Prin ceea ce spune și face, Dana Georgescu, fondatoarea Moara de hârtie și Satul meșteșugurilor, promovează simplitatea, pacea, dar, mai ales, bucuria. Sunt valori pe care le-a învățat în familie și pe care vrea să le dea mai departe celor care vizitează Moara și Satul, la Comana. Chiar și despre această perioadă în care stam tot mai mult în casă și care îi afectează mica afacere, Dana Georgescu are un cuvânt bun: o vede ca pe un dar pentru a petrece timp alături de cei dragi și ca răgaz pentru sufletul fiecăruia.
Cine este Dana Georgescu?
Provin dintr-un oraș mic, de provincie, dintr-o familie de oameni simpli, care m-au învățat că este important să îmi croiesc un drum frumos prin viață fără să deranjez pe nimeni. Mai mult, prin ceea ce fac, să fiu de folos celor din jurul meu. Lecțiile cele mai valoroase pe care le-am învățat de la tatăl meu au fost să nu renunț niciodată la ceea ce îmi doresc, să fiu cinstită și să nu lezez pe nimeni prin firea și comportamentul meu. Având în vedere acest sfat, am considerat că e important să învăț să mă port cu toți oamenii, să știu să vorbesc și cu un om care are patru clase, dar și cu un om cu doctorate și studii în străinătate. De fapt, aveam să aflu mai târziu, indiferent de studii și de statutul social, pentru mine, a fi om cu adevărat este lucrul care contează cel mai mult. În plus, am descoperit, și nu doar ca teorie, că orice om are ceva valoros de oferit și trebuie tratat cu atenție și respect. Mă bucur că datorită proiectelor de la Comana am cunoscut atât oameni simpli, o parte fiind implicați în activitățile noastre, dar am avut ocazia să întâlnesc și scriitori, artiști, profesori, teologi care mi-au îmbogățit existența și au contribuit la dezvoltarea proiectelor noastre. De la mama mea, cred că am moștenit pasiunea pentru poezie, pentru literatură. De când eram mică, mama ne recita, fără greșeală, mie și surorii mele, poezii extrem de lungi. Erau atât poezii populare, cât și poezii de George Coșbuc, Mihai Eminescu și alții. Fără să îmi dau seama, cred că serile noastre de poezie și-au pus amprenta asupra personalității mele.
Dacă ar fi să dau un răspuns care să reprezinte cu adevărat cine sunt eu și cu ce mă ocup, ar trebui să răspund că sunt un om care se ocupă cu visurile (ale sale și ale celor din jur), un fel de visătoare de visuri (cum spunea Regina Maria), dar și cu fericirea. Adică, găsesc, inventez și încerc să-(mi) dăruiesc motive de fericire. Asta nu înseamnă că reușesc mereu, dar nu îmi abandonez misiunea, ci din contră, devin mai perseverentă. Și ca să înțelegeți mai multe despre mine, pot să vă spun că joc mai tot timpul jocul mulțumirii și al bucuriei, pe care l-am învățat dintr-o carte, „Pollyanna” de Eleanor H. Porter. Această viziune optimistă, dar în același timp, echilibrată, zic eu, de a mă situa în lume, pentru mine a fost și este salvatoare. Cu atât mai mult, o astfel de viziune ajută și în această perioadă delicată, de auto-izolare și de reflecție, în care trebuie să ne gândim mai mult la sănătatea noastră și a celor din jur și să rămânem pozitivi!
Moara de hârtie și Satul meșteșugurilor, proiectele pe care le-am început acum aproape zece ani la Comana, pun în valoare atât prin atelierele pentru copii și adulți, cât și prin obiectele realizate, lucrurile care contează cu adevărat și care ne ajută pe fiecare dintre noi să mergem mai departe: întoarcerea la copilărie, simplitatea, pacea și liniștea, bucuria sinceră, bunătatea, omenia, prietenia, iubirea. Munca mea este de la strategie și viziune, până la coordonare și detalii de implementare și administrative.
Cum ai ajuns să ai cariera pe care o ai astăzi?
Sunt o fire orientată către latura umanistă a vieții. M-au pasionat dintotdeauna lectura, natura, oamenii.
Mi-am dorit să fac ceva care mi se potrivește și care să aducă valoare în lume. Am avut dintotdeauna dragoste pentru cuvânt, învățătură, de aceea poate că am studiat întâi Filologia (philos „prieten, iubitor de” și logos „cuvânt, vorbă”).
Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării am ales-o din trei motive. Primul a fost pentru că voiam să învăț cum să comunic mai bine. Al doilea motiv a fost pentru a-mi îndeplini o dorință mai veche din școala generală, aceea de a face jurnalism. Mă atrăgeau de mică prezentatorii de știri, care în comunism, după ce citeau foile cu buletinul de știri, le puneau elegant pe birou. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat în televiziune, iar eu nu am profesat niciodată în domeniu, dar am ocazia deseori să dau interviuri și să mă aflu în ipostaza pe care o visam în copilărie. In al treilea rând, cred în învățarea pe tot parcursul vieții și după ce am lucrat câțiva ani, am simțit nevoia să mă reapuc de învățat și să îmi continuu studiile.
De ce ai fondat Moara de hârtie și Satul meșteșugurilor împreună cu soțul tău, Ion?
Într-un anumit context, am folosit parțial acest slogan, care mi se pare că esențializează motivul pentru care am pornit povestea Moara de hârtie- Satul meșteșugurilor: „Din dragoste pentru oameni, cărți și meșteșuguri, pentru o lume ca-n povești, mai frumoasă, mai bună!”.
Dacă nu am face acest lucru împreună, în familie, Moara de hârtie și Satul meșteșugurilor pur și simplu nu ar exista. Iubirea dintre noi, cu tot ceea ce presupune verbul „a iubi”, este nucleul care hrănește acest vis și îl face să fie viu, să crească și să atragă atâția copii și adulți.
Eu simt că familia mea s-a extins și înseamnă pentru mine nu numai membrii familiei mele de bază, ci și prietenii și susținătorii care ne-au salvat în momente critice, cei care sunt parte din echipă și fac ca Moara de hârtie să existe, dar și mulți dintre cei care ne-au vizitat, care s-au îndrăgostit de ceea ce facem aici și ne-au rămas aproape.
Tu încerci să educi oamenii, în special copiii, despre meșteșuguri din trecut. De ce este important pentru noi toți și mai ales pentru copii să cunoaștem obiceiuri, meserii din trecut?
Noi organizăm activități educative care au la bază meșteșugurile și transmitem, în esență, iubirea și respectul pentru satul românesc, pentru meșteșuguri și pentru oameni, creăm obiecte care să transmită un mesaj de bine, care să încarce în mod pozitiv cumpărătorul sau care să le ofere copiilor experiențe unice, ziditoare pentru personalitatea lor, din care să iasă mai încrezători în forțele proprii, mai buni, mai deștepți.
Să creezi o foaie de hârtie, să tipărești ca pe vremuri, să țeși la un mini-război sau la un gherghef sunt experiențe speciale pe care ar trebui să le trăiască orice copil, pentru a înțelege mai bine nu numai trecutul, ci și prezentul și a-și construi cu responsabilitate viitorul. Cred că dacă copiii și tinerii intră în contact și cu astfel de experiențe, se pot produce declicuri care îi ajută să se inspire pentru viitor, să se cunoască mai bine, să își descopere pasiuni noi, să aprecieze mai mult viața lor de acum, dar și munca înaintașilor. De asemenea, prin crearea obiectelor noastre, încercăm să educăm publicul, oferind obiecte care vorbesc despre calitate, creativitate, tradiție, inovație, simplitate, bun-gust.
Ce le place copiilor și tinerilor cel mai mult la Moara de hârtie și Satul meșteșugurilor?
Dacă ar fi să citez din cartea de impresii a Morii de hârtie aș scrie: „este cel mai interesant muzeu pe care l-am vizitat vreodată”, „a fost cel mai frumos atelier din viața mea”, „mi-a plăcut cel mai mult când am făcut hârtie”, „totul”. Dacă ar fi să spun eu, cred că apreciază în primul rând, modul în care sunt tratați, atmosfera fiecărui atelier și faptul că fiecare spațiu are povestea lui. Cred că și elementul de noutate al acestui loc este ceea ce îi cucerește
De ce este importantă educația? De ce este important să învățăm toată viața, chiar și după ce cursurile nu mai sunt obligatorii?
Educație vine de la latinescul educo, educare – a hrăni, a crește, a forma și chiar etimologia acestui cuvânt ne spune că dacă nu acordăm importanța cuvenită educației, nu putem crește, intelectual și spiritual. Așadar, educația ne ajută să devenim din oameni mici – oameni mari – Oameni.
De aceea, eu am o mare admirație pentru toți adulții, fie că sunt părinți sau nu, care înțeleg că sunt modele pentru copii. Îi admir pe cei care activează în domeniul educației, fie că predau în grădinițe, școli, licee, universități, fie că lucrează în organizații care au ca obiectiv educația. Apreciez mult și companiile care se implică și sprijină prin diverse moduri educația. Lipsa educației poate duce atât la dezastre personale, cât și globale.
