Numărul de pacienți care vin la Camera de Gardă a Spitalului Clinic de Copii “Dr. Victor Gomoiu” din București a scăzut foarte mult în ultimele două luni, iar copiii care ajung în spital sunt cazuri foarte grave, afirmă dr. Diana Ionescu, directorul medical al instituției și medic primar ORL. Medicul le readuce aminte părinților că există și alte boli în afara de Coronavirus, iar în cazul în care copiii au semne grave de boală în niciun caz să nu rămână acasă de teama de a nu contacta Covid-19.
Care sunt principalele temeri ale părinților în această perioadă? Sunt diferite întrebările pe care le au acum părinții față de primăvara anului trecut sau față de acum trei-patru luni?
Odată cu declanșarea stării de urgență temerea principală a părinților a fost reprezentată de Covid-19, de noul Coronavirus, dar încet, încet am depășit etapa aceasta și chiar și noi suntem surprinși că gradul de adresabilitate către spitalele de pediatrie a scăzut. A scăzut foarte mult. Și ne întrebăm între noi colegii unde sunt zecile de pacienți care veneau înainte la Camera de Gardă. Acum ajung mult mai putini pacienți, iar cei care ajung chiar au nevoie de consult în urgență, sunt urgențe adevărate. Față de perioada similară a anului trecut lucrurile s-au schimbat la 180 de grade. Odată cu trecerea timpului, a primelor săptămâni cu infecție cu SARS-CoV-2, noul Coronavirus, întrebările și temerile părinților au început să scadă. Categoric că lupta cu un virus care are foarte multe necunoscute inclusiv pentru noi medicii și o singură certitudine – faptul că unii mor- creează panică. Dar, la nivelul părinților, panica a scăzut și a scăzut mult.
Noi, odată cu declanșarea stării de urgență, am preluat toate cazurile infecțioase de neurologie. Chiar dacă avem mai puțini copii, am preluat o parte din patologia infecțioasă neurologică, ORL, pediatrică pe care o aveau înainte spitalele de boli infecțioase. Spitalele de boli infecțioase cu secții Pediatrie se axează pe Coronavirus, HIV. Mai au foarte puține patologii asociate, iar restul de patologii a fost redistribuit. Spitalul Clinic de Copii “Dr. Victor Gomoiu” este un spital non-Covid, dar avem o patologie infecțioasă neurologică foarte gravă. Astfel, chiar dacă sunt puțini copii, cazurile au o gravitate atât de mare încât contrabalansează.
Ce ar trebui să facă părinții care bănuiesc că ei sau copiii lor ar putea avea Coronavirus? Ce să nu facă?
Eu nu pot spune altceva decât recomandările din cadrul legal. Atât la copil cât și la adult sunt descrise în general patru modele de boală:
- primul este fară semne de infecție. Aici se încadrează cei mai mulți copii, ei sunt asimptomatici, dar pot fi purtători și devin vectori către bunici
- al doilea model este o formă ușoară de boală, ca o simplă viroză. În acest scenariu avem copii diagnosticați, sunt copii cu febră, tuse, respirație puțin îngreunată
- al treilea model este o formă gravă, cu pneumonie
- forma cea mai gravă este cu insuficiență de organ și poate da mortalitate în foarte mare parte dintre cazuri. Dar, Doamne ajută, în acest model nu avem copii încadrați în România.
Toți părinții care au suspiciuni că ar avea copilul lor noul Coronavirus ar trebui în primul rând să se adreseze medicului de familie. Și să se sfătuiască cu acesta pentru că medicul de familie cunoaște cel mai bine istoria copilului și poate identifica rapid scenariile de risc. În cazul în care copilul este sugar, iar medicul de familie, printr-un absurd, nu răspunde la telefon și starea generală este gravă (de exemplu, sugarul își pierde conștiența, vomită, are multe scaune, nu mai bea, nu mai suge, are febră mare) trebuie sunat la 112 și mai departe cei de la Salvare știu ce au de făcut. Sub nicio formă nu trebuie să stea acasă cu copilul pentru că există tendința ca de teama Coronavrius să se întâmple acest lucru. Decât să ajungă la spital preferă să stea acasă. Vreau să subliniez că acest virus nu a anulat puterea altor microbi de a ne îmbolnăvi și nu a suspendat posibiltatea altor boli de a ne pune viața în pericol. Viața ne este pusă în pericol de mulți alți agenți patogeni și nu aș vrea să se repete ce s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni, când un sugar a decedat tocmai pentru că a fost ținut acasă cu vărsături și diaree. Copilul s-a deshidratat și a ajuns la spital prea tărziu. Trebuie recunoscute semnele grave de boală și acest lucru îl poate face în primul rând medicul de familie.
