Unul dintre cei mai activi susținători ai educației civice este Cosmin Pojoranu, care împreună cu o serie de oameni la fel de pasionați de implicare civică au construit Funky Citizens, un ONG care promovează atât educația, cât și cultura civică – având proiecte naționale cu implicare din partea mai multor categorii de public: elevi, părinți, profesori, pe de o parte, dar și adulți care voluntariază alături de ei pentru promovarea proiectelor și principiilor civice.
Cum ai ajuns să faci parte dintr-un ONG specializat în cultură și educație civică?
Inițial – acum 7 ani – când am pus umărul la nașterea asociației Funky Citizens, nu eram așa de specializați pe educație civică. Dar, în timp, ne-am dat seama că educația civică stă la temelia oricărui alt proiect de participare civică pe care l-am face. Așa că de aproape 4 ani ne străduim să facem educația civică mai apetisantă pentru elevi, părinți și profesori.
Cum definești tu educația civică?
Aș spune că e un soi de manual de întrebuințare foarte prietenos pentru democrație. Mi se pare o nestemată neșlefuită, în sensul în care se face doar în treacăt, în școală, deși te ajută să navighezi prin toate meandrele vieții. Doar să-ți explice cineva la ce te-ajută, concret. Și să-ți explice cumva pe înțelesul tău.
Care a fost cea mai mare provocare în munca ta de ONG-ist? Dar în lucrul cu adolescenții în diferitele proiecte ale ONG-ului?
Dozatul energiei – vezi o sumedenie de probleme, îți vine să te implici cu sufletul în toate, apoi, fără să-ți dai seama, ajungi să-ți epuizezi toate resursele de energie ca un maratonist neprofesionist. Cât despre adolescenți, uneori e dificil să-ți drămuiești rezerva de răbdare, mai ales când ai clasă entuziastă de elevi care vorbesc unii peste alții 🙂
Povesteste-ne o întâmplare fericită din timpul școlii. Cum te-a ajutat în viitor?
Liceul m-a format, mare parte din ce sunt acum datorez unei mentalități foarte liberale care mi-a fost creionată de la 15 ani încolo. Practic ne-am făcut o revistă neoficială a liceului (pe care o finanțam din chetă, sau ceea ce astăzi s-ar numi, pompos, crowdfunding), revistă care ne-a deschis mințile și care s-a transformat ulterior în firmă, apoi în ONG. Mai multe au scris cei de la Casa Jurnalistului despre ea în acest material.
Ai avut momente dificile în timpul școlii (bullying, stres)? Cum le-ai depășit?
Hm, acum dacă mă-ntrebi, m-aș întreba și eu dacă e cineva care cine n-a avut? Am „mărturisit” cândva că sunt jumate ungur, așa că unii colegi mă „alintau” cu apelativul de „bozgor”. N-o luam în nume de rău, dar nici nu râdeam împreună cu ei. Norocul meu e că am avut colegi cu care am legat prietenii strânse, prietenii care mai durează și astăzi – m-am putut baza mereu pe ei. Mare stres a fost cu bacul, mai mult impus din exterior, căci după ce-am dat examenul respectiv m-am întrebat sincer de ce puneau adulții o asemenea presiune pe noi.
De ce este importantă educația?
Pentru că ne diferențiază de animale, în sensul că e un bun imaterial pe care ni-l pasăm, ca specie, din generație în generație. E o unealtă care, dacă e folosită în scopuri bune, poate pava drumul către progres. E importantă pentru că dă roadele cele mai bune, inclusiv în economie (crește PIB-ul), doar c-o face pe termen lung. Societățile care au răbdare să aștepte rezultatele investiției în educație vor fi, indubitabil, mai bogate. Atât spiritual, cât și material.
De ce ar trebui să își continue un tânăr din ziua de azi studiile?
În primul rând pentru a-și asigura un viitor. Eu sunt auto-didact, veșnic curios, adeptul a ceea ce englezii numesc life-long learning. Și, dacă tot fac uz de englezisme, mai sunt și un jack of all trades (master of some). Această polivalență pe care mi-am antrenat-o în timp m-a ajutat să nu mă plictisesc niciodată, ba mai mult, să fac ce-mi place și să câștig și bani din asta. Trăim vremuri disruptive, în care ce se preda ieri în școală devine învechit mâine. Așa că recomand tuturor să fie agili și veșnic pe poziții. Să nu-și lase creierul să se ofilească.
Cum se pot evidenția tinerii talentați astăzi? Crezi în vreo formulă de succes?
Singura formulă de succes pe care o știu e munca. Vorba aceea, dacă era ușor, o făcea oricine. Nu mă refer la stahanovism, la muncă non-stop. Dar nici aștepări nerealiste să nu avem. De asemenea, într-o lume care pare să pună din ce în ce mai mult accent pe sine, pe individualitate (care ușor se lasă dusă înspre egoism), aș recomanda tuturor să fie oaia neagră, adică să meargă împotriva vântului: să fie solidari și altruiști.
Dacă ai întrebări, discută cu un adult de încredere sau sună la 116111 sau scrie-ne la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
