Are 35 de ani. Este doctor în Istoria Olimpismului, predă la două facultăți și este fondatoarea unui asociații prin care le prezintă turiștilor străini istoria Bucureștiului, dar și a altor mari orașe din țară precum Brașov, Timișoara, Ploiești. Așa ar suna o descriere scurtă, “în cifre”, a Anitei Sterea, președintele asociației “Nouă ne pasă”.
Crede că educația este ceea ce ne oferă perspectivă și ne poate ajuta să ne îndeplinim visurile. Și ceea ce ne poate aduce o viață mai bună. Prin activitățile ei încearcă să educe oamenii, fie că este vorba de turiști, copii, liceeni, pensionari, angajați în companii mari sau studenți.
Cine este Anita Sterea?
Sunt absolventă a Facultății de Istorie de la Universitatea din București și tot aici am urmat cursurile de masterat în Relații Internaționale și pe cele de doctorat. Din timpul facultății am fondat “Asociația Coolturală «Nouă ne pasă»” alături de doi prieteni foarte buni, Daniela Osiac și Victor Grecu. Și am început să derulăm diferite proiecte culturale pentru publicul larg. Acum activitatea lor este în alte domenii, dar eu am rămas în această activitate în care organizez diferite evenimente, mai ales pentru străini.
În 2013 am lansat Interesting Times Bureau- un program permanent al asociației pe care l-am lansat împreună cu alți prieteni. Prin acesta vrem să oferim publicului străin care ne vizitează sau care locuiește aici modalitatea de a descoperi orașul prin tururi culturale ghidate, dar arătându-le lucruri diferite de cele clasice.
Cum ai ajuns să ai această carieră?
Este o poveste foarte lungă. Am fost norocoasă să am o familie în care tata a cochetat puțin cu această carieră pentru că a fost în timpul studenției ghid la Biroul de Turism pentru Tineret (BTT). Amândoi părinții mei au fost pasionați de călătorii. Cumva copil fiind am avut această șansă să mă plimb, să descopăr, să văd, să explorez prin cunoaștere. Țin minte că de la 8-9 ani aveam tot felul de jurnale de călătorie unde făceam legături între ceea ce am văzut la mănăstirile Dealu, Sitaru și Căldărușani. Și îmi notam dacă este același pictor sau faptul că nu este același preot, lucruri care m-au ajutat foarte mult când am dat la facultate.
Nu istoria a fost prima opțiune, prima opțiune a fost Facultatea de Științe Politice. Am intrat la Facultatea de Științe Politice, istoria avea admiterea undeva în toamnă. Tata identificând această pasiune…m-a înscris la facultate și m-a anunțat cu o seară înainte. Mi-a zis: «Uite, mâine e admiterea, dacă vrei să te duci bine, daca nu, iarăși bine. Dar eu cred că ți se potrivește mai mult». După ce am bombănit și întrebat de ce îmi face așa ceva, m-am pus pe învățat pentru că erau lucruri pe care eu le dădusem la Bacalaureat, dar era și o parte de istorie universală pe care eu nu o mai repetasem încă din clasa a IX-a, a X-a. Am făcut recapitulare, m-am dus la facultate, am intrat și am ales să rămân la istorie. Și nu regret. Cumva am continuat pasiunea din copilărie.
Apoi, în timpul facultății am fost ghid la Palatul Parlamentului, din 2003 până în 2008. La mine lucrurile au continuat și au avut mereu legătură cu oamenii. Ceea ce mi-a dat cu totul și cu totul altă perspectivă. Imediat după ce am terminat facultatea, din 2009 a venit colaborarea de la Fundația Calea Victoriei unde susțin cursuri pe diferite teme (Plimbările prin București, Descoperă Calea Victoriei, Legendele Bucureștiului, Biserici domnești din vechiul București).
Am predat un an la Colegiul Național “Gheorghe Șincai”, mi-a plăcut mult, dar mi-a plăcut mult mai mult educația alternativă pe care poți să o faci prin evenimente altfel. Astăzi predau la Școala Națională de Perfecționare a Antrenorilor, unde susțin de 10 ani un curs despre istoria sportului. Iar de trei ani am un curs la masteratul de Patrimoniu de la Facultatea de Istorie a Universității din București despre patrimoniul comunist și cum putem să îl punem în valoare.
Ce îți place dar și ce nu îți place în ceea ce faci?