Ce măsuri au fost luate în Spitalul Clinic de Copii “Dr. Victor Gomoiu” pentru a preveni apariția de cazuri de Coronavirus?
Măsurile luate la noi au fost luate în cadrul tuturor spitalelor. Din 8 martie a fost creat un punct de triaj, aceasta a fost o măsură absolut necesară. De asemenea, am suspendat raportul de gardă. Noi ne întâlneam mai mult de 50 de persoane în cadrul raportului de gardă. Este o măsură foarte neplăcută, iar raportul de gardă se ține online, păstrăm distanța, dar rămânem împreună ca să discutăm cazurile grave în fiecare dimineață și facem comisii medicale. Am studiat zeci de materiale bibliografice și am adoptat măsuri, am făcut trasee, circuite funcționale ale pacientului care să asigure atât personalului cât și pacienților risc aproape minim de transmitere. Copiii care se internează sunt testați pentru noul Coronavirus, sunt carantinați în saloane în care stau singuri, au grup sanitar propriu, îi vizitează medicul și asistentul de mai multe ori pe zi conform tratamentului. Toți sunt echipați corespunzător.
Care erau bolile cele mai comune în această perioadă a anului? Ce secții erau cele mai ocupate?
Erau mai ales viroze pentru că erau colectivități și era sfârșit de gripă, acum se termina gripa. Veneau foarte mulți pacienți cu alergii, rinite alergice, astm bronșic și toată patologia dată de înflorire, puf, polen. Pentru ORL era o perioadă foarte bună pentru că se încălzea vremea și foarte mulți părinți optau să își opereze copiii de polipi sau amigdale în perioada aceasta. În momentul în care a fost sistată orice operație care poate fi reprogramată, cel puțin pe patologia de cap și gât, nu am făcut decât urgențe în ultimă lună și jumătate. Pneumologia, Pediatria, ORL erau secțiile pline.
Acum gradul de încărcare este mic, dar, daca este să mă raportez la spitalul nostru, chiar și în context de Coronavirus, cu siguranță cea mai încărcată secție este ATI. Și este și cea mai grea. Avem cazuri grele din punct de vedere neurologic, spitalul nostru a preluat destul de multe cazuri de meningită, encefalită. Cele mai grele cazuri se tratează în ATI împreună cu secția mamă, fie că se numește Neurologie, Pneumologie. Secțiile de ATI sunt cele mai încercate acum.
Ce vă spun copiii? Ei ce știu despre Coronavirus?
Copiii nu cred că știu foarte multe, copiii se infectează într-o proporție mult mai mică. Sunt diferite studii care arată că sub 1,5% dintre pacienți sunt copii. Apar diferite studii, dar și practica ne arată ce am învățat în cărțile de pediatrie: copilul nu este un adult mic, copilul are particularități. Am avut chiar noi în spital copii cu probleme digestive, cu episoade ca de enterocolită care s-au dovedit a fi Covid-19 pozitiv cu toate că bolile digestive nu sunt trecute în definiția de caz. Am citit articole în care scria că pot apărea leziuni la degetele de la picioare din cauza afectării vaselor de sânge din pielea respectiva, din degetul respectiv. Ca un fel de degerături, ca un fel de vasculită Covid să spunem. Este alt semn de Covid raportat în studii, dar încă nu l-am întâlnit în practică. Copiii nu sunt adulți. Sunt și copii care fac forme respiratorii, cu semne de febră, tuse, dispnee, dar, cum am spus, trec mult mai ușor peste semnele de boală. Însă uneori semnele sunt total atipice la copii.
Ce îi ajută pe copii să treacă mai ușor peste această boală?
Cred că inocența în primul rând. Adulții, chiar și medicii, sunt copleșiți de emoții, de oboseală, de panică, de deznădejde. Eu aș spera ca odată cu trecerea acestei pandemii să ne resetam că popor și ca civilizație. Înainte de declanșarea acestei pandemii, era un fel de ură față de corpul medical, o descărcare ca o ură. De cele mai multe ori nejustificată.
Este normal să ne fie frică, dar copiii, prin inocența lor, tratează totul mai ușor. Și unul dintre principalii factori ca să te poți vindeca este optimismul care cred că la copii nu lipsește.
Cum vedeți reînceperea scolii? Ce măsuri credeți că ar trebui luate astfel încât virusul să nu se răspândească puternic din toamnă, odată cu deschiderea școlilor, a grădinițelor? Mai ales că ei nu prea pot ține “distanțarea socială” despre care ni se tot amintește.
