sfera coordonării activităţilor de promovare şi protecţie a drepturilor copilului. La nivel judeţean şi local nu există un mecanism de coordonare a paletei largi de instituţii cu responsabilităţi în asigurarea drepturilor copilului3.

3 Salvaţi Copiii România, 2011

 

Evaluările4 pe totalul populaţiei demonstrează performanţele bune ale beneficiilor financiare pentru familii/copii. Beneficiile bazate pe testarea mijloacelor sunt bine direcţionate şi au o pondere semnificativă în bugetele gospodăriilor sărace, – alături de alocaţia universală pentru copii – iar contribuţia lor la diminuarea sărăciei este relevantă. Cercetările din teren5 arată însă că încă există grupuri importante numeric de copii vulnerabili, care beneficiază prea puţin de aceste prestaţii sau a căror situaţie nu se îmbunătăţeşte considerabil în timp, urmare acestor beneficii financiare. Sistemul de asistenţă socială nu este încă suficient de bine dezvoltat la nivelul întregii ţări pentru a asigura identificarea tuturor cazurilor vulnerabile în comunitate, pentru a le orienta spre forme de suport instituţional, inclusiv financiar, şi pentru a preveni agravarea situaţiilor.

4 UNICEF, 2005, 2011

5 UNICEF,2012

 

Procesele de dezorganizare familială, corelate cu sărăcia, au generat o creştere a numărului şi incidenţei problemelor cu care se confruntă anumite categorii de copii, cum ar fi părăsirea copiilor de către părinţi, delincvenţă juvenilă, consum de droguri, abuz/neglijare/exploatare, inclusiv exploatare prin muncă sau alte forme, trafic, traiul în stradă, etc. Persistenţa acestor probleme în societatea românească, în ciuda programelor dedicate combaterii lor, constituie o provocare de dezvoltare în sine.

Dinamica societăţii contemporane a relevat noi valenţe ale importanţei reconcilierii vieţii de familie cu cea profesională, motiv pentru care, în cadrul prezentei strategii, părinţii vor reprezenta un alt grup ţintă pentru măsurile de asistenţă necesare în vederea creşterii copiilor, accesul la un sistem integrat de îngrijire şi educare, în creşe, servicii de îngrijire de zi, concomitent cu asigurarea accesului la o bună îngrijire şi educaţie antepreşcolară, preşcolară şi şcolară.

Activităţile prin care se va realiza punerea în practică a acestor măsuri vor avea în vedere sprijinirea consolidării şi dezvoltării reţelei de creşe, grădiniţe şi a programelor de tip “after- school” care să permită modelarea intelectuală a tinerelor generaţii, în paralel cu asigurarea serviciilor de asistenţă medicală, dezvoltare fizică (în cluburi şcolare sportive) şi socioculturală.

Continuarea reformei în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului este strâns legată de continuarea reformei sistemului de asistenţă socială, care va trebui să asigure, în fapt, transformarea acestuia într-un sistem proactiv. O astfel de intenţie nu poate fi realizată decât prin schimbarea accentului de pe asistenţa acordată pasiv individului pe construirea măsurilor de suport social în jurul protecţiei familiei, prin creşterea gradului de securitate socială, dar şi al responsabilităţii individuale printr-o politică centrată pe copil şi familie.

Deşi reforma în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului a cunoscut o evoluţie semnificativă, mutarea accentului de pe îmbunătăţirea condiţiilor de trai oferite copiilor din mediul instituţional pe întărirea intervenţiilor destinate prevenirii separării copilului de familie impune îmbunătăţirea calităţii vieţii prin creşterea calităţii serviciilor oferite familiei.

Se va avea astfel în vedere asigurarea cadrului necesar dezvoltării serviciilor sociale în raport cu acordarea unor beneficii financiare directe, şi dezvoltarea serviciilor sociale destinate sprijinirii creşterii şi îngrijirii copiilor în familie, facilitându-se în acelaşi timp promovarea unor mecanisme de sprijin al părinţilor în vederea asigurării unui echilibru între viaţa de familie şi cea profesională, prin standardizarea calităţii în domeniul îngrijirii pe timp de zi ale copiilor, implementarea unui sistem integrat de îngrijire şi educare a copiilor şi monitorizarea asigurării calităţii acestor servicii.

Nu în ultimul rând, unul dintre grupurile ţintă vizate de Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014 – 2020, este reprezentat de adolescenţi, în contextul în care nevoile concrete de dezvoltare şi afirmare a acestora impun adoptarea unor măsuri imediate. Abordarea problematicii adolescenţilor, prin prisma drepturilor copilului, va avea în vedere stimularea acestei categorii în vederea atingerii deplinei afirmări a acestora, şi a sprijinirii integrării lor mai bune în societate.

Adopţia este cea mai bună soluţie de a oferi o familie permanentă copilului pentru care nu poate fi găsit un mediu corespunzător în familia sa de origine şi pentru care o astfel de alternativă răspunde nevoilor identificate în urma procesului de evaluare realizat de către profesioniştii din domeniu.

Legislaţia în acest domeniu a suferit de-a lungul timpului o serie de modificări de substanţă al căror rol a fost acela de a asigura premisele instituirii unor mecanisme mai eficiente care să sprijine atât flexibilizarea procedurilor privind adopţia copiilor pentru care reintegrarea în familia naturală nu a fost posibilă, cât şi creşterea numărului de copiii declaraţi adoptabili.

Analizele efectuate au relevat şi necesitatea continuării eforturilor privind conştientizarea viitorilor părinţi adoptivi, cu privire la specificul adopţiei, consecinţele acesteia şi responsabilităţile ce derivă din adopţia unui copil.

Strategiile aplicate la nivel naţional au vizat sprijinirea identificării celor mai potrivite familii adoptatoare pentru fiecare copil adoptabil, precum şi creşterea numărului adoptatorilor şi al adopţiilor încuviinţate pentru copii din categoriile greu adoptabile, reprezentate de cei cu vârsta mai mare de 3 ani la momentul adopţiei, cei aparţinând unor etnii minoritare, cu probleme de sănătate fizică/psihică sau grupurilor de fraţi.

După modificările aduse în anul 2012 legislaţiei din domeniul adopţiei, s-a constatat că numărul copiilor declaraţi adoptabili anual este mai mare decât numărul familiilor atestate să adopte. Cu toate acestea, 80% dintre copii adoptabili nu fac parte din categoria copiilor pe care majoritatea familiilor adoptatoare din România doresc să îi adopte. Drept pentru care, o serie de aspecte necesită încă o atenţie suplimentară fiind nevoie de identificarea unor soluţii care să reglementeze proceduri speciale ce pot fi aplicabile în cauzele de adopţie aflate pe rolul instanţelor şi care să vizeze procedurile prealabile, actele procedurale, termene, căi de atac etc. Astfel de soluţii devin necesare în contextul în care s-a constatat existenţa unor practici diferenţiate, aplicarea neunitară a legislaţiei în vigoare ceea ce influenţează în mod direct calitatea procesului de adopţie.

Educaţie

Există încă numeroase provocări în ceea ce priveşte accesul, participarea şi finalizarea învăţământului obligatoriu de către toţi copiii din România. Este dificil de identificat şi contracarat factorii de risc care duc la abandonul copiilor, neînscrierea lor în ciclurile superioare de învăţământ sau la performanţele slabe în şcoală. Celor mai des invocate cauze, reprezentate de veniturile mici, nivelul scăzut de educaţie al părinţilor, distanţa mare faţă de şcoală sau lipsa sprijinului din partea familiei, li se adaugă o serie de alte cauze individuale, cum ar fi anumite probleme de sănătate, întârzieri de dezvoltare, dificultăţi de învăţare, nivel deficitar de cunoaştere a limbii române (în special în cazul copiilor a căror limbă maternă nu este limba română) etc.

Măsurile iniţiate în decursul ultimilor ani la nivelul şcolilor pentru monitorizarea mai atentă a situaţiilor de absenteism şi abandon au avut efecte limitate. Diminuarea abandonului şcolar şi menţinerea cât mai mult a indivizilor în sistemul de educaţie, dar şi adaptarea sistemului de învăţământ la cerinţele pieţii muncii, pentru a evita “producerea” de viitori şomeri, a fost şi este în continuare prioritatea reformei sistemului de educaţie românesc.

Consecutiv, începând cu anul 1998, Ministerul Educaţiei şi-a asumat rolul atribuit prin Programele de Guvernare şi, ţinând cont de faptul că educaţia este recunoscută prin Constituţie ca o prioritate naţională, şi-a dezvoltat şi adaptat politicile.

Astfel, calitate şi eficienţă, echitate, deschiderea sistemului de educaţie către alte sisteme (economic, social, cultural etc.) au devenit fundamente pentru politicile în domeniu din România cu scopul de a oferi tuturor cetăţenilor oportunităţi de a învăţa oricând, oriunde şi în ce mod alege fiecare.

Pentru încurajarea participării şcolare şi a reducerii pierderilor, Ministerul Educaţiei, pe lângă cadrul legislativ care garantează dreptul la educaţie, a dezvoltat un sistem de reglementări centrate pe aspecte specifice, a elaborat planuri naţionale şi strategii de incluziune socială şi a pus în aplicare programe de intervenţie destinate diferitelor grupuri ţintă.

  • Măsuri de intervenţie directă asupra cauzelor şi efectelor fenomenului de neparticipare şcolară (ordine de ministru, regulamente, metodologii, strategii, programe de formare etc.)
  • Măsuri care vizează flexibilizarea structurii anului şcolar în funcţie de condiţiile locale de climă, relief şi specificul ocupaţiilor din zonă şi măsuri de flexibilizare a organizării procesului de învăţământ prin forme de învăţământ cu frecvenţă redusă, şcoli de vară etc.
  • Măsuri pentru stimularea participării la educaţie a copiilor şi tinerilor de etnie romă (locuri speciale pentru romi la liceu şi universităţi, inspector de romi, mediatorul şcolar, manuale şi programe pt.lb.romani etc.)
  • Măsuri de protecţie socială în vederea facilitării accesului la educaţie al copiilor/tinerilor (Bani de liceu, Euro 200, rechizite, transport şcolar, Cornul şi laptele etc.)

În acelaşi timp au fost iniţiate şi derulate o serie de programe/proiecte de intervenţie cu susţinere financiară externă:

  • Proiectul pentru învăţământul rural (2003-2009);
  • Programul de reabilitare a construcţiilor şcolare (1998-2002 – faza I; 2003-2009 – faza a II- a);
  • Programul PHARE Accesul la educaţie al grupurilor dezavantajate (din 2002 şi până în 2010);
  • Proiectele multianuale Phare TVET RO(2001-2003 şi 2004-2006);
  • Programul Educaţie timpurie incluzivă şi Programul Reforma educaţiei timpurii (2007- 2012);
  • Proiectele FSE ale Ministerului Educaţiei Naţionale, îndeosebi cele care privesc Axa prioritară 1 – Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere şi Axa prioritară 2 – Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii (2008 – 2013).

Proiectele de succes s-au dovedit a fi cele bazate pe abordări integrate la nivelul comunităţii- şcolii-familiei-copilului, intervenţiile ce au urmărit în mod sistematic să contrabalanseze mai multe categorii dezavantajate.

Astfel de programe dezvoltate la nivel naţional cu sprijinul fondurilor structurale sau ale unor organizaţii internaţionale (UNICEF, Organizaţia Salvaţi Copiii, World Vision, REF, Step by Step etc.) au oferit, în acelaşi timp:

  • sprijin copiilor atât în activitatea şcolară (prin programe de educaţie remedială), cât şi în ceea ce priveşte nutriţia, activităţile de timp liber sau dezvoltare personală prin programe de tip şcoală după şcoală;
  • informare, formare şi consiliere a familiilor acestor copii;
  • resurse şi programe de dezvoltare profesională la dispoziţia practicienilor şi specialiştilor, care oferă diferite servicii copilului (educaţionale, sociale, medicale etc.);

Pregătirea vocaţională, menţionată în cuprinsul articolului 28 al Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, se referă atât la învăţământ liceal filieră vocaţională sau tehnologică cât şi la învăţământ profesional.

În conformitate cu prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei Naţionale a elaborat în anul 2012 metodologia de organizare şi funcţionare a învăţământului profesional cu durata de 2 ani, parte a liceului tehnologic, pentru absolvenţii clasei a IX- a. De asemenea, au fost organizate stagii de pregătire practică, cu durata de 720 de ore, a căror parcurgere conferă absolvenţilor clasei a X-a de liceu participarea la examenul care permite obţinerea certificatului de calificare profesională. Din 2014, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările aduse prin O.U.G. 117/2013, respectiv prin O.U.G. 49/2014, învăţământul profesional are durata de minim trei ani şi se organizează pentru absolvenţii învăţământului gimnazial. În paralel cu forma amintită anterior, vor exista până la finalizare şi alte categorii de elevi care, în anul şcolar 2013-2014, au fost deja cuprinşi într-una din formele existente anterior, mai exact:

elevii care s-au încadrat în art. 6 din O.U.G. 117/2013, care modifică art 32, alin. (3) din Legea nr. 1/2011 astfel: ” (3) absolvenţii clasei a X-a din cadrul filierei tehnologice sau vocaţionale care au finalizat un stagiu de pregătire practică” şi care pot susţine examen de certificare a calificării corespunzător nivelului 3 de certificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor.

absolvenţii, respectiv elevii învăţământului profesional desfăşurat pe o perioadă de doi ani, după clasa a IX-a, ca parte a filierei tehnologice a învăţământului liceal, conform metodologiei din Anexa nr. 1 la Ordinul MECTS nr. 3168 din 03.02.2012 privind organizarea şi funcţionarea învăţământului profesional de 2 ani, în condiţiile legii, pentru perioada 2012-2016.

Printre cele mai importante provocări legate de asigurarea dezvoltării întregului potenţial al elevilor la nivelul sistemului actual de învăţământ şi formare profesională iniţială pot fi menţionate:

  • Asigurarea unei pregătiri corespunzătoare a cadrelor didactice, atât în formarea iniţială, cât şi în formarea continuă în ceea ce priveşte lucrul cu copiii în risc major de excluziune (de exemplu, cei din familii cu venituri reduse, din mediul rural, cu cerinţe educaţionale speciale, de etnie romă) şi adaptarea, în continuare, a curriculumului actual la nevoile unor categorii de elevi aflaţi în risc de excluziune (spre exemplu, elevii cu cerinţe educaţionale speciale).
  • Alocările financiare suficiente; finanţarea per-capita acoperă nevoile de bază ale unităţilor şcolare dar nu reuşeşte să ofere un sprijin suplimentar şcolilor cu un număr ridicat de elevi în situaţie de risc. O consecinţă directă a acestui fapt este dificultatea de a asigura resursele necesare organizării unor activităţi de recuperare sau unor activităţi extra-curriculare prin care şcoala să exploateze talentele şi abilităţile elevilor şi să asigure, astfel, dezvoltarea întregului potenţial al acestora;
  • Identificarea copiilor care au abandonat şcoala şi sprijin acordat pentru a preveni acest fenomen sau pentru a asigura reintegrarea în învăţământul de zi, cu frecvenţă redusă sau de tip A doua şansă.
  • Stabilirea unui echilibru în ceea ce priveşte ponderea diferitelor tipuri de educaţie ( educaţie formală şi educaţie non-formală).
  • Recunoaşterea importanţei activităţii didactice cu copiii în risc de eşec şcolar, în evaluarea activităţii profesorilor, în comparaţie cu lucrul cu elevii care au performanţe înalte la diferite concursuri sau competiţii şcolare.

Implicarea părinţilor continuă să fie o provocare pentru majoritatea şcolilor, în special în ceea ce priveşte implicarea familiilor copiilor aflaţi în situaţie de risc. Valorizarea scăzută a educaţiei, a şcolii şi a actorilor şcolari fac de multe ori dificilă comunicarea şi colaborarea cu aceşti părinţi. Totuşi, practicile incluzive s-au extins în multe şcoli şi asupra părinţilor şi găsim astăzi numeroase proiecte de succes în care părinţii copiilor cu CES, ai copiilor cu posibilităţi materiale reduse sau ai copiilor romi ajung să se implice în mod direct în educaţia copiilor şi chiar în rezolvarea unor probleme ale şcolii.

Prevenirea abandonului şcolar rămâne una dintre principalele provocări, în contextul în care efectele acestuia au consecinţe profunde şi complexe asupra dezvoltării copilului, pe paliere multiple. În aceste condiţii, strategia îşi propune să promoveze o abordare inter-sectorială a acestui fenomen prin creionarea unor acţiuni şi activităţi de prevenţie, intervenţie şi compensare, inclusiv prin susţinerea programelor tip “A doua şansă”, în vederea eliminării analfabetismului şi integrării pe piaţa muncii, prin garantarea egalităţii de şanse şi eliminarea oricăror forme de discriminare, implementarea de politici şi programe adecvate grupurilor vulnerabile şi de programe suport pentru cei care au părăsit timpuriu şcoala.

Sănătate

Alături de educaţie, sănătatea reprezintă un alt domeniu de referinţă, în cadrul căruia există încă multe zone de interes, în special în ceea ce priveşte serviciile preventive, care sunt insuficient abordate, în contextul diferenţierii problemelor şi a specificului nevoilor anumitor categorii de copii pentru care creşterea accesului la servicii de sănătate de bază a devenit o necesitate.

Dreptul copilului la sănătate şi implicit la servicii de sănătate este reglementat pe de o parte de legislaţia privind protecţia drepturilor copilului, iar pe de altă parte de legislaţia specifică domeniului sănătăţii.

În România, serviciile de asistenţă medicală primară sunt furnizate prin medicii de familiev, care asigură servicii medicale preventive şi curative pentru toţi copiii, indiferent de statutul de asigurat al părinţilor/aparţinătorilor. Principalele probleme existente la nivelul asistenţei medicale primare sunt reprezentate de existenţa unei capacităţi limitate de depistare activă a riscurilor pentru sănătate în rândul copiilor în comunităţi, dar şi oferta limitată de servicii preventive din pachetul de bază.

Pachetul de servicii medicale de bază este sărac în servicii preventive centrate pe identificarea riscurilor pentru sănătate la copii, în special la adolescenţi (identificarea riscurilor de fumat, consum de alcool şi droguri) şi nu oferă practic alternative de tratament după adoptarea comportamentelor de risc. O bună parte din serviciile preventive sunt incluse în plata per capita, neexistând stimulente directe pentru realizarea lor. Chiar şi pentru serviciile medicale plătite “per serviciu”, raportările sunt centrate în special pe dimensiunea financiară, în timp ce analiza globală în termeni de stare de sănătate/riscuri pentru sănătate nu se realizează, iar unele servicii necesare (în special pentru copiii cu dizabilităţi) nu sunt incluse în pachetul de bază.

Serviciile de sănătate oro-dentară sunt furnizate de medici dentişti, care sunt organizaţi în formă liberală (cabinete/clinici private), circa o treime dintre ei având contracte cu casele de asigurări de sănătate. Numărul copiilor care beneficiază de servicii de sănătate oro-dentară este necunoscut şi multe dintre aceste servicii sunt plătite integral de către părinţi.

Serviciile de specialitate ambulatorii sunt furnizate de medici specialişti organizaţi în ambulatorii de specialitate sau de spital şi în clinici/cabinete private, accesul realizându-se în baza biletului de trimitere de la medicul de familie. Cu toate acestea, serviciile de specialitate ambulatorii sunt puţin dezvoltate, atât pentru copii cât şi pentru adulţi şi sunt disponibile în special în mediul urban, astfel încât se poate concluziona că accesul prin sistemul de asigurări sociale de sănătate (gratuit) este deficitar (timp de aşteptare lung sau necesitatea de a apela la servicii medicale cu plată). Continuitatea lor – dimensiune a calităţii actului medical – trebuie îmbunătăţită prin acordarea unui rol mai activ.

Servicii spitaliceşti sunt furnizate prin circa 350 de spitale, 20% dintre internările care apar anual fiind făcute pentru copii. La nivelul serviciilor spitaliceşti, solicitările de internări pentru copii sunt onorate, chiar şi pentru afecţiuni care ar putea fi tratate în ambulator, dar apar probleme în privinţa calităţii serviciilor şi continuităţii îngrijirii post-externare. Un fenomen îngrijorător îl constituie persistenţa părăsirii în unităţile sanitare a nou-născuţilor/copiilor de vârste mici.

Un tip special de servicii, necesare în special din punct de vedere al sănătăţii publice, îl constituie asistenţa medicală din unităţile de învăţământ. Aceasta se realizează prin intermediul unui personal angajat specific în mediul urban şi prin cabinetele medicilor de familie în rural, ceea ce creează din start o inegalitate. Reţeaua medicilor şcolari este una extrem de restrânsă, subfinanţată şi deficitară în resursa umană, lăsând descoperită aproape în totalitate componenta de prevenţie şi promovare a sănătăţii copiilor în mediul şcolar. În acest domeniu nu s-a evidenţiat o strategie coerentă de dezvoltare în ultimele două decenii, acoperirea fiind în scădere.

Acoperirea reţelei de asistenţă medicală comunitară este insuficientă, fiind asigurată de aproximativ 1000 de asistente comunitare şi facilitată de circa 300 mediatori sanitari, ambele categorii de profesionişti fiind active numai în mediul rural, în comunităţile cu pondere ridicată de romi.

Îngrijirile de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi se concentrează în spitale de psihiatrie sau secţii de psihiatrie infantilă din alte tipuri de unităţi sanitare. O cercetare realizată asupra serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România a arătat că în România existau “aproximativ 20 de centre de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi”. Printre dificultăţile identificate în sistemul de sănătate mintală destinat copiilor şi adolescenţilor, s-au remarcat orientarea excesivă a sistemului public de sănătate mintală pediatrică spre aspectele curative, în detrimentul prevenţiei, dificultăţile privind constituirea unor echipe terapeutice complexe, lipsa comunicării formale între specialiştii implicaţi sau lipsa colaborării eficiente între sistemul educaţional şi cel de protecţie şi asistenţă socială a copilului.6

6 Salvaţi Copiii România, 2010

 

  1. DESCRIEREA SITUA IEI ACTUALE

Context general

În România, deşi criza economică a dus la scăderea resurselor economice, în special în anii 2009 şi 2010 (PIB-ul real scăzând cu 6,6% în 2009 şi 0,9% în 2010 faţă de anul anterior, dar în creştere cu 2,5% în 2011), se poate constata totuşi o apropiere a nivelului PIB per capita la standardul puterii de cumpărare de media UE28, raportul crescând de la 35% în 2005 din nivelul european la 49% în 20127.

7 Eurostat

 

Inegalitatea veniturilor, măsurată prin indicele Gini al veniturilor, plasează România în 2012 cu 3 puncte procentuale peste media UE28 şi în grupa celor 6 ţări europene cu cele mai ridicate valori8.

8 Eurostat

 

În 2012, 41,7% dintre persoanele din România se aflau în risc de sărăcie şi/sau excluziune socialăvi, mult peste nivelul de 25,0% în UE27. Riscul sărăciei şi excluziunii sociale creşte considerabil în gospodăriile cu mulţi copii sau în cele monoparentale, acestea fiind cele mai afectate.

Şomajul tinerilorvii, adică a celor aflaţi în jurul vârstei medii când apare primul copil, este considerabil mai ridicat decât pe ansamblul populaţiei, deoarece pe lângă problemele financiare, survenite în mare măsură ca urmare a accesului precar la piaţa muncii, standardul de viaţă al populaţiei din România este afectat puternic de lipsa accesului la soluţii de locuire independentă (preţul de cumpărare este prohibitiv, chiriile sunt ridicate mai ales în mediul urban, în timp ce veniturile sunt scăzute). Lipsa accesului la o locuinţă decentă cauzează aglomerarea tinerilor în gospodării multigeneraţionale, locuirea împreună cu părinţii şi alte rude fiind singura opţiune posibilă. Aceste aranjamente în gospodării extinse, alături de greutatea găsirii şi nesiguranţa păstrării unui loc de muncă, afectează comportamentul tinerilor în privinţa întemeierii unei familii şi deciziei de a avea copii. 44,9% dintre persoanele angajate full-time din România locuiesc cu părinţii faţă de 38% în Europa-28. Se înregistrează cea mai ridicată pondere a populaţiei rezidente în locuinţe supra-aglomerate din UE-27, cu excepţia Ungariei, mai mult de jumătate din populaţia totală aflându-se în această situaţie.

Structura demografică – Dinamica numărului de copii

Dacă la începutul anilor 1990 în România erau peste 6,6 milioane de copii, urmare în principal a natalităţii scăzuteviii în România trăiesc în prezent mai puţin de 3,7 milioane de copii, mai exact 3.653.637 copii la 1 Ianuarie 20139. Această scădere este importantă şi ca pondere în populaţieix, în acelaşi interval de timp – 1990-2013 – având loc, pe fondul creşterii speranţei de viaţă, o schimbare a structurii demografice (dacă raportul era de aproximativ un copil la ceva mai mult de doi adulţi, acum este de aproximativ un copil la patru adulţi – persoane de 18 ani şi peste).

9 Eurostat

 

Rata de dependenţă a copiilorx nu a suferit schimbări importante, fiind de 23,6 în 2007 şi 23,4 în 201110. Schimbările în structura populaţiei evidenţiază accentuarea procesului de îmbătrânire demograficăxi, cu consecinţe negative economice şi sociale pe termen lung, aceasta conducând la creşterea dependenţei economice şi apariţia unor dezechilibre în sistemele de asigurări sociale.

10 Eurostat

 

Una dintre caracteristicile cheie, distinctivă pentru România în comparaţie cu majoritatea celorlalte ţări europene, este ponderea ridicată a populaţiei ruralexii, situaţie care are consecinţe importante pe diferite dimensiuni ale bunăstării copilului, conducând la forme de deprivare de locuire şi materiale, precum şi dificultăţi de acces la serviciile sociale.

În ceea ce priveşte raportul populaţiei de copii din mediile rural şi urban, se poate observa o fluctuaţie semnificativă a structurii acesteia. Astfel, dacă prima jumătate a anilor 1990 este caracterizată de scăderea populaţiei de copii din rural cu aproximativ 5 procente, de la jumătatea anilor 1990 până în 2012 tendinţa s-a inversat, numărul copiilor din rural devenind mai ridicat decât în urban. Ponderea copiilor în populaţie a scăzut de la un nivel aproape egal în 1990 de aproximativ 28-29% în ambele medii de rezidenţă la 16,5% în urban şi 20,2% în rural11.

11 INS

 

Structura gospodăriilor

Conform datelor de la recensământul din 2011, dimensiunea medie a gospodăriei în România este de 2,7 persoane per gospodărie. Modelul familial cel mai răspândit este cel al cuplurilor cu un copil, peste jumătate dintre familii fiind de acest tip. Se observă o creştere continuă a vârstei medii la prima căsătorie, care ajunge la 26 de ani pentru femei şi 29 de ani pentru bărbaţi în 201112. În acelaşi timp, o tendinţă similară de creştere este înregistrată şi în ceea ce priveşte vârsta mediană a femeilor la naşterea primului copil, care a ajuns la 26 de ani în 2011.

12 TransMONEE

 

O serie de fenomene identificate de specialişti, indică pentru România o insuficienţă a planificării familiale, a educaţiei pentru sănătate sexuală şi a reproducerii, în special pentru categoriile vulnerabile social. Astfel, pe fondul unei creşteri pe ansamblul populaţiei a vârstei medii la prima naştere, fenomenul naşterilor în rândul adolescentelor şi tinerelor rămâne în continuare îngrijorător, ceva mai mult de un copil din zece fiind născut de mame sub 20 de ani. În acelaşi timp, în România, rata avorturilor a fost extrem de crescută, până în 2003 frecvenţa avorturilor depăşind-o pe cea a naşterilor. Deşi rata avorturilor rămâne una ridicată, cu 52,7 cazuri raportate la 100 de naşterii vii, nivelul a scăzut de 7 ori în decursul ultimelor două decenii.

Cu o rată de 5,2 copii afectaţi de divorţul părinţilor dintr-o mie de persoane sub 17 ani, România are un indice scăzut comparativ la nivel european. Se remarcă însă că, în timp ce în multe ţări CEE indicele este în uşoară scădere, în România ponderea copiilor afectaţi de divorţul părinţilor a crescut cu 0,5‰ în perioada 2005-2011.

Sărăcie şi excluziune socială

Mai mult de jumătate dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau excluziune socialăxiii (52,2% în 2012), cel mai ridicat nivel din UE27 cu excepţia Bulgariei. De asemenea, se înregistrează una dintre cele mai ridicate diferenţe din Europa între nivelul riscului în cazul copiilor şi cel înregistrat pe ansamblul populaţiei (41,7% în 2012).

Analiza pe grupe de vârstă arată că cel mai ridicat risc se înregistrează în grupa de vârstă 12-17 ani (54,8%) şi 5-11 ani (52,5%). Riscul sărăciei şi excluziunii sociale creşte considerabil în gospodăriile cu mulţi copii (72,5% dintre gospodăriile cu 2 adulţi şi 3 sau mai mulţi copii) sau în cele monoparentale (60,7%), acestea fiind cele mai afectate. În general, indiferent de structura gospodăriei, prezenţa unui copil creşte considerabil vulnerabilitatea economică.

Copii afectaţi de sărăcie

Mai mult de un copil din trei este sărac relativxiv şi aproximativ un copil din trei se află în sărăcie persistentă, fiind sărac în 2011 dar şi în cel puţin doi dintre cei trei ani anteriori. Adolescenţii (12- 17 ani) sunt cei mai expuşi şi prin prisma valorilor indicatorului de sărăcie relativă, având nivelul cel mai ridicat de sărăcie relativă şi cea mai importantă creştere din 2007 (32,4%) până în 2012 (38%). Toate aceste diferenţe au, după cum remarcă şi primul proiect al Acordului de Parteneriat dintre România şi Comisia Europeană, un caracter profund teritorial, cu variaţii pronunţate între regiuni, precum şi între zonele urbane şi cele ruralexv.

Un copil român din trei este sărac deşi locuieşte în gospodării în care adulţii lucrează. Aproape 1 din 5 copii din gospodării active pe piaţa muncii este sărac deşi adulţii lucrează mai mult de 80% din timpul lor activ (au o intensitate foarte ridicată a muncii). România înregistrează pentru ambii indicatori cele mai ridicate rate ale sărăciei la nivel european13. Rata sărăciei copiilor din gospodării în care adulţii muncesc a crescut de la 29,1% în 2007 la 32,6% în 2012. Rata sărăciei copiilor din gospodării cu o intensitate a muncii foarte ridicată a scăzut uşor, de la 18,9% în 2007 la 17,3% în 2012. Aproape unul din zece copii trăieşte în gospodării fără locuri de muncă. În acelaşi timp, riscul de sărăcie relativă pe total adulţi care lucrează şi au copii în întreţinere este mai mult decât dublu în România faţă de UE27: 23,4% faţă de 11,5% în 201214; veniturile din muncă sunt aşadar suficiente pentru a asigura traiul în condiţii adecvate, inclusiv întreţinerea copiilor, înregistrându-se o sărăcie salarială.

13 Eurostat

14 Eurostat

 

În 2012, rata deprivării materiale severexvi era în România de 29,9% faţă de 10,3% în UE27. Prin natura lui, indicatorul măsoară lipsa unor resurse de bază, care afectează copiii români în mare măsură. Dacă în medie la nivel UE deprivarea materială afectează în ponderi apropiate copiii şi adulţii (11,7% pentru populaţia sub 18 ani şi 10,3% pentru cea între 18 şi 64 de ani), copiii români suferă mult mai accentuat de deprivare materială severă decât adulţii (37,9% faţă de 27,9%).xvii

Mai mult de o treime dintre copiii săraci relativ din România sunt în acelaşi timp afectaţi de deprivare de locuirexviii, faţă de ceva mai mult de un sfert dintre copiii săraci la nivelul UE27 şi aproximativ unul din zece copii non-săraci din România. În 2012, problema deprivării de locuire afecta în mai mare măsură copiii săraci cu vârste mici (46,3% dintre cei sub 6 ani) faţă de adolescenţi (27,7% dintre cei de 12-17 ani) în timp ce în UE27 copiii erau afectaţi la fel, indiferent de vârstă.

Supraaglomerareaxix afectează mai mult de trei sferturi dintre copii în 2012, respectiv 78,3%, faţă de media UE27 de 42,5%. Supraaglomerarea este o problemă care afectează o proporţie mare dintre copiii români, atât cei săraci cât şi cei non-săraci, respectiv 78,3% dintre copiii săraci sub 18 ani şi 69,6% dintre cei care nu sunt afectaţi de sărăcie.

Sărăcia pe ansamblu este mai ridicată în mediul rural, însă în ultimele decenii au început să se formeze în mediul urban zone compacte teritorial în care predomină sărăcia extremăxx. În toate aceste zone, copiii şi tinerii reprezintă principala categorie de populaţie (peste 60%), în timp ce populaţia de 60 de ani şi peste reprezintă sub 10% din total. Aceste zone sunt izolate de ansamblul spaţiului urban şi reprezintă forme de segregare spaţială care contribuie la consolidarea capcanei sărăciei.

Forme de deprivare a copiilor din mediul rural

Formele de sărăcie tradiţională din mediul rural se manifestă pe diferite dimensiuni ale bunăstării copilului, conducând la forme de deprivare de locuire şi materiale, precum şi dificultăţi de acces la serviciile sociale.

