Marian Rădună, coordonator voluntari “Cumpărături la ușa ta”: Poate am salvat vieți pentru că am ținut niște oameni acasă. Este o picătură într-un ocean, dar a fost ceva

Categorie COPII|Viitorul tau
|

Marian Rădună este manager într-o companie de logistică. Însă, din 2016, “după programul de muncă”, începe un alt serviciu. Cel de voluntariat. Cel mai recent proiect în care s-a implicat se numește “Cumpărături la ușa ta” și este un program prin care a făcut cumpărături pe perioada stării de urgență, în special pentru persoanele în vârstă.

Cumva Marian Radună, voluntar și vicepreședinte Geeks for Democracy, a fost și el în prima linie, chiar dacă nu este medic, polițist, jandarm sau vânzător într-un magazin alimentar. Află mai multe despre povestea cumpărăturilor pentru vecini și persoane necunoscute, dar și despre importanța voluntariatului.

Cine este Marian Rădună?

M-am născut la începutul anilor ’80 în orașul Găești din Dâmbovița, toată lumea știe de Găești pentru că toată lumea a avut un frigider Arctic. Sunt tată, soț și cetățean.

Am început să fac handbal la în jur de 10 ani și l-am practicat aproximativ 12 ani. Am făcut handbal la nivel de școală generală, grup sportiv, iar când am venit la București am fost și în lotul Politehnicii.  Am făcut și arbitraj, dar până s-a născut băiețelul meu, atunci am renunțat la partea de sport. Făceam handbal și atletism, dar ce îmi plăcea cel mai mult era spiritul de echipă. Spiritul de echipă e ceva ce te unește în sport. Am fost o generație apropiată de oameni, ne jucam afară, când mergeam la bunici mergeam și la munca câmpului, la sapă.

În ceea ce privește cariera, am început de la împachetat cartele Kamarad și Connex Go, apoi m-am ocupat de arhivare, iar ulterior am crescut până la coordona un depozit și oameni. De acolo am primit tot mai proiecte și am ajuns manager de operațiuni la o companie de logistică. Trebuie să fii deschis, să vrei să înveți, să fii optimist.

Cum a început implicarea ta în voluntariat?

În 2015 a fost incendiul de la Colectiv, îmi amintesc perfect acea seară de vineri. Toată noaptea am urmărit ce s-a întâmplat și a doua zi plângeam singur. Am realizat atunci ce neputincioși suntem și ce înseamnă să închidem ochii la acte de corupție. De multe tragedii suntem și noi vinovați.

În perioada aceea eu am fost la un singur protest pentru că a trebuit să plec din București cu băiețelul meu care intrase în vacanță de la școală. Toată săptămână aceea am suferit, mă uitam la pozele tinerilor care au murit și m-au impresionat foarte mult imaginile lor. Nu cred că a fost cineva care să nu fi fost impresionat.

Din 2016 am început să nu mai tolerez corupția, le atrăgeam atenția oamenilor când nu era ceva corect, mă uitam în cafenele pe unde pot să ies, dacă au autorizație. Tot în 2016 am devenit observator la vot.

În 2017 am continuat să urmăresc ce se întâmplă, am început să ies la marșuri. În 2017 a fost creat grupul Rezistența, un grup din care am făcut parte, dar și Rezistența TV. În 2017 am avut și primul eveniment realizat împreună cu Geeks for Democracy.

În 2018 a fost campania “Fără penali în funcții publice” pentru care am fost project manager. În același an, am avut evenimentul “22 decembrie”, eveniment în care pentru prima dată după 29 ani s-au rostit toate numele eroilor de la Revoluție. Eu am fost responsabil de foile cu numele eroilor care au fost lipite pe gardul Palatului Regal/ a Muzeului de Artă. În 2018 a fost campania „Nu arunca chiștoace. Strada nu e scrumieră” și tot în vara trecută am intrat în Geeks for Democracy. La puțin timp după, au avut loc alegeri și am fost votat vicepreședinte. De asemenea, anul trecut am continuat campania cu chiștoacele și cu evenimentul “22 decembrie”.

Cum a apărut ideea de a face cumpărături pentru persoane vârstinice, pentru persoane care erau în izolare?

Eu am tot urmărit din ianuarie două subiecte: ce se întâmpla cu apa caldă la București și ce se întâmpla cu epidemia de coronavirus în China. Și m-am întrebat mereu dacă autoritățile sunt pregătite.

Pe 9 martie, seara după o conferință de presă am zis că eu mă ofer voluntar să merg să cumpăr alimente pentru zece familii din cartier, dintre vecini. Mă gândeam mai ales la oamenii în vârstă și la familii monoparentale. M-am gândit care sunt vecinii mei de bloc și erau nouă familii în această categorie. M-am dus la muncă și am vorbit cu un prieten căruia i-am zis să facem niște flyere pe care să scriem “Cumpărături la ușa ta”. Era un flyer pe care am scris că sunt Marian de la etajul 1 și că le pot cumpăra produse. În acea marți am cumpărat doar pentru o familie, pentru o doamna în vârstă de aproximativ 70 de ani. Restul nu au acceptat. Doamna venise dintr-o vacanță în Malta și își dorea vitamina C. Ea s-a autoizolat, nu avea nicio restricție.

