Răspunsul de tipul fight (luptă) – flight (fugi) – freeze (îngheață) este reacția naturală a organismului tău la pericol. Este un tip de răspuns la stres care te ajută să reacționezi în fața amenințărilor percepute, cum ar fi o mașină care se apropie, sau un câine care mârâie. Răspunsul provoacă instantaneu modificări hormonale și fiziologice.
Aceste reacții își au originea în amigdală, partea din creier responsabilă de controlul sentimentului de teamă. Amigdala transmite semnalul către hipotalamus, iar acesta din urmă stimulează sistemul nervos. Atunci când sistemul nervos este stimulat, acesta secretă hormoni precum adrenalină și cortizol – hormonul stresului.
Sistemul F3 este esențial pentru supraviețuirea noastră, însă acesta poate fi activat atât în fața unui pericol real, cât și în legătură cu un pericol imaginar. De exemplu, anxietatea poate declanșa aceste răspunsuri.
Prima parte constă în a fi conștient de ceea ce se întâmplă în corpul tău, cum se simt aceste reacții. Hai să vedem!
1.Fight (luptă)
Plâns facil, maxilarul încleștat, dorința de a riposta/a lovi, sentimente de furie, senzații la nivelul stomacului, vocea și privirea se modifică.
2.Flight (fugi)
Picioare neliniștite/amorțeală în picioare, anxietate/respirație superficială, privirea se modifică – ochi mari, neliniște și încordare, nevoia de a fugi din fața situației.
3.Freeze (îngheață)
Senzație de blocare a unei părți din corp, de greutate în picioare, senzație de piele rece/înghețată/amorțită, rigiditate, respirația restricționată, sentiment de teamă, scăderea sau creșterea frecvenței cardiace, orientarea corpului către amenințare.
Acum, să analizăm ce se întâmplă la nivelul părților din corp implicate în acest tip de răspuns:
- Cap – când respiri prea repede, sau prea adânc, te poți simți amețit. Aceasta se numește hiperventilare. Nu îți face griji, nu se întâmplă nimic! Corpul tău încearcă doar să obțină mai mult oxigen și sânge în mușchi, astfel încât să poți lupta, fugi, sau să stai pe loc.
- Ochi – când te confrunți cu un pericol, ochii tăi devin mai mari pentru a lăsa să intre mai multă lumină, astfel încât să poți observa mai bine pericolul. Acest lucru poate face ca lucrurile să pară mai luminoase și este posibil să vezi chiar și anumite puncte negre, sau alte efecte vizuale.
- Degete – când te confrunți cu un pericol, sângele din degete începe să se îndrepte către mușchii principali. Acești mușchi mai mari au nevoie de energie pentru a te ajuta. Astfel, poți simți amorțeală la nivelul degetelor, sau furnicături.
- Mușchii brațelor și ale picioarelor – când te confrunți cu un pericol, corpul tău se încordează, astfel încât să fii pregătit pentru a acționa.
- Glandele sudoripare – corpul tău muncește din greu pentru a te ajuta să te pregătești pentru pericol. Este nevoie de multă energie, ceea ce îți poate determina corpul să se încălzească. Transpirația din brațe, palme, sau frunte îți răcește corpul.
- Inimă – când corpul tău se pregătește pentru acțiune, se asigură că sângele și oxigenul sunt pompate către mușchii principali. Astfel, poți simți că inima bate mai tare, sau mai încet.
- Stomac – atunci când corpul tău crede că ești în pericol, pune toate resursele sale în scopul protejării tale. Alte sisteme din corpul tău, precum sistemul digestiv încetinesc, deoarece corpul tău consideră că a-ți oferi energie pentru a face față pericolului este mai important decât a digera acel sandwich pe care l-ai mâncat la prânz. Așadar, poate să apară disconfortul la nivel stomacal.
Partea a II-a a acestui proces este să știi ce funcționează pentru tine atunci când te simți în pericol, cum te liniștești și ce este util în gestionarea emoțiilor dificile. Amintește-ți că scopul nu este să ne evităm sentimentele, ci mai degrabă să le recunoaștem și să le acceptăm. După cum se spune „durerea este inevitabilă, suferința este opțională”. Suferința vine din încercarea de a evita confruntarea cu propriile noastre trăiri.
Numai că recunoașterea a ceea ce simțim nu este suficient, este important să știm ce să facem atunci când le recunoaștem, cum să ne liniștim. Fiecare dintre noi are mecanisme proprii de calmare, poate fi vorba despre practicarea exercitițiilor de relaxare – respirație profundă, rugăciune, muzică etc. Ale tale care sunt?
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