Conform unui studiu reprezentativ la nivelul mediului rural din 201215, numai o treime dintre locuinţele de la sat au baie în interior, un sfert au toaletă în interior şi doar una din zece este conectată la canalizare. Unul din zece copii intervievaţi declară că frecvent (2%) sau uneori (11%) nu a avut hrană suficientă. Aproape două treimi dintre adulţii intervievaţi au afirmat că îşi tratează copilul acasă, fără a-l duce la medic atunci când este bolnav, iar dintre cei care merg la medic, două treimi apelează la medicul din oraşul apropiat şi numai o treime la medicul din comună.16 Aproape un sfert dintre copii (23%) petrec în drumul dintre casă şi şcoală o oră sau mai mult.17 Rezultatele la evaluările naţionale la clasa a VIII-a, la examenele de bacalaureat la clasa a XII-a, precum şi testările internaţionale (PISA, TIMSS, PIRLS) arată, de asemenea, că există discrepanţe între rezultatele elevilor din mediul rural în comparaţie cu cei din mediul urban.

15 World Vision, 2012: p. 87

16 Idem, p. 90

17 Idem, p. 89

 

Copii romi

Problematica copiilor aparţinând etniei rome continuă să preocupe atât autorităţile române cât şi cele internaţionale. Apartenenţa la etnia romă creşte cu 37% riscul unui copil de a fi sărac18. Studiile arată de asemenea că aproximativ 40% dintre copiii romi beneficiază de hrană insuficientă, iar aproximativ 28% dintre copiii/tinerii între 15 şi 19 ani sunt căsătoriţi, situaţie cu un impact negativ asupra participării şcolare, accesului la piaţa muncii a tinerelor familii şi a oportunităţilor următoarelor generaţii de copii19.

18 Banca Mondială, 2013

19 Unicef, Roma Early Childhood Inclusion Report, 2012

 

În acelaşi timp, o serie de decalaje între aceşti copii şi cei ne-romi apar în ceea ce priveşte participarea la educaţie şi performanţele şcolare, astfel încât participarea la educaţia preşcolară a copiilor romi este de aproape două ori mai scăzută decât a celorlalţi copii (37% faţă de 63%), o rată mai ridicată, de peste 50%, fiind înregistrată în cazul copiilor de 6 ani.

  • La nivelul copiilor de vârstă şcolară, mai mult de 15% se află în afara şcolii: 6,9% au întrerupt studiile, iar 8,9% nu au fost înscrişi niciodată20.

20 Agenţia Împreună 2013

 

  • 14,2% dintre copii nu frecventează deloc şcoala unde sunt înscrişi sau nu merg regulat21.

21 Idem. p.78

 

  • 16,3% dintre copiii romi repetă clasa, de trei ori mai mulţi decât copiii ne-romi22 care trăiesc în aceleaşi zone.

22 Idem. p. 79

 

  • La nivelul de învăţământ secundar superior (16-19 ani), participarea copiilor romi e de patru ori mai scăzută.23

23 UNDP/WB/EC Regional survey, 2011

 

Excluziunea socială a copiilor cu dizabilităţi

La jumătatea anului 2013, în România erau înregistrate aproximativ 680.000 de persoane cu handicap dintre care aproximativ 10% erau copii, în perioada 2000-2012 numărul copiilor crescând cu 7%, iar numărul adulţilor cu 80%. Majoritatea persoanelor cu handicap (peste 95%) trăieşte independent de instituţii.

Anumite studii indică sub-înregistrarea copiilor cu dizabilităţi, mulţi dintre aceştia prezentându-se în faţa autorităţilor doar la vârsta începerii şcolii în vederea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap şi îndrumării către o formă de şcolarizare.

Nu există informaţii recente asupra frecventării şcolii şi performanţelor şcolare ale copiilor cu CES, cercetări mai vechi24 indicând faptul că există o rată ridicată de abandon şcolar a acestora. Una dintre întrebările de cercetare care încă nu a primit răspuns în România se referă la impactul politicilor de integrare a copiilor cu nevoi educaţionale speciale în învăţământul de masă.

24 Horga, Jigău, 2009

 

Sistemul educaţional din România face eforturi să asigure pentru toate persoanele cu dizabilităţi o educaţie la standarde de calitate corespunzătoare. Incidenţa neşcolarizării şi a abandonului timpuriu este semnificativ mai ridicată pentru persoanele cu dizabilităţi faţă de populaţia generală. În pofida progreselor făcute în ultimele decenii, probabilitatea ca un copil cu dizabilităţi să înceapă şi să termine cursurile şcolare este mai mică decât în cazul copiilor fără dizabilităţi. Adesea, există o corelaţie puternică între un nivel scăzut de educaţie şi prezenţa unei dizabilităţi – mai puternică decât între un nivel educaţional scăzut şi alte caracteristici cum ar fi sexul, rezidenţa în mediul rural sau o situaţie economică precară. În plus, calitatea educaţiei în învăţământul segregat sau în învăţământul la domiciliu este percepută ca fiind mai slabă.25

25 Societatea Academică din România, 2009

 

Un subiect de reflecţie este reprezentat de punerea în practică a prevederii Legii nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, prin care orientarea şcolară şi profesională a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale a fost transferată de la Comisia pentru Protecţia Copilului înapoi în sistemul educaţional, fiind necesară armonizarea procedurilor interinstituţionale, astfel încât familiile să nu întâmpine dificultăţi în obţinerea drepturilor copiilor26.

26 Unicef, Copiii cu dizabilităţi, raport 2013

 

Serviciile comunitare de prevenire, identificare, intervenţie timpurie sunt subdezvoltate, mai ales în mediul rural. Serviciile de sănătate, inclusiv cele oro-dentare şi de reabilitare, precum şi dispozitivele medicale sunt greu accesibile, nu sunt întotdeauna de calitate, ţin cont de necesităţile persoanelor cu dizabilităţi în mică măsură şi nu sunt la preţuri abordabile, mai ales pentru grupurile de risc. Persoanele cu dizabilităţi, cu precădere cele cu dificultăţi de deplasare, din mediul rural şi/sau sărace, au acces limitat la servicii de sănătate de calitate, inclusiv la tratamente medicale de rutină, ceea ce creează inegalităţi în materie de sănătate fără legătură cu handicapul. O altă problemă încă nesoluţionată este contenţionarea persoanelor cu tulburări psihice.

Studiile sporadice arată că gradul de accesibilizare a spaţiului public, precum şi a mediului informaţional şi comunicaţional pentru persoanele cu dizabilităţi este scăzut.

O altă problemă care se evidenţiază în ansamblul acestei problematici este cea a copiilor diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist (TSA). Conform Ministerului Sănătăţii, în România existau la 31 decembrie 2012, 7900 copii diagnosticaţi cu TSA, dintre care 5952 erau încadraţi în grad de handicap. Un sondaj de opiniexxi realizat în anul 2011, în rândul medicilor de familie a arătat că acceptarea diagnosticului de către membrii familiei şi stabilirea unei relaţii de colaborare cu familia în urma prezentării diagnosticului reprezintă principalele probleme cu care se confruntă aceştia27.

27 Fundaţia Romanian Angel Appeal, în parteneriat cu MMFPSPV, Asociaţia de Psihologii Cognitive, Iaşi, 2013

 

Copiii cu dizabilităţi au nevoie de asistenţă adecvată tipului de dizabilitate şi vârstei în exercitarea dreptului de a fi consultaţi şi de a participa la luarea deciziilor care îi privesc, mijloacele adaptate fiind insuficiente în prezent: interpreţi de limbaj mimico-gestual, interpreţi pentru copiii cu surdocecitate, tehnologii şi sisteme informatice şi de comunicaţii, inclusiv Internet, limbaj Braille etc.28

28 Unicef, Copiii cu dizabilităţi, raport 2013

 

Principiul educaţiei incluzive a fost adoptat în România din anii ’90 prin iniţierea măsurilor în vederea respectării diversităţii, iniţierea şi realizarea practică a accesului şi participării la educaţie şi viaţă socială pentru toate categoriile de copii. Astăzi, aproximativ jumătate din elevii cu dizabilităţi sunt şcolarizaţi în învăţământul de masă.29

29 MEN

 

În domeniul educaţiei speciale a copiilor/elevilor cu dizabilităţi au fost iniţiate şi derulate programe educaţionale destinate reducerii abandonului şcolar şi susţinerii participării şcolare a elevilor din întreg sistemul de învăţământ preuniversitar. Multe unităţi de învăţământ special au fost transformate în centre şcolare pentru educaţie incluzivă, iar elevii cu cerinţe educaţionale speciale din învăţământul de masă beneficiază atât de servicii calificate din partea profesorului de sprijin/itinerant, cât şi de terapii specifice acordate de profesorii psihopedagogi din centrele de resurse.

Fiecare unitate de învăţământ poate hotărâ în consiliul profesoral ce plan de învăţământ să aplice în funcţie de tipul şi gradul deficienţei. Unele unităţi de învăţământ special pot aplica planul de învăţământ al şcolii de masă – adaptat sau altfel structurat.

Proiectele PHARE Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate, derulate de MEN începând cu anul 2001, au avut ca scop prevenirea şi lupta împotriva marginalizării şi excluziunii sociale, precum şi crearea unui mecanism pentru îmbunătăţirea accesului la educaţie şi pentru o educaţie de calitate pentru copiii din şcolile speciale integraţi în şcolile de masă.

În cadrul programului,,Recunoaşteţi ADHD”, implementat de Ministerul Educaţiei Naţionale,30 care a avut drept scop dezvoltarea unui sistem integrat de servicii complexe de sănătate şi educaţie, adresat copiilor cu ADHD şi familiilor acestora, au fost identificate următoarele probleme care împiedică participarea deplină şi accesul la un tratament eficient al acestor persoane defavorizate, ca membri cu drepturi egale ale societăţii:

30 Program implementat în parteneriat cu Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog şi S.C. Eli Lilly România S.R

formarea cadrelor didactice atât din învăţământul special, cât şi învăţământul de masă care şcolarizează copii cu CES, pentru toate categoriile de deficienţe.

numărul mic de profesori de sprijin/itineranţi precum şi lipsa sprijinului suplimentar necesar în unele cazuri creează încă o problemă privind situaţia copiilor cu dizabilităţi integraţi în şcoli de masă.

o altă problemă deosebit de importantă care se impune este aceea a înfiinţării atelierelor protejate. Înfiinţarea atelierelor protejate pentru absolvenţii şcolilor de arte şi meserii sau liceelor tehnologice pentru învăţământ special (ca etapă necesară inserţiei socio-profesionale).

reconsiderarea statutului internatelor şcolare transformate în centre de plasament prin intrarea lor în administrarea unităţilor de învăţământ special precum şi reglementarea finanţării acestora în condiţiile transferării lor din subordinea direcţiilor judeţene de protecţia copilului în subordinea inspectoratelor şcolare.

campanie de imagine în mass-media privind reabilitarea imaginii persoanei cu dizabilităţi.

colaborare cu toţi factorii responsabili pentru identificarea copiilor cu CES neşcolarizaţi.

Totodată trebuie găsite posibilităţi de a sprijini şi a susţine familiile şi pe cei care au responsabilităţi directe în îngrijirea acestor copii şi tineri, pentru a reduce dependenţa de aceştia, sporindu-le autonomia, în paralel cu evitarea neglijării şi marginalizării. Pentru aceasta trebuie avute în vedere mai multe aspecte:

conştientizarea faptului că dizabilitatea este o problemă a întregii societăţi.

generalizarea acţiunii de intervenţie timpurie privind compensarea şi recuperarea deficienţei sau a dificultăţilor intelectuale.

creşterea numărului de clase speciale integrate în unităţi de învăţământ de masă.

creşterea numărului de profesori de sprijin în fiecare unitate de învăţământ de masă pentru elevii cu dizabilităţi intelectuale integraţi individual.

introducerea în formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice a trei module psihopedagogice privind: educaţia incluzivă, limbajele nonverbale şi asistenţă educaţională de sprijin.

programele de intervenţie şi sprijin ar trebui să implice familiile la maximum.

să aibă asigurate instrumente de asistare, în funcţie de necesităţile diverse ale persoanelor cu dizabilităţi.

informarea părinţilor asupra potenţialului real al copilului şi asupra mijloacelor susceptibile să-i favorizeze dezvoltarea.

informarea părinţilor asupra tipurilor de servicii care pot asigura cel mai bine educarea şi dezvoltarea copilului cu dizabilităţi intelectuale.

Direcţiile de acţiune prioritare în vederea cuprinderii şi menţinerii tuturor copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, în general şi a celor cu dizabilităţi în special, într-o formă de învăţământ:

  1. debutul şcolar al tuturor copiilor în şcoala de masă cea mai apropiată de domiciliul copilului;
  2. menţinerea copiilor/elevilor în şcoala de masă prin acordarea serviciilor educaţionale, a terapiilor logopedice şi consiliere psihopedagogică celor care prezintă dificultăţi de învăţare, de adaptare, de integrare sau care au abateri comportamentale;
  3. transferul în şcoala de masă a elevilor din şcoala specială care nu fac obiectul acestui tip de învăţământ sau a acelora care, fie că au avut un diagnostic greşit, fie că prezintă un progres evident în urma activităţii de educaţie.
  4. orientarea către şcolile speciale numai în cazul în care elevul nu poate să se integreze în colectivul clasei din şcoala de masă, pentru ca şi aceşti elevi să beneficieze de educaţie.

Copii din sistemul de protecţie specială

Ca rezultat al eforturilor de reformare a sistemului de protecţie a copilului după 1997, numărul de copii protejaţi în servicii de tip rezidenţial, centre de plasament publice şi private a continuat să scadă în perioada 2008 – 2013, deşi mult mai puţin accentuat decât în perioada anterioară, de la 25.114 existenţi în decembrie 2007 la 22.124 în septembrie 2013. În privinţa copiilor cu vârsta sub 3 ani, deşi se fac eforturi pentru evitarea instituţionalizării acestora, există încă 723 copii în centre de plasament (comparativ cu 907 copii în 2004 şi 605 în 2007). Majoritatea copiilor din sistemul de protecţie de tip rezidenţial au 14-17 ani, urmaţi de cei de 10-13 ani. Tinerii care părăsesc sistemul de protecţie specială după împlinirea vârstei de 18 ani reprezintă o categorie vulnerabilă, expusă riscului de excluziune ocupaţională şi socială din cauza disponibilităţii reduse a serviciilor de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă. Lipsiţi de sprijinul familiei şi fără deprinderile necesare pentru integrare socio-profesională, aceşti tineri nu beneficiază adesea nici de servicii sociale de consiliere şi asistenţă în găsirea unui loc de muncă sau suport pentru asigurarea unei locuinţe sociale.

Restructurarea instituţiilor de ocrotire a copilului s-a desfăşurat în strânsă legătură cu încercarea de a oferi alternative de tip familial la ocrotirea de tip rezidenţial a copilului şi de a preveni abandonul. Pe de o parte, instituţiile clasice, cu o capacitate mare (între 100 şi 400 de locuri) au fost restructurate, încercându-se reducerea capacităţii, modularea acestora, pentru a oferi mai mult spaţiu pentru fiecare copil, într-un mediu cât mai apropiat de cel familial. Reducerea numărului de copii, prin dezinstituţionalizare, în special prin reintegrarea copiilor în familia naturală sau lărgită, ori prin plasamentul la o familie sau persoană, a făcut posibilă “umanizarea” instituţiilor. Nu toate centrele de plasament au fost astfel transformate; lipsa de fonduri şi de experienţă a făcut ca după anul 2007 procesul să se desfăşoare lent, în etape, în funcţie de fondurile existente sau de priorităţile stabilite prin strategiile judeţene. În anul 2011 52% din copiii protejaţi în servicii de tip rezidenţial se aflau în instituţii de tip clasic şi modulat.31

31 HHC România, 2012

 

Numărul copiilor plasaţi la asistent maternal profesionist, rude până la gradul IV sau la alte familii a înregistrat o scădere semnificativă în ultimii 7 ani. Astfel, dacă în decembrie 2007 erau 46.160 de copii protejaţi în familii, numărul acestora a ajuns la 38.253 în septembrie 2013, scăderea fiind mai accentuată în cazul copiilor aflaţi în îngrijirea rudelor (-25%) comparativ cu cei aflaţi în îngrijirea asistenţilor maternali (-7%).

În perioada 2006 – 2012 la nivel naţional erau declaraţi adoptabili în medie aproximativ 1600 de copii anual, în 2013 şi primele luni ale anului 2014 au fost deja comunicate ANPDCA un număr de 2964 de sentinţe definitive de deschidere a procedurii de adopţie.

Din cei 2964 de copii declaraţi adoptabili în 2013, doar 622 au vârsta sub 3 ani reprezentând 21% din total, iar din cei 622 de copii adoptabili cu vârsta de pană la 3 ani, 21% au boli cornice, retard sau întârzieri în dezvoltare.

Datele statistice menţionate anterior capătă relevanţă prin raportarea lor la rezultatele unei cercetări realizate în anul 2011 de Oficiul Român pentru Adopţii în parteneriat cu UNICEF România – “Profilul părinţilor adoptivi din România şi adopţia copiilor greu adoptabili”.

Concluziile raportului au arătat că cei mai mulţi adoptatori “au preferat copii mai mici de 3 ani (72.4%), de sex feminin (41.7%), fără probleme medicale (80.8%), neprecizând neapărat, în scris, să fie sau să nu fie de o anumită etnie (21.1%).” Acelaşi raport de cercetare mai arată că “numai 1.2% sunt dispuşi să adopte copii cu probleme medicale”.

Alte categorii de copii vulnerabili

Categoriilor de copii afectaţi de surse majore ale excluziunii sociale mai sus prezentate li se adaugă o serie de alte categorii care, deşi numeric nu sunt atât de importante, necesită o atenţie prioritară prin gravitatea şi consecinţele menţinerii acestora în situaţia de excluziune pe termen lung.

Avem în vedere aici situaţia copiilor părăsiţi în unităţile sanitare, a celor fără acte de identitate, fără adăpost, a celor aflaţi în conflict cu legea, consumatorii de droguri, copiii afectaţi de migraţie, victime ale violenţei sau ale discriminării.

Deşi a scăzut de aproape patru ori în ultimii 10 ani, numărul copiilor părăsiţi în unităţi sanitare a înregistrat o creştere cu 12% în perioada 2010 – 2012, din totalul celor 1474 de copii abandonaţi în 2012 în unităţi medicale, cele mai multe cazuri (918) fiind înregistrate în maternităţi.

Copiii fără acte de identitate reprezintă categoria afectată de cele mai grave forme de excluziune socială, deoarece aceştia nu au posibilitatea de a accesa şi beneficia de servicii sociale de bază, fiind practic lipsiţi de mijloace de participare socială, potrivit datelor unui studiu realizat de UNICEF, la nivel naţional putând fi înregistrate 5-6.000 de cazuri de copii fără acte de identitate.

Copiii fără adăpost sunt o altă categorie afectată grav de exluziunea socială, iar viaţa pe stradă este asociată de cele mai multe ori cu probleme serioase de sănătate, subnutriţie cronică, abandon şcolar şi analfabetism (în jur de 50%), abuz fizic şi sexual (de obicei început în familie şi continuat pe stradă), stigmă şi discriminare, acces redus la servicii sociale (educaţie, sănătate, asistenţă socială), utilizarea de droguri. Cele mai recente date (2009) arată că în România trăiau în stradă, temporar sau permanent, aproximativ 1.400 copii şi tineri, cei mai mulţi (1.150) în Bucureşti, Braşov şi Constanţa.32 Aceştia aveau un nivel scăzut de educaţie (cei mai mulţi având cel mult şcoală primară), principala sursă de venit era cerşetoria, urmată de munca cu ziua şi spălatul maşinilor. În ceea ce priveşte accesul la servicii, acesta era destul de redus. Dacă în Bucureşti, situaţia era mai bună, în sensul că mai mult de jumătate (55,9%) au beneficiat la un moment dat de servicii, în Braşov şi Constanţa foarte puţini au beneficiat de astfel de servicii.

32 Organizaţia Salvaţi Copiii România, 2009

 

Deşi la nivelul UE-27, România se plasează printre ţările în care utilizarea drogurilor de către tineri şi copii este mai redusă, se înregistrează totuşi o tendinţă de creştere a consumului de substanţe psihoactive în rândul copiilor/tinerilor de 16 ani, ponderea fiind de 10% în 2011, de două ori mai ridicată decât în 2007. Un aspect îngrijorător este faptul că primul tip de substanţă consumată de copiii sub 15 ani este heroina în cazul a 75% dintre aceştia, restul indicând canabisul şi haşişul.

Situaţia copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, deşi nu este atât de precară din punct de vedere economic, în condiţiile în care remitenţele le asigură temporar un nivel de trai satisfăcător, are consecinţe profunde la nivel emoţional, reflectate în scăderea performanţelor şcolare şi chiar a abandonului şcolar. Confom datelor centralizate la nivel naţional, în evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale se aflau, la 30 iunie 2013, 82.000 de copii cu cel puţin un părinte plecat în străinătate, estimările unor studii efectuate în anii anteriori indicând valori semnificativ mai mari.

O altă categorie care necesită măsuri speciale este cea a mamelor adolescente, mai mult de un copil din zece fiind născut de mame sub 20 de ani.

Educaţie

Dreptul la educaţie este înţeles în cadrul acestei strategii, în primul rând, ca drept de acces şi participare la educaţia obligatorie, respectiv nivelul de învăţământ primar (inclusiv clasa pregătitoare), nivelul de învăţământ gimnazial şi primii 2 ani ai învăţământului secundar superior. Conform datelor demografice şi celor privind cuprinderea şcolară ale INS (2013), la nivelul anului şcolar 2012/2013 un număr de aproximativ 56.000 copii de vârsta învăţământului primar erau în afara sistemului de educaţie.

Majoritatea copiilor din grupa de vârstă 7-10 ani care sunt în afara sistemului au participat o vreme la şcolarizare, dar au abandonat. Studiul UNICEF/ISE privind copiii în afara sistemului de educaţie (2012) indică faptul că în învăţământul primar copiii renunţă la şcoală fie pe parcursul primului an (datorită inadaptării la mediul şi cerinţele şcolare), fie ulterior, în multe cazuri datorită situaţiilor de repetenţie sau repetenţie repetată. Devine astfel importantă dezvoltarea unor sisteme de monitorizare şi intervenţie eficiente, care să detecteze la timp semnalele care “anunţă” situaţiile de abandon şi care să iniţieze o serie de măsuri educaţionale şi extra- educaţionale adecvate, în funcţie de cauzele identificate (sisteme de alertă timpurie).

O analiză comparativă a situaţiei abandonului şcolar în funcţie de mediul de provenienţă a copiilor arată că aceia din mediul rural se confruntă mai des cu riscul de abandon în învăţământul primar, prin comparaţie cu cei din mediul urban. Astfel, conform datelor INS (2013), speranţa de viaţă şcolară în învăţământul primar în rural este de 3,3 ani în comparaţie cu 3,7 ani în urban.

O condiţie pentru asigurarea cuprinderii tuturor copiilor în această formă de educaţie este şi asigurarea unei experienţe de frecventare a învăţământului preşcolar. Numeroase studii demonstrează faptul că există o legătură directă între frecventarea grădiniţei şi parcurgerea cu succes a etapelor următoare de educaţie. La nivelul anului 2011, România era cu peste 10 puncte procentuale sub ţinta stabilită la nivel UE pentru 2020 în ceea ce priveşte participarea la învăţământul preşcolar (grupa de vârstă 4-5 ani) de 95%. Măsura de introducere a clasei pregătitoare oferă oportunitatea de a ameliora acest indicator, însă statisticile oficiale nu mai oferă date în prezent cu privire la ponderea copiilor înscrişi în această clasă care au frecventat anterior grădiniţa. În anul şcolar 2011/2012, 7% dintre elevii care au intrat pentru prima oară în clasa I nu au avut această experienţă şi, implicit, au fost mai puţin pregătiţi pentru a avea un debut al şcolarităţii de succes.33

33 Implementarea clasei pregătitoare în sistemul educaţional românesc în anul şcolar 2012-2013, ISE (studiu disponibil la adresa: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2013/12/Studiu_CP_clasapregatitioare.pdf)

 

Scăderea capacităţii creşelor ca unităţi de educaţie timpurie reprezintă un element ce ar trebui avut în vedere din perspectiva asigurării respectării dreptului la educaţie pentru copiii de vârstă mică – de la un număr total de 76.944 de paturi în anul 1990, la 19.718 în anul 2001 şi ajungând la 14.880 în anul 2010. Pe de altă parte, nici sectorul privat nu a oferit o variantă alternativă, numărul total al copiilor care frecventau creşe private în anul 2010 fiind de doar 6234.

34 Institutul Naţional de Sănătate Publică, 2010

 

Deşi numărul mediu de copii/clasă este mai ridicat în mediul rural (18 copii/clasă) în comparaţie cu mediul urban (15 copii/clasă), conform datelor INS (2013), ponderea copiilor care frecventează grădiniţa din totalul copiilor de vârsta învăţământului preşcolar este cu aproximativ 6 puncte procentuale mai redusă în rural. Cea mai mare diferenţă o întâlnim în cazul copiilor de 3 ani (peste 86% dintre copiii de această vârstă din mediul urban merg la grădiniţă în comparaţie cu aproximativ 70% în rural). Această situaţie se explică, în primul rând, prin distanţa medie mai mare faţă de grădiniţă şi prin condiţiile mai dificile de acces în mediul rural (drumuri, transport), în special în cazul unor condiţii meteorologice nefavorabile.

Asigurarea oportunităţilor egale tuturor copiilor rămâne o prioritate şi pentru nivelul gimnazial de învăţământ. Ca şi în cazul învăţământului primar şi aici întâlnim un număr semnificativ de copii care sunt în afara sistemului de educaţie. Comparând populaţia de vârstă corespunzătoare (11-14 ani) cu cea care este înscrisă oficial, constatăm că peste 60.000 de copii nu mai frecventează învăţământul gimnazial. Durata medie de frecventare este de 3,8 ani în cazul mediului urban şi de doar 3,1 ani în cazul mediului rural. De asemenea, valoarea ratei abandonului este mai ridicată în mediul rural (2,1%) în comparaţie cu mediul urban (1,8%), iar diferenţele pe sexe devin mai accentuate în comparaţie cu învăţământul primar. Astfel, fetele au o rată a abandonului de 1,7%, în timp ce băieţii au 2,2%. Din perspectiva evoluţiei pe clase, clasa a V-a înregistrează valorile cele mai ridicate, ceea ce demonstrează, în egală măsură, dificultăţile de adaptare ale unor copii la cerinţele noului nivel de învăţământ, cât şi lipsa de sprijin pentru aceştia din partea familiei, şcolii sau comunităţii.35

35 Învăţământul primar şi gimnazial, începutul anului şcolar 2012/2013. INS, 2013

 

Este important de remarcat şi faptul că numărul total de copii care au abandonat şcoala în cursul anului şcolar 2011/2012 per total în învăţământul primar şi gimnazial a fost de aproximativ 28.000 de elevi.36

36 Învăţământul primar şi gimnazial, sfârşitul anului şcolar 2011/2012. INS, 2012

 

Ratele importante de repetenţie pe parcursul întregului învăţământ obligatoriu, cât şi numărul relativ ridicat de elevi care au depăşit cu un an sau mai mult vârsta teoretică a clasei pe care o urmează conduc, de asemenea, la efecte precum: creşterea riscului de abandon şi, implicit, pregătire insuficientă pentru un rol activ în societate. La rândul lor, aceste efecte sunt accentuate de ponderea încă relativ redusă a celor care ulterior se întorc în sistemul de educaţie, şi sunt cuprinşi spre exemplu în programe de tip “A doua şansă”xxii.

Tranziţia şi participarea la educaţie în nivelul secundar superior reprezintă o provocare pentru asigurarea dreptului la educaţie. Astfel, rata de tranziţie de la clasa a VIII-a în învăţământul liceal şi profesional evidenţiază în anul şcolar 2012/2013 faptul că cei mai mulţi (96,7%) dintre elevii înscrişi cu un an în urmă în clasa a VIII-a şi-au continuat studiile la liceu sau în învăţământul profesional.

De asemenea, există un număr semnificativ de elevi care abandonează şcoala pe parcursul primilor ani de studiu în învăţământul secundar superior (clasa a IX-a şi a X-a). Astfel, peste 55.000 de copii în vârstă de 15 şi 16 ani ajung să fie în afara sistemului de educaţie, ceea ce demonstrează faptul că acest fenomen nu este specific unui anumit nivel de învăţământ ci afectează întreg sistemul. Per total, la nivelul anului 2012, peste 170.000 de copii de vârsta învăţământului obligatoriu nu mergeau la şcoală (excluzând clasa pregătitoare).37

37 UNICEF/ISE, Studiu privind copiii în afara sistemului de educaţie, 2012

 

În acest context este de menţionat faptul că prin recentele modificări ale Legii educaţiei naţionale, învăţământul profesional începe din clasa a IX-a, după absolvirea clasei a VIII-a, are o durată de 3 ani, conform O.U.G. 117/2013, respectiv minim de 3 ani, din 2014, conform O.U.G. 49/2014. În paralel cu această formă se organizează învăţământul profesional desfăşurat pe o perioadă de doi ani pentru absolvenţii clasei a IX-a, ca parte a filierei tehnologice a învăţământului liceal, conform metodologiei din Anexa nr. 1 la Ordinul MECTS nr. 3168 din 03.02.2012 privind organizarea şi funcţionarea învăţământului profesional de 2 ani, în condiţiile legii, pentru perioada 2012-2016.

Serviciile de informare, consiliere şi orientare la nivelul învăţământului preuniversitar sunt asigurate, în principal, de reţeaua de consilieri coordonată de Centrele Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională. Numărul curent alocat (un consilier la 800 de elevi) face ca doar şcolile mari să aibă propriul consilier, astfel încât din păcate serviciile cel mai puţin dezvoltate sunt cele de consiliere pentru categoriile dezavantajate socio-economic de elevixxiii. Resursele aflate la dispoziţia profesorilor în aria implicării părinţilor copiilor în situaţie de risc sunt, de asemenea, puţin dezvoltate.

În perioada 2007-2012, rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie a înregistrat o evoluţie oscilantă, cu creşteri sau scăderi de la un an la altul. Anul 2008 marchează cea mai scăzută valoare înregistrată în România pentru acest indicator, ajungând la 15,9%. În perioada 2008-2010, rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie a crescut de la 15,9% (2008) la 18,4% (2010).

Odată cu debutul crizei economice în România, efectele au fost vizibile şi în plan educaţional. Criza economică a pus multe familii în dificultatea de a susţine participarea copiilor la niveluri superioare de educaţie, concomitent cu creşterea ratei şomajului la tineri.

Anul 2011 marchează însă o revenire a situaţiei acestui indicator, România reuşind să atingă prognoza estimată pentru acest an, de 17,5%, conform ţintelor propuse în Programul Naţional de Reformă 2011-2013. În anul 2012 se păstrează în continuare trendul descendent, cu o scădere nesemnificativă faţă de anul trecut (17,4%). Această îmbunătăţire relativă a indicatorului din ultimul an poate fi explicată ca fiind un efect al dezvoltării programelor de tip “a doua şansă” în sistemul naţional de educaţie, concomitent cu implementarea proiectelor finanţate din cadrul POSDRU care au avut ca obiect prioritar reducerea valorii acestui indicator.

Conform datelor EUROSTAT, valoarea indicatorului de 17,4% din anul 2012 situează România mai aproape de media europeană (12,8%). Progresul înregistrat a permis depăşirea unor ţări precum Portugalia (20,8%) sau Spania (24,9%). Cu toate acestea, într-o perspectivă comparativă, evoluţiile din ultimii ani pun în evidenţă vulnerabilitatea României în raport cu acest obiectiv, având în vedere faptul că, deşi în uşoară scădere faţă de anul 2010, rata părăsirii timpurii a şcolii este încă cu peste 7 puncte procentuale peste ţinta stabilită de Strategia UE la nivel european.

Aceasta înseamnă că, pentru atingerea ţintei de 11,3%, sunt necesare eforturi instituţionale şi financiare complexe care să vizeze reducerea ratei de părăsire timpurie a sistemului de educaţie.38

38 Raportul privind Starea învăţământului 2013

 

România a înregistrat progrese, dar la nivelul UE încă se află printre ţările cu scoruri slabe înregistrate de elevii de 15 ani la testările internaţionale cu privire la competenţe de scris şi lectură, matematică şi ştiinţe. De exemplu, la testarea PISA 2012, un număr relativ mare de elevi au obţinut rezultate slabe39.

39 PISA 2012 Results in Focus, OECD, 2013 (studiu disponibil la adresa http://www.oecd.org/pisa/keyfindings/pisa- 2012-results-overview.pdf)

 

Sănătate

România a avut tradiţional o mortalitate infantilă foarte ridicată. Deşi indicatorul s-a redus la aproape o treime faţă de valoarea din 1990 (9 decese 0 – 1 an la 1000 născuţi vii în anul 201240, faţă de 26.9%o în 199041), România rămâne ţara cu cea mai mare mortalitate infantilă din UE, cu o valoare de peste două ori mai mare comparativ cu media Uniunii. Cele mai mari diferenţe se înregistrează în mortalitatea posteonatală, dominată de cauze evitabile (în anul 2012, 29% dintre decese au fost cauzate de boli respiratorii şi 4.6% de accidente, ambele cauze fiind considerate potenţial evitabile).

