Mecanismele de apărare sunt strategii psihologice utilizate în mod inconștient pentru a proteja o persoană de anxietatea care decurge din gânduri sau sentimente inacceptabile. Probabil că le foloseşti şi tu, însă fără să îţi dai seama că faci acest lucru.
Iată câteva astfel de mecanisme de apărare:
1.Negarea este un mecanism de apărare propus de Anna Freud care implică un refuz de a accepta realitatea, blocând astfel evenimentele externe de la conștientizare. Dacă o situație este pur și simplu prea greu de gestionat, persoana poate răspunde refuzând să o perceapă sau negând că există.
2.Reprimarea este un mecanism inconștient de apărare folosit de ego pentru a împiedica gândurile tulburătoare sau amenințătoare să devină conștiente. Reprimarea constă în imposibilitatea de a-ţi aminti o situație, o persoană sau un eveniment amenințător. Gândurile care sunt adesea reprimate sunt cele care ar duce la sentimente de vinovăție.
3.Proiecția este un mecanism de apărare psihologică propus de Anna Freud prin care un individ atribuie altei persoane gânduri, sentimente și intenţii pe care nu le poate accepta. Proiecția, pe care Anna Freud a numit-o și deplasare spre exterior, este aproape complet opusul întoarcerii împotriva sinelui.
4.Deplasarea este redirecționarea unui impuls către o țintă înlocuitoare neputincioasă. Ținta poate fi o persoană sau un obiect care poate servi drept substitut simbolic.
5.Regresia este un mecanism de apărare propus de Anna Freud prin care egoul revine la o etapă anterioară de dezvoltare (ex: copilăria timpurie), ca răspuns la situații stresante. Regresia funcționează ca o formă de retragere…ea îţi permite să te întorci din punct de vedere psihologic în timp la o perioadă în care te-ai simţit în siguranță.
6.Sublimarea este similară cu deplasarea, dar are loc atunci când reușim să ne înlocuim emoțiile inacceptabile în comportamente care sunt constructive și acceptabile social, mai degrabă decât activități distructive.
7.Raționalizarea este un mecanism de apărare propus de Anna Freud care implică o distorsiune cognitivă a „faptelor” pentru a face un eveniment sau un impuls mai puțin amenințător. O facem destul de des la un nivel destul de conștient atunci când ne oferim scuze.
8.Introiecția, numită uneori identificare, implică preluarea trăsăturilor de personalitate ale altcuiva, deoarece acest lucru rezolvă unele dificultăți emoționale (ex: un copil care este lăsat singur în mod frecvent, poate încerca într-un fel să devină „mamă” pentru a-și diminua temerile…acesta le spune păpuşilor să nu le fie teamă).
9.Identificarea cu agresorul este un mecanism de apărare propus de Sandor Ferenczi și dezvoltat ulterior de Anna Freud. Presupune ca victima să adopte comportamentul unei persoane care este mai puternică și mai ostilă față de ea. Prin interiorizarea comportamentului agresorului, victima speră să evite abuzul, deoarece agresorul poate începe să simtă o legătură emoțională cu victima, ceea ce duce la sentimente de empatie.
10.Formaţiunea reacţională, pe care Anna Freud a numit-o „a crede contrariul”, este un mecanism de apărare psihologică în care o persoană trece dincolo de negare și se comportă în mod opus față de care gândește sau simte.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@
telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
