Alina Vilcu, cunoscuta de la TV drept „arhitecta visurilor”, este un melanj inedit: profesionista desavarsita, fashionista, un om sensibil si mereu in cautare de a aduce frumusete in vietile celor din jur.
Educatia, pentru ea, a insemnat intelegerea unui sistem, a unei rigori. Cautarile, insa, interne sau externe, nu se opresc odata cu terminarea scolii, spune Alina. Ele continua si definesc procesul de „crestere” a fiecaruia dintre noi.
Cum v-ati ales domeniul in care activati?
Nu am avut un moment de decizie clar definit. Au fost mai multe situatii care m-au condus catre ceea ce sunt si fac acum. Insa, am in minte un gand pe care l-am avut in liceu, atunci cand vedeam pe colegii mei din clasa a XI-a si a XII-a care mergeau la meditatii la desen cu niste tuburi de plastic in care erau desenele rulate. Pareau o gasca de tipi si tipe cool si misteriosi. Poate ca a fost unul din lucrurile care m-au condus catre facultatea de arhitectura.
Ce iubiti la arhitectura Bucurestiului (poate cu cateva exemple)?
In fiecare zi, in drum spre birou trec pe calea Victoriei si de multa ori stau la semafor chiar in fata cladirii Muzeului Enescu, gazduita de Palatul Cantacuzino. O cladire din anii 1900, extrem de rafinata, cu detalii sofisticate (cum ar fi copertina in stil Art Nouveau) si proportii cautate. Iubesc si curtea cladirii acesteia, curtea care este ca un parc ce inconjoara palatul, lucru rar intalnit la dezvoltarile urbane din ultumii zeci de ani.
Cum definiti o cariera de succes?
O cariera de succes este orice te face fericit si transmite o „crestere” oamenilor din jurul tau. Pentru mine nu este legata neapart de bani, exceptand situatia in care banii sunt fie o modalitate de a creste si a tine o echipa, fie reprezinta o valorizare a muncii. Succesul il leg de lucrurile pe care le lasi in urma: inovatii, motivatii, oameni fericiti.
Cum v-a ajutat educatia in cariera?
Sigur m-a ajutat, in sensul in care m-a obisnuit cu rigorile unui sistem, cu actul de a invata. Desi am facul cel mai bun liceu din Bucuresti si una dintre cele mai bune facultati, nu am amintiri cu experiente sau profesori inspirationali din punct de vedere academic. Stiu sigur, insa, ca educatia m-a ajutat la relationare si disciplina.
Ati avut momente dificile in timpul scolii (bullying, stress etc)? Cum le-ati depasit?
Da! Desi la mult timp dupa terminarea liceului am aflat ca perceptia colegilor despre mine era ca eram “fitoasa” si cool, eu simteam incontinuu ca ar trebui sa imi fie rusine cu mine; tot liceul tin minte ca faceam eforturi sa par mai cool, mai stapana pe situatie, mai interesanta.
Tin minte si momente in care mi se spunea schiloada, “cioaba” (ma chema Ciobanu si asta era porecla, dar nu indrazneam sa spun ca nu imi place), se juca baschet in pauze si nu eram neaparat bagata in echipa. Cum le-am depasit? Aveam doua prietene bune si ma refugiam in micul nostru cerc, unde ma simteam protejata. Cred ca le-am depasit cu adevarat dupa ani de cautari, introspecii si terapie. Sunt lucruri adanc ascunse si reprimate, niciodata numite, care insa au creat mecanismele lor.
Povestiti-ne o intamplare fericita din timpul scolii. Cum v-a ajutat in viitor?
Din pacate, nici momentele in care luam premiul intai cu coronita nu erau legate de o fericire pura, pentru ca tata imi atragea atentia ca aveam o colega care avea note si mai bune.
Care era profesorul dvs preferat in scoala? De ce?
Am avut un diriginte la un moment dat, profesor de fizica. A fost primul si singurul om care ne-a priviti ca pe niste suflete in crestere, ca pe niste omuleti care cauta si au nevoie de ghidare. Nu am amintiri despre fizica, dar am amintiri cu orele de dirigentie si cu vizitele cu toata clasa la el acasa, cu lungi discutii filosofice, urmare de scrieri despre sensul si cautarile vietii.
De ce este importanta educatia?
Cred ca educatia este importanta pentru ca te aduce aproape de oameni, iti creeaza un sistem in care poti functiona profesional si social, la modul ideal te ajuta sa iti descoperi acele lucruri din interiorul tau care mai tarziu ajung sa se transforme in meserie, in vocatie.
De ce ar trebui sa isi continue un tanar din ziua de azi studiile?
E primul pas catre fericire.
Cum va petreceti timpul liber?
Practic yoga, calatoresc, ma vad cu prietenii, stau in dressing si alcatuiesc tinute, citesc, schiez, stau la plaja, fac kiting sau nu fac nimic – din pacare rar, mintea mea nu imi da inca pace.
Care sunt lucrurile care conteaza in relatia viata profesionala/viata personala?
Pentru mine nu sunt doua entitati separate aceste vieti; e o singura viata, cu doua scene. La modul pragmatic, la mine se intrepatrund: familia mea este implicata in viata profesionala, iar colegii mei sunt si prietenii mei.