Nici nu știu cum ar putea să mențină copiii distanță. Eu cred că numărul mic de adresări către spital a fost și pentru că nu sunt colectivități și automat a scăzut numărul de îmbolnăviri. Deschiderea școlilor este un subiect despre care eu nu sunt în măsură să spun nici când și nici cum ar trebui să se întâmple. Dar știu că măsurile de igienă trebuie să fie foarte stricte, spălatul pe mâini și pe față trebuie să fie foarte strict, școlile trebuie să ia anumite măsuri de igienizare a spațiilor, a suprafețelor. Toți copiii se duc în locuri de joacă în timpul pauzei mari, nu mai trebuie să existe aceste spații de joacă.
Chiar și după 15 mai, când poate se vor relaxa măsurile, trebuie să evităm locurile comune de joacă.
Și, mai ales, copiii care sunt bolnavi, care au semne de boală, chiar dacă nu ne gândim la noul Coronavirus, să nu mai fie aduși în colectivitate. Lucru care se întâmpla foarte des înainte.
După această experiență noi suntem surprinși că a dispărut valul acela de pacienți care venea direct la Camera de Gardă la fiecare temperatură de 37,8°C. Nu dădeau copilului un Paracetamol acasă, nu sunau medicul de familie. O bună parte din prezentări erau cum susțineam noi- de fapt, nu erau reale. Urgența este pentru urgențe și poate aceasta este lecția pe care ar trebui să o învățăm.
Ca mamă de copil adolescent în pragul unor examene, noi, părinții, suntem foarte îngrijorați legat de momentul în care se va da Bacalaureatul, când se vor da admiterile la facultate. Unii copii vor să plece, totul este incert. Dacă aceste cazuri vor fi în creștere, categoric că ar face rău colectivitatea. Dacă reușim să aplatizăm curba și cazurile să fie în scădere, probabil, că școlile vor trebui să înceapă mai ales pentru copiii în an terminal. Aceasta este opinia mea. Dar vor trebui create alte condiții.
Există și părți bune pe care le-ați observat în ultimele două luni?
Categoric că un lucru bun a fost partea legată de igienă, reamintirea lucrurilor importante și, de ce să nu zicem, a lucrurilor de bază, de igienă primară. Să nu strănutăm în fața celuilalt, să ne spălăm pe mâini cu apă și săpun. Sunt lucruri foarte importante și este dureros că a trebuit să ajungem într-o pandemie să ni le reamintim.
Dar, pe mine, ca medic, ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost solidaritatea umană și medicală. Am senzația că niciodată nu am fost mai uniți, există o empatie, o coeziune foarte mare în domeniu. Ne-am ajutat, am vorbit online pentru toate cazurile grave atât cu specialiști din țară cât și cu mari specialiști din afară, i-am contactat pe Zoom sau pe diferite alte platforme și ne-au răspuns instantaneu. Spitalele de pediatrie s-au ajutat între ele, am învățat să fim mai solidari și, dacă facem și o resetare a relației medic-pacient, cred că putem trage o linie bună din toată experiența aceasta urâtă de pandemie.
Vă așteptați la aceasta solidaritate în luna februarie, când nu estimam să rămânem atât de mult în casă?
Sincer nu am avut mari așteptări pentru că această pandemie ne-a prins puțin nepregătiți, nu prea am știut la ce să ne așteptăm, ne-a prins cu armele neîncărcate. Noi, spitalele de pediatrie din București, ne-am făcut temele destul de repede. La începutul lui martie ne-am întâlnit toate cele patru mari spitale de pediatrie din București și ne-am împărțit astfel încât să nu purtăm pacienții între spitale sau să ne sunăm continuu pentru a afla cine are grijă de o meningită, cine de un pacient chirurgical posibil Covid. Noi am încercat să ne mișcam cât am putut de repede, dar în februarie nu știam foarte multe și eram destul de dezorientați.
Cred că nimeni nu a fost pregătit, autoritățile au fost luate prin surprindere. Să ne amintim că la început să spunea că este ceva mult mai ușor ca o gripă și ne-am trezit stând de două luni în casă. Eu zic că la spitalele de pediatrie ne-am organizat destul de bine și încercăm să facem față tuturor solicitărilor, nu numai Coronavirusului. Coronavirus nu a anulat puterea altor boli. Nu numai Covid-19 pune viața în pericol. Trebuie să fim foarte atenți la copiii noștri, să fim foarte atenți la bolile cu tuse și dispnee care nu înseamnă neapărat că sunt Covid, pot fi astm în stadii grave. Cred că trebuie să fim atenți la viață în general. Îmi doresc, deși nu cred că se va întâmpla curând, să intrăm cât mai repede în normalitate.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