40 Institutul Naţional de Sănătate Publică. Mortalitatea infantilă în România. Anul 2012.

41 Eurostat

 

Analizând structura deceselor pe cauze, se constată că 29% dintre decesele infantile sunt determinate de boli respiratorii acute şi 4.6% de accidente, ambele cauze fiind considerate evitabile.

În afara diferenţelor dintre România şi media UE, există însă şi diferenţe notabile în nivelul mortalităţii infantile în interiorul ţării, evidenţiindu-se următoarele aspecte sensibile:

genul masculin comportă un risc de deces în primul an de viaţă cu 14% mai mare, comparativ cu genul feminin;

greutatea la naştere sub 2500 grame este asociată unui risc de deces de 13 ori mai ridicat comparativ cu greutatea de 2500 g şi peste;

vârsta mamei sub 20 de ani la naşterea copilului se asociază unei rate de mortalitate infantilă aproape dublă faţă de vârsta de 25 – 29 ani;

copiii de rang patru au un risc de deces de peste trei ori mai mare comparativ cu copiii de rang 1.

Rata mortalităţii infantile a fost, constant, mai ridicată în mediul rural; cauzele, conform cercetărilor desfăşurate de Organizaţia Salvaţi Copiii, ţin, în principal, de accesul mai redus la servicii medicale, de distanţa mare până la localităţile unde astfel de servicii pot fi accesate, de nivelul scăzut de educaţie a mamei şi de veniturile reduse ale gospodăriei.

România are o probabilitate de deces înainte de împlinirea vârstei de 5 ani de 12,2/1000 născuţi vii (2012), cea mai ridicată între statele Uniunii Europene. În analiza pe cauze a mortalităţii înainte de vârsta de cinci ani, unele cauze evitabile ocupă încă proporţii importante (bolile respiratorii acute – 29%, prematuritate – 14% şi accidentele – 7%). Aceste cauze asociază ca riscuri nivelul socio-economic şi educaţional, tipul gospodăriei, venitul acesteia şi nu în mod special acoperirea cu personal medical.

Analiza morbidităţii particularizează România prin incidenţe mari ale unor boli transmisibile (infecţioase), prevenibile prin vaccinare, comparativ cu restul statelor membre UE, în condiţiile unei scheme naţionale de vaccinare care acoperă aceste boli.

Tuberculoza continuă să reprezinte o problemă majoră de sănătate publică în general (România are o incidenţă a tuberculozei de 6 ori peste media UE şi furnizează aproape un sfert din cazurile de tuberculoză din UE, dintre care 15% apar la copii).

O problemă deosebită o reprezintă screening-ul şi depistarea precoce în rândul populaţiei de copii, a tulburărilor de sănătate mintală. În acest moment, în lipsa competenţei medicilor de familie în identificarea diferitelor tulburări de sănătate mintală, numeroşi copii accesează serviciile specializate în etape târzii, în care recuperarea este dificilă şi de lungă durată.

În ceea ce priveşte serviciile de sănătate mintală destinate copiilor şi adolescenţilor, este nevoie de înfiinţarea de centre de sănătate mintală în comunităţile în care nu există acest serviciu (atât în urban, cât şi în rural) precum şi a echipelor mobile pentru zonele rurale sau greu accesibile, în care să funcţioneze echipe multidisciplinare de profesionişti cu competenţe în evaluarea şi intervenţia în tulburările de sănătate mintală ale copilului, în consilierea părinţilor precum şi în managementul situaţiilor în care sunt identificaţi copii victime ale abuzului în familie.

În prezent, în lipsa competenţei medicilor de familie în identificarea diferitelor tulburări de sănătate mintală, numeroşi copii accesează serviciile specializate în etape târzii, în care recuperarea este dificilă şi de lungă durată. Prin urmare, screening-ul şi depistarea precoce în rândul populaţiei de copii de către medicii de familie sunt probleme asupra cărora trebuie să fie îndreptată atenţia autorităţilor.

O caracteristică epidemiologică specifică României este numărul mare de copii diagnosticaţi cu HIV în anii 90, în prezent înregistrându-se un număr scăzut de noi cazuri în rândul populaţiei de copii. Din totalul de 19.026 de cazuri HIV/SIDA înregistrate din anul 1985, 12.119 erau în viaţă la data de 30 septembrie 2013, printre aceştia fiind 196 de cazuri cu vârsta de 0 – 14 ani şi 213 cu vârsta de 15 – 19 ani. În primele trei trimestre ale anului 2013, la nivel naţional s-au înregistrat 577 cazuri noi, dintre care 15 copii 0 – 14 ani şi 28 cu vârsta de 15 – 19 ani. Dintre caracteristicile particulare ale persoanelor cu infecţie HIV/SIDA în România se impun a fi subliniate existenţa unui număr mare de tineri şi creşterea de la an la an a importanţei căii de transmitere injectabile la utilizatorii de droguri. Reducerea drastică a transmiterii verticale (de la mamă la făt) este un obiectiv important de sănătate publică, în primele trei trimestre ale anului 2013 fiind înregistrate 15 noi cazuri.

În România starea de sănătate orodentară a copiilor nu este cunoscută, ultima raportare în baza de date a OMS datând din anul 2007 (Indicatorul “Dinţi cariaţi, lipsă şi trataţi la vârsta de 12 ani”, care ajunge la valoarea de 3,3, aproape dublu faţă de ţinta Strategiei Sănătate pentru toţi până în anul 2020 în UE). “Media numărului de carii prezente la un copil este de 3,39, semnificativ mai mare în mediul rural şi la fete. Mai mult de jumătate din cariile decelate nu sunt tratate”, (http://www.insp.gov.ro/cnepss/wpcontent/uploads/2010/12/Raport-Sanatatea-Orala-2011.pdf – Raport naţional de sănătate orală la copii şi tineri 2011, INSP – CNEPSS).

Referitor la riscurile comportamentale privind sănătatea la adolescenţi, este de menţionat că aproximativ 23% dintre adolescenţii din România au fumat cel puţin o dată (6% dintre adolescenţii de 10 – 13 ani şi 33% dintre adolescenţii de 14 – 17). Proporţia celor care au fumat cel puţin o dată este mai ridicată la băieţi şi în mediul urban. 68% dintre cei care au experimentat fumatul s-au declarat fumători zilnici şi cei mai mulţi au declarat că au început să fumeze între 13 – 16 ani, cu predilecţie la vârsta de 14 ani.

Alcoolul se asociază în cazul copiilor şi adolescenţilor cu afectarea dezvoltării creierului, în special a capacităţii cognitive şi socio-emoţionale. În România, 42% dintre adolescenţi au consumat alcool cel puţin o dată pe parcursul vieţii lor (21% dintre cei în vârstă de 10 – 14 ani şi 53% dintre cei de 14 – 17 ani), proporţia consumatorilor fiind mai ridicată la băieţi (57%, faţă de 27% în rândul fetelor) şi în mediul urban. Dintre adolescenţii cu vârste între 14 – 17 ani, 5,4% au experimentat un tip de drog pe parcursul vieţii lor.

Un sfert din adolescenţii de 14 – 17 ani se declară activi sexual, vârsta medie de debut a vieţii sexuale fiind de 15 ani şi jumătate. Circa două treimi dintre adolescenţii activi sexual declară că au un partener stabil şi mai puţin de jumătate dintre cei cu partener stabil utilizează în mod constant mijloace de protecţie.

În România, riscul consumului de tutun şi droguri în rândul copiilor, pe de o parte, şi al adoptării unor comportamente sexuale la risc în adolescenţă este agravat de lipsa unor politici educaţionale pe temele menţionate anterior.

Neglijarea micului dejun este un obicei frecvent la adolescenţi, deşi în prezent este cunoscut faptul că servirea zilnică a micului dejun se asociază în general cu o stare de sănătate, un control al greutăţii, precum şi cu performanţe cognitive şi şcolare mai bune. Circa jumătate dintre copiii de 11 ani declară că nu servesc zilnic micul dejun, iar proporţia celor care “sar” peste micul dejun creşte cu vârsta, în special în rândul fetelor42.

42 WHO. Social determinants of health and well-being among young people. Health Behaviour in School-aged Children (HBSC) study: international report from the 2009/2010 survey

 

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă pentru copiii de 5 -17 ani cel puţin o oră de activitate fizică moderată sau intensă zilnic, subliniind că realizarea constantă a unei forme de activitate fizică are efecte benefice asupra organismului copiilor”. În România, doar 32% dintre băieţii de 11 ani şi 20% dintre fetele de aceeaşi vârstă declară că se încadrează în nivelul recomandat de activitate fizică, iar situaţia se deteriorează cu vârsta, ajungând la 7% fete şi 16% băieţi la vârsta de 15 ani.

Pe de altă parte, timpul alocat pentru consum TV şi internet este foarte ridicat la adolescenţi, în detrimentul activităţilor de mişcare, astfel încât 96% dintre adolescenţi declară că se uită la TV, iar timpul mediu zilnic alocat este de 2,9 ore, în timp ce 88% utilizează internetul în medie 3,4 ore zilnic.

Violenţa asupra copilului

În ceea ce priveşte violenţa asupra copilului, se constată o creştere (+7%) a numărului de cazuri de violenţă raportate (neglijare, abuz emoţional, abuz fizic, abuz sexual, exploatare prin muncă, exploatare prin comiterea de infracţiuni) de la 11.232 în 2010 la 12.074 în 2012. Disponibilitatea serviciilor pare a fi principalul factor determinat al gradului de raportare: media sesizărilor cu privire la copiii a căror dezvoltare fizică, mentală, spirituală şi psihică este primejduită în familie şi necesită intervenţia DGASPC a crescut în 2010 la nivelul municipiilor cu aproximativ 16% faţă de 2009, în timp ce la nivelul celorlalte oraşe creşterea este nesemnificativă iar în mediul rural este în uşoară scădere.

Un sfert dintre respondenţii unui studiu reprezentativ pentru mediul rural nu resping complet afirmaţia: “uneori e nevoie să îţi baţi copiii ca să îi poţi educa bine”.43 La nivel naţional, conform unui studiu recent44, un părinte din cinci consideră că bătaia este un mijloc pozitiv de educare în timp ce nivelul abuzului fizic uşor şi moderat are o incidenţă cuprinsă între 38 şi 63 de procente din totalul părinţilor.

43 World Vision, 2012

44 Organizaţia Salvaţi Copiii România, 2013

 

În cadrul populaţiei defavorizate, comportamentele violente sunt mai răspândite, după cum arată un studiu asupra beneficiarilor, părinţi şi copii, din Centrele Educaţionale Salvaţi Copiiixxiv. Dacă cele mai multe cazuri survin în mediul rural, ponderea beneficiarilor copii care primesc servicii de asistenţă socială este de aproximativ zece ori mai mare la nivelul municipiilor.

Acelaşi studiu arată că în mediul şcolar 7% dintre copii afirmă că sunt abuzaţi fizic, 33% sunt jigniţi. Studiul mai arată că frecvenţa violenţei fizice din partea cadrelor didactice este dublă în cazul şcolilor din mediul rural comparativ cu cele din urban, semnificativ mai mare în cazul băieţilor comparativ cu fetele şi afectează în mai mare măsură elevii de etnie romă.

Fenomenul violenţei online afectează un număr în creştere al copiilor, România având la nivel european, una dintre cele mai ridicate ponderi ale cazurilor de violenţă pe internet. Creşterea numărului de cazuri este determinată şi de reducerea vârstei medii a copiilor care folosesc pentru prima dată internetul (9 ani), 86% utilizând internetul zilnic sau aproape zilnic. Studiul relevă faptul că 52% dintre copii au suferit o formă de violenţă online, pondere în creştere cu 10 puncte procentuale faţă de 2009.45

45 Organizaţia Salvaţi Copiii România, 2013

 

Un studiu epidemiologicxxv asupra abuzului şi neglijării copiilor de 11-16 ani realizat la nivel naţional arată creşterea ratei raportării abuzului psihologic odată cu vârsta (pe fondul conştientizării abuzului), scăderea celui fizic pe măsura creşterii copiilor, abuzul psihologic fiind menţionat de 65,8% dintre copii, respectiv de 62,6% dintre părinţi. În privinţa neglijării, pe măsură ce copiii cresc, aceştia resimt mai frecvent neglijarea din partea părinţilor (23% dintre cei de clasa a X-a, faţă de 14.9% la cei de clasa a V-a) în timp ce părinţii din mediul rural recunosc mai degrabă decât cei din urban că îşi neglijează uneori copiii.

Prevenirea şi combaterea violenţei în familie este insuficient dezvoltată, puţin peste jumătate dintre DGASPC-uri având o metodologie specială de lucru cu cazurile de violenţă şi de monitorizare, în vreme ce doar 27% au un plan de coordonare şi sprijin a activităţilor autorităţilor administraţiei publice locale din judeţ în acest domeniu. La nivelul SPAS-urilor locale, nivelul utilizării metodologiilor şi procedurilor specifice este modest, în timp ce serviciile specializate sunt disponibile în puţine cazuri.

În ceea ce priveşte implicarea copiilor în această problematică, se poate spune că unităţile de învăţământ investighează într-o măsură redusă opiniile elevilor privind situaţiile de violenţă cu care se confruntă în spaţiul şcolar. De asemenea, datele existente privind violenţa sunt uneori subestimate, înregistrându-se doar situaţiile grave.

Numărul înregistrat de victime ale traficului de persoane se menţine în jurul cifrei de 1000 de persoane anual. Conform datelor ANITP de la jumătatea anului 2013, ponderea copiilor în totalul persoanelor victime ale traficului şi exploatării este de 34%, fiind vorba preponderent de fete (90.5% din cazuri) exploatate sexual, cele mai multe intern, în timp ce în cazul băieţilor, traficul se realizează preponderent în scopul exploatării economice. Exploatarea poate avea loc în interiorul ţării sau în afara acesteia, uneori combinându-se cu traficul de fiinţe umane. Majoritatea victimelor înregistrate sunt tinere şi foarte tinere, mai ales în ceea ce priveşte exploatarea sexuală dar şi a celei pentru muncă. Gradul comparativ mai scăzut de stigmă asociat cu exploatarea prin muncă este de aşteptat să faciliteze raportarea ceva mai ridicată comparativ cu fenomenul exploatării sexuale.

Există anumite indicii, oferite de cercetări, potrivit cărora în anumite categorii sociale din România, utilizarea muncii copilului este destul de răspândită, astfel că în rural un sfert dintre copii afirmă că sunt obosiţi din cauza faptului că au trebuit să muncească în gospodărie înainte sau după terminarea programului de şcoală, iar 12% spun că au lipsit de la şcoală pentru că au trebuit să lucreze. Copiii din rural petrec în medie două ore pe zi pentru activităţi de curăţenie, îngrijire a animalelor sau îngrijire a altor membri ai gospodăriei46.

46 World Vision, 2013

 

Forme de discriminare a copilului

Problema discriminării este cu atât mai dificil de combătut cu cât atitudinea generală a populaţiei este de a-i atribui o importanţă marginală. Datele arată că populaţia României pe ansamblu se divide în două părţi aproximativ egale cu privire la percepţia despre discriminare: 51% dintre români consideră că fenomenul de discriminare este una din problemele actuale în mare şi în foarte mare măsură, în timp ce 44% în mică şi în foarte mică măsură47. Cele mai discriminate categorii sociale, conform opiniilor respondenţilor acestui studiu sunt reprezentate de persoanele de etnie romă, persoanele cu dizabilităţi fizice sau psihice, persoanele infectate cu HIV/SIDA, persoanele fără adăpost, orfanii şi persoanele dependente de droguri.

47 CNCD, 2012

 

O cercetare reprezentativă pentru copiii din mediul rural arată că aproximativ 20% dintre aceştia consideră că sunt trataţi la şcoală mai rău decât alţi colegi, un predictor important al aprecierii subiective a copiilor privind mediul şcolar fiind nivelul de dotare al gospodăriei din care provin. Astfel, copiii care provin din locuinţe cu dotări precare se simt în medie mai puţin confortabil la şcoală decât ceilalţi copii48.

48 World Vision, 2012

 

Romii au, în grade şi în procente diferite, percepţia discriminării pe cele mai multe dimensiuni ale vieţii, ocupare, sănătate, acces la servicii publice în general, precum şi în cadrul raporturilor lor sociale cotidienexxvi. Analizele arată că simplul fapt de a fi rom, în condiţii de control statistic al altor caracteristici, cum ar fi vârsta, nivelul de educaţie, structura gospodăriei, structura demografică a comunităţii şi localizarea geografică, creşte cu 38% riscul unei persoane de a fi săracă49.

49 Banca Mondială, 2013

 

Una dintre dimensiunile în care discriminarea este mai uşor vizibilă este cea educaţională:

  • 6% dintre romi afirmă că au copii preşcolari care nu au fost acceptaţi la grădiniţă50; România este ţara cu cea mai mare pondere a copiilor care merg la grădiniţe destinate exclusiv sau aproape exclusiv pentru copii romi51.

50 Agenţia Împreună, 2013

51 Roma Early Childhood Inclusion (RECI) Overview Report, 2012

 

  • diferite cercetări în comunităţi mari de romi au indicat comportamente discriminatorii.
  • deşi fenomenul a fost descurajat de către MEN apar încă fenomene de segregare a copiilor romi în anumite zone, prin repartizarea lor în clase sau şcoli separate.xxvii

În cadrul şcolilor în care copiii romi şi/sau cei cu nevoi speciale formează majoritatea, calitatea resurselor umane şi materiale este mai redusă în comparaţie cu celelalte şcoli52, iar o analiză a serviciilor educaţionale oferite de unităţile şcolare cu un număr ridicat de elevi de etnie romă arată că, în general, ponderea elevilor romi dintr-o şcoală este invers proporţională cu calitatea serviciilor educaţionale furnizate53.

52 Unicef, 2010

 

53 Unicef, 2009

 

Două treimi dintre elevi apreciau în cadrul unei anchete derulate de DPC în 2006 cu mai mult de 7000 de respondenţi o slabă integrare sau neintegrarea copiilor cu dizabilităţi în şcoală şi/sau în comunitatea propriexxviii.

Ascultarea opiniei şi participarea copilului

În familie, riscul excluderii vocii copilului din procesul de luare a deciziilor apare în special în cadrul categoriei de populaţie cu educaţie scăzută, astfel încât în mediul rural doar ceva mai mult de jumătate dintre respondenţii adulţi afirmă că în gospodăria lor copiii sunt consultaţi atunci când sunt luate decizii importante54.

54 World Vision, 2012

 

Pe de altă parte, în cadrul şcolilor au fost adoptate măsuri pentru asigurarea consultării copiilor în stabilirea conţinutului educaţional, dar nu există evaluări care să indice în ce măsură acestea sunt efectiv implementate. Tot în sistemul de învăţământ a fost formalizat Consiliul Elevilor, o structură care poate sprijini procesul de “împuternicire” a copiilor în vederea exprimării opiniilor şi participării la deciziile din sistemul educaţional.

Cu toate acestea, nivelul participării copiilor este încă deficitar având în vedere că structurile de reprezentare ale elevilor sunt încă în stadiu incipient de dezvoltare, diverse rapoarte ale sectorului non-guvernamental55 evidenţiind deficienţe în funcţionarea acestora sau constituirea artificială a structurilor, fără ca acestea să aibă un rol în reprezentarea elevilor, critică rămânând mai ales participarea elevilor la deciziile care îi afectează la nivelul şcolilor din mediul rural. Cercetările au stabilit că nivelul de informare al adolescenţilor cu privire la serviciile care le sunt adresate sunt vagi şi stereotipe în mediul urban şi extrem de limitate în rural.

55 Salvaţi Copiii, FONPC, 2012

 

Un studiu a relevat că, dintre elevii care au răspuns chestionarului aplicat, aproape 60% au spus că, în cadrul şcolii, sunt consultaţi în ceea ce priveşte activităţile extraşcolare, 54% privind regulamentul şcolii, 50% privind modul de predare al profesorilor şi 49% privind disciplinele opţionale. Procente mai mici se întâlnesc în cazul consultării elevilor privind amenajarea şcolii (39%) şi alegerii manualelor opţionale (35%). Comparativ cu datele din studiul similar desfăşurat de Salvaţi Copiii în anul 2006, consultarea elevilor cu privire la problemele şcolii, a scăzut, în opinia acestora, cu aproximativ 10 procente. Notorietatea Consiliului elevilor a crescut cu aproximativ 7 procente, comparativ cu anul 2006. Cu toate acestea, deşi, în mod formal, fiecare şcoală are un Consiliu al elevilor, aproximativ 19% dintre respondenţi nu ştiu de existenţa acestuia, iar 9% afirmă că în şcoala lor acesta nu există. Dintre elevii care ştiu de existenţa Consiliului elevilor, 76% nu au apelat niciodată la acesta pentru a-şi rezolva o problemă sau a face o propunere, iar dintre cei care au apelat (7%), majoritatea spun că problema lor nu a fost luată în discuţie (73%). În ceea ce priveşte profilul celor care au auzit de Consiliul elevilor, acesta este cunoscut, mai degrabă, de persoanele de gen feminin, cu rezultate bune la învăţătură, din mediul urban şi care urmează cursuri liceale.56

56 Organizaţia Salvaţi Copiii România, 2013

 

Informarea copiilor cu privire la propriile drepturi dar şi la procesul de elaborare a deciziilor care îi privesc este considerată o premisă necesară pentru capacitatea de exprimare a opiniilor. O mare parte dintre adolescenţii românixxix declară că sunt conştienţi cu privire la drepturile copilului, dar sunt sceptici cu privire la respectarea acestora (doar 44% cred că sunt respectate în mare măsură sau în foarte mare măsură).

Probleme în privinţa participării la procesele sociale apar şi în privinţa copiilor cu dizabilităţi, în cazul acestora lipsind atât mijloacele tehnice pentru facilitarea opiniei lor cât şi mecanismele participative.

  1. OBIECTIVE GENERALE ŞI SPECIFICE/MĂSURI/REZULTATE

 

OBIECTIV GENERAL 1. Îmbunătăţirea accesului copiilor la servicii de calitate
OBIECTIV SPECIFIC Măsuri Rezultate aşteptate
1.1. Creşterea gradului de acoperire a serviciilor la nivel local 1.1.1. Asigurarea unui serviciu public de asistenţă socială funcţional în fiecare unitate administrativ-teritorială Cel puţin 80% din unităţile administrative teritoriale au SPAS funcţional Toate localităţile urbane au SPAS funcţionale Cel puţin 80% din SPAS-uri au cel puţin un asistent social
1.1.2. Creşterea accesului copiilor la servicii de sănătate de tip preventiv şi curativ Copiii beneficiază de serviciile curative şi preventive din pachetul de bază Cel puţin 95% din copii beneficiază de programele naţionale de sănătate cu caracter preventiv
1.1.3. Creşterea accesului copiilor la educaţie Cel puţin 98% din copii finalizează învăţământul obligatoriu
1.1.4.Dezvoltarea de facilităţi destinate activităţilor recreative şi petrecere a timpului liber de către copii Reţea funcţională de facilităţi destinate copiilor pentru activităţi recreative şi petrecerea timpului liber, adaptată particularităţilor de vârstă şi nevoilor specifice ale acestora
1.1.5. Analizarea oportunităţii acordării unui pachet minim de servicii sociale pentru copii Studiu acordare pachet minim de servicii sociale realizat
1.1.6. Dezvoltarea de servicii comunitare integrate Cel puţin un sfert dintre unităţile administrativ teritoriale asigură servicii comunitare integrate
1.1.7. Creşterea capacităţii instituţionale de definire şi de implementare de politici intersectoriale pentru protecţia drepturilor copilului la nivel central şi local Cadru legislativ revizuit şi stimulativ pentru realizarea de parteneriate public-privat în beneficiul copilului Parteneriate public-privat funcţionale Servicii destinate copiilor înfiinţate în baza parteneriatelor public- privat
1.2. Creşterea calităţii serviciilor furnizate copiilor 1.2.1. Creşterea calităţii serviciilor sociale destinate copiilor Standarde minime de calitate elaborate şi difuzate la nivelul tuturor unităţilor administrativ-teritoriale. Metodologii de lucru elaborate si difuzate la nivelul SPAS şi DGASPC
1.2.2. Asigurarea calităţii serviciilor medicale pentru copii la toate nivelurile de asistenţă medicală Copiii au acces la servicii medicale de calitate Sistem de măsurare a stării de sănătate îmbunătăţit
1.2.3.Creşterea calităţii serviciilor de educaţie Servicii de educaţie antepreşcolară şi preşcolară adecvate nevoilor copiilor, în special a celor din categorii în risc de excluziune Copiii dobândesc competenţe de bază prin parcurgerea învăţământului obligatoriu Oferta învăţământului profesional dezvoltată în acord cu nevoile copiilor şi cerinţele pieţei muncii
1.2.4. Stimularea transferului de bune practici în domeniul serviciilor şi politicilor pentru copil Politicile şi strategiile includ bune practici recunoscute şi evaluate
1.2.5. Creşterea calităţii profesionale a resurselor umane din serviciile sociale, de educaţie şi de sănătate pentru copii Profesioniştii care intră în contact cu copilul sunt formaţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi adopţie
1.3. Creşterea capacităţii beneficiarilor de a accesa şi utiliza serviciile destinate copilului şi familiei 1.3.1. Creşterea gradului de cunoaştere şi de conştientizare de către copii şi familiile acestora a drepturilor şi responsabilităţilor lor şi a serviciilor pe care aceştia le pot accesa Copiii şi familiile acestora sunt informaţi cu privire la drepturile şi îndatoririle lor şi la serviciile publice pe care le pot accesa
1.3.2. Dezvoltarea competenţelor parentale în ceea ce priveşte creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor Cel puţin 50000 de profesionişti finalizează cel puţin un program de formare în aria educaţiei parentale.
1.3.3. Implicarea comunităţii în asigurarea respectării drepturilor copiilor Structuri comunitare consultative constituite şi susţinute (prin asistenţă tehnică) în cadrul unui program pilot Campanii locale şi naţionale derulate în vederea promovării drepturilor copilului
1.4. Întărirea capacităţii de evaluare şi monitorizare a drepturilor copilului şi a situaţiei sociale a acestuia. 1.4.1. Instituirea unui sistem naţional de monitorizare şi evaluare cu privire la situaţia copiilor din România Set de indicatori elaborat şi preluat în sistemul de raportare al instituţiilor relevante Metodologie de colaborare interinstituţională elaborată Studii periodice cu privire la respectarea drepturilor copilului realizate
1.4.2. Crearea unui mecanism de identificare şi monitorizare a tuturor copiilor vulnerabili Copiii vulnerabili identificaţi Hartă a sărăciei şi excluziunii sociale realizată
1.4.3. Stimularea culturii organizaţionale în utilizarea evaluării în toate instituţiile publice cu un rol activ în promovarea drepturilor copilului Mecanism funcţional de monitorizare a drepturilor copilului realizat.
Metodologie de monitorizare a drepturilor copilului realizată
OBIECTIV GENERAL 2. Respectarea drepturilor şi promovarea incluziunii sociale a copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile
2.1. Asigurarea unui minim de resurse pentru copii, în cadrul unui program naţional antisărăcie, cu atenţie specială pe copii 2.1.1. Creşterea accesului copiilor săraci la serviciile de bază Pachet minim de servicii sociale pilotat
2.2. Reducerea decalajelor existente între copiii din mediul rural şi copiii din mediul urban 2.2.1.Creşterea accesului la educaţie, sănătate şi servicii sociale a copiilor din mediul rural Decalaj redus în ceea ce priveşte cuprinderea, participarea şi rezultatele elevilor în toate formele de educaţie, accesul la servicii de sănătate şi servicii sociale
2.3. Eliminarea barierelor de atitudine şi mediu în vederea reabilitării şi reintegrării sociale a copiilor cu dizabilităţi 2.3.1. Dezvoltarea unui sistem integrat de depistare precoce şi evaluare complexă a copilului cu dizabilităţi Copii cu dizabilităţi identificaţi timpuriu şi orientaţi către servicii de sprijin adecvate: educaţionale, medicale, sociale.
2.3.2. Furnizare de servicii integrate sociale, de sănătate şi educaţionale prietenoase şi accesibile pentru copiii cu dizabilităţi şi familiile acestora Copiii cu dizabilităţi beneficiază de servicii prietenoase şi accesibile
2.3.3. Susţinerea familiilor cu copii cu dizabilităţi în vederea creşterii şi îngrijirii în familie. Părinţii care au în îngrijire copii cu dizabilităţi sunt sprijiniţi în vederea acoperirii nevoilor specifice ale copiilor şi ale lor
2.3.4. Dezvoltarea de atitudini pozitive în familie şi societate, faţă de copiii cu dizabilităţi. Populaţia este informată cu privire la nevoile şi drepturile copiilor cu dizabilităţi
2.3.5. Creşterea incluziunii educaţionale a copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale. Bază de date la nivel naţional cu copiii cu CES realizată. Copiii identificaţi în învăţământul de masă cu CES beneficiază de educaţie incluzivă. Copiii cu CES care sunt în afara sistemului de educaţie beneficiază de măsuri de reintegrare şcolară.
2.4. Reducerea decalajului de oportunităţi dintre copiii romi şi ne-romi 2.4.1. Combaterea atitudinii negative a societăţii faţă de romi, în general şi faţă de copiii romi în special Campanii media pentru reducerea stereotipurilor negative faţă de romi, în general şi faţă de copiii romi în special, implementate
2.4.2. Facilitarea accesului copiilor romi la serviciile sociale, educaţionale şi medicale Comunităţile rome au personal specializat în intervenţia la nivelul comunităţii
2.4.3. Eliminarea segregării în unităţile de învăţământ care au primit recomandări în acest sens din partea autorităţilor competente. Copiii romi au asigurate oportunităţi egale cu copiii ne-romi în unităţile de învăţământ.
2.5. Continuarea tranziţiei de la îngrijirea instituţională a copiilor la îngrijire comunitară 2.5.1. Creşterea eficienţei şi eficacităţii actualului sistem de servicii de îngrijire de tip familial Servicii de tip familial restructurate şi adaptate la nevoile actuale ale copiilor.
2.5.2. Interzicerea instituţionalizării copilului de vârstă mică Copiii de vârstă mică separaţi temporar sau definitiv de familie beneficiază de îngrijire în servicii de tip familial.
2.5.3. Închiderea de instituţii de tip vechi şi dezvoltarea de servicii comunitare Toate instituţiile clasice închise Cel puţin 25% din numărul copiilor expuşi riscului de separare de familie nu vor mai intra în sistemul de protecţie specială
2.5.4. Dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă ale copiilor, în vederea pregătirii acestora pentru părăsirea sistemului de protecţie specială Profesioniştii din sistemul de protecţie specială formaţi în vederea pregătirii copiilor pentru părăsirea sistemului de protecţie specială Cadru legal care vizează condiţiile de mediu favorabil formării deprinderilor de viaţă independentă revizuit şi aprobat Abilităţi de viaţă independentă ale copiilor dezvoltate
2.6. Reducerea fenomenului copiii străzii 2.6.1. Dezvoltarea serviciilor specializate destinate copiilor străzii, în acord cu nevoile existente Studiu privind situaţia copiilor străzii la nivel naţional realizat Reţea de servicii sociale destinate copiilor străzii dezvoltată
2.6.2. Reducerea cauzelor ajungerii copiilor în stradă Incidenţă scăzută a fenomenului copiilor străzii.
2.7. Încurajarea reintegrării sociale şi familiale a copiilor în conflict cu legea şi prevenirea recidivelor 2.7.1. Dezvoltarea reţelei de servicii implicate în lucrul cu copiii aflaţi în conflict cu legea Copiii aflaţi în situaţii de conflict cu legea au acces la servicii de reintegrare socială şi familială
2.7.2.Eliminarea culturii impunităţii faţă de copilul aflat în conflict cu legea Copiii privaţi de libertate, pot depune plângeri legate de tortură şi alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante prin intermediul unui mecanism accesibil şi funcţional
2.8 Reducerea influenţei factorilor de risc şi dezvoltarea influenţei factorilor de protecţie la consumul de droguri şi alte substanţe nocive pentru copii, corelat cu diversificarea serviciilor de asistenţă integrată a consumului de substanţe 2.8.1.Conştientizarea de către copii, familie şi comunitate a efectelor grave ale consumului de droguri sau de alte substanţe nocive în rândul copiilor Copiii cunosc riscurile şi efectele grave ale consumului de droguri sau de alte substanţe nocive
2.8.2. Asigurarea funcţionării la nivel comunitar a unor servicii de asistenţă integrate, adecvate şi accesibile, care să corespundă nevoilor copiilor consumatori de droguri sau alte substanţe nocive Reţea funcţională de servicii de asistenţă integrată, care să corespundă nevoilor copiilor consumatori de droguri sau alte substanţe nocive.
2.9. Oferirea de sprijin adecvat copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate precum şi persoanelor care îi îngrijesc. 2.9.1. Dezvoltarea de măsuri specifice şi servicii de suport pentru copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate Copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate au acces la servicii de suport
2.9.2. Creşterea rolului şcolii în compensarea deficitului de suport generat de lipsa părinţilor Servicii de consiliere psihologică în şcoli, accesibile tuturor copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate
2.10. Promovarea unui stil de viaţă sănătos în rândul adolescenţilor 2.10.1. Asigurarea de servicii de sănătate în rândul copiilor şi adolescenţilor Copiii au acces la servicii de sănătate, în funcţie de caracteristicile vârstei.
OBIECTIV GENERAL 3. Prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă
3.1. Promovarea valorilor non-violenţei şi implementarea unor acţiuni de sensibilizare 3.1.1. Creşterea gradului de cunoaştere şi de conştientizare de către copii, părinţi, profesionişti şi populaţia generală a tuturor formelor de violenţă. Copiii, părinţii, profesioniştii şi populaţia generală recunosc toate formele de violenţă şi efectele grave ale acestora.
3.1.2. Scăderea expunerii copiilor la violenţă în mass-media şi mediul on-line Cadru legislativ cu privire la violenţa în mass-media şi mediul on- line, evaluat, îmbunătăţit şi implementarea lui monitorizată
3.2. Reducerea fenomenului violenţei în rândul copiilor 3.2.1. Întărirea capacităţii furnizorilor de servicii publice în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă asupra copilului Metodologie de monitorizare a cazurilor de violenţă realizată
OBIECTIV GENERAL 4. Încurajarea participării copiilor la luarea deciziilor care îi privesc
4.1. Dezvoltarea mecanismelor care să asigure participarea copiilor 4.1.1. Asigurarea accesului echitabil la informaţii adecvate pentru toţi copiii Campanii naţionale de informare în şcoli cu privire la formele şi activităţile concrete prin care copiii pot participa la procesul de luare a deciziilor care-i privesc, derulate
4.1.2. Susţinerea diversificării formelor de participare a copiilor Evaluare la nivel naţional a activităţii Consiliului Naţional al elevilor realizată Programe de susţinere a structurilor participative implementate.

