Diana Serpoianu este jurnalist, ocupand timp de opt ani pozitia de redactor sef adjunct al revistei Luxury. In 2016, a pornit – si cuvintele ii apartin – in „aventura vietii sale”, la Nisa, pentru trei de studii. Odata cu absolvirea unui master in Inginerie Culturala, priveste Coasta de Azur ca pe o escala de care se desparte cu destinatia Londra.
Cum definesti o cariera de succes?
Un proverb chinez ne indeamna sa facem ceea ce ne place, iar asa nu vom ajunge sa muncim o zi. Dintotdeauna am avut convingerea ca munca aduce implinire doar daca ajunge sa articuleze o vocatie. Ne-am obisnuit sa plasam argumentele pecuniare drept parametri a priori pentru o cariera de succes, cand o astfel de eticheta se reflecta in sentimentul de sens pe care ni-l aduce munca in viata noastra. Munca prin care ne daruim unei vocatii ne da energie, ne mentine intr-un entuziam viu si ne stimuleaza intelectual si creativ.
Cand vedem cum domenii alese fara o chemare autentica produce atatia semeni consumati, stinsi, in deriva, realizam ca principalul randament spre care sa aspiram cand ne cladim o cariera de succes este ca acele 8-10 ore pe care le dedicam muncii in fiecare zi sa ne daruiasca un sens si sentimentul ca omul care pune capul pe perna in fiecare noapte este mai bun, mai evoluat, mai implinit decat cel ce s-a trezit in respectiva dimineata.
Tot vocatia va fi si declansatorul performantei, asadar o cariera aleasa cu sufletul ne va recompensa inevitabil si cu roadele pe care nu le vom dobandi nicicand din domenii spre care ne indreaptam pragmatic si fara o inclinatie sub care sa cultivam competente.
Cum te-a ajutat educatia in cariera?
Marturisesc ca am pendulat intre cele doua directii expuse in prima intrebare, ceea ce m-a facut sa descopar educatia drept o calauza sfanta dupa ani in care am avut o relatie atipica. Sub influenta parintilor, am terminat doua facultati si un master in Romania. Am intrat in Baroul Constanta si m-am suspendat dupa examenul de definitivat, dezamagindu-i.
Am evoluat spre o cariera in jurnalism strict ca autodidact, incercand sa compensez absenta unei calificari formale printr-o abordare interdisciplinara a domeniilor ce tratau rubricile de care ajunsesem responsabila. Am incercat sa cuprind cultura luxului in plenitudinea sa patromoniala, de la tezaurul breslelor de artizani la certificarile de origine controlata.
Ani de lecturi m-a purtat apoi spre decizia de a porni educational din nou de la zero, in Franta, unde am absolvit o licenta profesionala in Dezvoltarea Patrimoniului Cultural si un master in Inginerie Culturala ambele in cadrul Universitatii Côte d’Azur din Nisa, fosta Sophia Antipolis. In mod curios, cariera a fost cea care m-a apropriat de scoala si nu invers.
Ai avut momente dificile in timpul scolii (bullying, stress etc)? Cum le-ai depasit?
Oh, da! Doar la facultate sa nu fi regasit bullies… Mi-ar fi placut sa ma fi putut detasa de bullies cand chiar aveam nevoie, si anume in scoala si in liceu. Din pacate, m-am putut desprinde in momentul in care am inteles demonii si resorturile interioare ale acestei tipologii pentru care agresivitatea nu e altceva decat o zvarcolire in fata propriilor complexe si nesigurante.
Povesteste-ne o intamplare fericita din timpul scolii. Cum te-a ajutat in viitor?
Cand eram in scoala generala, colectionam sticlute goale de parfum. Am ajuns la aproape 500. Intrebam ce colegi puteam si ce profesoare imi permiteam. Intr-o buna zi, dna Clenciu, profesoara noastra de biologie, mi-a adus o sacosa cu vreo 15 sticlute iar peste cateva saptamani nora dumneaei, pe care o consideram cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata, dar care nu imi era profesoasa si culmea, cu care nu vorbisem niciodata inainte de acel moment, mi-a daruit ’Cartea Parfumurilor’ de John Oakes. Atunci am invatat sa cumpar sau sa strang (inclusiv sa fotografiez) orice stiu ce ar bucura sufletul unui cunoscut.
Care era profesorul tau preferat in scoala? De ce?
I-am iubit pe toti cei care nu tipau la noi. Am o foarte mare problema cu persoanele care ridica tonul.
De ce este importanta educatia?
Am citit de curand o teorie cum ca creativitatea ar fi doar capacitatea de a reconfigura asocieri coerente intre informatiile asimilate. Orice domeniul studiat, indiferent daca e cumva corelat cu parcursul profesional ulterior, ne ajuta sa ne formam o metodologie cu care sa abordam viitoarele atributii sau proiecte in tumo ce expunerea la informatie creeaza alte conexiuni logice.
Apoi, cu cat suntem mai ancorati in acumularea de informatii, cu atat vedem lumea mai implinitoare in detalii pe care le-am putea reduce la banalitate. Pe Promenade des Anglais exista un bloc care se numeste Bel Azur. E undeva intre Centrul Universitar Mediteranean si intersectia cu Bd Gambetta. E un bloc de locuinta, posibil clasat ca monument, insa nu este vreun sit. A fost prima oara cand am vazut in viata reala influenta egipteana in Art Deco. Cu simetriile si ziguratul eram obisnuita din Bucuresti, unde nu vazusem niciun element din fascinatia epocii pentru Egipt odata cu descoperirea mormantului lui Tutankhamon in 1923. Am topait ca un copil in plina strada, i-am facut poze, am sunat-o pe mama. Oricat de abatuta sunt, blocul acela imi schimba starea, imi sopteste ca lumea este magica, daca stim s-o citim.
Stau sa ma gandesc cat de fascinant ar deveni totul daca as avea cunostinte de botanica si as detecta vreo floare rara, de mecanica si as putea recunoaste cine stie ce editie limitata de masini, de enologie si as putea spune si cu cate raze a fost rasfatat bobul de strugure. Educatia ne infrumuseteaza viata fiindca ne prezinta lumea intr-o rezoltie mai clara.
De ce ar trebui sa isi continue un tanar din ziua de azi studiile?
Experienta proprie ma determina sa incep cu ideea ca anii ne aduc un alt nivel de autocunoastere ce me imbogateste cu noi pasiuni in care ar fi pacat sa nu plonjam pe deplin. Apoi, niste studii spun ca noua generatie va trece de patru ori prim schimbari de cariera. Ar fi pacat sa ne prinda cu garda jos.
Stau sa ma gandesc cat de fascinant ar deveni totul daca as avea cunostinte de botanica si as detecta vreo floare rara, de mecanica si as putea recunoaste cine stie ce editie limitata de masini, de enologie si as putea spune si cu cate raze a fost rasfatat bobul de strugure.
Diana Serpoianu