Educația este necesară pe tot parcursul vieții, această călătorie care ne pune în situații imprevizibile, pentru a putea acționa cu înțelepciune de fiecare dată, inspirați fiind de cărțile pe care le-am citit, de oamenii inteligenți cu care am intrat în contact, de cursurile la care am participat, de complexitatea experiențelor pe care le-am trăit și ni le-am asumat. Aș menționa faptul că povestea Morii de hârtie a fost influențată de participarea la cursuri non-formale a unor adulți care aveau în jur de 30 de ani.
Ai avut vreun moment mai greu când erai copil sau adolescentă (acasă sau la școală) Cum ai trecut peste el?
La un moment dat, când începuseră să fie la modă și în orașul meu meditațiile în particular cu profesorul de la clasă, am trăit o experiență neplăcută, de care îmi amintesc și acum. Dar pe care am înțeles-o, mi-am asumat-o și care m-a făcut să fiu mai puternică. Eu eram printre puținii elevi din clasa mea care nu făceau meditații și asta era într-un fel de neconceput pentru unii dintre profesori.
Așadar, am fost bănuită că iau lecții private cu alt profesor și asta mi-a creat o stare de disconfort tot anul. Eram pusă să răspund la exerciții grele, pe motivul că eu trebuie să știu, pentru că fac meditație în altă parte, eram descurajată când greșeam spunându-mi-se că nu voi trece de examenul de admitere și multe altele.
Deși la început această situație m-a descurajat, am reușit să trec rapid peste ea și m-am ambiționat să studiez singură acasă mai mult, ca să pot să recuperez. Îmi amintesc că plângeam și lucram, ca să-i dovedesc profesorului și mie că pot. Și am reușit. Clasa a VIII-a am terminat-o cu media 9,66 la materia respectivă și am intrat cu medie foarte bună la cel mai bun liceu din oraș, la secția “Uman”, profilul “Filologie”, unde îmi doream să fiu.
Ce le-ai spune copiilor pentru a-și continua studiile chiar dacă uneori le este greu?
Să nu se lase niciodată descurajați nici de profesori, nici de părinți, nici de rude, nici de colegi, să aibă încredere în ei și să nu renunțe pentru nimic și niciodată la studii, pentru că ar face una dintre cele mai mari greșeli din viața lor. Le-aș mai spune că trebuie să încerce să își facă „job-ul de elev” cât mai „cool”, citind cărțile care vin către ei și cele de care sunt atrași, implicându-se și încercând cât mai multe activități și lucruri noi, explorând cât mai mult țara și lumea, pentru că numai așa se vor cunoaște mai bine, vor alege mai târziu meseria care li se potrivește și vor ști să se descurce în orice situație și să facă alegerile potrivite în viață.
Ce îi sfătuiești pe cei care citesc acest interviu, cum să treacă mai ușor peste această perioadă? Deocamdata este izolarea, dar, în curând, vor apăre probleme economice. Ce faci tu, de exemplu?
Sfaturi nu mă simt în măsură să dau, mai ales în această perioadă atât de delicată pentru noi toți, dar vă pot împărtăși câteva gânduri.
Cred că, deși este grav tot ceea ce se întâmplă, acest răgaz de a petrece mai mult timp cu cei dragi și cu noi înșine, este un mare dar pe care e bine să-l apreciem și să-l facem să rodească. Poate că este momentul să ne uităm mai bine în sufletul nostru și să ne gândim mai mult cum le putem fi de folos cu adevărat celor de lângă noi, să dăruim mai mult din ce suntem și ce facem. Sunt oameni care vor fi extrem de afectați și din punct de vedere economic. Noi ne gândim la o reinventare și la proiecte cu impact social și economic prin care să reușim să păstrăm echipa și să nu fim nevoiți să închidem acest proiect. În perioada aceasta, gândim și testăm idei care să se potrivească vremurile pe care le trăim. Vom vedea ce va fi, până atunci încercăm să descoperim propriul răspuns, într-un mod cât mai empatic și altruist.
O carte pe care o recomanzi adulților și o carte pe care o recomanzi elevilor. Recomand „Quo vadis” – Henryk Sienkiewicz pentru adulți și „Visătorul de visuri” – Maria, Regina României pentru copii mai mari. O lectură foarte plăcută, atât pentru copii, cât și pentru adulți este „Pollyanna” – Eleanor H. Porter. Toate conțin lecții de viață, pe care trebuie să (ni) le repetăm în fiecare zi. Vă invit să le descoperiți!
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