 

  1. REZULTATELE POLITICILOR PUBLICE

Strategia îşi propune să devină elementul integrator al tuturor proceselor ce vizează întărirea reformelor structurale şi de modernizare, inclusiv cele din cadrul procesului de programare 2014- 2020, care au impact asupra dezvoltării copiilor în România.

De asemenea, Strategia îşi propune să asigure coerenţa şi consolidarea politicilor la nivel sectorial, între diferitele nivele şi mecanisme de guvernanţă, precum şi concordanţa acestora cu obiectivele stabilite în documentele europene.

  1. IMPLICAŢII PENTRU BUGET

Îndeplinirea obiectivelor şi măsurilor aferente acestora, din cuprinsul prezentei strategii va fi asigurată cu încadrarea în bugetele ministerelor şi instituţiilor publice implicate, astfel cum sunt ele aprobate pentru anul 2014, precum şi în estimările avute în vedere pentru anii următori.

În acelaşi timp, fondurile europene vor reprezenta în continuare unul dintre cele mai importante instrumente ce vor fi utilizate pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului în România.

În acest context, utilizarea sprijinului structural pentru perioada 2014-2020 are în vedere îmbunătăţirea accesului copiilor la servicii de calitate, respectarea şi promovarea incluziunii sociale a copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile, precum şi prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă şi încurajarea participării copiilor la deciziile care îi privesc.

Contribuţiei organizaţiilor neguvernamentale la elaborarea strategiei i se adaugă şi participarea efectivă la implementare şi finanţare, fiind de aşteptat să contribuie semnificativ în atingerea obiectivelor propuse.

  1. PROCEDURI DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE

Dezvoltarea mecanismelor de guvernanţă şi consolidarea sinergiilor între sectoare

Implementarea efectivă şi finanţarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului va fi realizată la nivelul fiecărui sector guvernamental. Partenerii neguvernamentali şi privaţi îşi vor concentra activitatea pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor prezentei strategii.

Mecanismul de comunicare şi coordonare pentru implementarea Strategiei va fi stabilit de Consiliul de Coordonare în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului şi adopţiei, înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. 299/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie.

Coordonarea activităţilor intersectoriale privind îndeplinirea obiectivelor se va face la nivelul ANPDCA, pe baza unui plan de implementare a strategiei care va include atât programele şi intervenţiile proprii ale ANPDCA, cât şi ale celorlalţi actori importanţi din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului. De asemenea planul de implementare va viza şi mecanismul de coordonare la nivel judeţean şi local.

În contextul descentralizării din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, dar şi a celui social, în general, o responsabilitate mai mare revine autorităţilor locale. Instituţiile reprezentate în cadrul CC vor sprijini, în limita competenţelor ce le revin, acele autorităţi din zone în care copiii se confruntă cu probleme critice.

Monitorizarea implementării Strategiei Naţionale

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în calitate de autoritate centrală responsabilă cu coordonarea activităţilor şi măsurilor de implementare a obiectivelor strategiei naţionale din domeniu, va asigura monitorizarea implementării acesteia.

Implementarea Planului de acţiune va fi urmărită pe baza unui plan de evaluare şi monitorizare creat în acest scop. Activităţile şi măsurile dezvoltate la nivelul fiecărui minister, precum şi programele de la nivel local vor fi monitorizate pe baza unui plan de monitorizare, elaborat în cooperare cu toţi partenerii de implementare, inclusiv cu beneficiarii direcţi, copiii. Va fi adoptat un set de indicatori de evaluare a rezultatelor, pornind de la indicatorii precizaţi în Recomandarea Comisiei Europene – Investiţia în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării, cu adăugarea unor indicatori contextuali care măsoară situaţia specifică la nivel naţional. De asemenea, se va urmări şi evoluţia procesului de implementare cu ajutorul indicatorilor specificaţi în Planul operaţional.

Planul de monitorizare şi evaluare va urmări:

consolidarea utilizării abordărilor bazate pe fapte şi utilizarea pe deplin a statisticilor şi a datelor administrative existente;

îmbunătăţirea disponibilităţii rapide a datelor pentru monitorizarea situaţiei copiilor;

îmbunătăţirea capacităţii statistice (inclusiv a defalcării pe vârste şi sexe), acolo unde este posibil şi necesar, în special în ceea ce priveşte măsurarea accesului la servicii de calitate şi accesibile financiar, urmărind în mod special situaţia celor mai vulnerabili copii;

transparenţa procesului de monitorizare şi evaluare şi diseminarea largă a rezultatelor;

evaluarea intermediară a impactului măsurilor şi activităţilor strategiei în vederea ajustării acestora.

Strategia include o serie de măsuri referitoare la derularea unor anchete speciale, menite să asigure o diagnoză mai bună a situaţiei iniţiale (la momentul lansării Strategiei), în special cu privire la anumite probleme ale copilului puţin documentate prin informaţii statistice.

De asemenea, Planul de implementare a Strategiei propune crearea unui sistem de monitorizare a situaţiei copilului, inclusiv a respectării drepturilor şi a accesului la servicii, disponibilitatea acestui sistem conducând la îmbunătăţirea capacităţii de măsurare a rezultatelor şi impactului Planului de acţiune.

Planul de monitorizare va presupune, pe lângă evaluarea progresului global realizat ca urmare a implementării strategiei, şi realizarea unor evaluări sectoriale şi chiar punctuale asupra unor probleme critice. Activităţi de monitorizare se vor realiza şi prin vizite de teren comune şi rapoarte anuale de progres.

O primă evaluare de etapă a implementării prezentei strategii se va desfăşura la sfârşitul anului 2015. Pe baza rezultatelor acestei evaluări de etapă se va decide cu privire la oportunitatea ajustării Planului de acţiuni pentru perioada 2017-2018, astfel încât acesta să răspundă mai bine nevoilor şi să traseze direcţiile de intervenţie cele mai potrivite pentru următoarea etapă de implementare a strategiei.

 

Note explicative

i Studiu concluziv realizat în cadrul proiectului “Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale a sistemului de protecţie a copilului în România”, implementat de MMFPSPV în parteneriat cu SERA România, bazat pe evaluarea la nivel naţional a DGASPC, SPAS şi a altor instituţii şi organizaţii implicate în sistemul de protecţie a copilului, 2012

ii “Prevederile cadrului legal sunt aplicate variabil de la o unitate administrativă la alta. Vorbim în special de prevederile care se referă la aspecte non-materiale, cum ar fi proceduri de organizare, funcţionare, selecţie, recrutare, identificare, ierarhizare” MMFPSPV/SERA, p.219

iii “În cadrul capacităţii administrative, resursele care lipsesc în primul rând sunt metodologiile actualizate şi cunoaşterea şi aplicarea lor în sistem”, MMFPSPV/SERA, p.219

iv 8% asistenţi sociali (Lazăr & Grigoraş, 2011/2013). În evaluarea DGASPC-urilor din 2013 datele sunt diferite, dar îi includ şi pe cei cu studii în administraţie publică, drept/ştiinţe socio-umane

v Conform cu raportul de activitate al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) pe anul 2012, au existat relaţii contractuale cu 11914 medici de familiev, dintre care 61,6% activau în mediul urban şi restul în mediul rural. Numărul persoanelor sub 18 ani înscrise pe listele medicilor de familie depăşeşte practic numărul total de copii publicat pentru România, fiind greu de estimat proporţia copiilor neînscrişi

vi Totalitatea copiilor care locuiesc într-o gospodărie cu risc de sărăcie relativă sau în condiţii de deprivare materială severă sau într-o gospodărie cu o intensitate foarte slabă a muncii (indicatorii din compoziţia indicelui sunt definiţi separat)

vii 21,2% pentru grupa de vârstă 15-24 de ani şi 10,7% pentru grupa de vârstă 25-34 de ani în România faţă de 7% pe total populaţie în 2012; în UE28 nivelul şomajului pe total populaţie în acelaşi an era de 10,2%; Sursa: Eurostat

viii Rata fertilităţii a fost de 1,3 în 2011 în toată decada anterioară cu excepţia anilor 2008 şi 2009, când a crescut la 1,4. Nivelul este aşadar în mod constant departe de cel de înlocuire a generaţiilor de 2,1 dar şi de nivelul UE27 din 2011 de 1,6. Sursa: Eurostat, ultima actualizare 3 Noiembrie 2013

ix O proiecţie Eurostat bazată pe un scenariu de convergenţă între ţările UE, în care valorile ţărilor cu decalaj de dezvoltare socio-economică, cum este şi cazul României, se apropie de nivelul ţărilor mai dezvoltate (membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb) pe indicatorii privind fertilitatea, speranţa de viaţă la naştere şi migraţia, indică o scădere, în acest scenariu, de până la 2,8 milioane de copii/tineri până în 19 ani în 2060. http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=proj_10c2150p&lang=en

x Raportul dintre populaţia de vârsta 0-14 ani şi populaţia de vârstă activă economic, 15-59 de ani

xi În prezent, ponderea populaţiei în vârstă de peste 60 de ani este de 18,3%, ca urmare a unei creşteri de 2,3 puncte procentuale în ultimii 8 ani, dar valoarea aşteptată, conform aceluiaşi scenariu de convergenţă, este de 22,3% în 2030 şi peste 30% până în 2050

xii 54,2% la 1 Iulie 2013, România în cifre 2013, INS

xiv Rata sărăciei relative, conform metodologiei Eurostat, măsoară ponderea populaţiei aflate sub 60% din venitul median pe adult echivalent la nivel naţional, prin urmare este mai degrabă un indicator de inegalitate şi nu informează cu privire la resursele economice efectiv disponibile pentru indivizi în raport cu necesităţile ci doar despre distribuţia veniturilor la nivel naţional. O altă modalitate de măsurare a sărăciei decât cea relativă promovată de UE este metoda absolută, adoptată la nivel naţional. Rata sărăciei absolute oferă estimări cu privire la insuficienţa resurselor şi se calculează anual de către MMFPSPV şi INS. Copiii sunt în risc mai ridicat şi din punct de vedere al sărăciei absolute, indicator care măsoară procentul indivizilor aflaţi sub un prag considerat necesar pentru asigurarea unui minim al nivelului de trai. În 2011, nivelul sărăciei era de 5,0% pe total populaţie, de 6,1% pentru categoria 0-5 ani, 7,7% pentru 6-14 ani şi 8,4% pentru adolescenţii de 15-19 ani. Între anii 2009 şi 2010, copiii şi tinerii au resimţit cel mai dur şocul crizei economice, pentru aceştia având loc cele mai ridicate creşteri ale ratei sărăciei absolute ca urmare a crizei economice. Gospodăriile cu 2 copii au un nivel de sărăcie mai mult decât dublu faţă de cele fără copii, în timp ce gospodăriile cu trei sau mai mulţi copii înregistrează un risc mai mult decât tripul de sărăcie absolută.

xv Acord de parteneriat propus de România, Primul Proiect, Ministerul Fondurilor Europene, Octombrie 2013: p.8. Documentul propune copiii săraci, cei din mediul rural şi copiii romi ca grupuri-ţintă pentru Instrumentele Structurale în perioada de programare 2014-2020

xvi Rata deprivării materiale severă se măsoară ca proporţie a indivizilor care trăiesc într-o gospodărie în care condiţiile de trai sunt puternic marcate de lipsa de resurse, respectiv nu îşi pot permite cel puţin 4 din următoarele 9 elemente: i) să-şi plătească chiria sau utilităţile la timp; ii) să-şi încălzească locuinţa adecvat; iii) să achite cheltuieli neprevăzute; iv) să mănânce carne, peşte sau un echivalent proteic o dată la două zile; v) o săptămână de vacanţă în afara locuinţei; vi) un automobil; vii) o maşină de spălat; viii) un televizor color sau ix) un telefon.

xvii Modulul ad-hoc al EU-SILC din 2009 a oferit informaţie specifică unor forme de deprivare a copilului. Astfel, după Bulgaria, România înregistra cea mai dificilă situaţie la nivelul UE, cu mai mult de un copil din 4 care nu avea asigurată zilnic o masă pe bază de carne, peşte sau fructe şi legume, nu avea haine noi şi aproximativ un copil din cinci care nu avea încălţări noi.

xviii Deprivarea de locuire înseamnă că aceşti copii au în acelaşi timp următoarele probleme cu locuinţa: 1) acoperiş cu probleme de izolaţie, pereţi/podele/fundaţie umede sau mucegai la nivelul cadrelor ferestrelor sau al podelei; 2) lipsa băii sau a duşului în locuinţă; 3) lipsa unui WC interior pentru uzul exclusiv al gospodăriei; 4) alte probleme cu locuinţa: prea întunecoasă, lipsa de suficientă lumină.

xix Rata de supraaglomerare a locuinţei se măsoară luând în calcul numărul de camere disponibile în gospodărie, numărul de membri precum şi vârsta şi statutul lor familial.

xx Mai multe cercetări indică în mod consistent apariţia zonelor urbane compacte teritorial de sărăcie extremă: Rughiniş (2000); Stănculescu şi Berevoescu (coord., 2004); Sandu (2005); Berescu et al. (2006); Berescu et al. (2007); CPARSD (2009); Stănculescu (coord., 2010); Botonogu (coord., 2011)

xxi Sondaj de opinie realizat în anul 2011, pe baza aplicării unui chestionar în rândul medicilor de familie (141 medici de familie practicanţi şi non-practicanţi în cadrul proiectului ” Si ei trebuie sa aiba o sansa! – Program de sprijin pentru integrarea sociala si profesionala a persoanelor cu tulburari de spectru autist”, implementat de Fundatia Romanian Angel Appeal, în parteneriat cu MMFPSPV, Asociaţia de Psihologii Cognitive, Iaşi.

xxii Conform datelor INS există în prezent peste 120.000 de persoane care nu au finalizat nici măcar învăţământul primar. Programul A doua şansă şcolariza în 2012 puţin peste 8000 de persoane, anual aproximativ 1500 de persoane intrând în acest program, marea majoritate fiind tineri de 20 de ani şi peste.

xxiii Aşa cum demonstrează şi analiza de nevoi realizată în cadrul proiectului Zone Prioritare de Educaţie, derulat în cadrul Campaniei Naţional UNICEF Hai la şcoală! (2009-2013)

xxiv Familii în dificultate, copii vulnerabili – SCR. Eşantionul folosit în cercetare a fost unul teoretic, pe cote. Cercetarea a fost realizată pe 200 de persoane din 11 judeţe, părinţi (86%) sau alte rude ale copiilor din 12 Centre Educaţionale ale Organizaţiei Salvaţi Copiii

xxv Vezi site-ul proiectului: http://www.prevenireaviolentei.ro/cercetare/proiectul-becan/rezultatele-cercetarii/precum si articole derivate din acesta

xxvi Roma Early Childhood Inclusion (RECI) Overview Report, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, Unicef, 2012, p28, INSOMAR, 2009; UNDP/World Bank/EC Regional Roma Survey (2011). pentru percepţia discriminării pe piaţa muncii vezi şi Observatorul social, Universitatea din Bucureşti, 2010, anchetă reprezentativă la nivel naţional pe angajatori şi angajaţi

xxvii Cercetarea derulată de organizaţia Împreună a identificat astfel de cazuri în 31% din unităţile de învăţământ analizate.

xxviii Raportul copiilor privind respectarea drepturilor copiilor din România, DPC, 2007, chestionar aplicat în 2006 pe un eşantion de 7.424 de elevi cu vârste între 12 – 19 ani; doar 29% dintre repondenţi au apreciat că aceşti copii cu dizabilităţi sunt integraţi în mare măsură

xxix Cea mai mare pondere dintre tinerii de 15-18 ani din Europa, conform Eurobarometrul Drepturilor Copilului, 2009, p.8

 

LISTĂ ABREVIERI

 

ANITP – Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane

ANPDCA – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie

CC – Consiliul de Coordonare în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului şi adopţie

CE – Consiliul Europei

CES – Cerinţe Educative Speciale

CNCD – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

DGASPC – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

DPC – Direcţia Protecţia Copilului – MMFPSPV

EC – European Commission

FONPC – Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil

FSE – Fondul Social European

HBSC – Health Behaviour In School-Aged Children

HHC – Hopes and Homes for Children

INS – Institutul Naţional de Statistică

MMFPSPV – Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii

ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite

PIB – Produsul Intern Brut

PIRLS – Progress in International Reading Literacy Study

PISA – Programme For International Student Assessment

REF – Roma Education Fund

SPAS – Serviciul Public de Asistenţă Socială

TIMSS – Trends in International Mathematics and Science Study

UE – Uniunea Europeană

UNDP – United Nations Development Programme

UNPCJ – Uniunea Naţională a Preşedinţilor Consiliilor Judeţene

WB – World Bank

WHO – World Health Organization

 

ANEXA Nr. 2

 

Planul operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014 – 2016

 

