Delia Budurca: Educatia te face mai umil – pentru ca afli cate nu stii

Categorie COPII|Viitorul tau
|

Delia Budurca este realizator și moderator de televiziune, jurnalist de business din 2001, bursier Reuters Foundation. In ultimii doi ani a realizat si moderat emisiunea live PORTRET cu Delia Budurcă. Din 2010 este Redactor-Sef al revistei lunare Medica Academica. A publicat un volum de poezie, Calatoria, si un volum de eseuri, De veghe in lanul de sanatate.

Cum definesti o cariera de succes?

Pentru mine o cariera de succes este cand faci atunci ce iti place, cand esti bun la ceea ce iti place si cand ai parte si de recunoasterea celor din jur si a celor pentru care ceea ce faci inseamna un plus. Succesul este un termen care poate insemna diferite lucruri pentru fiecare dintre noi. Sa fii cat mai aproape de tine prin ceea ce faci inseamna pentru mine ca iti indeplinesti misiunea si asta inseamna succes.

Cum te-a ajutat educatia in cariera?

Cariera mea in jurnalism nu putea fi posibila fara educatie; poate la momentul cand o construiam nu eram constienta de importanta pe care urma sa o aiba, dar ulterior am realizat si cat e importanta e, si ca ceea ce nu ai facut la timp nu mai poti recupera, cel putin nu usor.

Ai avut momente dificile in timpul scolii (bullying, stress etc)? Cum le-ai depasit?

Momente dificile au fost in scoala, pentru ca nivelul era sus si, in plus, imi doream sa performez, sa ating perfectiunea… Asta genera o cantitate mare de stress. In plus, profesorii erau extrem de exigenti, iar nota maxima era o raritate. Profesorul avea nota in mana si asta ne-a ajutat sa obtinem performanta in acele vremuri.

Chiar daca nota genera o cantitate mare de stress, ulterior mi-am dat seama ca era pilonul principal al educatiei acelor vremuri. Ulterior, nota la clasa si-a pierdut importanta, nota la clasa a devenit importanta pentru examene, profesorii au pus numai note de noua si zece pentru ca „sa-i ajute” pe copii la examene, astfel ca nici copilul nu mai are reperul nivelului real al cunostintelor lui, nici profesorul nu mai are in mana parghia de departajare – nici recompensa celor performanti, nici avertismentul celor neperformanti. Eliminarea importantei notei la clasa este, in opinia mea, principala problema a invatamantului actual.

Imi amintesc ca langa liceul nostru, de matematica-fizica, era un liceu auto. Noi ne chinuiam sa luam nota 5 la matematica, iar cei de la liceul auto se mandreau ca iau numai 10. Ne intrebam frustrati cum de e posibil. Diferenta s-a vazut la admitere, cand de la noi toata clasa a luat la facultate, in timp ce de la ei 1 – 2 copii.

Povesteste-ne o intamplare fericita din timpul scolii. Cum te-a ajutat in viitor?

Un moment de care imi amintesc cu placere este cand, in clasa a IV-a, invatatoarea noastra care era foarte severa s-a imbolnavit si a fost inlocuita pentru un trimestru de un invatator care m-a indragit, care a creat o atmosfera creativa si care aprecia foarte mult stilul meu de a gandi si raspunde. Era mediul destins in care gandirea si creativitatea infloreau, spre deosebire de stilul extrem de rigid al invatatoarei mele. Mi-am dat seama ca scoala poate fi si asa.

Care era profesorul tau preferat in scoala? De ce?

Profesoara mea preferata a fost Dna Savu, profesoara de romana din generala, pentru care limba romana era o religie. Ea m-a facut sa iubesc gramatica limbii romane si sa sufar cand vad – acum – cum e maltratata cu nonsalanta si fara remuscari, din pacate inclusiv de oameni care se considera jurnalisti.

De ce este importanta educatia?

Educatia te face mai liber, te face sa gandesti si sa fii mai putin manipulabil, te face mai umil – pentru ca afli cate nu stii – si te ajuta sa castigi timp, asimiland deja rotile descoperite de altii.

De ce ar trebui sa isi continue un tanar din ziua de azi studiile?

Studiile nu trebuie sa fie un scop in sine, nici o fuga de viata reala… Ele trebuie sa continue in directia dezvoltarii propriei persoane, si de altfel asta e o treaba care continua permanent pe parcursul vietii, chiar daca nu mai e vorba de o diploma pe hartie. Viata nu da diplome, cel putin nu pe hartie. Timpul trece oricum, este important si depinde de noi sa il facem sa treaca cu sens.