Actele de auto-vătămare sunt dificil de înțeles de către oamenii din jurul nostru. Există tendința de a intra în panică atunci când vezi pe cineva drag că își provoacă leziuni sau că are cicatrici. O astfel de panică interferează cu gândirea, motiv pentru care le este dificil oamenilor din jur să înțeleagă motivele din spatele actelor de auto-vătămare.
O complicație suplimentară a problemei este modul în care auto-vătămarea pare să fie o o tentativă suicidară, deși de obicei nu este. Un act de auto-vătămare care ar putea avea sens dacă este înțeles ca o tentativă suicidară devine cu atât mai dificil de înțeles când persoana care se autoagresează neagă această tentativă și spune adevărul.
Deci, de ce simțim uneori nevoia compulsivă de a pratica self-harm? Următoarea listă cu 6 motivații pare să acopere majoritatea scenariilor obișnuite pe care le descriu persoanele care se auto-mutilează:
- Distragerea atenției, modificarea focalizării atenției sau recâștigarea controlului asupra minții atunci când experimentăm sentimente sau gânduri apăsătoare, inevitabile și copleșitoare.
- Eliberarea tensiunii asociată cu emoții puternice, sau gânduri copleșitoare.
- Nevoia de a simți ceva fizic, atunci când suntem disociați sau amorțiți emoțional.
- Exprimarea emoțiilor, o tentativă de comunicare a trăirilor puternice pe care nu le putem exprima în alt fel.
- Sentimentul că merităm sa ne auto-pedepsim.
- Experimentarea unui sentiment temporar, dar intens de euforie care apare imediat după auto-vătămare.
În continuare, vom analiza în detaliu aceste motivații:
1. Oamenii uneori își fac rău pentru că, făcând acest lucru, sunt capabili să câștige un sentiment subiectiv de control asupra emoțiilor și gândurilor interne haotice. Auto-mutilarea provoacă durere fizică, care este o senzație foarte convingătoare și puternică. Așadar, utilizăm această senzație de durere pentru a reduce la tăcere gândurile de fundal care ne acaparează mintea.
2. O variantă pe tema recâștigării controlului este ideea că oamenii se auto-rănesc ca mijloc de eliberare a tensiunii. Uneori, un aspect al experienței interne haotice a unei persoane este acela că sentimentele și gândurile construiesc o stare subiectivă de tensiune sau excitare care îi motivează pe oameni să facă ceva pentru a lua măsuri, astfel încât să reducă acea tensiune sau excitare.
3. Persoanele traumatizate fac față uneori traumei lor prin disociere. Disocierea este o stare mentală și emoțională în care experiența unitară normală a conștiinței este divizată în părți deconectate. Deci, o persoană care disociază poate să nu-și amintească ceva ce i s-a întâmplat, care a fost foarte dureros, deoarece prin procesul de disociere a reușit să stocheze acea amintire dureroasă într-o secțiune a minții pe care nu o poate accesa. Cu toții suntem familiarizați cu ideea că este dificil să experimentăm senzații dureroase…ceea ce oamenii nu își dau seama este faptul că este dureros și să nu simți nimic.
4. Uneori, oamenii care se autovătămează nu sunt pricepuți să folosească limbajul pentru a-și descrie experiențele interioare. Poate fi pentru că nu au învățat niciodată din orice motiv ce cuvinte să folosească pentru a descrie emoția. Se poate datora faptului că ceea ce trăiesc în mintea lor este copleșitor pentru ei, cuvintele nu pot face dreptate. În special în ceea ce privește traumele și abuzurile severe, cuvintele nu reușesc să capteze amploarea reacțiilor interne.
5. Uneori putem apela la self-harm pentru a ne auto-pedepsi. Se întâmplă atunci când ne simțim vinovați pentru că am supraviețui unui abuz. Unul dintre efectele durabile pe termen lung ale abuzului constă în faptul că vocea sau perspectiva agresorului este implantată în mintea victimelor în așa fel încât victima începe să se judece pe sine în același mod în care agresorul a făcut-o și apoi începe să fie motivat să se auto-pedepsească.
6. Ultimul motiv pentru care apelăm la această strategie de coping are legătură cu sentimentele de euforie sau cel puțin sentimentele plăcute care apar ulterior gestului. Același sentiment apare și după un exercițiu fizic intens.
Este important să cunoaștem motivele care stau la baza comportamentului de tip self-harm pentru a înțelege ce se întâmplă cu noi sau cu oamenii dragi din jurul nostru și pentru a cere ajutor.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