1. OBIECTIV GENERAL Îmbunătăţirea accesului copiilor la servicii de calitate
OBIECTIV SPECIFIC 1.1. Creşterea gradului de acoperire a serviciilor la nivel local
Măsuri Acţiuni Indicatori Indicatori de referinţă* Ţintă intermediară (2016)* Ţintă finală (2020)* Surse de finanţare Instituţii responsabile/I nstituţii partenere**
1.1.1.Asigurarea unui serviciu public de asistenţă socială funcţional în fiecare unitate administrativ- teritorială 1.1.1.1.Ocuparea posturilor vacante din serviciile destinate protecţiei copilului Ponderea posturilor ocupate din total posturi normate 93,1% comune; 83,5% oraşe; 84,8% municipii; 84,1% DGASPC 100% 100% Buget de stat Buget local MMFPSPV ANPDCA MDRAP APL
1.1.1.2. Asigurarea de personal specializat la nivelul fiecărui SPAS Ponderea SPAS care au cel puţin un asistent social NA 60% 80% Buget local Fonduri europene MMFPSPV ANPDCA MDRAP APL
1.1.1.3. Asocierea a două sau mai multe localităţi în mediul rural pentru crearea unui SPAS funcţional, acolo unde resursele nu permit crearea unei structuri autonome Ponderea comunelor care beneficiază de un SPAS funcţional; 55,30% 75% 100% Buget local Fonduri europene MMFPSPV ANPDCA MDRAP APL
Număr de SPAS-uri care funcţionează în baza unei asocieri NA NC NC Buget local Fonduri europene MDRAP APL
1.1.1.4. Înfiinţarea de SPAS în localităţile urbane unde nu există Ponderea localităţilor urbane care beneficiază de un SPAS funcţional 93% 100% 100% Buget local Fonduri europene APL
1.1.2.1.Diversificarea serviciilor de asistenţă medicală primară, cu accent pe serviciile preventive care să fie furnizate prin pachetul de servicii de bază, bazate pe riscuri specifice şi pe grupe de vârstă % copii care beneficiază de serviciile curative şi preventive din pachetul de bază NA 90% 100% FNUASS Buget de stat MS CNAS APL
% copii care beneficiază de programele naţionale de sănătate cu caracter preventiv NA 90% 95% FNUASS Buget de stat MS CNAS APL
1.1.2.2.Dezvoltarea sistemului de asistenţă medicală comunitară (inclusiv prin mediatori sanitari) şi constituirea de servicii comunitare integrate Număr servicii comunitare integrate constituite; 0 9 20 Buget de stat Programul Elveţian de Cooperare şi Programul Norvegian; Fonduri Europene Buget local MS ANPDCA MMFPSPV APL
Numărul asistentelor medicale comunitare 1000 2000 3000 Buget de stat Programul Elveţian de Cooperare şi Programul Norvegian; Fonduri Europene Buget local MS APL
1.1.2.3. Dezvoltarea asistenţei medicale în unităţile de învăţământ antepreşcolar, preşcolar, şcolar şi studenţesc. Număr cabinete medicale şcolare cu personal angajat conform normativelor în vigoare; % elevi care beneficiază de servicii de asistenţă medicală în unităţi de învăţământ 1000 1600 2000 Buget de stat Buget local MEN, APL MS
1.1.2.4. Definirea şi implicarea activă a medicului de familie şi al specialiştilor medicali din comunitate în depistarea copiilor aflaţi în situaţii de risc şi în orientarea lor către servicii eficace de prevenţie primară şi secundară. % consultaţii active la copii din totalul consultaţiilor la copii ale medicului de familie NA creştere cu 20% faţă de valoarea de referinţă creştere cu 40% faţă de valoarea de referinţă FNUASS MS CNAS CMR APL
1.1.2.5. Identificarea de modalităţi flexibile de asigurare a accesului tuturor copiilor la servicii de medicină dentară preventive şi curative, pe cât posibil gratuite Ponderea copiilor care au beneficiat de consultaţii medicină dentară în sistemul ASS/an NA creştere cu 30% creştere cu 50% FNUASS MS CNAS CMD
1.1.2.6. Identificarea de modalităţi flexibile de asigurare a accesului copiilor la serviciile necesare de asistenţă medicală de specialitate ambulatorie Nr. copii care au beneficiat de asistenţă ambulatorie de specialitate în sistemul ASS/an NA NA NA FNUASS MS CNAS
1.1.2.7. Identificarea de modalităţi flexibile de asigurare a accesului copiilor cu tulburări de sănătate mintală la servicii de tip preventiv, diagnosticare precoce şi de tip curativ Nr. copii cu TSA care au beneficiat de asistenţă de specialitate în sistemul ASS/an NA NA NA FNUASS, Buget de stat MS CNAS
1.1.2.8. Asigurarea unei acoperiri vaccinale adecvate pentru copii % copii vaccinaţi DTP la 12 luni 89% 91% 95% Buget de stat MS CNAS APL CMI
% copii vaccinaţi ROR la 12 luni 95% 95% 95% Buget de stat MS APL CMI
% copii vaccinaţi antipolio la 12 luni 89% 91% 95% Buget de stat MS APL CMI
% copii vaccinaţi antiHepatita B la 12 luni 96% 96% 96% Buget de stat MS APL CMI
1.1.2.9. Asigurarea prevenirii primare a HIV şi ITS prin intervenţii adaptate specificului beneficiarilor. % copii care au beneficiat de servicii de prevenţie pe niveluri de învăţământ NA 30% 60% Buget de stat Buget local MS MEN APL CMI
1.1.2.10. Dezvoltarea cu prioritate a paletei de servicii prenatale, perinatale şi postnatale şi a alternativelor de facilitare a accesului la aceste servicii acordând o atenţie aparte persoanelor şi comunităţilor defavorizate mortalitate infantilă 9,9 8,9 7,9 FNUASS Buget de stat Buget local MS CNAS APL CMI
% nou născuţi sub 2500 g 8,50% 7,50% 6% FNUASS Buget de stat Buget local MS CNAS APL CMI
1.1.2.11. Întărirea capacităţii instituţionale pentru identificarea de riscuri şi pentru monitorizarea şi evaluarea calităţii serviciilor la toate nivelurile de asistenţă medicală nr. examene de screening adresate copiilor 3 5 7 FNUASS Buget de stat Buget local MS CNAS APL
% copii la risc examinaţi NA 20% – 60% 60 – 80% FNUASS Buget de stat Buget local MS CNAS APL
1.1.2.12.Implementarea de intervenţii de prevenţie primară, secundară şi terţiară pentru copii/adolescenţi privind principalele riscuri legate de sănătate- consum de alcool, tutun, droguri, nutriţie sănătoasă, activitate fizică, consum media, comportament sexual. % copii/adolescenţi care beneficiază de intervenţii de prevenţie primară, secundară, terţiară privind principalii determinanţi ai sănătăţii. NA 25% 50% Buget de stat Buget local MS MEN MMFPSPV ANPDCA APL ANA MAI
1.1.2.13. Îmbunătăţirea sistemului informaţional în domeniul sănătăţii pentru a asigura identificarea corectă a nevoilor de servicii, a acoperirii cu servicii de sănătate NC NA Sistem informaţional revizuit NC Buget de stat MS
1.1.3. Creşterea accesului copiilor la educaţie 1.1.3.1.Creşterea accesului copiilor cu vârste de la naştere la 6 ani în învăţământul antepreşcolar şi preşcolar Număr de unităţi care oferă servicii de educaţie timpurie antepreşcolară 313 450 600 Buget de stat Buget local MEN MMFPSPV ANPDCA APL
% copiilor în vârstă de 3-6 ani înscrişi în învăţământul preşcolar 82% 86% 95%
1.1.3.2. Dezvoltarea sistemului de monitorizare a participării copiilor în învăţământul primar şi gimnazial Rata de participare în învăţământul primar şi gimnazial 90,6% 93,5% 98% Buget de stat MEN
1.1.3.3. Multiplicarea la nivel de sistem a unor intervenţii integrate (inclusiv de tip Zone de Educaţie Prioritară) în zonele dezavantajate socio-economic pentru prevenirea fenomenului de absenteism şi abandon şcolar în învăţământul obligatoriu Număr intervenţii integrate promovate 234 400 1000 Buget de stat MEN MMFPSPV ANPDCA
1.1.3.4. Îmbunătăţirea serviciilor de sprijin în învăţământul obligatoriu prin dezvoltarea reţelei de mediatori, consilieri şi psihologi şcolari, profesori de sprijin, profesori itineranţi Număr mediatori, consilieri şi psihologi şcolari, profesori de sprijin, profesori itineranţi 3000 3800 5000 Buget de stat Fonduri europene MEN
1.1.3.5.Dezvoltarea unei oferte de învăţământ profesional şi tehnologic atractiv şi implicarea agenţilor economici pentru creşterea şanselor de angajare ale absolvenţilor Număr elevi înscrişi în învăţământul profesional şi tehnologic 19732 30.000 45.000 Buget de stat MEN
Număr parteneriate dezvoltate la nivel naţional între unităţi de învăţământ profesional şi tehnologic şi angajatori 350 (estimat) 500 650 Buget de stat Buget local Fonduri europene MMFPSPV MEN APL
1.1.3.6. Dezvoltarea serviciilor de asistenţă educaţională pentru copiii care au părăsit sistemul de învăţământ şi s-au reîntors şi sunt înscrişi în programe de sprijin Număr copii care au părăsit sistemul de învăţământ şi s- au reîntors şi care beneficiază de servicii de asistenţă educaţională NA 12.000 copii 50.000 copii Buget de stat MEN
1.1.4.Dezvoltarea de facilităţi destinate activităţilor recreative şi petrecere a timpului liber de către copii 1.1.4.1. Realizarea unei analize detaliate a nevoilor de investiţii pentru creşterea accesului copiilor, în special a celor din medii dezavantajate socio-economic, la facilităţi destinate activităţilor recreative şi de petrecere a timpului liber Numărul de facilităţi pentru copii destinate activităţilor recreative şi de petrecere a timpului liber din fonduri ale autorităţilor locale/centrale NA Analiză detaliată a nevoilor de investiţii realizată Dublarea numărului de facilităţi Buget de stat FSE MTS MEN MMFPSPV ANPDCA APL
1.1.5.Analizarea oportunităţii acordării unui pachet minim de servicii sociale pentru copii 1.1.5.1 Realizarea unui studiu la nivel naţional cu privire la conţinutul pachetului minim de servicii sociale pentru copil NC NC Studiu realizat NC Buget de stat ANPDCA
1.1.5.2 Stabilirea standardului de cost pentru pachetul minim de servicii sociale pentru copil NC NC Standard de cost stabilit NC Buget de stat ANPDCA
1.1.5.3 Testare pachetului minim de servicii sociale NC NC NC Testare realizată Fonduri europene Cofinanţare ministere ANPDCA MS MEN
1.1.6. Dezvoltarea de servicii comunitare integrate 1.1.6.1. Realizarea unui studiu cu privire la organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare integrate. NC NC Studiu realizat NC Buget de stat MMFPSPV ANPDCA MS MEN
1.1.6.2. Implementarea şi evaluarea rezultatelor unor programe pilot la nivelul a 4 judeţe care au ca obiectiv dezvoltarea şi implementarea serviciilor comunitare integrate NC NC Proiect pilot realizat NC Fonduri europene Cofinanţare ministere MMFPSPV ANPDCA MS MEN APL
1.1.6.3. Extinderea serviciilor comunitare integrate conform studiului 1) Ponderea localităţilor vulnerabile în care există servicii comunitare integrate NA NA 5% din totalul localităţilor vulnerabile 25% din totalul localităţilor vulnerabile Fonduri europene Cofinanţare ministere MMFPSPV ANPDCA MS MEN APL
1.1.7. Creşterea capacităţii instituţionale de definire şi de implementare de politici intersectoriale pentru protecţia drepturilor copilului la nivel central şi local 1.1.7. 1. Definirea de politici publice multisectoriale, integrate, coordonate şi adaptate contextului naţional Număr de iniţiative intersectoriale NA 2 5 Nu este cazul MMFPSPV ANPDCA MS MEN MAI MTS MJ MDRAP APL MFP
1.1.7. 2. Formarea/dezvoltarea profesională a decidenţilor/experţilor din grupurile inter/multisectoriale în domeniul analizei, definirii şi implementării de politici intersectoriale Număr decidenţi/experţi participanţi la cursurile de formare în domeniul analizei, definirii şi implementării politicilor intersectoriale NA 140 280 Fonduri europene Cofinanţare bugete ministere MMFPSPV ANPDCA MS MEN MAI MTS MDRAP-ANFP APL MFP
1.1.7. 3. Dezvoltarea de mecanisme şi proceduri pentru intervenţii multisectoriale NC NC NC Mecanisme şi proceduri dezvoltate Nu este cazul MMFPSPV ANPDCA MS MEN MAI MTS MJ
1.1.7. 4. Integrarea acţiunilor de protecţie a copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile în Strategia de incluziune, precum şi în ansamblul strategiilor de acţiune şi al politicilor MMFPSPV NA NC Strategie de incluziune realizată şi corelată cu prezenta Strategie NC Nu este cazul MMFPSPV ANPDCA
1.1.7. 5. Integrarea acţiunilor de protecţie a copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile în strategiile sectoriale NC NC Strategii sectoriale în care sunt integrate acţiuni de protecţie a copiilor Strategii sectoriale în care sunt integrate acţiuni de protecţie a copiilor Nu este cazul MS MEN MTS MAI MJ
1.1.7.6 Includerea parteneriatului public-privat în politicile publice destinate copiilor NC NC Politici publice destinate copilului care includ parteneriatul public-privat realizate Politici publice destinate copilului care includ parteneriatu l public- privat realizate Nu este cazul MS MEN MTS MAI MJ
OBIECTIV SPECIFIC 1.2. Creşterea calităţii serviciilor furnizate copiilor
1.2.1. Creşterea calităţii serviciilor sociale destinate copiilor 1.2.1.1. Revizuirea standardelor minime de calitate şi de cost privind furnizarea de servicii destinate protecţiei copilului şi elaborarea de standarde pentru serviciile care nu au astfel de standarde NC NC Standarde minime de calitate şi de cost elaborate şi difuzate la nivelul tuturor unităţilor administrativ- teritoriale. NC Nu este cazul ANPDCA MMFPSPV
1.2.1.2. Elaborarea şi implementarea unor proceduri de lucru şi ghiduri de bune practici pentru activitatea desfăşurată cu principalele categorii de copii vulnerabili la nivelul tuturor SPAS şi DGASPC NC NC Metodologii de lucru elaborate şi implementat e la nivelul SPAS şi DGASPC NC Nu este cazul ANPDCA MMFPSPV
1.2.2. Asigurarea calităţii serviciilor medicale pentru copii la toate nivelurile de asistenţă medicală 1.2.2.1. Elaborarea de proceduri şi ghiduri de bune practici pentru monitorizarea stării de sănătate a copiilor Nr ghiduri de bune practici/ proceduri elaborate NA 3 6 Buget de stat MS
1.2.2.2. Elaborarea şi utilizarea în practica medicală de ghiduri de bune practici şi instrumente valide pentru identificarea precoce a unor afecţiuni/condiţii cronice şi pentru tratamentul adecvat al acestora, care să permită dezvoltarea normală a copiilor %medici de familie care utilizează instrumente de screening pentru afecţiuni/condiţii cronice şi pentru tratamentul adecvat al acestora 0 25% 50% Bugetul de stat MS
1.2.2.3. Dezvoltarea continuă a capacităţilor profesionale ale personalului medical la toate nivelurile de asistenţă medicală, cu accent pe asistenţa primară, asistenţa în unităţile de învăţământ şi asistenţa comunitară Pondere personal format în funcţie de nevoile specifice din total personal pe categorii NA 40% 75% Fonduri europene Cofinanţare bugete ministere MS MMFPSPV APL
1.2.2.4. Asigurarea unei infrastructuri adecvate pentru acordarea de servicii medicale de calitate la nivelul asistenţei medicale primare, inclusiv în unităţile de învăţământ Pondere cabinete medici de familie cu condiţii corespunzătoare ASF în total cabinete verificate; % cabinete şcolare cu condiţii corespunzătoare ASF din total cabinete şcolare NA 80%; 50% 90%; 70% Fonduri europene Cofinanţare Buget de stat Buget local MS MEN APL
1.2.2.5. Asigurarea dezvoltării reţelei de medicină şcolară prin creşterea numărului de personal medical specific (medici, asistenţi) % medici % asistenţi Ponderea unităţilor şcolare care au personal medical specific Urban: Medici 600,5 Asistenţi 2380 Rural: Medici 2 Asistenţi 9 Medici 20% Asistenţi 40% Medici 40% Asistenţi 60% Fonduri europene Cofinanţare minister Buget de stat Buget local MS MEN APL
1.2.3.1. Promovarea unor programe de formare continuă pentru profesori, adaptate nevoilor copiilor în risc de abandon şcolar şi absenteism, precum şi celor din medii dezavantajate socio-economic Număr programe de formare NA 2 6 Fonduri europene Cofinanţare Buget de stat Buget local MEN
1.2.3.Creşterea calităţii serviciilor de educaţie 1.2.3.2. Continuarea procesului de reformă a curriculumului naţional şi a sistemului de evaluare pentru îmbunătăţirea competenţelor elevilor în domeniul lecturii, matematicii şi ştiintelor, cu efecte vizibile la evaluările naţionale şi internaţionale (PISA, TIMSS, PIRLS) Scăderea procentului elevilor care obţin rezultate slabe la matematică, ştiinţe şi lectură, la evaluările naţionale şi internaţionale 38-40% 32-34% sub 25% Nu este cazul MEN
1.2.3.3.Identificarea unor mecanisme de finanţare viabile pentru dezvoltarea programelor de sprijin tip: Şcoală după şcoală, A doua şansă, ZEP, Centre multifuncţionale etc. care au ca beneficiari copii vulnerabili NC NC Mecanisme de finanţare a diferitelor programe de sprijin stabilite Mecanisme de finanţare a diferitelor programe de sprijin aplicate Nu este cazul MEN ANPDCA MFP
1.2.4. Stimularea transferului de bune practici în domeniul serviciilor şi politicilor pentru copil 1.2.4.1. Identificarea/Mediatizarea intervenţiilor/experienţelor de bună practică, în special în cazul categoriilor de copii cu oportunităţi reduse şi promovarea lor la nivel naţional. NC NC Intervenţii/ex perienţe de bună practică recunoscute şi promovate 100 Nu este cazul MMFPSPV MEN MS
1.2.4.2. Elaborarea unui set de standarde privind practicile prietenoase furnizate copilului şi mediatizarea acestora. NC NC Set de standarde elaborat NC Nu este cazul ANPDCA MEN MS
1.2.4.3. Promovarea şi implementarea conceptului de comunităţi prietenoase pentru copii Număr de comunităţi care implementează modelul de comunitate prietenoasă NA 25 50 Nu este cazul ANPDCA MDRAP APL MEN MS
1.2.5. Creşterea calităţii profesionale a resurselor umane din serviciile sociale, de educaţie şi de sănătate pentru copii 1.2.5.1.Creşterea gradului de înţelegere şi de respectare a drepturilor copilului în rândul profesioniştilor ce lucrează cu şi pentru copii Număr de profesionişti formaţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi adopţiei NA 20000 50000 Fonduri europene Cofinanţare Buget de stat ANPDCA MS MEN
Număr de acţiuni de sensibilizare organizate în vederea introducerii cursului opţional referitor la drepturile şi îndatoririle copilului NA 2 6 Nu este cazul MEN
1.2.5.2. Implementarea unui sistem de recrutare şi selecţie a personalului care lucrează cu şi pentru copii bazat pe examene de cunoştinţe Ponderea noilor angajaţi recrutaţi pe baza unui examen care include şi testarea cunoştinţelor specifice domeniului protecţiei copilului NC 1) Sistem de recrutare şi selecţie a personalului bazat pe examene de cunoştinţe realizat 2) 20% 50% Nu este cazul MMFPSPV ANPDCA
1.2.5.3. Includerea unor tematici relevante pentru drepturile copilului în cursurile de formare iniţială şi continuă ale specialiştilor care lucrează cu şi pentru copii. NC NC Tematici relevante incluse NC Nu este cazul ANPDCA MEN
1.2.5.4. Dezvoltarea competenţelor de atragere de fonduri şi management de proiect a autorităţilor locale cu responsabilităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului Ponderea angajaţilor participanţi la cursuri în domeniul managementului de proiect NA 20% 50% Fonduri europene MDRAP MMFPSPV ANPDCA APL
OBIECTIV SPECIFIC 1.3. Creşterea capacităţii beneficiarilor de a accesa şi utiliza serviciile destinate copilului şi familiei
1.3.1. Creşterea gradului de cunoaştere şi de conştientizare de către copii şi familiile acestora a drepturilor şi responsabilităţilor lor şi a serviciilor pe care aceştia le pot accesa 1.3.1.1. Elaborarea şi distribuirea de materiale informative, ghiduri, site- uri prietenoase pentru informarea copiilor, pentru transformarea conţinutului lor în deprinderi comportamentale durabile. NC NC Materiale informative, ghiduri ce vizează drepturile şi îndatoririle copilului elaborate şi distribuite NC Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA
NC NC Materiale informative, ghiduri ce vizează servciile pe care copiii le pot accesa elaborate şi distribuite NC Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA
1.3.1.2. Evaluarea impactului şi ajustarea acţiunilor de informare NC NC 1) Studiu de impact realizat 2) Plan de implementar e revizuit NC Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA
1.3.1.3.Informarea periodică şi cu mijloace adecvate a părinţior cu privire la drepturile copilului şi la accesul la serviciile existente pentru copii, inclusiv prin campanii de informare/educare/conştientizare NC NC Materiale informative, ghiduri pentru părinţi ce vizează drepturile şi îndatoririle copilului elaborate şi distribuite NC Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA
NC NC Materiale informative, ghiduri pentru părinţi ce vizează servciile pe care copiii le pot accesa elaborate şi distribuite NC Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA
1.3.1.4. Identificarea unui mecanism de promovare şi susţinene a numerelor unice europene destinate copilului care funcţionează în România NA NC Mecanism de promovare şi susţinere identificat NC Fonduri europene Cofinanţare minister Buget de stat ANPDCA
1.3.1.5 Organizarea de campanii de promovare a adopţiei Număr de campanii organizate NC 2 6 Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA
1.3.2.1.Implicarea/Cooptarea categoriilor de personal care lucrează cu copiii în programe de formare în aria educaţiei parentale Număr persoane care lucrează cu copiii care au participat şi finalizat cel puţin un program de formare în aria educaţiei parentale. NA 20000 50000 Buget de stat MEN MS ANPDCA
1.3.2. Dezvoltarea competenţelor parentale în ceea ce priveşte creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor 1.3.2.2. Implicarea părinţilor în planificarea şi derularea unor activităţi extracurriculare în vederea creşterii competenţelor parentale, în parteneriat cu actorii şcolari; Ponderea elevilor ai căror părinţi sunt implicaţi NA 15% 45% Nu este cazul MEN
1.3.2.3. Crearea şi dezvoltarea serviciilor de consiliere şi educaţie parentală la nivelul medicinei de familie, precum şi în instituţiile de învăţământ şi în serviciile sociale, în vederea dezvoltării abilităţilor parentale. Număr beneficiari servicii de consiliere şi educaţie parentală la nivelul medicinei de familie, precum şi în unităţile de învăţământ şi în serviciile sociale Număr programe structurate de educaţie parentală derulate la nivel naţional în instituţiile de învăţământ şi în serviciile sociale NA NA 40000 2 90000 4 Buget de stat Buget local MS ANPDCA MEN APL
1.3.3. Implicarea comunităţii în asigurarea respectării drepturilor copiilor 1.3.3.1. Elaborarea unei metodologii de lucru pentru structurile comunitare consultative (SCC) NC NC Metodologie de lucru realizată NC Nu este cazul ANPDCA
1.3.3.2. Pregătirea personalului din structurile comunitare consultative în problematica drepturilor copilului şi adopţiei Ponderea membrilor SCC participanţi la cursuri cu tematici relevante pentru drepturile copilului şi adopţiei NA 20% 50% Fonduri europene Cofinanţare MMFPSPV ANPDCA
1.3.3.3. Activarea structurilor comunitare consultative Număr de SCC funcţionale şi susţinute (prin asistenţă tehnică) în cadrul unui proiect pilot 2036 1) Proiect pilot realizat 2)creşterea cu 20% a SCC creşterea cu 40%a SCC Fonduri europene Cofinanţare MMFPSPV ANPDCA
OBIECTIV SPECIFIC 1.4. Întărirea capacităţii de evaluare şi monitorizare a drepturilor copilului şi a situaţiei sociale a acestuia
1.4.1. Instituirea şi implementarea unui sistem naţional de monitorizare şi evaluare cu privire la situaţia copiilor din România 1.4.1.1.Instituirea şi implementarea unui sistem naţional de indicatori sociali cu privire la copil, cu raportarea regulată, care să includă date privind sărăcia/situaţia socio- economică, excluziunea socială, educaţie, sănătate etc. NC NC Set de indicatori elaborat şi implementat în sistemul de raportare al instituţiilor relevante NC Nu este cazul ANPDCA MMFPSPV MEN MS MJ
1.4.1.2.Realizarea de schimburi de date pe bază de protocoale de colaborare, între instituţiile relevante pentru respectarea drepturilor copilului şi instituţiile furnizoare de date statistice Număr de protocoale semnate între instituţii relevante pentru respectarea drepturilor copilului 0 6 6 Nu este cazul ANPDCA MMFPSPV MEN MS
1.4.1.3. Efectuarea de studii periodice despre respectarea drepturilor copiilor pentru care nu se poate realiza o colectare continuă de date Număr studii periodice efectuate NA 1 3 Buget de stat ANPDCA
1.4.1.4.Realizarea de studii care să ofere puncte de pornire pentru îmbunătăţirea cadrului normativ al adopţiilor, în acord cu contextul social actual. Număr studii efectuate NC 1 3 Buget de stat ANPDCA
1.4.2. Crearea şi implementarea unui mecanism de identificare şi monitorizare a tuturor copiilor vulnerabili 1.4.2.1.Identificarea la nivel naţional a tuturor copiilor aflaţi în situaţii de vulnerabilitate NC NC Identificare la nivel naţional realizată NC Nu este cazul ANPDCA APL
1.4.2.2. Elaborarea unei hărţi a sărăciei şi excluziunii sociale la nivel comunitar, cu date defalcate pe vârste, nivel de educaţie şi participare şcolară NC NC Hartă a sărăciei şi excluziunii sociale pentru copii realizată NC Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA MMFPSPV APL
1.4.2.3. Monitorizarea comunităţilor vulnerabile Ponderea comunităţilor vulnerabile identificate prin studiul realizat prin acţiunea 1.4.2.2. monitorizate NC 100% 100% Nu este cazul ANPDCA MMFPSPV
1.4.3. Stimularea culturii organizaţionale în utilizarea evaluării în toate instituţiile publice cu un rol activ în promovarea drepturilor copilului 1.4.3.1. Dezvoltarea periodică a unor studii de diagnoză organizaţională în instituţiile cu un rol activ în promovarea drepturilor copilului în vederea elaborării de recomandări ameliorative în urma analizei şi monitorizarea ulterioară a progresului NC NC NC 1) Studii de diagnoză organizaţion ală realizate 2) Monitorizar e a progresului realizată Nu este cazul ANPDCA MEN MS
1.4.3.2 Instituirea unui mecanism de monitorizare şi de supervizare prin care să se asigure că alocarea resurselor şi efectuarea cheltuielilor se fac într-un mod cât mai eficient NC NC Metodologie de monitorizare realizată Mecanism de monitorizar e testat Nu este cazul ANPDCA MFP
2. OBIECTIV GENERAL Respectarea drepturilor şi promovarea incluziunii sociale a copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile
OBIECTIV SPECIFIC 2.1. Asigurarea unui minim de resurse pentru copii, în cadrul unui program naţional antisărăcie, cu atenţie specială pe copii
2.1.1. Creşterea accesului copiilor săraci la serviciile de bază 2.1.1.1 Testarea pachetului minim de servicii în câteva dintre zonele vulnerabile cu ponderi dintre cele mai ridicate de copii săraci NC NC NC Pachet minim testat Fonduri europene ANPDCA APL
2.1.1.2.Includerea în formula de finanţare per capita a unui coeficient de corecţie pentru şcolile care au minim 50% elevi şcolarizaţi ce provin din familii sărace NC NC Metodologie de corecţie financiară realizată NC Nu este cazul MEN MFP
2.1.1.3. Analizarea posibilităţii acordării unui sprijin financiar sub formă de voucher pentru acoperirea costurilor de participare a elevilor la programe de tip şcoală după şcoală, a doua şansă, ZEP, Centre multifuncţionale etc. NC NA Studiu realizat NC Nu este cazul MEN ANPDCA MFP
2.1.1.4. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale oferite în zonele vulnerabile social % copii din zonele vulnerabile înscrişi la medicul de familie ponderea copiilor care au benediciat de un consult pe an NA NA 80% 100% Nu este cazul MS
2.1.1.5.Dezvoltarea asistenţei medicale primare, în unităţile de învăţământ şi a asistenţei medicale comunitare, cu prioritate în zonele vulnerabile social % unităţi de învăţământ cu personal medical NA NC 50% din comunităţile identificate la acţiunea 1.4.2.2. Buget local MS MEN
2.1.1.6. Dezvoltarea abordărilor active de asigurare a accesului la serviciile medicale din pachetul de bază, în special în zonele vulnerabile social %copiilor din zonele vulnerabile care au benediciat de un consult pe an NA creştere cu 10% creştere cu 20% Nu este cazul MS
OBIECTIV SPECIFIC 2.2. Reducerea decalajelor existente între copiii din mediul rural şi copiii din mediul urban
2.2.1.Creşterea accesului la educaţie, sănătate şi servicii sociale a copiilor din mediul rural 2.2.1.2. Dezvoltarea unor programe de sprijin de tipul Şcoală după şcoală, ZEP, Centre multifuncţionale etc. pentru scăderea riscului de absenteism şi abandon şcolar al copiilor din mediul rural Scăderea ratei abandonului şcolar în învăţământul rural la nivelul educaţiei de bază (înv. primar şi gimnazial) 1,9-2,3% 1,5-2,0% 1,5% – 1% Buget de stat Buget local Fonduri europene MEN APL
2.2.1.3. Dezvoltarea unor programe integrate de sprijin pentru creşterea şanselor de continuare a studiilor după finalizarea ciclului secundar inferior într-un nivel superior de educaţie (liceal, profesional, postliceal şi universitar) Număr beneficiari programe de sprijin, pe forme de studiu şi nivel de educaţie NA 60000 200000 Buget de stat Buget local Fonduri europene MEN APL
2.2.1.4. Îmbunătăţirea condiţiilor de învăţare (inclusiv materiale şi echipamente didactice, laboratoare, acces la internet etc.) Număr unităţi de învăţământ care au condiţii adecvate de învăţare (indicator calitativ, cf. declaraţiilor reprezentanţilor unităţii de învăţământ ) NA 40% minim 80% Buget de stat Buget local Fonduri europene MEN APL
2.2.1.5. Instituirea unui sistem formal prin care copiilor din mediul rural să li se ofere oportunităţi de educaţie antepreşcolară % copiilor din mediul rural care participă la programe de educaţie antepreşcolară NA creştere cu 20% creştere cu 40% Buget de stat Fonduri europene Buget local MEN ANPDCA APL
2.2.1.6. Dezvoltarea de alternative flexibile pentru asigurarea accesului echitabil la servicii medicale de asistenţă primară pentru copiii din mediul rural % copii din mediul rural înscrişi pe lista MF; NA 70%; 90% FNUASS Buget de stat Buget local MS CNAS APL
2.2.1.7. Dezvoltarea de alternative flexibile pentru asigurarea accesului echitabil la servicii medicale de asistenţă de medicină dentară pentru copiii din mediul rural % copii din mediul rural beneficiari de asistenţă de medicină dentară; NA 20% 40% FNUASS Buget de stat Buget local MS CNAS APL
2.2.1.8. Dezvoltarea de alternative flexibile pentru asigurarea accesului echitabil la servicii medicale de asistenţă de specialitate pentru copiii din mediul rural % copii din mediul rural beneficiari de asistenţă medicală de specialitate NA 30% 50% FNUASS Buget de stat Buget local MS CNAS APL
OBIECTIV SPECIFIC 2.3. Eliminarea barierelor de atitudine şi mediu în vederea reabilitării şi reintegrării sociale a copiilor cu dizabilităţi
2.3.1. Dezvoltarea unui sistem integrat de depistare precoce şi evaluare complexă a copilului cu dizabilităţi 2.3.1.1. Implementarea de programe complete de screening pentru depistarea precoce a dizabilităţii % copiii cu dizabilităţi care au acces la serviciile necesare într-un interval rezonabil de timp NA 60% 100% Buget de stat MS ANPDCA APL CMI
2.3.1.2. Stabilirea unui traseu simplificat şi cu costuri cât mai mici pentru familia copilului cu dizabilităţi în obţinerea certificatului de încadrare în grad de handicap, a certificatului de orientare şcolară/profesională şi a planificării serviciilor NC NC Traseu simplificat definit şi implementat Traseu simplificat implementa t Nu este cazul ANPDCA MS MEN
2.3.2. Furnizare de servicii integrate sociale, de sănătate şi educaţionale prietenoase şi accesibile pentru copiii cu dizabilităţi şi familiile acestora 2.3.2.1. Includerea tuturor serviciilor medicale necesare în pachetul de servicii de bază % servicii necesare copiilor cu dizabilităţi incluse în pachetul de servicii de bază NA 80% 100% Buget de stat MS
2.3.2.2. Dezvoltarea serviciilor de abilitare/reabilitare Ponderea copiilor cu dizabilităţi cu nevoi de abilitare/reabilitare care beneficiază de servicii NA 40% 60% Buget de stat MS
2.3.2.3. Înfiinţarea de echipe mobile Număr echipe mobile 20 30 41 Buget local APL
specializate, în zonele în care specializate
dezvoltarea serviciilor de Numărul copiilor care creştere cu creştere cu
abilitare/reabilitare nu a fost benefiază de serviciile 50% 100%
posibilă echipelor mobile specializate
2.3.2.4. Promovarea sănătăţii mintale, prevenirea cazurilor de suicid şi a comportamentului agresiv % copii cu dizabilităţi expuşi la intervenţii de promovare a sănătăţii mintale NA 10% 20% Buget de stat MS
2.3.3. Susţinerea familiilor cu copii cu dizabilităţi în vederea creşterii şi îngrijirii în familie. 2.3.3.1. Dezvoltarea abilităţilor parentale specifice cu suportul profesioniştilor din comunitate Număr de părinţi ai copiilor cu dizabilităţi care au participat şi finalizat un astfel de program NA 10000 20000 Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA MEN APL
2.3.3.2. Informarea completă şi într- un limbaj accesibil a părinţilor privind dizabilitatea, alternativele de abilitare/reabilitare, tratament şi integrare educaţională şi socială disponibile pentru copil Ponderea părinţilor informaţi NA 50% dintre părinţii care au în îngrijire copii cu dizabilităţi 90% dintre părinţii care au în îngrijire copii cu dizabilităţi Buget de stat Fonduri europene Buget local ANPDCA APL MS
2.3.4. Dezvoltarea de atitudini pozitive în familie şi societate, faţă de copiii cu dizabilităţi. 2.3.4.1. Implementarea de acţiuni de informare, educare şi comunicare Ponderea populaţiei informate cu privire la nevoile şi drepturile copiilor cu dizabilităţi NA 30% din populaţia neinformată 50% din populaţia neinformată Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA APL MS
2.3.4.2. Promovarea conceptului de abilitate versus dizabilitate Număr campanii de informare implementate la nivel naţional NA 1 3 Nu este cazul ANPDCA MMFPSPV
2.3.4.3. Formarea profesioniştilor care lucrează cu copilul cu dizabilităţi Ponderea profesioniştilor care lucrează cu copilul cu dizabilităţi cuprinşi în programe de formare NA 30% 70% Fonduri europene Cofinanţare ministere ANPDCA MMFPSPV MS MEN
2.3.5. Creşterea incluziunii educaţionale a copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale 2.3.5.1 Promovarea educaţiei incluzive prin definirea clară în legislaţie şi planificarea unor măsuri concrete în acest sens, inclusiv prin cooperare interinstituţională NC NC Cadru legislativ revizuit NC Nu este cazul MEN ANPDCA
2.3.5.2. Identificarea numărului şi profilului copiilor cu dizabilităţi şi/sau cu CES şcolarizaţi în învăţământul de masă (medii de rezidenţă, localitate/judeţ, caracteristici familie, caracteristici copil) cât şi a celor care au vârsta corespunzătoare învăţământului obligatoriu dar nu mai frecventează şcoala NC NC 1) Metodologie de identificare realizată 2) Bază de date la nivel naţional realizată privind copiii cu CES NC Nu este cazul MEN ANPDCA
2.3.5.3. Dezvoltarea la nivel naţional a unor programe de formare a cadrelor didactice în domeniul educaţiei incluzive, cu prioritate pentru cei care lucrează la clasă/grupă, în prezent, cu cel puţin doi/trei copii cu dizabilităţi şi/sau cu CES Număr programe naţionale de formare a cadrelor didactice în domeniul educaţiei incluzive NA 3 7 Buget de stat Fonduri europene MEN
2.3.5.4. Promovarea dreptului copiiilor cu dizabilităţi şi/sau cu CES integraţi în învăţământul de masă la un program individualizat de pregătire şi la un profesor de sprijin, precum şi la alte servicii de sprijin % Copiilor cu CES integraţi în învăţământul de masă care beneficiază de profesor de sprijin NA 30% 90% Buget de stat MEN
2.3.5.5. Dezvoltarea unor noi resurse/materiale de învăţare pentru elevii/copiii cu CES, din perspectiva curriculumului adaptat şi facilitarea accesului la aceste resurse pentru toţi cei care fac parte din această categorie Ponderea elevilor/copiilor care beneficiază de cel puţin o resursă nouă de învăţare din totalul copiilor/elevilor cu CES NA 20% 40% Buget de stat MEN
OBIECTIV SPECIFIC 2.4. Reducerea decalajului de oportunităţi dintre copiii romi şi ne-romi
2.4.1. Combaterea atitudinii negative a societăţii faţă de romi, în general şi faţă de copiii romi în special 2.4.1.1. Continuarea campaniilor media la nivel naţional pentru reducerea stereotipurilor negative faţă de romi, în general şi faţă de copiii romi în special Număr campanii NA 1 3 Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA
2.4.2. Facilitarea accesului copiilor romi la serviciile sociale, educaţionale şi medicale 2.4.2.1. Implicarea activă a personalului specializat în facilitarea accesului copiilor romi la servicii sociale, educaţionale şi medicale la nivelul comunităţilor de romi (mediatori şcolari, mediatori sanitari, experţi romi locali) Ponderea comunităţilor rome care au personal specializat în intervenţia la nivelul comunităţilor de romi NA 15% 40% Buget de stat Buget local MS MEN ANPDCA MMFPSPV ANR
2.4.2.2. Sprijinirea programelor de formare în aria educaţiei inter- culturale, a istoriei/tradiţiilor rome pentru toţi profesorii care predau în şcoli cu minim 25% populaţie şcolară romă % profesorilor care predau în şcoli cu minim 25% populaţie şcolară romă care a beneficiat de formare în aria educaţiei interculturale şi istoriei/tradiţiilor rome. NA 25% 70% Nu este cazul MEN
2.4.3. Eliminarea segregării în unităţile de învăţământ care au primit recomandări în acest sens din partea autorităţilor competente 2.4.3.1. Promovarea recomandărilor autorităţilor competente în aria combaterii discriminării cu privire la eliminarea segregării în unităţile de învăţământ % unităţilor şcolare care au iniţiat măsuri corective în urma recomandărilor formulate de autorităţile competente, din total cazuri NA 80% 100% Nu este cazul MEN
OBIECTIV SPECIFIC 2.5. Continuarea tranziţiei de la îngrijirea instituţională a copiilor la îngrijire comunitară
2.5.1. Creşterea eficienţei şi eficacităţii actualului sistem de servicii de îngrijire de tip familial 2.5.1.1. Evaluarea oportunităţii specializării reţelei de asistenţă maternală pentru anumite categorii de copii, cum ar fi copilul mic pentru care este interzisă instituţionalizarea, copilul cu dizabilităţi şi copilul cu tulburări de comportament NC NA Studiu de evaluare a oportunităţii realizat Reţea de asistenţă maternală specializată pe anumite categorii de copii constituită Buget de stat ANPDCA
2.5.1.2. Revizuirea, completarea şi modificarea legii privind regimul juridic al adopţiei şi a normelor metodologice ale acesteia. NC NC Legislaţie revizuită, completată şi modificată NC Nu este cazul ANPDCA
2.5.2. Interzicerea instituţionalizării copilului de vârstă mică 2.5.2.1. Creşterea vârstei minime de instituţionalizare a copilului de la 2 la 3 ani. Număr de copii cu vârste sub 3 ani instituţionalizaţi 738 0 copii cu vârste sub 3 ani instituţionaliz aţi NC Nu este cazul ANPDCA
2.5.3.Închiderea de instituţii de tip vechi şi dezvoltarea de servicii comunitare 2.5.3.1. Închiderea tuturor instituţiilor din sistemul de protecţie a copilului care funcţionează în structura preluată în anul 1997, respectiv anul 2000 şi înfiinţarea de case de tip familial şi apartamente Număr instituţii de plasament organizate clasic închise 90 70 0 Buget de stat Fonduri europene Cofinanţare Buget local ANPDCA APL
2.5.3.2. Înfiinţarea a cel puţin un serviciu de îngrijire de zi (exemplu: centru de consiliere, serviciu comunitar integrat) la nivelul fiecărei unităţi administrativ teritoriale până în anul 2020, în funcţie de nevoile identificate în planurile elaborate de DGASPC şi APL Ponderea unităţilor administrativ teritoriale cu cel puţin un serviciu de îngrijire de zi NA 60% 100% Fonduri europene Buget local ANPDCA MS APL
2.5.4. Dezvoltarea abilităţilor de viaţă 2.5.4.1. Formarea personalului implicat în creşterea şi îngrijirea copiilor din instituţiile de tip familial în dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă Ponderea personalului din instituţii format în dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă NA 50% 100% Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA APL
independentă ale copiilor, în vederea pregătirii acestora pentru părăsirea sistemului de protecţie specială 2.5.4.2. Asigurarea condiţiilor de mediu pentru exercitarea deprinderilor de viaţă independentă, în instituţiile destinate protecţiei copilului NC NC Cadru legislativ revizuit NC Nu este cazul MS ANPDCA MEN
OBIECTIV SPECIFIC 2.6. Reducerea fenomenului copiii străzii
2.6.1. Dezvoltarea serviciilor specializate destinate copiilor străzii, în acord cu nevoile existente 2.6.1.1. Evaluarea fenomenului copiilor străzii în vederea stabilirii dimensiunii fenomenului şi a cauzelor principale ale acestui fenomen NC NA Studiu la nivel naţional realizat NC Buget de stat ANPDCA MMFPSPV
2.6.1.2. Întărirea reţelei de echipe mobile (serviciul social stradal) din cadrul DGASPC Număr de localităţi cu copii ai străzii deservite de echipe mobile NA NA 100% Nu este cazul APL
2.6.1.3. Dezvoltarea adăposturilor de zi şi de noapte şi a centrelor de primire în regim de urgenţă pentru copiii străzii Număr de localităţi cu copii ai străzii în care este disponibil sprijin de urgenţă NA NA 100% Fonduri europene APL
2.6.2. Reducerea cauzelor ajungerii copiilor în stradă 2.6.2.1. Sprijinirea copiilor expuşi riscului de a rămâne fără locuinţă NC NC Procedură de identificare a copiilor în risc de a rămâne fără locuinţă realizată NC Nu este cazul MMFPSPV ANPDCA
2.6.2.2. Campanii de descurajare a cerşetoriei Număr de campanii NA 1 3 Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA
2.6.2.3. Elaborarea de proceduri interinstituţionale pentru intervenţia imediată în cazul copiilor străzii NC NC Procedură interinstituţio nală de intervenţie realizată NC Nu este cazul ANPDCA MAI APL
OBIECTIV SPECIFIC 2.7. Încurajarea reintegrării sociale şi familiale a copiilor în conflict cu legea şi prevenirea recidivelor
2.7.1. Dezvoltarea reţelei de servicii implicate în lucrul cu copiii aflaţi în conflict cu legea 2.7.1.1.Specializarea personalului implicat în investigarea cauzelor penale cu autori minori Ponderea personalului implicat în investigarea cauzelor penale cu autori minori care a participat la programe de specializare NC 50% 100% Buget de stat MJ IMN MAI
2.7.1.2.Crearea de servicii specializate pentru copilul care săvârşeşte fapte penale şi care nu răspunde penal Număr camere de audiere care să asigure un cadru favorabil unei audieri optime a minorului aflat în conflict cu legea 2 10 40 Buget de stat Buget local MJ MAI ANPDCA APL
Număr servicii specializate 12 20 30 Fonduri europene Buget local ANPDCA APL
2.7.1.3.Dezvoltarea componentei de asistenţă psiho-socială pentru copiii din penitenciare, centre educative şi centre de detenţie Ponderea copiilor din penitenciare, centre educative şi centre de detenţie care beneficiază de servicii de asistenţă psiho- socială NA 50% 100% Buget de stat Fonduri europene MJ
2.7.2. Eliminarea culturii impunităţii faţă de copilul aflat în conflict cu legea 2.7.2.1. Instituirea unui mecanism accesibil copiilor privaţi de libertate, pentru a putea depune plângeri legate de tortură şi alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante NC NC Mecanism accesibil copiilor privaţi de libertate, pentru a putea depune plângeri creat NC Nu este cazul MJ ANPDCA
OBIECTIV SPECIFIC 2.8. Reducerea influenţei factorilor de risc şi dezvoltarea influenţei factorilor de protecţie la consumul de droguri şi alte substanţe nocive pentru copii, corelat cu diversificarea serviciilor de asistenţă integrată a consumului de substanţe
2.8.1.Conştientizarea de către copii, familie şi comunitate a efectelor grave ale consumului de droguri sau de alte substanţe nocive în rândul copiilor 2.8.1.1. Derularea de acţiuni de informare, educare, sensibilizare şi conştientizare în vederea neînceperii consumului de droguri şi alte substanţe nocive, precum şi în vederea evitării trasformării consumului experimental şi ocazional în consumul regulat de către copii, prin intervenţii de prevenire în şcoală, familie şi comunitate Număr de campanii NA 2 6 Buget de stat Buget local Fonduri europene MAI prin ANA MEN MS ANPDCA APL
2.8.2. Asigurarea funcţionării la nivel comunitar a unor servicii de asistenţă integrate, adecvate şi accesibile, care să corespundă nevoilor copiilor consumatori de droguri sau alte substanţe nocive 2.8.2.1. Dezvoltarea la nivel comunitar a intervenţiilor de identificare, atragere şi motivare a copiilor care consumă droguri şi alte substanţe nocive în servicii specializate de asistenţă integrată, adaptate nevoilor acestora NC NC Intervenţii de identificare, atragere şi motivare a copiilor dezvoltate NC Nu este cazul MAI prin ANA MS MEN ANPDCA APL
2.8.2.2. Derularea de activităţi de promovare şi dezvoltare a serviciilor de tratament specializat (medical şi social) pentru reducerea riscului de consum şi prevenirea recăderilor % copii consumatori de droguri cu acces la tratament corect şi complet NA 50% 100% Buget de stat Buget local MAI prin ANA MS APL
2.8.2.3. Dezvoltarea şi susţinerea programelor de tip “harm reduction” destinate copiilor şi adolescenţilor consumatori de droguri % copii şi adolescenţi consumatori de droguri care beneficiază de programe de tip “harm reduction NA 30% 50% Fonduri europene MS MAI prin ANA
OBIECTIV SPECIFIC 2.9. Oferirea de sprijin adecvat copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate precum şi persoanelor care îi îngrijesc.
2.9.1. Dezvoltarea de măsuri specifice şi servicii de suport pentru copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate 2.9.1.1. Identificarea tuturor copiilor cu ambii părinţi/părintele unic susţinător plecaţi la muncă în străinătate NC NC Evidenţă a copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate realizată NC Nu este cazul ANPDCA APL
2.9.1.2. Elaborarea unei metodologii specifice de intervenţie pentru copiii cu părinţi plecaţi la muncă în stăinătate şi care se confruntă cu probleme de integrare socială NC NC Metodologie de lucru cu copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate realizată NC Nu este cazul ANPDCA
2.9.1.3. Dezvoltarea unor programe personalizate de consiliere şi suport pentru copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate % copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate care au acces la servicii de suport NA 40% 80% Buget de stat Buget local ANPDCA MEN APL
2.9.2. Creşterea rolului şcolii în compensarea deficitului de suport generat de lipsa părinţilor 2.9.2.1. Dezvoltarea unor programe personalizate de sprijin educaţional pentru elevii care înregistrează o scădere a randamentului şcolar Numărul copiilor care beneficiază de programe personalizate de sprijin educaţional NA X X Nu este cazul MEN
OBIECTIV SPECIFIC 2.10. Promovarea unui stil de viaţă sănătos în rândul adolescenţilor
2.10.1. Asigurarea de servicii de sănătate în rândul copiilor şi adolescenţilor 2.10.1.1. Diversificarea şi extinderea intervenţiilor de educaţie pentru sănătate în rândul copiilor/adolescenţilor Nr. Campanii naţionale de educaţie pentru sănătate NA 2 6 Buget de stat Buget local Fonduri europene MS MEN APL
2.10.1.2. Asigurarea unei acoperiri adecvate cu servicii de planificare familială pentru adolescenţi Ponderea naşterilor survenite în cazul unor tinere sub 20 ani 10% 9% 7% Buget de stat MS MEN APL
2.10.1.3. Stimularea instituţiilor şcolare de a oferi elevilor cursuri de educaţie pentru sănătate sau a altor programe sau proiecte. Număr de acţiuni de sensibilizare organizate în vederea introducerii cursului opţional referitor la educaţia pentru sănătate NA 2 6 Nu este cazul MEN APL MS
3. OBIECTIV GENERAL Prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă
OBIECTIV SPECIFIC 3.1. Promovarea valorilor non-violenţei şi implementarea unor acţiuni de sensibilizare
3.1.1. Creşterea gradului de cunoaştere şi de conştientizare de către copii, părinţi, profesionişti şi populaţia generală a tuturor formelor de violenţă. 3.1.1.1. Campanii de schimbare a percepţiei colective cu privire la violenţă, cu accent pe impactul negativ asupra dezvoltării copilului Ponderea persoanelor care conştientizează efectele negative ale tuturor formelor de violenţă NA NA 70% Fonduri europene Cofinanţare minister ANPDCA
3.1.1.2. Continuarea programelor de formare pentru personalul din educaţie în aria prevenirii şi combaterii violenţei în spaţiul şcolar Ponderea personalului din şcoli participant la programele de prevenire şi combatere a violenţei în spaţiul şcolar NA 20% 50% Buget de stat Buget local MEN APL
3.1.1.3. Implicarea copiilor, prin educaţia de la egal la egal, în activităţi derulate la nivelul şcolii de prevenire şi diminuare a violenţei asupra copiilor Ponderea copiilor din şcoli participanţi în educaţie de la egal la egal în activităţi de prevenire şi diminuare a violenţei asupra copiilor NA 15% 30% Buget de stat Buget local MEN APL
3.1.1.4. Implicarea părinţilor în activităţi derulate la nivelul şcolii de prevenire şi diminuare a violenţei asupra copiilor Ponderea părinţilor cu copii înscrişi în şcoală, care participă la activităţi de prevenire şi diminuare a violenţei asupra copiilor NA 10% 25% Buget de stat Buget local MEN APL
3.1.1.5. Realizarea unei baze de date cu bune practici în domeniu Bază de date realizată şi actualizată periodic NA 100% NC Buget de stat ANPDCA
3.1.1.6. Întărirea capacităţii şi promovarea telefonului copilului de la nivelul DGASPC înfiinţat pentru semnalarea tuturor situaţiilor de violenţă asupra copilului şi intervenţie în urgenţă Ponderea serviciilor telefonul copilului de la nivelul DGASPC organizate conform standardelor existente NA 25% 50% Fonduri europene Cofinanţare minister Buget de stat Buget local ANPDCA APL
3.1.2. Scăderea expunerii copiilor la violenţă în mass- media şi mediul on- line 3.1.2.1. Revizuirea legislaţiei cu privire la protecţia copilului de formele de violenţă promovate în mass-media şi mediul online Număr de acte normative modificate şi completate NC 1) Legislaţie completată şi modificată Nu este cazul ANPDCA MAI CNA
Identificarea
lacunelor la
nivelul
legislaţiei
privind violenţa asupra copilului promovată în mass media
şi mediul
online
2)
Recomandări
elaborate
OBIECTIV SPECIFIC 3.2. Reducerea fenomenului violenţei în rândul copiilor
3.2.1. Întărirea capacităţii furnizorilor de servicii publice în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea oricăror forme de violenţă asupra copilului 3.2.1.1. Revizuirea sistemului actual de monitorizare a situaţiilor de violenţă în spaţiul şcolar şi includerea cadrelor didactice la nivelul şcolii în procesul de monitorizare a situaţiilor de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului Sistem de monitorizare a situaţiilor de violenţă în spaţiul şcolar revizuit NA NC Sistem de monitorizar e revizuit Nu este cazul MEN
3.2.1.2. Implementarea mecanismului de semnalare, intervenţie şi monitorizare a cazurilor de violenţă, indiferent de locul de producere (familie, şcoală, comunitate, instituţii) Ponderea instituţiilor cu atribuţii în protecţia copilului care utilizează mecanismul de semnalare, intervenţie şi monitorizare a cazurilor de violenţă 21 EIL 60% 100% Nu este cazul ANPDCA APL
3.2.1.3. Stabilirea unui sistem de indicatori de monitorizare şi evaluare a numărului de cazuri şi a dimensiunii abuzului, neglijării, exploatării sau oricărei forme de violenţă asupra copilului, în familie, instituţii şi comunitate NC NC Sistem de monitorizare şi evaluare creat NC Nu este cazul ANPDCA MEN MS APL
4. OBIECTIV GENERAL Încurajarea participării copiilor la luarea deciziilor care îi privesc
OBICTIV SPECIFIC 4.1. Dezvoltarea mecanismelor care să asigure participarea copiilor
4.1.1. Asigurarea accesului echitabil la informaţii adecvate pentru toţi copiii 4.1.1.1. Derularea unor campanii naţionale de informare în şcoli cu privire la formele şi activităţile concrete prin care copiii pot participa la procesul de luare a deciziilor care-i privesc Număr de campanii implementate NA 2 6 Buget de stat MEN
4.1.2. Susţinerea diversificării formelor de participare a copiilor 4.1.1.2. Evaluarea nevoilor de dezvoltare organizaţională a Consiliului Naţional al Elevilor la nivel naţional şi identificarea unor forme de suport pentru creşterea capacităţii acestora de participare activă NC Analiză de nevoi privind dezvoltare organizaţion ală a Consiliului Naţional al Elevilor la nivel naţional realizată Program de susţinere a structurilor participative ale elevilor implementat NC Buget de stat MEN ANPDCA
4.1.1.3. Stimularea participării copiilor din mediul rural la structurile reprezentative ale elevilor Pondere copii/adolescenţi din mediul rural care participă activ la structurile reprezentative ale elevilor NA 10% 30% Nu este cazul MEN ANPDCA APL
4.1.1.4. Stimularea implicării organizaţiilor societăţii civile în programe şi proiecte pentru şi alături de structurile asociative ale elevilor Număr de parteneriate NA 20% faţă de prezent 40% faţă de prezent Nu este cazul MEN
4.1.1.5. Consultarea structurilor reprezentative ale copiilor în elaborarea strategiilor şi documentelor de politică publică NC NA Strategii şi documente de politică publică realizate cu consultarea structurilor reprezentativ e ale copiilor Strategii şi documente de politică publică realizate cu consultarea structurilor reprezentati ve ale copiilor Nu este cazul MEN