Îmi place că lucrând adesea cu turiști străini lucrez cu oameni veseli. O calitate care lipsește destul de mult publicului român. Străinul, mai ales străinul venit în vacanță, este un om care își lasă toate grijile la ușa apartamentului înainte de a pleca de acasă. Nu există tururi care să fie la fel, iar întrebările sunt foarte diverse, uneori avem întrebări despre viața noastră sau a comunității în care trăim. Am avut șansa ca la tururi să am oameni ale căror cărți le-am citit sau despre care am povestit turiștilor.
Nu îmi place însă când uneori ne lovim de autorități care pot strica imaginea orașului. Aici mă gândesc la problemele pe care le-am avut cu controlorii de la transportul în comun. Uneori turiștii ajungeau să se certe cu controlorii și să le explice că nu era cum credeau ei. Pentru că urci cu grupul într-un mijloc de transport, în aceeași stație se suie controlorul, ghidul începe să valideze călătoriile, reușește să valideze pentru două-trei persoane, dar apoi nu mai are cum pentru că sunt blocate aparatele deoarece domnii si doamnele controlor vor să controleze. Și le arăți că ai cardul de transport în mână, că ai bani pe el, că ai validat pentru cinci persoane în urmă cu 20 de minute, dar iese scandal, este chemată Poliția. Acela este un moment în care tot ceea ce construiești se poate nărui într-o secundă.
Tu încerci zilnic să educi oamenii. Non-formal, fără note, dar cu povești, în special despre trecut. De ce este important să ne cunoaștem trecutul?
Ne uităm în momentul acesta la o epidemie, la o situație de panică generală în care necunoscutul este prima problemă. Nu știi ce se va întâmpla după-amiază, mâine, peste o lună. Toate exemplele care se dau sunt despre lucruri încheiate, sunt evenimente istorice. Fie că te uiți la gripa spaniolă, gripa aviară, Ebola.
Atunci când vrei să mergi înainte este bine să te uiți și în spate. De aceea militez pentru cunoaștere, măcar generală. Eu am tot felul de evenimente educative cu tinerii și când sunt la tur le zic: «Stați liniștiți că o să vă spun unde se bea cea mai bună ciocolată caldă din oraș. Este într-o casă de epocă, dar este bine când mergeți acolo și vă dați check-in sau faceți o poză, să știți măcar două lucruri despre ea. Și vă dau pe parcurs și informații despre un mural care pe voi pe interesează pentru că sunteți atât de conectați la graffiti și acest hashtag». Și așa reușești să faci o poveste despre trecut cu multe elemente din prezent. Daca te oprești numai la trecut fară să duci povestea în prezent, nu captezi atenția tinerilor. În perioada Festivalului Enescu am avut și liceeni la tururile pe care le faceam și au avut atât de multe întrebări, erau atât de deschiși, desi poate erau adesea aduși de profesori. În prima fază, copiii sunt reticenți. Dar după 10-15 minute în care nu le vorbești despre un geniu, ci despre Enescu ca un om care a iubit, care a înșelat, când le vorbești despre lucruri cu care ei se lovesc în fiecare zi, devine total diferit. Le spun: «Hai să ne imaginem cum s-ar fi jucat Enescu acum, ce aplicații ar fi folosit, ce ar fi postat pe Facebook». La acele tururi, un licean a zis că el compune muzică și ne-a spus despre o aplicație de muzică. Cu astfel de momente reușești să deschizi dialogul, ajung și ei între ei să vorbească despre lucruri pe care nu le stiu. Faptul că unul din gașca lor făcea muzica era ceva nou și deja îi ziceau să le dea și lor să asculte. Și dintr-o dată era o altă interacțiune. Trecutul este important, dar trebuie să știi cum îl aduci celor tineri.
De ce este important să fii educat, să mergi la școală chiar dacă uneori poate este foarte greu?