Pe 10 martie, dimineața, m-au sunat cei de la Libertatea pentru că văzuseră postarea mea din seara anterioară și au scris despre acest lucru. De asemenea, mi-am pus dezinfectant, șervețele umede, mănuși în portbagaj – am făcut o poză la portbagaj, am pus poza pe Facebook cu plasele și așa a pornit totul. Au fost oameni care și-au dorit să fie în proiect și m-am gândit să facem acest lucru mai organizat. Am făcut proceduri foarte clare. Colegii mei au avut mereu mănuși, măști, viziere, dezinfectant. S-au înscris 900 de voluntari, dar activi au fost în jur de 260. Dintre cei activi, aproximativ 220 au fost din București. Ne-am gândit să deschidem și un call center, am luat legătura cu Fundația Vodafone și am început să lucrăm și la partea de call center.

Am început să primim mesaje, comenzi. Dar, după o săptămână, nu eram eficienți, oamenii ne spuneau să le cumpărăm ce își cumpărau ei în trecut, pierdeam foarte mult timp printre rafturi. Vineri, în prima săptămână, am cumpărat pentru o singură persoană produse de aproximativ 600 de lei. Aveam portbagajul plin. Am zis că nu se mai poate și am sunat-o pe doamna doctor Simona Tivadar și am întrebat-o ce ar trebui să conțină niște pachete standard pentru oameni vârstnici. Am făcut pachete pentru 10 zile.

Ce conțineau pachetele?

Doamna doctor m-a intrebat pentru cine sunt pachetele si i-am zis că sunt pentru persoane de peste 65 de ani, pentru familii de două persoane. Aveau iaurt, lapte, cașcaval, unt, pui, ouă, 3 kg cartofi, morcovi, ceapă, o casoleta cu legume pentru supa (morcovi, țelină, păstârnac, ceapa), 2 kg portocale, mere, lămâi, pâine, spaghete, măsline. Tot kitul a fost 120 de lei. În pachetul de neperisabile aveam făina, ulei, griș, compot, bulion. Și mai cumpăram cinci produse în plus față de cele din cele două kituri. În ceea ce cereau oamenii se regăseau mereu produse de igienă. Și ne-am gândit să facem și un astfel de kit cu săpun, șampon, hârtie igienică, produse pentru igienă. 

Care a fost cea mai aglomerată perioadă?

Perioada cea mai aglomerată a fost până la Florii. Au fost și 40 de comenzi pe zi în perioada aceea. Apoi, au început să scadă gradual la 25, 20 de comenzi, iar, după ce a trecut perioada stării de urgență, a mai avut în medie două apeluri pe zi. Însă ne-am propus ca în fiecare săptămână să avem câte un drum pentru cazuri sociale. Am fost la familii sărace, la cămine de bătrâni, la cămine de copii speciali, am fost la un grup de srilankezi care au fost în carantină la o pensiune.

Este ceva ce ti-a rămas în minte din aceste două luni?

Cumva am “adoptat” un domn fost cadru militar, nevăzător – fratele dânsului era plecat din țară și m-a rugat să-i duc ceva. Domnul Anghel m-a impresionat foarte mult pentru că se scuza pentru că ne cerea ajutorul, mereu făcea așa pentru că el considera că ne deranjează. Fiecare om are povestea lui, mulți nu au înțeles că vrem să ajutăm. Pentru mulți pensionari mersul la cumpărături era modul lor de socializare.

Apoi a fost un mesaj pe care l-am văzut la o săptămână după ce l-am primit pentru că a intrat în spam. Era un mesaj de la o doamnă bolnavă de cancer, care era poetă și care avea o pensie foarte mică. De atunci am mai făcut câteva livrări la doamna respectivă și la câteva prietene ale ei. După prima livrare, colegii care au făcut livrarea au primit o icoană și o carte de poezii. Noi până la Florii duceam mereu flori și o scrisoare de îmbărbătare. La un moment dat, m-au sunat colegii să-mi spună că am și eu un cadou. Le-am zis să-l păstreze ei, dar au spus că era vorba de o carte și de o icoană de la doamna respectivă. Era cu dedicație pentru mine. M-a impresionat.

De ce crezi că este important voluntariatul?

Voluntariatul ne învață să oferim, să știm să ajutăm, iar în viață ne vom tot lovi de astfel de momente. După o zi de voluntariat, dormi și trei ore, dar te simți atât de bine, este o oboseală plăcută. Poate am salvat vieți pentru că am ținut niște oameni acasă. Este o picătură într-un ocean, dar a fost ceva. Este foarte important ca oamenii să facă voluntariat de mici. Noi nu am fost încurajați de părinți, de sistemul de educație să facem voluntariat, să încercăm să ajutăm.

Părinții să își încurajeze copiii să facă voluntariat, să strângă gunoaie, să planteze, să meargă la cămine să vadă și copii speciali, să învățăm să-i acceptam și pe ceilalți pentru că toți vom ajunge să fim în vârstă și este mare lucru să te ajute cineva. Viața este ca o roată și fiecare dintre noi va avea nevoie de ajutor. Să fim altruiști că doar împreună putem trece peste anumite momente. Dacă suntem ca niște haiduci și ne gândim că nouă nu ni se întâmplă nimic, că nu avem nevoie de nimic, ne înșelăm. Ajungem să ne izolăm și să nu mai fim oameni. Să facem voluntariat. Eu nu mă opresc pentru că simt că pot să ofer. Tot ce faci, să faci neapărat cu inima. În orice proiect pe care îl faci. Dacă nu pui suflet, dacă te gândești doar să bifezi, nu faci nimic. Fă ceva să simți, să te implici emoțional.

Contact:

Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:

  • la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
  • pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.