 

* NA – nu avem date, NC – nu e cazul

** prima instituţie menţionată este responsabilă

 

LISTĂ ABREVIERI

 

ANA – Agenţia Naţională Antidrog

ANITP – Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane

ANPDCA – Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie

APL – Autorităţile Publice Locale

ASF – Autorizaţie Sanitară de Funcţionare

CAS – Colegiul Asistenţilor Sociali

CES – Cerinţe Educative Speciale

CMD – Colegiul Medicilor Dentişti

CMI – Cabinet Medical Individual

CMR – Colegiul Medicilor din România

CNA – Consiliul Naţional al Audiovizualului

CNAS – Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

DGASPC – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului

EIL – Echipa intersectorială locală

FNUASS – Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate

ITS – Infecţii cu transmitere sexuală

MAI – Ministerul Afacerilor Interne

MDRAP – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

MEN – Ministerul Educaţiei Naţionale

MF – Medic de Familie

MFP – Ministerul Finanţelor Publice

MJ – Ministerul Justiţiei

MMFPSPV – Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

MS – Ministerul Sănătăţii

MTS – Ministerul Tineretului şi Sportului

PIRLS – Progress in International Reading Literacy Study

Ordonanţa de urgenţă nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei

Guvernul României – Ordonanţă de urgenţă nr. 75/2005 din 12 iulie 2005

Ordonanţa de urgenţă nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei 

În vigoare de la 20 iulie 2005

Consolidarea din data de 01 august 2018 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 642 din 20 iulie 2005 şi include modificările aduse prin următoarele acte: L 87/2006; OUG 102/2006; L 1/2011; L 69/2011; OUG 75/2011; OUG 92/2012; OUG 117/2013; OUG 94/2014; OUG 96/2016; OUG 48/2018;
Ultimul amendament în 18 iunie 2018.

 

    Luând în considerare necesitatea asigurării calităţii educaţiei, prin stabilirea cadrului legislativ care să permită dezvoltarea unei culturi instituţionale a calităţii educaţiei şi protecţia beneficiarului de educaţie, 

    ţinând cont de necesitatea schimbării situaţiei actuale când România se numără printre foarte puţinele ţări europene care nu dispun de un mecanism reglementat de asigurare a calităţii educaţiei, 

    având în vedere art. 141 lit. s) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 

    în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, 

 

    Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. 

 

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

 

Art. 1. –  (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează asigurarea calităţii educaţiei.

(2) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică tuturor organizaţiilor furnizoare de educaţie care operează pe teritoriul României, precum şi organizaţiilor furnizoare de educaţie româneşti care funcţionează legal pe teritoriul altor state, potrivit reglementărilor în materie în vigoare.

Art. 2. –  În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă:

  1. a)educaţia se referă la programele şi activităţile de formare academică sau profesională iniţială şi continuă.
  2. b)organizaţia furnizoare de educaţie este o instituţie de învăţământ. Pot fi organizaţii furnizoare de educaţie şi alte persoane juridice care, potrivit statutului, desfăşoară activităţi de învăţământ pe bază de programe legal autorizate, de formare iniţială şi continuă;
  3. c)programele de studii concretizează oferta educaţională a unei organizaţii furnizoare de educaţie;
  4. d)beneficiarii direcţi ai educaţiei sunt preşcolarii, elevii şi studenţii, precum şi persoanele adulte cuprinse într-o formă de educaţie;
  5. e)beneficiarii indirecţi ai educaţiei sunt angajatorii, angajaţii, familiile beneficiarilor direcţi şi, într-un sens larg, întreaga societate;
  6. f)cadrul naţional al calificărilor cuprinde în mod progresiv şi corelat gradele, diplomele sau certificatele de studiu care atestă nivelurile distincte de calificare, exprimate în termenii rezultatelor în învăţare. Cadrul naţional al calificărilor este corelat cu cel european corespunzător.

Art. 3. –  (1) Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate.

(2) Evaluarea calităţii educaţiei constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizaţie furnizoare de educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de însăşi organizaţia furnizoare de educaţie, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.

(3) Asigurarea calităţii educaţiei este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de elaborare, planificare şi implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizaţia furnizoare de educaţie îndeplineşte standardele de calitate. Asigurarea calităţii exprimă capacitatea unei organizaţii furnizoare de a oferi programe de educaţie în conformitate cu standardele anunţate. Aceasta este astfel promovată încât să conducă la îmbunătăţirea continuă a calităţii educaţiei.

(4) Controlul calităţii educaţiei în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal presupune activităţi şi tehnici cu caracter operaţional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecţie desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.

(5) Îmbunătăţirea calităţii educaţiei presupune evaluare, analiză şi acţiune corectivă continuă din partea organizaţiei furnizoare de educaţie, bazată pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea standardelor de referinţă.

Art. 4. –  (1) Acreditarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor lor de studiu este parte a asigurării calităţii.

(2) Acreditarea este acea modalitate de asigurare a calităţii prin care se certifică respectarea standardelor pentru funcţionarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor lor de studii.

Art. 5. –  (1) Calitatea educaţiei reprezintă o prioritate permanentă pentru orice organizaţie furnizoare de educaţie, precum şi pentru angajaţii acesteia.

(2) Calitatea este un criteriu fundamental de finanţare din surse publice a educaţiei. În cadrul învăţământului superior, evaluarea comparativă interinstituţională a programelor de studii universitare are drept consecinţă finanţarea diferenţiată, în funcţie de calitatea diferită a programului oferit.

(3) Furnizorii de educaţie trebuie să funcţioneze astfel încât prin calitatea activităţii lor să satisfacă încrederea publică, iar învăţământul să se afirme ca bun public.

(4) Politicile de asigurare a calităţii educaţiei din România sunt permanent corelate cu acţiunile promovate la nivel internaţional.

Art. 6. «abrogat»

CAPITOLUL II
Metodologia asigurării calităţii educaţiei

 

Art. 7. –  (1) Asigurarea calităţii educaţiei este centrată preponderent pe rezultate.

(2) Rezultatele sunt exprimate în cunoştinţe, competenţe, valori şi atitudini, care se obţin prin parcurgerea şi finalizarea unui nivel de învăţământ sau program de studii.

(3) Rezultatele obţinute în cadrul unui program de studii universitare de doctorat se exprimă şi prin calitatea rezultatelor cercetării ştiinţifice obţinute în cadrul acelui program de către doctoranzi şi conducătorii de doctorat.

Art. 8. –  (1) Metodologia asigurării calităţii în educaţie cuprinde următoarele componente:

  1. a)criterii;
  2. b)standarde şi standarde de referinţă;
  3. c)indicatori de performanţă;
  4. d)calificări.

(2) Calitatea în educaţie este asigurată prin următoarele procese:

  1. a)planificarea şi realizarea efectivă a rezultatelor aşteptate ale învăţării;
  2. b)monitorizarea rezultatelor;
  3. c)evaluarea internă a rezultatelor;
  4. d)evaluarea externă a rezultatelor;
  5. e)«abrogat»

(3) Componentele şi procesele de asigurare a calităţii şi relaţiile dintre ele se diferenţiază în funcţie de:

  1. a)nivelul de învăţământ şi, după caz, al calificării;
  2. b)tipul organizaţiei furnizoare de educaţie;
  3. c)tipul programului de studii.

Art. 9. –  În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă:

  1. a)Criteriul se referă la un aspect fundamental de organizare şi funcţionare a unei organizaţii furnizoare de educaţie.
  2. b)Standardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie.
  3. c)Standardul de referinţă reprezintă descrierea cerinţelor care definesc un nivel optimal de realizare a unei activităţi de către o organizaţie furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau mondial.
  4. d)Indicatorul de performanţă reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activităţi desfăşurate de o organizaţie furnizoare de educaţie prin raportare la standarde, respectiv la standarde de referinţă.
  5. e)Calificarea este rezultatul învăţării obţinut prin parcurgerea şi finalizarea unui program de studii profesionale sau universitare.

Art. 10. –  Asigurarea calităţii educaţiei se referă la următoarele domenii şi criterii:

  1. Capacitatea instituţională, care rezultă din organizarea internă din infrastructura disponibilă, definită prin următoarele criterii:
  2. a)structurile instituţionale, administrative şi manageriale;
  3. b)baza materială şi optimizarea utilizării bazei materiale;
  4. c)resursele umane şi capacitatea instituţiei de atragere a resurselor umane externe instituţiei şi din afara ţării, în condiţiile legii;
  5. Eficacitatea educaţională, care constă în mobilizarea de resurse cu scopul de a se obţine rezultatele aşteptate ale învăţării, concretizată prin următoarele criterii:
  6. a)conţinutul programelor de studiu;
  7. b)rezultatele învăţării;
  8. c)angajabilitate;
  9. d)activitatea financiară a organizaţiei;
  10. Managementul calităţii, care se concretizează prin următoarele criterii:
  11. a)strategii şi proceduri pentru asigurarea calităţii;
  12. b)proceduri privind iniţierea, monitorizarea şi revizuirea periodică a programelor şi activităţilor desfăşurate;
  13. c)proceduri obiective şi transparente de evaluare a rezultatelor învăţării, inclusiv de către studenţi;
  14. d)proceduri de evaluare periodică a calităţii corpului profesoral;
  15. e)accesibilitatea resurselor adecvate învăţării;
  16. f)baza de date actualizată sistematic, referitoare la asigurarea internă a calităţii;
  17. g)transparenţa informaţiilor de interes public, inclusiv cele privitoare la programele de studii şi, după caz, certificatele, diplomele şi calificările oferite;
  18. h)funcţionalitatea structurilor de asigurare a calităţii educaţiei, conform legii.
  19. i)acurateţea raportărilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

CAPITOLUL III
Asigurarea internă a calităţii educaţiei

 

Art. 11. –  (1) La nivelul fiecărei organizaţii furnizoare de educaţie din România se înfiinţează Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii.

(2) Organizaţia furnizoare de educaţie elaborează şi adoptă strategia şi regulamentul de funcţionare ale comisiei.

(21) Conducerea operativă a comisiei este asigurată de conducătorul organizaţiei sau de un coordonator desemnat de acesta.

(3) Conducătorul organizaţiei este direct responsabil de calitatea educaţiei furnizate.

(4) Componenţa Comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în unităţile din învăţământul preuniversitar cuprinde:

  1. a)1-3 reprezentanţi ai corpului profesoral, aleşi prin vot secret de consiliul profesoral;
  2. b)un reprezentant al sindicatului reprezentativ, desemnat de acesta;
  3. c)un reprezentant al părinţilor, în cazul învăţământului preşcolar, primar, gimnazial sau liceal;
  4. d)un reprezentant al elevilor, în cazul învăţământului profesional, liceal şi postliceal;
  5. e)un reprezentant al consiliului local;
  6. f)un reprezentant al minorităţilor naţionale, după caz, provenind din corpul profesoral, reprezentanţii părinţilor sau ai elevilor.

(5) Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în cadrul instituţiilor de învăţământ superior cuprinde:

  1. a) 1-3 reprezentanţi ai corpului profesoral, care îndeplinesc criteriile pentru obţinerea titlului de conferenţiar universitar, stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, conform art. 219 alin. (1) a) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, aleşi prin vot secret de senatul universitar;
  2. b)un reprezentant al sindicatului reprezentativ, desemnat de acesta;
  3. c)un reprezentant al studenţilor, desemnat de organizaţia studenţească.

(6) Din comisie mai poate face parte un reprezentant al angajatorilor.

(7) Din comisie mai poate face parte un reprezentant al minorităţilor din rândul cadrelor didactice sau al studenţilor.

(8) Pentru orice organizaţie furnizoare de educaţie, alta decât o instituţie de învăţământ, Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii cuprinde următoarele categorii:

  1. a)1-3 reprezentanţi ai furnizorului;
  2. b)1-3 reprezentanţi ai beneficiarilor direcţi;
  3. c)1-3 reprezentanţi ai angajatorilor.

(9) Membrii comisiei nu pot îndeplini funcţii de conducere în instituţia de învăţământ sau în organizaţia respectivă, cu excepţia persoanei care asigură conducerea operativă a acesteia.

Art. 12. –  Atribuţiile comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii sunt:

  1. a) coordonează aplicarea procedurilor şi activităţilor de evaluare şi asigurare a calităţii, aprobate de conducerea organizaţiei furnizoare de educaţie, conform domeniilor şi criteriilor prevăzute la 10;
  2. b)elaborează anual un raport de evaluare internă privind calitatea educaţiei în organizaţia respectivă. Raportul este adus la cunoştinţă tuturor beneficiarilor prin afişare sau publicare;
  3. c)formulează propuneri de îmbunătăţire a calităţii educaţiei.

CAPITOLUL IV
Evaluarea externă a calităţii educaţiei

 

Art. 13. –  Evaluarea externă a calităţii educaţiei cuprinde:

  1. a)evaluarea capacităţii instituţionale a organizaţiei furnizoare de educaţie;
  2. b)evaluarea eficacităţii educaţionale a organizaţiei furnizoare de educaţie;
  3. c)evaluarea managementului calităţii la nivel instituţional;
  4. d)evaluarea calităţii programelor de studiu oferite;
  5. e)evaluarea concordanţei dintre evaluarea internă şi situaţia reală;
  6. f)evaluarea comparativă interinstituţională a aceluiaşi tip de program de studiu oferit de diferite organizaţii furnizoare de educaţie.

Art. 14. –  (1) Pentru evaluarea externă a calităţii educaţiei se înfiinţează, prin prezenta ordonanţă de urgenţă, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, denumită în continuare ARACIS, şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP.

(2) «abrogat»

Art. 15. –  (1) ARACIS şi ARACIP au în structura organizatorică:

  1. a)Departamentul de acreditare;
  2. b)Departamentul de evaluare externă a calităţii.

(2) Pentru evaluarea şi acreditarea organizaţiilor furnizoare de educaţie continuă şi a programelor acestora, agenţiile naţionale pot înfiinţa departamente speciale.

Art. 16. –  (1) ARACIS este o instituţie publică autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică şi cu buget propriu de venituri şi cheltuieli.

(2) Sediul, organigrama şi regulamentul de funcţionare ale ARACIS se stabilesc prin hotărâre a Consiliului ARACIS, în termen de 60 de zile.

Art. 17. –  (1) ARACIS are următoarele atribuţii în domeniul acreditării:

  1. a)elaborează periodic metodologia şi standardele de acreditare pentru diferitele tipuri de programe şi furnizori de învăţământ superior, care se avizează de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
  2. b)evaluează în temeiul standardelor şi al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie iniţiativă, şi propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învăţământ superior şi a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării elaborează actele normative pentru înfiinţarea de structuri de învăţământ superior.

(2) ARACIS are următoarele atribuţii în domeniul asigurării calităţii:

  1. a)formulează şi revizuieşte periodic, pe baza bunelor practici, standarde naţionale de referinţă şi indicatorii de performanţă pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în învăţământul superior;
  2. b)colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi cu ARACIP în elaborarea şi promovarea de politici şi strategii de acţiune, pentru creşterea calităţii educaţiei în România;
  3. c)organizează anual consultări cu instituţiile de învăţământ superior pentru a stabili priorităţile asigurării calităţii;
  4. d)elaborează şi face publice propriile proceduri de evaluare externă a calităţii educaţiei;
  5. e)încheie, cu instituţii de învăţământ din ţară şi din străinătate, contracte de prestări de servicii pentru evaluarea externă a calităţii programelor şi furnizorilor de programe de educaţie specifice învăţământului superior, precum şi pentru evaluarea interinstituţională a programelor similare;
  6. f)efectuează evaluarea calităţii unor programe şi instituţii de învăţământ superior, la solicitarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Condiţiile privind realizarea activităţii de evaluare se stabilesc prin contract;
  7. g)face publice rezultatele evaluărilor externe;
  8. h)publică manuale, ghiduri, lucrări de sinteză a bunelor practici de evaluare şi asigurare a calităţii;
  9. i)elaborează periodic, la fiecare 3 ani, analize de sistem asupra calităţii învăţământului superior din România;
  10. j)colaborează cu agenţii similare din alte ţări pentru dezvoltarea şi aplicarea de măsuri eficiente de îmbunătăţire a calităţii programelor de învăţământ superior;
  11. k)elaborează Codul de etică profesională a experţilor ARACIS;
  12. l)publică anual un raport cu privire la propria activitate;
  13. m)elaborează, o dată la 3 ani, rapoarte de autoevaluare a calităţii propriei activităţi, în vederea pregătirii evaluării externe de către agenţii similare din alte ţări.

(3) ARACIS exercită şi atribuţiile conferite de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele expres prevăzute de metodologia privind activităţile desfăşurate de către agenţiile de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înregistrate în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (EQAR) pe teritoriul României şi adoptată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice.

Art. 18. –  În îndeplinirea atribuţiilor sale, ARACIS are următoarele drepturi:

  1. a)să folosească colaboratori externi, din ţară sau din străinătate, angajaţi pe bază de contract, experţi în domeniul de activitate al ARACIS, remuneraţi conform legii;
  2. b)să alcătuiască, pe baza unei metodologii transparente şi folosind criterii de competenţă şi competitivitate, propriul registru de evaluatori, pe care îi pregăteşte metodologic şi îi deleagă pentru efectuarea misiunilor de evaluare externă a calităţii;
  3. c)să verifice, la încheierea misiunii de evaluare, respectarea metodologiei de evaluare aplicate de evaluatori;
  4. d)să informeze instituţia evaluată şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asupra rezultatului evaluării externe.

Art. 19. –  (1) «abrogat»

(2) «abrogat»

(3) «abrogat»

(4) «abrogat»

(5) «abrogat»

(6) «abrogat»

(7) Durata unui mandat de membru al Consiliului ARACIS este de 4 ani.

(8) La fiecare 4 ani, Consiliul ARACIS se înnoieşte prin scoaterea la concurs, de regulă, a 1/3 din numărul de mandate de membru în Consiliul ARACIS. Mandatele se ocupă pe baza unei proceduri proprii, conform art. 191 alin. (5). Noul consiliu îşi alege preşedintele şi vicepreşedintele.

(9) La lucrările consiliului interimar participă, cu statut de observator, 2 reprezentanţi ai asociaţiilor studenţeşti.

Art. 191. –   (1) ARACIS este condusă de un consiliu alcătuit din 21 de membri, din care:

  1. a)17 sunt cadre didactice cu funcţii de predare în învăţământul superior care reprezintă, de regulă, domeniile de studii universitare;
  2. b)2 studenţi, reprezentanţi ai federaţiilor studenţeşti din România, reconfirmaţi la începutul fiecărui an universitar;
  3. c)un reprezentant al patronatului;
  4. d)un reprezentant al sindicatului cu cei mai mulţi membri din învăţământul superior;
  5. e)reprezentanţii menţionaţi la lit. b)-d) sunt nominalizaţi pe baza unei metodologii aprobate de Consiliul ARACIS şi publicate prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Membrii ARACIS sunt selectaţi pe baza criteriilor de prestigiu profesional şi moral, pe principii de competenţă profesională şi ştiinţifică.

(3) Consiliul ARACIS se organizează şi funcţionează independent de orice ingerinţe ideologice, politice sau religioase.

(4) Consiliul ARACIS este condus de un preşedinte şi un vicepreşedinte, aleşi prin vot secret, cu majoritatea membrilor consiliului.

(5) Membrii Consiliului ARACIS sunt selectaţi, prin concurs, conform unei proceduri proprii publicate anterior declanşării selecţiei.

(6) Membrii Consiliului ARACIS sunt profesori universitari titulari sau care îşi continuă activitatea didactică cu aprobarea senatului universitar, precum şi conferenţiari universitari, cu experienţă în asigurarea calităţii educaţiei.

(7) Din Consiliul ARACIS nu pot face parte rectori pe perioada exercitării funcţiei respective. În situaţia în care un membru al Consiliului ARACIS devine rector, îşi pierde mandatul de membru al Consiliului ARACIS începând cu data confirmării prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, potrivit prevederilor art. 211 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

(8) Nu pot fi membri ai consiliului persoanele care îndeplinesc o funcţie de demnitate publică pe perioada exercitării funcţiei respective. În situaţia în care un membru al Consiliului ARACIS este numit într-o funcţie de demnitate publică, îşi pierde mandatul de membru al Consiliului ARACIS începând cu data numirii în funcţie.

(81) O persoană poate îndeplini calitatea de membru a Consiliului ARACIS pentru două mandate.

(9) Mandatele de membri ai Consiliului ARACIS care devin vacante se ocupă conform procedurii prevăzute la alin. (5), pentru durata restantă a fiecărui mandat vacantat.

(10) Pot fi experţi evaluatori ai ARACIS cadre didactice titulare sau care îşi continuă activitatea didactică cu aprobarea senatului universitar, cu gradul didactic de conferenţiar sau profesor universitar, cu experienţă în asigurarea calităţii educaţiei. De asemenea, pot participa în comisiile de evaluare studenţi şi reprezentanţi ai angajatorilor.

(11) În cazul în care instituţia sau programul de studiu supus evaluării are angajat în cadrul său unul sau mai mulţi membri ai Consiliului ARACIS ori soţi, rude sau afini până la gradul al treilea, acei membri ai Consiliului ARACIS nu participă la procedurile aferente evaluării respective.

(12) În cazul în care instituţia sau programul de studiu supus evaluării are angajat în cadrul său unul sau mai mulţi membri evaluatori ARACIS ori soţi, rude sau afini până la gradul al treilea, acei membri evaluatori ARACIS nu participă în cadrul procedurilor aferente evaluării respective.

Art. 20. –  Pentru îndeplinirea obiectivelor sale, ARACIS preia patrimoniul, toate drepturile şi obligaţiile, infrastructura logistică, personalul tehnic şi baza de date ale Consiliului Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică. Atribuţiile Consiliului Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică sunt transferate Departamentului de acreditare din cadrul ARACIS, în termen de maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 21. –  (1) ARACIS se finanţează integral din venituri proprii.

(2) Veniturile proprii ale ARACIS provin din:

  1. a)venituri din contracte de prestări de servicii pentru evaluarea calităţii, încheiate inclusiv cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
  2. b)tarife de autorizare şi acreditare a instituţiilor de învăţământ superior pe programe de studiu, propuse de ARACIS şi aprobate prin hotărâre a Guvernului;
  3. c)tarife de evaluare externă a calităţii, stabilite de ARACIS şi aprobate prin hotărâre a Guvernului;
  4. d)fonduri externe nerambursabile, obţinute prin participarea la programe internaţionale, donaţii, sponsorizări, alte surse legal constituite.

Art. 22. –  (1) ARACIS face demersurile pentru înscrierea în registrul european al agenţiilor de asigurare a calităţii în învăţământul superior.

(2) ARACIS se supune periodic procedurilor de acreditare internaţională.

Art. 23. –  (1) Instituţiile româneşti de învăţământ superior acreditate au dreptul de a solicita evaluarea externă a calităţii fie de la ARACIS, fie de la o altă agenţie, naţională sau internaţională, înscrisă în registrul european al agenţiilor de asigurare a calităţii în învăţământul superior.

(2) Dacă ARACIS este radiată din registrul european al agenţiilor de asigurare a calităţii, aceasta îşi încetează de drept activitatea.

(3) În condiţiile alin. (2), conform prezentei ordonanţe de urgenţă, se trece la înfiinţarea unei noi agenţii pentru asigurarea calităţii în învăţământul superior.

Art. 24. –  (1) ARACIP este instituţie publică, de interes naţional, în coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu personalitate juridică, autofinanţată, cu buget propriu de venituri şi cheltuieli.

(2) Sediul, structura organizatorică şi regulamentul de funcţionare ale ARACIP se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) ARACIP are următoarele atribuţii:

  1. a)elaborează, actualizează periodic şi propune ministrului educaţiei şi cercetării standardele, standardele de referinţă şi indicatorii de performanţă pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
  2. b)elaborează şi propune ministrului educaţiei şi cercetării metodologia de evaluare instituţională şi de acreditare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
  3. c)realizează activitatea de evaluare şi acreditare a furnizorilor de educaţie din învăţământul preuniversitar;
  4. d)propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării înfiinţarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar, pentru fiecare nivel de învăţământ, program de studii şi calificare profesională, după caz. Înfiinţarea şi acreditarea se fac prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării;
  5. e)efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei şi cercetării, evaluarea calităţii educaţiei din învăţământul preuniversitar;

e1) efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei naţionale, evaluarea externă în vederea acordării autorizaţiei de funcţionare provizorie, acreditării şi înfiinţării de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat;

  1. f)propune ministrului educaţiei şi cercetării acreditarea organizaţiilor care oferă programe de formare profesională;
  2. g)realizează împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei şi Cercetării activitatea de monitorizare şi control al calităţii;
  3. h)efectuează, periodic, din 5 în 5 ani, evaluarea externă a unităţilor de învăţământ preuniversitar acreditate;
  4. i)face publice rezultatele evaluărilor externe;
  5. j) elaborează manuale de evaluare internă a calităţii, diferenţiate potrivit art. 8 (3), şi le supune aprobării prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării;
  6. k)elaborează ghiduri de bune practici;
  7. l)publică un raport anual cu privire la propria activitate;
  8. m)elaborează periodic, cel puţin la fiecare 4 ani, analize de sistem asupra calităţii învăţământului preuniversitar din România;
  9. n)elaborează recomandări de îmbunătăţire a calităţii învăţământului preuniversitar;
  10. o)elaborează Codul de etică profesională a experţilor în evaluare şi acreditare.

(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, ARACIP are dreptul să folosească colaboratori externi, din ţară sau din străinătate, angajaţi pe bază de contract, experţi în domeniul de activitate al agenţiei, înscrişi în registrul propriu al experţilor în evaluare şi acreditare.

(5) ARACIP dispune de un aparat propriu format din experţi şi personal administrativ, angajaţi prin concurs. Aparatul propriu, format din experţi, va avea în componenţă şi un reprezentant al învăţământului în limbile minorităţilor naţionale.

