12 septembrie 2019
“Nu vreau să mor singură.” Acesta este strigătul de ajutor al unei adolescente, care a sunat la 116111, decisă fiind să își pună capăt zilelor din cauza agresiunii sexuale la care era supusă de tatăl vitreg și din cauza faptului că nimeni nu o credea. Iar planul ei ar fi funcționat dacă nu ar fi sunat la 116111. La momentul apelului ea consumase deja 2 folii de medicamente antidepresive si alcool. In dialogul cu psihologii nostri, adolescenta era incoerenta, confuza, in agonie, singura ei dorinta era aceea de a nu muri singura, stiind ca acest deznodamant era inevitabil. Am reusit sa o mentinem in dialog si sa o pregatim pentru interventia politiei, timp in care reprezentantii Politiei Romane au identificat locul în care ea se afla și au preluat-o impreuna cu reprezentantii Ambulantei.
Adolescenta ne-a contactat si in urma externarii din spital, pentru a ne multumi. Iar cateva luni mai tarziu, pe pagina Facebook a organizatiei am primit si acest mesaj din partea mamei adolescentei:
“Buna ziua! Pe 12 septembrie 2019, fiica mea v-a apelat. Datorita asociatiei se afla acum in viata. Acum lucreaza part time si se pregateste pentru bacalaureat. Are o viata frumoasa si i s-a facut dreptate in tribunal. Intr-adevar a fost abuzata sexual de tatal vitreg vreme de 6 ani. Succes pe mai departe sa mai ajutati si alti copii si legi mai aspre pentru abuzuri asupra copiilor. Va multumesc ca existati.”
Ne bucurăm să stim că Asociația Telefonul Copilului, prin implicarea psihologilor dedicați de la celălalt capăt al firului, a jucat un rol important în salvarea și recuperarea adolescentei.
Acestea sunt doar două dintre situațiile în care ne-a fost solicitat sprijinul. Astfel de rezultate, vieti schimbate in bine reprezinta motivul pentru care mergem mai departe.