Mai ales când situația nu este roz acasă, salvarea copiilor și a adolescenților poate fi în școală. Educația este singura salvare pe care o au. Sunt copii care fac kilometri până la școală, de multe ori nu sunt lăsați să meargă pentru că este nevoie de ei pe câmp sau în alte locuri în care au nevoie părinții să lucreze, dar să nu abandoneze. Să încerce să le îmbine. Chiar daca lipsesc, să ia lecțiile de la colegi, să țină pasul cu ceea ce s-a predat, să citească cât pot de mult. Pentru că școala este salvarea lor. Fară educație ne vom învârti în cerc. Vom rămâne la un nivel de sărăcie adâncită. De fapt, nu avem perspectivă. Educație nu înseamnă doar să știi carte, să știi să citești. Perspectiva aceasta îți este dată și dacă afli că un mare compozitor nu avea niciun fel de șansă sau că altul care a devenit geniu mai târziu a fost dat afară din școală. Atunci îți dai seama că oamenii aceia aveau un vis, o ambiție. Poate nimeni nu le dădea nicio șansă, poate nici ție nu ți se dă, dar nu știi cine vei fi mâine. Iar educația aceasta, perspectiva aceasta te poate motiva. Copiii să își identifice niște simboluri, oameni, evenimente la care să se raporteze. Pentru că daca acei oameni au reușit să treacă peste greutăți, poate și eu pot să trec. Nu îmi este ușor acum, dar nu înseamnă că așa va fi mereu.
Ai avut vreun moment mai dificil când erai copil sau adolescentă (acasă sau la școală)? Cum ai trecut peste el?
Un moment mai dificil pe care mi-l amintesc a fost în liceu, când, la un moment, am avut un coleg transferat dintr-o altă școală și foarte repede după ce a ajuns în clasă a început să vorbească despre droguri. Eu eram șefa clasei și totodată sunt o persoană destul de mămoasă. A fost un moment în care m-am speriat. Nu am știut cum să-l gestionez la nivel de copii. Toți știam că nu este bine, dar eram la o vârstă la care curiozitatea este mare. Am cerut ajutorul părinților și profesorilor. Țin minte că doamna dirigintă și profesoara noastră de matematică ne-au dus într-o clasă, ne-au pus un film, iar, pe baza filmului, am început să discutăm. Cumva, cu toții am realizat care era mesajul fără a spune direct numele persoanei de la care am auzit de droguri. Și am înțeles cât de important este ca atunci când ești copil și nu ai control să te duci la un adult.
Ce personalități din istoria României sau din istoria universală crezi că pot fi modele pentru copii și tineri?
Eu sunt o mare admiratoare a Reginei Maria și a tot ceea ce a făcut pentru România. Și mă bucur foarte mult că editura Curtea Veche a realizat o serie de cărți despre familia regală, o serie pentru copii pentru că este foarte important să aduci mesajul la nivelul lor de înțelegere.
În cazul Reginei Maria ar trebui să înțelegem empatia, ajutorul pe care îl ofera altora și tot ce a făcut ea în Primul Război Mondial. Ea avea grijă de copiii orfani, mergea prin orfelinate, nu doar în timpul războiului, ci și înainte. Îi placea să se joace cu copiii, a avut grijă de copiii întregii țări. A îndemnat copiii să meargă la școală, a deschis școli, a susținut crearea de școli pentru profesori pentru că degeaba ai școli, dacă nu ai profesori.
De asemenea, sportivii pot fi modele pentru copii. Suntem într-o etapă în care Simona Halep este pe buzele tuturor. Pentru Simona nu există încă o carte adresată copiilor, dar Horia Tecau are o astfel de carte, iar Horia este din aceeași generație cu Simona.
Modelele trebuie aduse în contemporan pentru că Nadia Comăneci sau Ilie Năstase s-ar putea să nu le zică prea multe copiilor de astăzi. Sunt nume care au spus mult pentru generația noastră, nu înseamnă că locul lor în istorie este înlocuit, ci faptul că trebuie să vii cu altceva pentru cei care sunt mici acum. Dacă ne raportăm la un personaj istoric, fie că este vorba de Regina Maria, Ionel Brătianu, Nicolae Iorga, trebuie să identificăm ce pasiuni au copiii și să prezentăm aceste personalități din perspectiva acestor pasiuni ale copiilor și… într-un chip uman, nu urcate pe un piedestal.
Sunt anumite locuri în România pe care crezi că ar fi bine să le vedem cu toții?
Sunt câteva locuri pe care le-aș recomanda fiecărui român:
- Situl Sarmisegetusa Regia pentru a-ți vedea originile și pentru a înțelege de unde vii
- Babele și Sfinxul- dacă ar fi să mă gândesc la un monument al naturii. Ca să înțelegi ce poate face natura pentru că la Babele și Sfinxul este vorba de o revoluție a lumii
Castelul Peleș- unde putem înțelege de ce suntem azi aici, rolul pe care familia regala l-a avut și de ce suntem mai apropiați de Occident decât de Orient.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