(6) Nu pot fi angajaţi ai ARACIP persoane care îndeplinesc o funcţie de demnitate publică.

Art. 25. –  Pentru îndeplinirea obiectivelor sale, ARACIP preia patrimoniul, toate drepturile şi obligaţiile, infrastructura logistică, personalul şi baza de date ale Comisiei Naţionale de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar. Funcţiile Comisiei Naţionale de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar sunt transferate Departamentului de acreditare al ARACIP, în termen de maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 26. –  (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin structurile sale, este responsabil de controlul şi implementarea măsurilor de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii recomandate de ARACIP.

(2) Controlul calităţii în învăţământul preuniversitar se exercită prin inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza unor metodologii specifice, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării.

Art. 27. –  (1) ARACIP se finanţează integral din venituri proprii, cuprinse în buget propriu de venituri şi cheltuieli.

(2) Veniturile proprii ale ARACIP provin din:

  1. a) venituri obţinute pe bază de contracte privind evaluarea externă încheiate cu Ministerul Educaţiei Naţionale, autorităţile administraţiei publice locale, organizaţii interesate în furnizarea de servicii de educaţie, aşa cum sunt acestea definite la 34 din anexa la Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ori cu organizaţiile furnizoare de educaţie, aşa cum sunt acestea definite la art. 2 lit. b), după caz, pentru evaluarea externă în vederea acreditării conform prevederilor art. 29 alin. (4), precum şi prin contracte, pentru evaluarea externă, periodică, din 5 în 5 ani;
  2. b)perceperea unor tarife de autorizare, acreditare şi evaluare periodică, aprobate prin hotărâre a Guvernului;
  3. c)fonduri externe nerambursabile obţinute prin participarea la programe internaţionale;
  4. d)donaţii, sponsorizări, alte surse legal constituite.

Art. 28. –  ARACIS şi ARACIP se reunesc bianual pentru a armoniza intersectorial politicile şi strategiile aplicate în domeniul evaluării şi asigurării calităţii în educaţie.

CAPITOLUL V
Acreditarea organizaţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor de studiu

 

Art. 29. –  (1) Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educaţie se supune procesului de evaluare şi acreditare, în condiţiile legii.

(2) În învăţământul preuniversitar evaluarea, în cadrul celor două etape ale acreditării, se face pentru fiecare nivel de învăţământ, pentru fiecare filieră, profil şi specializare/calificare profesională, pentru fiecare program de studii, pe fiecare limbă de predare, pe fiecare formă de învăţământ, pe fiecare locaţie, după caz, cu stabilirea capacităţii maxime de şcolarizare.

(21) Prin derogare de la prevederile alin. (2) în învăţământul liceal precum şi în învăţământul profesional, pentru unităţile de învăţământ acreditate, evaluarea externă în vederea acordării autorizaţiei de funcţionare provizorie şi/sau acreditării se realizează astfel:

  1. a) pentru filiera teoretică prevăzută de 31 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, evaluarea externă se efectuează pe limbă de predare, formă de învăţământ şi/sau locaţie;
  2. b) pentru filiera vocaţională prevăzută de 31 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, evaluarea externă se efectuează pe profil, limbă de predare, formă de învăţământ şi/sau locaţie;
  3. c) pentru filiera tehnologică şi învăţământul profesional prevăzute de 31332 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, evaluarea externă se realizează pe tipuri de calificări profesionale de acelaşi nivel de calificare sau de nivel inferior, în cadrul aceluiaşi profil, pe limbă de predare, formă de învăţământ şi/sau locaţie.

(22) Tipul calificărilor profesionale din cadrul aceluiaşi profil, din cadrul filierei tehnologice şi din cadrul învăţământului profesional se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

(23) Programul A doua şansă poate fi organizat:

  1. a)de către unităţi de învăţământ autorizate/acreditate pentru nivelurile de învăţământ primar şi/sau gimnazial sau pentru calificări corespunzătoare învăţământului profesional sau liceal;
  2. b) de către consorţii şcolare înfiinţate în condiţiile 62 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cu condiţia ca în cadrul consorţiului să existe cel puţin o unitate de învăţământ autorizată/acreditată pentru nivelurile de învăţământ primar, gimnazial, respectiv pentru calificările corespunzătoare învăţământului profesional sau liceal oferite în programul A doua şansă.

(24) Unităţile de învăţământ acreditate pot să înfiinţeze alte specializări în cadrul profilurilor deja autorizate să funcţioneze provizoriu/acreditate, pe baza acordului ARACIP. Procedura privind acordul ARACIP se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

(25) Palatele şi cluburile copiilor, precum şi cluburile sportive şcolare sunt acreditate şi se supun evaluării periodice, din 5 în 5 ani.

(26) Înfiinţarea în cadrul palatelor, cluburilor copiilor, cluburilor sportive şcolare de noi cercuri, respectiv discipline sportive se realizează pe baza acordului ARACIP. Procedura privind acordul ARACIP se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

(3) În învăţământul superior evaluarea şi acreditarea se fac la nivelul structurilor instituţionale pentru fiecare program din ciclul de licenţă, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat şi doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării.

(4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:

  1. a)autorizarea de funcţionare provizorie, care acordă dreptul de a desfăşura procesul de învăţământ şi de a organiza, după caz, admiterea la studii;
  2. b)acreditarea, care acordă – alături de drepturile prevăzute la lit. a) – şi dreptul de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de a organiza, după caz, examen de absolvire.

(41) Prin derogare de la prevederile alin. (4), acreditarea, în cazul programelor de studii universitare de masterat, organizate de universităţi acreditate, se realizează pe domenii de studii universitare de masterat, fără parcurgerea procedurii de autorizare de funcţionare provizorie.

(42) Prin derogare de la alin. (4), acreditarea, în cazul programelor de studii universitare de doctorat, organizate de universităţi acreditate în aceleaşi domenii de masterat acreditate conform alin. (41), se realizează pe domenii de studii universitare de doctorat, fără parcurgerea procedurii de autorizare de funcţionare provizorie.

(43) Prin derogare de la alin. (4), acreditarea, în cazul programelor de studii universitare de doctorat, organizate de Academia Română, se realizează pe domenii de studii universitare de doctorat, fără parcurgerea procedurii de autorizare de funcţionare provizorie, cu îndeplinirea standardelor de calitate stabilite de ARACIS.

(5) Evaluarea externă în vederea acreditării se declanşează la cererea furnizorului de educaţie care îşi propune să ofere unul sau mai multe programe de educaţie iniţială sau continuă şi se bazează pe un ansamblu de standarde referitoare la domeniile şi criteriile prevăzute la art. 10.

(51) Furnizorii de educaţie care îndeplinesc condiţiile de acreditare instituţională vor depune un dosar în vederea declanşării procedurii de acreditare instituţională cel târziu în anul universitar imediat următor îndeplinirii acestor condiţii. Furnizorii de educaţie care nu respectă acest termen vor intra în lichidare.

(6) Standardele naţionale specifice fiecărei etape de acreditare, diferenţiate potrivit art. 8 alin. (3), metodologiile de evaluare externă, eşalonarea în timp a procesului de acreditare, precum şi tarifele percepute în vederea autorizării şi acreditării se stabilesc periodic, la propunerea agenţiilor de asigurare a calităţii şi a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin hotărâre a Guvernului.

Art. 291. –   (1) În vederea asigurării exercitării dreptului fundamental la învăţătură, la cererea justificată, după caz, a părinţilor/tutorilor legali, a refugiaţilor, a cultelor recunoscute oficial de stat sau a unor organizaţii ale minorităţilor naţionale reprezentate în Parlamentul României, în situaţia în care autorităţile publice locale nu asigură, în mod corespunzător, conform cererilor, exercitarea acestui drept, în localităţile în care acestea îşi exercită autoritatea, Ministerul Educaţiei Naţionale înfiinţează, reorganizează şi constituie unităţi de învăţământ preuniversitar de stat, cu personalitate juridică, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Inspectoratul şcolar judeţean ori al municipiului Bucureşti, după caz, la solicitarea Ministerului Educaţiei Naţionale, în raport cu domiciliul sau reşedinţa potenţialilor beneficiari direcţi ai educaţiei, aşa cum sunt aceştia definiţi la pct. 5 din anexa prevăzută de art. 365 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, analizează cererile şi emite, în termen de maximum 10 zile de la înregistrarea solicitării, un aviz motivat.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), avizul motivat şi analiza cererilor justificate, formulate de către cultele recunoscute oficial de stat sau de către organizaţii ale minorităţilor naţionale reprezentate în Parlamentul României, la solicitarea părinţilor/tutorilor legali, refugiaţilor, se elaborează şi se realizează, în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale prin direcţia de specialitate pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, respectiv prin direcţiile de specialitate competente, după caz, în termen de maximum 10 zile de la înregistrarea solicitării, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) Pe baza avizului motivat se desemnează prin ordin al ministrului educaţiei naţionale o unitate tutelară, definită conform pct. 511 din anexa prevăzută la art. 365 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, dintre unităţile de învăţământ acreditate, care încheie cu ARACIP, în termen de maximum 5 zile de la desemnare, un contract privind efectuarea evaluării externe pentru acordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie în vederea înfiinţării de către Ministerul Educaţiei Naţionale a unei unităţi de învăţământ de stat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(5) Unitatea tutelară, prevăzută la alin. (4), are obligaţia de a elabora un raport de evaluare internă, pe baza prevederilor art. 10, în raport cu intenţia de înfiinţare, pentru fiecare nivel de învăţământ, pentru fiecare filieră, profil şi specializare/calificare profesională şi pentru fiecare program de studii, pe fiecare limbă de predare, pe fiecare formă de învăţământ şi pe fiecare locaţie, după caz, în vederea parcurgerii procesului de evaluare, în cadrul procedurii de autorizare de funcţionare provizorie, prevăzută de art. 30, în termen de maximum 30 de zile de la desemnare.

(6) Finanţarea cheltuielilor aferente etapelor acreditării prevăzute de art. 29 alin. (4), în cazul înfiinţării de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat, în condiţiile alin. (1), se asigură prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(7) Unitatea tutelară, prevăzută la alin. (4), exercită atribuţiile aferente în vederea parcurgerii procedurii de autorizare de funcţionare provizorie stabilită prin art. 30 şi este sprijinită, în acest scop, de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi inspectoratul şcolar judeţean ori al municipiului Bucureşti, după caz, pentru asigurarea de personal şi pentru spaţiu adecvat, în vederea desfăşurării procesului de învăţământ.

(8) ARACIP are obligaţia de a realiza procesul de evaluare externă, în cadrul procedurii de autorizare de funcţionare provizorie, prevăzută de art. 30, în termen de maximum 20 de zile de la data depunerii raportului de evaluare internă, prevăzut la alin. (5), şi de a propune, în termen de 5 zile de la finalizarea evaluării, ministrului educaţiei naţionale ordinul privind autorizarea de funcţionare provizorie sau neautorizarea, după caz.

(9) Ministrul educaţiei naţionale emite ordinul prevăzut la alin. (8) în termen de 5 zile, pe baza propunerii ARACIP.

(10) Prin derogare de la prevederile art. 19 alin. (1) şi ale art. 22 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ordinul prin care se acordă autorizarea de funcţionare provizorie, prevăzut la alin. (8), reprezintă şi actul de înfiinţare, ca persoană juridică, a unităţii de învăţământ preuniversitar de stat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(11) Ordinul ministrului educaţiei naţionale de acordare a autorizaţiei de funcţionare provizorie şi de înfiinţare ca persoană juridică a unităţii de învăţământ de stat se comunică autorităţii publice locale în vederea includerii, de drept, în reţeaua şcolară a unităţii administrativ-teritoriale.

(12) Desfiinţarea oricărei unităţi de învăţământ se realizează, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

(13) Unităţile de învăţământ înfiinţate în condiţiile prezentului articol au dreptul de a participa la procesul de reorganizare, în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

Art. 292. –   (1) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de a înfiinţa unităţi de învăţământ preuniversitar de stat. Prevederile alin. (3)-(5), alin. (7)-(11) ale art. 291 sunt aplicabile în vederea înfiinţării.

(2) Finanţarea cheltuielilor aferente etapelor acreditării prevăzute de art. 29 alin. (4), în cazul prevăzut la alin. (1), se asigură de către autorităţile administraţiei publice locale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Art. 30. –  Procedura de autorizare de funcţionare provizorie cuprinde următoarele activităţi:

  1. a) furnizorul de educaţie elaborează un raport de evaluare internă, pe baza prevederilor 10, pentru fiecare nivel de învăţământ, tip de program de studiu şi de calificare;
  2. b)raportul de evaluare internă se depune la departamentul de acreditare al agenţiei de asigurare a calităţii împreună cu o cerere de declanşare a procedurii de evaluare externă şi de autorizare de funcţionare provizorie;
  3. c) departamentul de acreditare numeşte o comisie de experţi în evaluare şi acreditare, care analizează raportul de evaluare internă, verifică prin vizite la instituţia solicitantă îndeplinirea standardelor pe domeniile şi criteriile prevăzute la 10 şi elaborează propriul raport de evaluare;
  4. d)departamentul de acreditare al agenţiei de asigurare a calităţii validează raportul experţilor prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externă, iar agenţia propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării acordarea sau, după caz, neacordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie;
  5. e)pentru furnizorii de educaţie de nivel preuniversitar, autorizaţia de funcţionare provizorie se acordă pe baza avizului favorabil al ARACIP, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării;
  6. f)pentru furnizorii de educaţie de învăţământ superior, autorizaţia de funcţionare provizorie se acordă pe baza avizului favorabil al ARACIS şi al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin hotărâre a Guvernului.

Art. 31. –  Procedura de acreditare cuprinde următoarele activităţi:

  1. a)furnizorul de educaţie autorizat să funcţioneze provizoriu elaborează un raport de evaluare internă, folosind ca termeni de referinţă standardele specifice etapei de acreditare;
  2. b)raportul de evaluare internă se depune la departamentul de acreditare al agenţiei de asigurare a calităţii împreună cu o cerere de declanşare a procedurii de evaluare externă şi de acreditare;
  3. c)termenul de depunere a cererii în vederea acreditării este de 2 ani de la data absolvirii primei promoţii, sub sancţiunea ridicării autorizaţiei de funcţionare provizorie de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

c1) termenul de depunere a cererii în vederea acreditării unui nivel de învăţământ sau a unei specializări/calificări, program de studii, în învăţământul preuniversitar, este de maximum 3 ani de la data absolvirii complete a unui nivel de învăţământ de către prima promoţie, sub sancţiunea şcolarizării în lichidare, fără dreptul de a organiza admitere. Nivelul preşcolar are o durată de 3 ani;

  1. d) departamentul de acreditare numeşte o comisie de experţi în evaluare şi acreditare care analizează raportul de evaluare internă, verifică prin vizite la instituţia solicitantă îndeplinirea standardelor referitoare la domeniile şi criteriile prevăzute la 10 şi elaborează propriul raport de evaluare;
  2. e)departamentul de acreditare al agenţiei de asigurare a calităţii validează raportul experţilor prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externă, iar agenţia propune Ministerului Educaţiei şi Cercetării acreditarea sau, după caz, neacreditarea instituţiei solicitante;
  3. f)pentru furnizorii de educaţie de nivel preuniversitar, acreditarea acestora se acordă prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, pe baza avizului ARACIP;
  4. g)pentru furnizorii de educaţie de învăţământ superior, acreditarea instituţiilor se face prin lege, promovată de Guvern, la iniţiativa Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe baza avizului ARACIS.

Art. 311. –   (1) De la data ridicării autorizaţiei de funcţionare provizorie, furnizorul de educaţie/unitatea de învăţământ preuniversitar desfăşoară proces de învăţământ în lichidare, având obligaţia de a asigura şcolarizarea elevilor până la finalizarea absolvirii respectivului nivel de învăţământ.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) în cazul în care, din motive întemeiate, nu se mai poate asigura şcolarizarea elevilor în condiţiile menţinerii standardelor de calitate, furnizorul de educaţie/unitatea de învăţământ preuniversitar solicită autorităţilor publice locale, Ministerului Educaţiei Naţionale, persoanelor juridice de drept privat sau cultelor recunoscute oficial de stat care au participat la înfiinţare, după caz, reorganizarea prin fuziune sau divizare, după caz.

(3) Inspectoratul şcolar judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti emite, în termen de 30 de zile, un raport cu privire la standardele de calitate necesare pentru asigurarea şcolarizării, precum şi propuneri privind procesul de reorganizare.

Art. 312. –   Termenele prevăzute la art. 291 alin. (2), (3), (5), (8) şi (9) se aplică şi în cazul procedurii de acreditare prevăzute la art. 31.

Art. 32. –  (1) Furnizorul de educaţie care a fost autorizat să funcţioneze provizoriu are dreptul de a gestiona personal didactic, nedidactic şi de cercetare, conform propriei strategii de dezvoltare, şi de a participa la programe naţionale şi internaţionale, în condiţiile legii.

(2) Furnizorul de educaţie acreditat este parte a sistemului naţional de educaţie, cu toate drepturile şi obligaţiile conferite de lege.

Art. 33. –  (1) După obţinerea autorizaţiei de funcţionare provizorie, furnizorul de educaţie implementează mecanismul de asigurare internă a calităţii şi întocmeşte rapoarte de evaluare internă a calităţii educaţiei, pe care le transmite anual ARACIP sau ARACIS, după caz.

(2) După obţinerea acreditării, rapoartele anuale de evaluare internă a calităţii se transmit ARACIP, respectiv ARACIS, la cererea agenţiei sau din propria iniţiativă a furnizorului de educaţie, atunci când solicită o nouă evaluare externă.

(3) Furnizorul de educaţie şi programele de studii acreditate ale acestuia se supun din 5 în 5 ani evaluării externe de către ARACIP, respectiv ARACIS, sau de o altă agenţie autohtonă ori internaţională, pe bază de contract.

Art. 34. –  (1) În condiţiile în care ARACIP, respectiv ARACIS sau o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, înregistrată în Registrul european pentru asigurarea calităţii în învăţământul superior (EQAR), constată că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, informează Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în termen de 5 zile lucrătoare, care avertizează furnizorul de educaţie.

(2) În termen de un an de la emiterea raportului prin care se constată neîndeplinirea standardelor de calitate la nivelul programelor de studii universitare de licenţă/domeniilor masterale, furnizorul de educaţie solicită o nouă evaluare din partea agenţiei de asigurare a calităţii care a realizat evaluarea anterioară. În caz contrar, raportul elaborat în condiţiile alin. (1) este definitiv. Costurile evaluării suplimentare sunt suportate de către furnizorul de educaţie.

(21) Pe baza raportului ARACIP prin care se constată neîndeplinirea standardelor de calitate de către un furnizor de educaţie/unitate de învăţământ se emite ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru intrarea în proces de lichidare, fără dreptul de a înscrie noi preşcolari şi/sau elevi, începând cu anul şcolar următor, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(3) După parcurgerea procedurilor prevăzute la alin. (1) şi (2), în cazul constatării neîndeplinirii standardelor de calitate, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului dispune:

  1. a) încetarea înscrierii de studenţi în cadrul programului respectiv de studii şi încetarea şcolarizării în cadrul programului respectiv de studii al anului universitar următor datei la care s-a emis raportul definitiv prevăzut la (1) şi (2). Furnizorul de educaţie are obligaţia continuării şcolarizării studenţilor înscrişi în anii universitari anteriori emiterii raportului definitiv prevăzut la alin. (1) şi (2);
  2. b)iniţierea unei hotărâri a Guvernului în vederea închiderii programului de studii respectiv.

(4) În termen de doi ani de la emiterea raportului prin care se constată neîndeplinirea standardelor de calitate la nivelul unei evaluări instituţionale, furnizorul de educaţie solicită o nouă evaluare din partea agenţiei de asigurare a calităţii care a realizat evaluarea anterioară.

(5) Furnizorii de educaţie pentru care se constată neîndeplinirea standardelor de calitate în cadrul a două evaluări instituţionale consecutive vor intra în proces de lichidare.

Art. 35. –  (1) Pot desfăşura activităţi de învăţământ superior şi pot utiliza denumirile de universitate sau altele similare numai instituţiile de învăţământ superior autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate.

(11) Pot desfăşura activităţi de învăţământ preuniversitar şi pot utiliza denumirile de liceu, şcoală, grădiniţă sau altele similare numai unităţile de învăţământ preuniversitar autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate.

(2) Desfăşurarea activităţilor de învăţământ preuniversitar şi universitar, precum şi eliberarea actelor de studii în alte condiţii decât cele prevăzute prin prezenta ordonanţă de urgenţă atrag răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

(21) Desfăşurarea activităţilor de învăţământ preuniversitar cu încălcarea prevederilor legale privind tratamentul elevilor/preşcolarilor, utilizarea de personal necalificat sau gestionarea frauduloasă a resurselor financiare atrage ridicarea autorizaţiei de funcţionare a furnizorului de educaţiei şi/sau desfiinţarea respectivei unităţi de învăţământ.

(3) Sesizarea organelor de urmărire penală se face de Ministerul Educaţiei şi Cercetării sau de către orice altă persoană fizică ori juridică lezată în drepturile sale prin funcţionarea instituţiei în cauză.

CAPITOLUL VI
Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 36. –  (1) Organizaţiile furnizoare de educaţie aplică experimental mecanismele de evaluare internă a calităţii, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, începând cu semestrul al doilea al anului şcolar 2005-2006, respectiv al anului universitar 2006-2007.

(2) În anul şcolar, respectiv universitar, 2006-2007, ARACIP şi ARACIS aplică experimental procedurile de evaluare externă pentru asigurarea calităţii. Până la data de 1 septembrie 2007, ARACIP şi ARACIS elaborează câte un raport detaliat asupra rezultatelor evaluării.

Art. 37. –  (1) În cazul instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar care se află în proces de autorizare de funcţionare provizorie sau acreditare la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se aplică prevederile Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, republicată, şi, respectiv, ale Ordonanţei Guvernului nr. 87/1998 privind evaluarea şi acreditarea învăţământului preuniversitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 196/1999, de către Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică, respectiv Comisia Naţională de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar, până la finalizarea procesului, dar nu mai mult de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Organizaţiile interesate pot depune noi cereri de autorizare de funcţionare provizorie sau acreditare numai după 6 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 38. –  În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se vor supune aprobării prin hotărâri ale Guvernului sediul, organigrama şi regulamentul de funcţionare ale ARACIS, respectiv ale ARACIP.

Art. 39. –  La 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se abrogă Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, republicată, Ordonanţa Guvernului nr. 87/1998 privind evaluarea şi acreditarea învăţământului preuniversitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 196/1999, art. 18 alin. (3), art. 23 alin. (2), art. 56 alin. (1), art. 106 alin. (2), art. 107, art. 113 şi art. 148 alin. (1) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Art. 40. –  Toate instituţiile şi unităţile de învăţământ care funcţionează legal la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă îşi păstrează statutul şi se supun prevederilor acestei ordonanţe de urgenţă.

 

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

 

Contrasemnează:
Ministrul educaţiei şi cercetării,
Mircea Miclea
Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul finanţelor publice,
Ionel Popescu

 

 

Bucureşti, 12 iulie 2005.

Nr. 75.

Legea nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate

Parlamentul României – Lege nr. 151/2010 din 12 iulie 2010

Legea nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate 

În vigoare de la 01 ianuarie 2011

Consolidarea din data de 01 august 2018 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 14 iulie 2010 şi include modificările aduse prin următoarele acte: L 200/2013;
Ultimul amendament în 04 iulie 2013.

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

 

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

 

Art. 1. –  Prezenta lege are drept scop reglementarea serviciilor specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale care vizează identificarea precoce, tratamentul, recuperarea şi ameliorarea calităţii vieţii şi funcţionării sociale a persoanelor diagnosticate cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, servicii oferite de echipa multidisciplinară specializată.

Art. 2. –  În sensul prezentei legi, serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale sunt următoarele: depistare activă precoce, diagnostic clinic psihiatric şi evaluare clinică psihologică, tratament psihofarmacologic, intervenţii specializate precoce, psihoterapie cognitiv-comportamentală, consiliere psihologică a părinţilor şi a familiei, precum şi servicii educaţionale pentru copiii cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate.

Art. 3. –  (1) Echipa multidisciplinară specializată din centrele de sănătate mintală, cât şi alţi furnizori de servicii medicale din unităţi sanitare publice sau private este formată din: medici specialişti în psihiatrie pediatrică, psihologi clinicieni, psihoterapeuţi, psihopedagogi, logopezi, kinetoterapeuţi, educatori şi asistenţi sociali.

(2) Continuarea şi monitorizarea tratamentului se efectuează de către medici specialişti în psihiatrie pediatrică şi/sau psihologi clinicieni şi/sau psihoterapeuţi, în unităţile sanitare publice ori private.

 

CAPITOLUL II
Depistarea activă precoce, drepturile şi accesul pacienţilor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate la serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale

 

Art. 4. –  (1) Depistarea activă precoce se efectuează la copiii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani, în conformitate cu standardele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2) Toate persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate au acces liber la serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale prevăzute la art. 2. Accesul la educaţie include şi dreptul la învăţământ.

Art. 5. –  (1) Serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate sunt acordate de profesionişti cu competenţă stabilită de Colegiul Medicilor din România sau de Colegiul Psihologilor din România.

(2) Serviciile specializate pentru tulburările din spectrul autist, precum şi intervenţiile specializate vor fi prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(3) Finanţarea serviciilor de sănătate acordate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate se asigură din bugetul Ministerului Sănătăţii sau din Fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate, după caz, în condiţiile prevăzute prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(4) Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Psihologilor din România, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale stabilesc de comun acord practicile şi procedurile prin care sunt furnizate serviciile privind depistarea activă precoce şi serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale.

(5) Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale elaborează, cu consultarea Colegiului Medicilor din România şi a Colegiului Psihologilor din România, standardele pentru serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale, adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate, care vor fi cuprinse în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 6. –  Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerului Educaţiei Naţionale pot încheia, cu organizaţiile neguvernamentale care au ca obiect de activitate promovarea sănătăţii mintale, protocoale de colaborare în vederea dezvoltării unui sistem de servicii specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate.

CAPITOLUL III
Stabilirea competenţei şi organizarea serviciilor specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări mintale asociate

 

Art. 7. –  Serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi sociale pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări mintale asociate sunt exercitate, în regim profesional, de medici specialişti în psihiatrie pediatrică şi psihologi clinicieni, cu competenţă stabilită de Colegiul Psihologilor din România.

Art. 8. –  (1) Colegiul Medicilor din România, Colegiul Psihologilor din România şi Federaţia Română de Psihoterapie elaborează standardele specifice de formare în psihoterapia pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări mintale asociate, care vor fi cuprinse în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(11) Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice vor dezvolta programe de formare profesională continuă pentru profesioniştii care lucrează cu persoane cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală asociate.

(2) Standardele specifice de formare în psihoterapia pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări mintale asociate cuprind:

  1. a)standarde de formare continuă, de scurtă durată, de specializare în tulburări din spectrul autist şi tulburări mintale asociate pentru profesioniştii atestaţi în psihoterapie cognitiv-comportamentală;
  2. b) standarde de formare în intervenţii specializate în tulburări din spectrul autist şi tulburări mintale asociate pentru echipa multidisciplinară specializată prevăzută la 3.

Art. 9. –  Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se elaborează de către Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale, cu consultarea Colegiului Medicilor din România, a Colegiului Psihologilor din România şi a organizaţiilor neguvernamentale şi se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii, preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ministrului educaţiei naţionale şi ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.

Art. 10. –  Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR PREŞEDINTELE SENATULUI
ROBERTA ALMA ANASTASE MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

 

Bucureşti, 12 iulie 2010.

Nr. 151.

 

Legea nr. 91/2014 privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului

Parlamentul României – Lege nr. 91/2014 din 01 iulie 2014

Legea nr. 91/2014 privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului 

În vigoare de la 06 iulie 2014

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 496 din 03 iulie 2014. Formă aplicabilă la 01 august 2018.

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. –   (1) Ziua lucrătoare liberă pentru îngrijirea sănătăţii copilului, denumită în continuare liberul, se acordă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, în scopul de a asigura posibilitatea părinţilor sau reprezentanţilor legali ai copilului de a verifica anual starea de sănătate a acestuia.

(2) Titularii dreptului la liber sunt părinţii, respectiv reprezentanţii legali ai copilului, asiguraţi în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) au dreptul la liber, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, pentru îngrijirea sănătăţii copilului, fără obligaţia angajatorului de a plăti drepturile salariale aferente.

(4) Sunt consideraţi copii minori aflaţi în îngrijirea şi întreţinerea părinţilor sau a reprezentanţilor legali cei cu vârste cuprinse între 0-18 ani.

Art. 2. –   (1) Liberul se acordă la cererea unuia dintre părinţi, la alegere, respectiv a reprezentantului legal al copilului, justificat ulterior cu acte doveditoare din partea medicului de familie al copilului, din care să rezulte controlul medical efectuat.

(2) Cererea părintelui, respectiv a reprezentantului legal al copilului va fi depusă cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de vizita la medic şi va fi însoţită de o declaraţie pe propria răspundere că în anul respectiv celălalt părinte sau reprezentant legal nu a solicitat ziua lucrătoare liberă şi nici nu o va solicita.

(3) În cazul în care, în urma unor verificări efectuate de către angajator, se constată că ambii părinţi au solicitat liberul contrar legii, va fi anulată posibilitatea ulterioară de a mai beneficia, vreodată, de prevederile legii.

Art. 3. –   (1) Pentru familiile sau persoanele cu 2 copii se acordă tot o zi lucrătoare liberă pe an, pentru îngrijirea sănătăţii copiilor, ca şi în cazul unui singur copil.

(2) Pentru familiile sau persoanele cu 3 sau mai mulţi copii se acordă două zile lucrătoare libere pe an, consecutive sau separate, după cum decide angajatorul.

(3) În cazul în care niciunul dintre părinţi, respectiv dintre reprezentanţii legali ai copilului nu va solicita ziua lucrătoare liberă, aceasta nu se va reporta în anul viitor calendaristic.

Art. 4. –   (1) Angajatorii sunt obligaţi să acorde ziua lucrătoare liberă pentru îngrijirea sănătăţii copilului, solicitată în condiţiile art. 2.

(2) În cazul mai multor cereri simultane din partea angajaţilor pentru acordarea liberului, care depăşesc 5% din numărul total de angajaţi, angajatorul va programa, prin rotaţie, zilele lucrătoare libere, astfel încât să nu îi fie afectată activitatea.

(3) Nerespectarea de către angajatori a prevederilor prezentei legi constituie contravenţie şi se sancţionează de către Inspecţia Muncii cu amendă cuprinsă între 500 şi 1.500 lei.

(4) Prevederile alin. (3) se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Prevederile prezentei legi se aplică atât angajatorilor publici, cât şi celor privaţi.

Art. 5. –   În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice vor elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VIOREL HREBENCIUC
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 91.

Legea nr. 17/2007 privind educaţia tinerilor capabili de performanţă înaltă / 18 februarie 2007

Parlamentul României – Lege nr. 17/2007 din 09 ianuarie 2007

Legea nr. 17/2007 privind educaţia tinerilor capabili de performanţă înaltă 

În vigoare de la 18 februarie 2007

Consolidarea din data de 01 august 2018 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 43 din 19 ianuarie 2007 şi include modificările aduse prin următoarele acte: OUG 141/2008;
Ultimul amendament în 05 iunie 2009.

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

 

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale şi definiţii

 

Art. 1. –  Prezenta lege creează cadrul juridic de organizare instituţională şi de desfăşurare a programelor de educaţie diferenţiată pentru tinerii capabili de performanţă înaltă.

Art. 2. «abrogat»

Art. 3. –  Educaţia diferenţiată a tinerilor capabili de performanţă înaltă se poate realiza prin:

  1. a)adaptarea obiectivelor, conţinuturilor, a strategiilor didactice de predare, învăţare şi evaluare la posibilităţile aptitudinale, cognitive, afective şi motrice, la ritmul şi la stilul de învăţare ale tinerilor capabili de performanţă înaltă;
  2. b)educarea tinerilor capabili de performanţă înaltă în centre specializate, publice sau private, prin intermediul claselor specializate, al şcolilor de weekend, al taberelor de instruire, al şcolilor de vară şi al programelor de învăţământ la distanţă sau prin alte forme.

Art. 4. –  În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile folosite au următoarele semnificaţii:

  1. a)tineri capabili de performanţă înaltă – tinerii identificaţi prin metode ştiinţifice ca având realizări şi/sau aptitudini potenţiale în oricare dintre următoarele domenii, izolate sau în combinaţie: capacitate intelectuală generală, aptitudini academice specifice, gândire productivă şi creativă, abilitate în leadership, talent pentru arte, aptitudini psihomotrice;
  2. b)trasee curriculare diferenţiate – curriculum şi organizarea programului şcolar adaptate nevoilor individuale ale tinerilor capabili de performanţă înaltă.

CAPITOLUL II
Identificarea tinerilor supradotaţi, capabili de performanţă înaltă

 

Art. 5. –  (1) Identificarea tinerilor capabili de performanţă înaltă se realizează de echipe formate din specialişti în domeniu, psihologi, pedagogi, profesori şi satisface exigenţele de obiectivitate, fidelitate, validitate şi fiabilitate.

(2) Membrii acestor echipe nu pot efectua activităţi de pregătire cu tinerii selectaţi.

Art. 6. «abrogat»

Art. 7. –  În procesul de identificare se utilizează profiluri psihocomportamentale, studii de caz, ghiduri de nominalizare, chestionare, teste psihologice de aptitudini şcolare, individuale şi colective, de inteligenţă, de creativitate, de aptitudini speciale, analiza activităţii şi a rezultatelor şcolare, precum şi alte instrumente şi procedee elaborate de specialişti.

Art. 8. –  Procedurile de identificare a tinerilor capabili de performanţă înaltă proveniţi din medii socioeconomice dezavantajate se adaptează specificului lor şi prin implicarea reprezentanţilor comunităţii locale.

Art. 9. «abrogat»

CAPITOLUL III
Trasee curriculare diferenţiate

 

Art. 10. –  Traseele curriculare diferenţiate se structurează în conformitate cu principiile generale ale curriculumului naţional, în funcţie de domeniul de manifestare a abilităţii şi ţinându-se cont de nevoile specifice ale tinerilor capabili de performanţă înaltă.

Art. 11. «abrogat»

Art. 12. «abrogat»

Art. 13. «abrogat»

Art. 14. «abrogat»

Art. 15. «abrogat»

Art. 16. –  Strategiile didactice se adaptează formelor specifice de organizare a procesului instructiv-educativ pentru tineri capabili de performanţă înaltă, contextului sociocultural, precum şi profilului de personalitate şi gradului de maturitate psihologică ale acestora.

Art. 17. «abrogat»

Art. 18. –  (1) Evaluarea tinerilor capabili de performanţă înaltă se adaptează în funcţie de traseele curriculare diferenţiate, ţinându-se cont de standardele curriculare aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

(2) La sfârşitul fiecărui an şcolar, tinerii incluşi în program sunt evaluaţi de echipele prevăzute la art. 5, în vederea menţinerii sau excluderii din programul de pregătire.

CAPITOLUL IV
Pregătirea personalului didactic implicat în instruirea
tinerilor capabili de performanţă înaltă

Art. 19. –  Formarea cadrelor didactice necesare selectării, instruirii şi evaluării anuale a tinerilor capabili de performanţă înaltă se face pe baza unor programe de pregătire specifice care vizează atât aplicarea de curriculum, cât şi metodele de selecţie şi evaluare a tinerilor capabili de performanţă înaltă.

Art. 20. «abrogat»

Art. 21. –  Formarea continuă certificată a cadrelor didactice include şi programe de perfecţionare în domeniul psihopedagogiei tinerilor capabili de performanţă înaltă.

Art. 22. –  Formarea altor categorii de specialişti, cum ar fi: psihologi, asistenţi sociali, pedagogi, psihopedagogi, include cursuri specializate în domeniul identificării tinerilor capabili de performanţă înaltă, al consilierii, psihoterapiei şi managementului personal al acestora.

Art. 23. –  Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării coordonează organizarea unor programe naţionale de formare în domeniul educaţiei tinerilor capabili de performanţă înaltă.

CAPITOLUL V
Instruirea diferenţiată a tinerilor capabili de performanţă înaltă

Art. 24. –  (1) Instruirea diferenţiată a tinerilor capabili de performanţă înaltă este coordonată metodologic de Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată, organ de specialitate cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

(2) Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată este înfiinţat în scopul identificării, pregătirii, stimulării şi valorificării potenţialului tinerilor capabili de performanţă înaltă.

Art. 25. –  În domeniul instruirii diferenţiate a tinerilor capabili de performanţă înaltă, Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată are următoarele atribuţii:

  1. a)elaborarea şi aplicarea de strategii şi politici pentru selecţia, pregătirea, stimularea şi susţinerea tinerilor şi a cadrelor didactice în activităţi de performanţă înaltă;
  2. b)coordonarea realizării de trasee curriculare diferenţiate şi a strategiilor didactice specifice educaţiei tinerilor capabili de performanţă înaltă;
  3. c)elaborarea de liste orientative de resurse informaţionale, în scopul aplicării programelor de educaţie diferenţiată a tinerilor capabili de performanţă înaltă;
  4. d)colaborarea cu instituţiile de învăţământ superior, cu departamentele de pregătire a personalului didactic, în vederea realizării unor programe de pregătire a specialiştilor în metodologiile de predare specifice educaţiei tinerilor capabili de performanţă înaltă;
  5. e)coordonarea metodologică a activităţii centrelor de instruire diferenţiată judeţene/al municipiului Bucureşti;
  6. f)pregătirea şi promovarea unui suport informaţional privind educaţia diferenţiată a tinerilor capabili de performanţă înaltă şi participarea la acţiuni de informare referitoare la educaţia diferenţiată a tinerilor capabili de performanţă înaltă;
  7. g)elaborarea regulamentelor de organizare şi funcţionare a centrelor de instruire diferenţiată judeţene/al municipiului Bucureşti.

Art. 26. –  (1) Inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti înfiinţează centre de instruire diferenţiată judeţene/al municipiului Bucureşti, conform unei metodologii elaborate de Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată.

(2) La nivel judeţean, instruirea diferenţiată a tinerilor capabili de performanţă înaltă se realizează în microcentre de performanţă, care funcţionează în unităţi de învăţământ care demonstrează capacitatea de a desfăşura astfel de acţiuni, sub coordonarea centrelor de instruire diferenţiată judeţene/al municipiului Bucureşti, iar finanţarea se face de la bugetul local.

(3) Metodologia de organizare şi desfăşurare a instruirii diferenţiate la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi inovării.

Art. 27. –  Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării alocă, din bugetul propriu, fonduri pentru programe de instruire diferenţiată ale Centrului Naţional de Instruire Diferenţiată şi ale inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv ale Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.

CAPITOLUL VI
«abrogat»

 

CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 38. –  Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 39. –  (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. La data intrării în vigoare a legii se abrogă orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.

(2) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educaţiei şi Cercetării elaborează regulamentele care decurg din aplicarea acesteia şi stabileşte măsuri tranzitorii.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
BOGDAN OLTEANU DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

 

Bucureşti, 9 ianuarie 2007.

Nr. 17.

 

Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

Parlamentul României – Lege nr. 1/2011 din 05 ianuarie 2011

Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011  

În vigoare de la 09 februarie 2011

 

Consolidarea din data de 01 august 2018 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 10 ianuarie 2011 şi include modificările aduse prin următoarele acte: L 166/2011; OUG 80/2010; OUG 21/2012; OUG 84/2012; OUG 92/2012; OUG 14/2013; L 62/2013; L 206/2013; OG 29/2013; DCZ 397/2013; OUG 103/2013; OUG 117/2013; L 1/2014; L 187/2012; DCZ 106/2014; OUG 16/2014; OUG 49/2014; OUG 83/2014; OUG 94/2014; L 95/2015; L 118/2015; L 153/2015; OUG 41/2015; L 6/2016; OUG 4/2016; L 118/2016; L 141/2016; L 140/2016; OUG 69/2016; OUG 81/2016; OUG 96/2016; OUG 99/2016; OUG 2/2017; OUG 9/2017; L 11/2017; L 56/2017; L 70/2017; L 90/2017; L 188/2017; L 211/2017; OUG 90/2017; L 71/2018; L 82/2018; OUG 48/2018; DCZ 307/2018;Va suferi modificări aduse prin următoarele acte: L 201/2018;
Ultimul amendament în 18 iunie 2018.

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

 

TITLUL I
Dispoziţii generale

 

Art. 1. –  Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii. Legea reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de stat, particular şi confesional.

Art. 2. –  (1) Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate.

(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării, şi de generare sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare.

(3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.

(4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio formă de discriminare.

(5) Aceleaşi drepturi se asigură şi cetăţenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene.

(6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod egal minorilor care solicită sau au dobândit o formă de protecţie în România, minorilor străini şi minorilor apatrizi a căror şedere pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii.

(7) În România învăţământul constituie prioritate naţională.

Art. 3. –  Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, cât şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt:

  1. a)principiul echităţii – în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;
  2. b)principiul calităţii – în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale;
  3. c)principiul relevanţei – în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice;
  4. d)principiul eficienţei – în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime, prin gestionarea resurselor existente;
  5. e)principiul descentralizării – în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces;
  6. f)principiul răspunderii publice – în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor;
  7. g)principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural;
  8. h)principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român;
  9. i)principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;
  10. j)principiul asigurării egalităţii de şanse;
  11. k)principiul autonomiei universitare;
  12. l)principiul libertăţii academice;
  13. m)principiul transparenţei – concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor, prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora;
  14. n)principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice;
  15. o)principiul incluziunii sociale;
  16. p)principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
  17. q)principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;
  18. r)principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive;
  19. s)principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut;
  20. t)principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare;
  21. u)principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ.

Art. 4. –  Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:

  1. a)împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;
  2. b)integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;
  3. c)ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile;
  4. d)formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;
  5. e)educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
  6. f)cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.

Art. 5. –  (1) În domeniul educaţiei şi al formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, dispoziţiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea se aplică dispoziţiile prezentei legi.

(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în vigoare începând cu prima zi a anului şcolar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), dispoziţiile prezentei legi care vizează evaluările naţionale de la finalul învăţământului gimnazial sau liceal se aplică începând cu promoţia aflată în primul an al învăţământului gimnazial, respectiv liceal, la data intrării în vigoare a modificării sau a completării.

Art. 6. –  (1) În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Regimul actelor de studii emise de unităţile şi de instituţiile de învăţământ se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Conţinutul şi formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 7. –  (1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.

(2) Privatizarea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ de stat este interzisă.

Art. 8. –  Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv.

Art. 9. –  (1) Principiile finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele:

  1. a)transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor;
  2. b)echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ de calitate;
  3. c)adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele urmărite;
  4. d)predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente şi stabile;
  5. e)eficienţa utilizării resurselor.

(2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul de stat, precum şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu din învăţământul particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanţarea de bază pentru învăţământul profesional şi liceal particular şi confesional acreditat. Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar, după metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei Naţionale.

(21) Pentru absolvenţii de liceu care nu au susţinut/nu au promovat examenul de bacalaureat naţional, statul poate asigura, din finanţarea de bază sau din alte surse de finanţare, organizarea de cursuri de pregătire pentru examenul de bacalaureat.

(3) Învăţământul de stat este gratuit. Pentru unele activităţi, niveluri, cicluri şi programe de studii se pot percepe taxe, în condiţiile stabilite de prezenta lege.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin organismul specializat, stabileşte anual costul standard per preşcolar/elev, cost care stă la baza finanţării de bază. De suma aferentă beneficiază toţi preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar de stat, precum şi preşcolarii şi elevii din învăţământul general obligatoriu, profesional şi liceal, particular şi confesional, care studiază în unităţi de învăţământ acreditate şi evaluate periodic, conform legislaţiei în vigoare.

(5) Finanţarea de bază a învăţământului preuniversitar se face după principiul “resursa financiară urmează elevul”, în baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui elev sau unui preşcolar se transferă la unitatea de învăţământ la care acesta învaţă, cu respectarea prevederilor alin. (2)(4).

(6) Învăţământul poate să fie finanţat şi direct de către operatori economici, precum şi de alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

(7) Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale.

Art. 10. –  (1) În România, învăţământul este serviciu de interes public şi se desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, în limba română, precum şi în limbile minorităţilor naţionale şi în limbi de circulaţie internaţională.

(2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi de învăţământ sau formaţiuni de studiu cu limba de predare română şi/sau, după caz, cu predarea în limbile minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea fiecărui elev în limba sa maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil.

(3) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toţi cetăţenii români. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar şi suficient învăţării limbii române. Autorităţile administraţiei publice asigură condiţiile materiale şi resursele umane care să permită însuşirea limbii române.

(4) În sistemul naţional de învăţământ, documentele şcolare şi universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se întocmesc numai în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de predare.

(5) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite, la cerere, contra cost, traduceri oficiale ale documentelor şi ale altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 11. –  (1) Guvernul sprijină învăţământul în limba română în ţările în care trăiesc români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităţi de învăţământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate, poate susţine lectorate în universităţi din străinătate, precum şi cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească.

Art. 12. –  (1) Statul susţine antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii cu probleme şi nevoi sociale, precum şi pe aceia cu cerinţe educaţionale speciale.

(11) Educaţia persoanelor cu tulburări de învăţare (dislexia, disgrafia, discalculia) este asigurată prin metode psihopedagogice consacrate şi prin abordare adecvată, potrivit legii.

(12) Persoanele cu tulburări de învăţare sunt integrate în învăţământul de masă.

(2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor şi studenţilor proveniţi din familii defavorizate, precum şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.

(3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere şi alte asemenea stimulente elevilor şi studenţilor cu performanţe şcolare şi universitare, precum şi cu rezultate remarcabile în educaţia şi formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi sportive.

(4) Elevii şi studenţii care beneficiază de burse sociale de studii pot primi şi burse pentru performanţe şcolare şi universitare.

(5) Statul şi alţi factori interesaţi susţin financiar activităţile de performanţă, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor.

(6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale. Învăţământul special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului naţional de învăţământ preuniversitar.

(7) Învăţământul special şi special integrat reprezintă o formă de instruire şcolară diferenţiată, adaptată, precum şi o formă de asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă, destinată persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale.

(8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate de învăţământ vor fi sprijiniţi prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate de învăţământ sau vor primi cazare şi masă gratuite în internatele şcolare, cu excepţia celor înscrişi în învăţământul postliceal.

(81) Elevii înscrişi în învăţământul profesional şi tehnic cu durata de minimum 3 ani pot beneficia de masă şi cazare gratuită în cantinele şi internatele şcolare. Acoperirea cheltuielilor pentru cazarea şi masa acestora se poate asigura din bugetele locale sau de la consiliile judeţene, prin decizii proprii.

(9) În cazul elevilor care frecventează învăţământul dual în altă unitate administrativ-teritorială decât cea de domiciliu, decontarea cheltuielilor de transport şi facilităţile de cazare şi masă gratuite prevăzute la alin. (8) se acordă, conform prevederilor prezentei legi, indiferent de oferta de educaţie şi formare profesională disponibilă în localitatea de domiciliu.

Art. 13. –  (1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept garantat de lege.

(2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană, începând cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe, formării de deprinderi/abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă personală, civică, socială şi/sau ocupaţională.

Art. 14. –  (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului proiectează, fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, Consiliului Naţional al Rectorilor, structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat, particulare şi confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale, sindicatelor reprezentative din învăţământ, asociaţiilor reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale studenţilor, autorităţilor administraţiei publice, mediului de afaceri şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care susţin programe educative/federaţii ale furnizorilor de servicii sociale.

(2) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat.

Art. 15. –  (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizarea unui învăţământ teologic specific în cadrul învăţământului de stat în universităţile de stat existente, ca facultăţi cu dublă subordonare, destinat pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor, numai pentru absolvenţii învăţământului liceal, proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în configuraţia religioasă a ţării, potrivit recensământului oficial. Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestui învăţământ se realizează potrivit legii.

(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza învăţământ confesional prin înfiinţarea şi administrarea propriilor unităţi şi instituţii de învăţământ particular, conform prevederilor prezentei legi.

 

TITLUL II
Învăţământul preuniversitar

 

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

 

Art. 16. –  (1) Învăţământul general obligatoriu este de 11 clase şi cuprinde învăţământul primar, învăţământul gimnazial şi primii 2 ani ai învăţământului secundar superior. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020.

(2) Obligaţia de a frecventa învăţământul obligatoriu de 11 clase, la forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani.

(3) În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, învăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit.

Art. 17. –  Pe durata şcolarizării în învăţământul preuniversitar, cu excepţia învăţământului postliceal, copiii beneficiază de alocaţia de stat pentru copii, în condiţiile legii.

Art. 18. –  (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.

(2) Înscrierea elevului pentru a frecventa orele de religie se face prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. Schimbarea acestei opţiuni se face tot prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. În cazul în care elevul nu frecventează orele de religie, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.

Art. 19. –  (1) În sistemul naţional de învăţământ, unităţile de învăţământ de stat au personalitate juridică dacă se organizează şi funcţionează, după caz, astfel:

  1. a)cu minimum 300 de elevi;
  2. b)cu minimum 300 de elevi, preşcolari şi antepreşcolari;
  3. c)cu minimum 150 de preşcolari şi antepreşcolari;
  4. d)cu minimum 100 de elevi şi/sau preşcolari, în cazul unităţilor de învăţământ special.

(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se pot organiza unităţi de învăţământ de stat cu personalitate juridică cu efective mai mici de elevi, dar nu mai puţin de 100 de elevi, care să ofere educaţie şi formare profesională prin învăţământul dual. În cazul în care nu se mai întrunesc caracteristicile învăţământului dual prevăzute la art. 25 alin. (4) şi cerinţele pentru organizarea acestuia, prevăzute la art. 25 alin. (5), unitatea de învăţământ intră în structura sau funcţionează ca structură, după caz, a unei alte unităţi de învăţământ cu personalitate juridică din localitate.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în unităţile administrativ-teritoriale în care numărul total al elevilor, preşcolarilor şi antepreşcolarilor nu se încadrează în prevederile alin. (1), se organizează o singură unitate de învăţământ cu personalitate juridică.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în funcţie de necesităţile locale, se organizează, la cererea părinţilor, tutorilor legali sau a cultelor recunoscute de stat, în condiţiile legii, cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică, cu predare în limba română sau în limbile minorităţilor naţionale.

(4) Pentru asigurarea accesului egal la educaţie şi formare profesională, autorităţile administraţiei publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor şcolare, aprobă organizarea, funcţionarea şi, după caz, dizolvarea unor structuri de învăţământ, fără personalitate juridică – ca părţi ale unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică – şi subordonate aceluiaşi ordonator principal de credite, în condiţiile legii.

(5) În cazul unităţilor de învăţământ confesional preuniversitar de stat existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele respective şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au obligaţia ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi să elaboreze o metodologie de funcţionare aprobată prin hotărâre a Guvernului, care stabileşte relaţia juridică, patrimonială, financiară şi administrativă.

Art. 20. –  (1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură, în condiţiile legii, buna desfăşurare a învăţământului preuniversitar în localităţile în care acestea îşi exercită autoritatea.

(2) Neîndeplinirea de către autorităţile administraţiei publice locale a obligaţiilor ce le revin în organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar se sancţionează conform legii.

Art. 21. –  (1) Sistemul de învăţământ preuniversitar are caracter deschis. În învăţământul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la o clasă la alta, de la un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin metodologia elaborată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Elevii din învăţământul preuniversitar de stat şi particular se pot transfera la alte unităţi de învăţământ de stat sau particular, cu acordul unităţii primitoare.

(3) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în acord cu particularităţile de vârstă şi individuale.

(4) Elevii cu performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an şcolar la decizia unităţii de învăţământ, pe baza unei metodologii naţionale aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

 

CAPITOLUL II
Structura sistemului naţional de învăţământ preuniversitar

 

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

 

Art. 22. –  (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este constituit din ansamblul unităţilor de învăţământ de stat, particulare şi confesionale autorizate/acreditate.

(2) Învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învăţământ şi, după caz, filiere şi profiluri şi asigură condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor-cheie şi pentru profesionalizarea progresivă.

(3) Unităţile de învăţământ de stat, particulare şi confesionale se înfiinţează prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, în baza acreditării unui nivel de învăţământ, în condiţiile prevăzute de art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Procesul de înfiinţare a unei unităţi de învăţământ preuniversitar cuprinde 2 etape, care se desfăşoară astfel:

  1. a) orice persoană juridică de drept public sau privat, interesată în furnizarea de educaţie, se supune procesului de evaluare şi parcurge procedura de autorizare de funcţionare provizorie, stabilită prin 30 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a deveni organizaţie furnizoare de educaţie. Autorizaţia de funcţionare provizorie se acordă pentru fiecare nivel de învăţământ, pentru fiecare filieră, profil şi specializare/calificare profesională, pentru fiecare program de studii, pe fiecare limbă de predare, pe fiecare formă de învăţământ, pe fiecare locaţie, după caz, prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, la propunerea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP, transmisă în termen de cel mult 30 de zile de la finalizarea evaluării, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
  2. b) furnizorul de educaţie autorizat să funcţioneze provizoriu, care îndeplineşte condiţiile de acreditare, parcurge procedura prevăzută de 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acreditarea în învăţământul preuniversitar se acordă pentru fiecare nivel de învăţământ, pentru fiecare filieră, profil şi specializare/calificare profesională, pentru fiecare program de studii, pe fiecare limbă de predare, pe fiecare formă de învăţământ, pe fiecare locaţie, după caz, prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, la propunerea ARACIP, transmisă în termen de maximum 20 de zile de la finalizarea evaluării, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(5) Ordinele ministrului educaţiei naţionale prevăzute la alin. (4) se comunică, în termen de 5 zile de la emitere, autorităţilor publice locale, în vederea includerii în reţeaua şcolară a furnizorului de educaţie sau a unităţii de învăţământ, după caz.

(6) Actele prin care se poate manifesta voinţa oricărei persoane juridice publice sau private de a deveni organizaţie furnizoare de educaţie se materializează, după caz, prin:

  1. a)hotărâre a autorităţilor publice locale privind necesitatea de a înfiinţa o unitate de învăţământ preuniversitar, de stat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
  2. b)hotărâre a persoanei juridice private privind intenţia de înfiinţare a unei unităţi de învăţământ, adoptată/aprobată conform statutului propriu, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
  3. c)hotărâre a conducerii cultului recunoscut oficial de stat privind intenţia de înfiinţare a unei unităţi de învăţământ, adoptată/aprobată conform statutului propriu, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
  4. d) ordin al ministrului educaţiei naţionale emis în vederea aplicării prevederilor art. 61 (41) şi/sau a prevederilor art. 291 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare, privind necesitatea de a înfiinţa/reorganiza una sau mai multe unităţi de învăţământ preuniversitar, de stat.

(7) Prin ordinul de acreditare prevăzut la alin. (4) lit. b) se înfiinţează şi se acordă personalitate juridică, după cum urmează:

  1. a)de drept privat şi de utilitate publică, pentru unităţile particulare de învăţământ preuniversitar, înfiinţate din iniţiativa şi cu resursele unor persoane juridice de drept privat;
  2. b)de drept privat şi de utilitate publică, pentru unităţile de învăţământ preuniversitar confesional, înfiinţate din iniţiativa, cu resursele şi potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut de stat;
  3. c)de drept public, pentru unităţile de învăţământ preuniversitar, de stat.

Art. 221. –   (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, acreditate cu personalitate juridică, pot fi supuse procesului de reorganizare, în cazuri justificate în vederea asigurării accesului egal la educaţie şi formare profesională, a eficientizării şi asigurării/menţinerii standardelor de calitate, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Unităţile de învăţământ particular/confesional acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu pot solicita din motive întemeiate Ministerului Educaţiei Naţionale intrarea în proces de reorganizare.

(3) Reorganizarea prevăzută la alin. (1) sau la alin. (2) se poate realiza prin operaţiunea de fuziune sau prin divizare, după caz, la iniţiativa:

  1. a)autorităţilor publice locale, în cazul unităţilor de învăţământ de stat, ce funcţionează în unitatea administrativ-teritorială;
  2. b)inspectoratelor şcolare judeţene sau al Municipiului Bucureşti, în cazul unităţilor de învăţământ de stat;
  3. c)persoanelor juridice de drept privat care au participat la înfiinţarea unităţilor particulare de învăţământ;
  4. d)cultelor recunoscute oficial de stat, care au participat la înfiinţarea de structuri sau de unităţi de învăţământ confesionale;
  5. e)Ministerului Educaţiei Naţionale în cazul unităţilor de învăţământ de stat, particulare sau confesionale;
  6. f)Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiţiei şi a altor instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale în cazul unităţilor de învăţământ militar preuniversitar.

(4) În situaţia în care entităţile prevăzute la alin. (3) lit. a) şi b) au opinii divergente cu privire la procesul de reorganizare, Ministerul Educaţiei Naţionale decide cu privire la procesul de reorganizare, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(5) Ministerul Educaţiei Naţionale prin direcţiile de specialitate competente, precum şi prin Direcţia Minorităţi, în cazul unităţilor cu predare în limbile minorităţilor naţionale, stabileşte şi propune ARACIP, pentru situaţiile prevăzute la alin. (3) lit. e) şi la alin. (4), unităţile de învăţământ care intră în proces de reorganizare.

(6) Entităţile prevăzute la alin. (3) transmit ARACIP, până cel mai târziu la data de 31 august a fiecărui an şcolar, lista unităţilor pentru care se propune reorganizarea.

(7) ARACIP, pe baza constatărilor privind asigurarea standardelor de calitate pentru componentele organizatorice ale unităţilor de învăţământ care intră în proces de reorganizare, propune ministrului educaţiei naţionale, după caz, ordinul privind unităţile de învăţământ rezultate în urma reorganizării.

(8) Unităţile de învăţământ rezultate în urma procesului de reorganizare se includ, de drept, în reţeaua şcolară, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(9) Procesul de reorganizare se finalizează cel mai târziu, până la începutul noului an şcolar.

(10) Procesul de reorganizare se poate realiza prin una dintre următoarele operaţiuni:

  1. a)fuziune;
  2. b)

(11) Fuziunea se poate realiza în două moduri:

  1. a)prin absorbţie;
  2. b)prin contopire.

(12) Divizarea se poate realiza în două moduri:

  1. a)prin absorbţie;
  2. b)prin constituirea unei noi unităţi de învăţământ.

Art. 222. –   (1) Reorganizarea prin operaţiunea fuziunii prin absorbţie se poate realiza, în cazuri justificate, prin includerea unei unităţi de învăţământ acreditate, denumită unitate absorbită, într-o altă unitate de învăţământ acreditată, denumită unitate absorbantă.

(2) Reorganizarea prin operaţiunea fuziunii prin contopire se poate realiza, în cazuri justificate, prin unirea a două sau a mai multor unităţi de învăţământ acreditate, pentru a constitui o nouă unitate de învăţământ acreditată.

(3) Unităţile de învăţământ, supuse procesului de reorganizare prin una din operaţiunile prevăzute la alin. (1) sau alin. (2), pot avea în structură componente organizatorice, de tipul: nivel de învăţământ, filieră, profil cu specializări/calificări profesionale, programe de studii, care sunt autorizate să funcţioneze provizoriu, pentru care, după reorganizare, se urmează procedura de acreditare în condiţiile art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Finalizarea operaţiunii de fuziune prin absorbţie sau prin contopire se realizează prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, la propunerea ARACIP, pe baza constatărilor privind asigurarea standardelor de calitate, în care sunt stabilite, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, cel puţin, următoarele elemente:

  1. a)noua structură a unităţii de învăţământ;
  2. b)drepturile şi obligaţiile dobândite, după caz, de către unitatea de învăţământ absorbantă sau constituită prin operaţiunea de fuziune prin contopire;
  3. c)desfiinţarea unităţii de învăţământ absorbite integral sau, după caz, a unităţilor de învăţământ contopite;
  4. d)menţinerea acreditării pentru unitatea de învăţământ absorbantă, respectiv transferul acreditării la unitatea nou- constituită prin contopire.

(5) Unitatea de învăţământ absorbantă, rezultată în urma operaţiunii de fuziune prin absorbţie, este acreditată şi are obligaţia de a solicita evaluarea periodică, în termen de cel mult un an, de la finalizarea operaţiunii de absorbţie.

(6) Unitatea de învăţământ nou-rezultată, în urma operaţiunii de fuziune prin contopire, este acreditată şi are obligaţia de a solicita evaluarea periodică, în termen de cel mult un an, de la finalizarea operaţiunii de contopire.

(7) Dacă ARACIP constată, în urma evaluării externe periodice, că nu se poate asigura menţinerea standardelor de calitate, în urma procesului de reorganizare, sprijină Ministerul Educaţiei Naţionale în vederea identificării unei alte soluţii, în condiţiile legii.

Art. 223. –   (1) Divizarea prin absorbţie se poate realiza prin absorbţia de către o unitate de învăţământ acreditată, de la una sau de la mai multe unităţi de învăţământ acreditate, de componente organizatorice, de tipul:

  1. a)nivel de învăţământ acreditat/autorizat să funcţioneze provizoriu, pe limbă de predare, formă de învăţământ, locaţie;
  2. b)specializare/calificare profesională acreditată/autorizată să funcţioneze provizoriu, pe limbă de predare, formă de învăţământ, locaţie;
  3. c)program de studii acreditat/autorizat să funcţioneze provizoriu, pe limbă de predare, formă de învăţământ, locaţie.

(2) Finalizarea operaţiunii de divizare prin absorbţie se realizează prin ordin al ministrului educaţiei naţionale privind menţinerea acreditării şi a calităţii de persoană juridică a unităţii de învăţământ absorbante, la propunerea ARACIP, pe baza constatărilor privind asigurarea standardelor de calitate, în care sunt stabilite cel puţin următoarele elemente:

  1. a)noua structură a unităţii de învăţământ constituite prin operaţiunea de divizare prin absorbţie;
  2. b)menţinerea acreditării pentru unitatea de învăţământ constituită prin operaţiunea de divizarea prin absorbţie;
  3. c)drepturile şi obligaţiile dobândite de unitatea de învăţământ absorbantă;
  4. d)drepturile şi obligaţiile păstrate de unitatea/unităţile de învăţământ asupra căreia/cărora operează divizarea.

(3) Unitatea de învăţământ constituită prin divizarea prin absorbţie este acreditată şi are obligaţia de a se supune procesului de evaluare periodică, în termen de cel mult 1 an, de la finalizarea operaţiunii de divizare prin absorbţie, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) Unitatea de învăţământ absorbantă constituită prin operaţiunea prevăzută la alin. (1) are obligaţia, după caz, de a parcurge procedura de acreditare prevăzută de art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru nivelurile de învăţământ, filierele, profilurile, specializările/calificările profesionale, programele de studii, autorizate să funcţioneze provizoriu, pe limbă de predare, pe formă de învăţământ şi locaţie, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(5) ARACIP propune, pe baza constatărilor privind asigurarea standardelor de calitate, emiterea ordinului ministrului educaţiei naţionale privind menţinerea acreditării şi a calităţii de persoană juridică, pentru unitatea de învăţământ de la care s-au divizat componente organizatorice.

(6) Divizarea prin constituirea unei noi unităţi de învăţământ se poate realiza prin divizarea din cadrul uneia sau a mai multor unităţi de învăţământ acreditate, după caz, a următoarelor componente organizatorice:

  1. a)unul sau mai multe niveluri de învăţământ acreditate/autorizate să funcţioneze provizoriu, pe limbă de predare, formă de învăţământ şi/sau locaţie;
  2. b)una sau mai multe specializări/calificări acreditate/autorizate să funcţioneze provizoriu, pe limbă de predare, formă de învăţământ şi/sau locaţie;
  3. c)unul sau mai multe programe de studii acreditate/autorizate să funcţioneze provizoriu, pe limbă de predare, formă de învăţământ şi/sau locaţie.

(7) Pentru realizarea procesului de reorganizare prin operaţiunea de divizare prevăzută la alin. (6) trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

  1. a)unităţile care se supun operaţiunii de divizare trebuie să îşi menţină în structura sa cel puţin un nivel de învăţământ acreditat pe limbă de predare, formă de învăţământ şi/sau locaţie;
  2. b)unitatea de învăţământ care se constituie trebuie să cuprindă în structura sa cel puţin un nivel de învăţământ acreditat, pe limbă de predare, formă de învăţământ şi/sau locaţie.

(8) Finalizarea operaţiunii de divizare prin constituirea unei noi unităţi de învăţământ se realizează prin ordinul ministrului educaţiei naţionale privind înfiinţarea unităţii de învăţământ, la propunerea ARACIP, pe baza constatărilor privind asigurarea standardelor de calitate, în care se stabilesc drepturile şi obligaţiile dobândite de unitatea de învăţământ nou-înfiinţată.

(9) Unitatea de învăţământ nou-constituită prin operaţiunea de divizare este acreditată şi are obligaţia de a se supune procesului de evaluare periodică, în termen de cel mult 1 an, de la finalizarea procesului de divizare.

(10) Menţinerea acreditării unităţii/unităţilor de învăţământ din care au fost divizate componente organizatorice de tipul celor prevăzute la alin. (6) se realizează prin ordin al ministrului educaţiei naţionale privind menţinerea acreditării şi a calităţii de persoană juridică, la propunerea ARACIP, pe baza constatărilor privind asigurarea standardelor de calitate, cu obligaţia de a se supune procesului de evaluare periodică, în termen de cel mult 1 an, de la finalizarea operaţiunii de divizare.

(11) Unitatea de învăţământ nou-constituită prin operaţiunea prevăzută la alin. (6) are obligaţia, după caz, de a parcurge procedura de acreditare prevăzută de art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru nivelurile de învăţământ, specializările/calificările profesionale, programele de studii autorizate să funcţioneze provizoriu, pe limbă de predare, formă de învăţământ şi/sau locaţie, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Art. 224. –   Prin excepţie de la prevederile art. 221, reorganizarea unităţilor de învăţământ militar preuniversitar se realizează în baza unei metodologii aprobate prin ordin comun de către ministrul educaţiei naţionale, ministrul apărării naţionale, ministrul afacerilor interne şi ministrul justiţiei.

Art. 23. –   (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri:

  1. a)educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare;
  2. b)învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV;
  3. c)