Exista o noua generatie de profesori care ofera mai mult decat programa scolara obligatorie copiilor. Acestia au creat un program de explorare a practicii mindfulness pentru elevi dar si pentru profesori, prin exercitii, activitati, discutii si experiente. Marius Luca este un facilitator programe de educatie socio-emotionala, un educator ce cauta solutii inovative pentru reformarea sistemului de invatamant actual.
Intr-o forma mult mai neconventionala, ai ales sa ramai in zona de educatie prin sport si mindfulness. Cum ai ales domeniul in care activezi?
Privind in urma pot observa cum mici alegeri de moment au creat un fir rosu ce, mai tarziu, a devenit lucrul cu oamenii, fie adulti, fie copii. Catararea m-a atras prin faptul ca am intalnit oameni alaturi de care ma simteam ‘vazut’ si acceptat, incurajat si sustinut. Sportul in sine era unul ce incuraja iesirea in natura, pretuirea mediului inconjurator – a faunei si florei, un stil de viata minimalist si multa socializare. Dupa o vreme in care eram doar practicant, am inceput sa lucrez cu grupuri de adulti (mai tarziu si cu copii) pentru initiere in escalada. Mi se parea firesc sa impartasesc si cu altii ce am invatat. La fel si in educatie. Dupa ce am aprofundat practica mindfulness, am urmat chemarea de a impartasi si am simtit ca nevoia cea mai mare este in educatie. Intalnirea cu oamenii de la scoala Verita a fost ca o intoarcere in familie, ca si cand locul meu era alaturi de ei din totdeauna. De-alungul ultimilor ani intelegerile din mindfulness si catarare au fuzionat si mi-au oferit resursele de a explora un domeniu nou, dar totusi familiar: educatia socio-emotionala.
Ce inseamna mindfulness cand vorbim de educatia copiilor? Dar well-being?
In context scolar ne putem gandi la mindfulness din cel putin doua perspective. In prima perspectiva practica atentiei constiente (mindfulness) este parte a educatiei socio-emotionale. Aceasta cuprinde un set de programe, bune practici si interventii la clasa ce au ca scop cresterea competentelor emotionale, sociale, crearea abilitatii de a lua decizii chibzuite si dezvoltarea caracterului elevilor.
In acest context prin mindfulness se exerseaza cresterea si directionarea atentiei catre stimuli interiori (de exemplu, senzatii corporale) sau exteriori (de exemplu, identificarea sunetelor dimprejur), intr-un mod curios si jucaus, la intervale regulate de timp si pentru o durata variabila. Astfel, chiar fara a mentiona cuvantul mindfulness, orice joc sau provocare ce, intr-un mod constient, ii face pe elevi sa sustina deliberat atentia asupra unui obiect pentru mai mult timp sau ii face sa revina cu atentia la obiect odata ce au observat ca sunt distrasi, implineste scopul acestei practici. Cheia sta in regularitatea practicii de-alungul zilei, in momente diferite, asupra acelorasi stimuli sau a unora diferiti.
Scopul acestei practici este de a dezvolta abilitatea elevului de a se focusa unde, cand si pentru cat timp are nevoie. Focusarea atentiei este baza invatarii, a abilitatii de a memora si de a recupera informatii utile din memorie, cand este cazul.
De asemenea practica atentiei constiente sustine abilitatea elevilor de a se co- sau auto-regla. Aceasta abilitate se afla la baza starii de bine, numita si well being. Prin well being intelegem starea in care elevul este prezent, activ si receptiv in clasa, ia decizii bune in situatii diverse, este respectuos si colaborativ cu colegii si apt sa revina la si sa gestioneze optim aceasta stare prin propriile abilitati.
In a doua perspectiva mindfulness este o resursa pentru educatori si profesori. De starea acestora la clasa depinde foarte mult starea de bine a copiilor. Cand invatatorii practica mindfulness ei aduc la clasa starea lor de bine, prezenta, receptivitatea si o mai buna capacitate de a gestiona emotiile dificile – abilitati pe care le pot astfel transmite elevilor implicit si explicit.
Care sunt beneficiile pe care mindfulness-ul il aduce copiilor?
Practica mindfulness in educatie este inca la inceput si la fel si cercetarile in domeniu. Desi in mod subiectiv se pot observa numeroase beneficii ale practicii, cercetarile au evidentiat doua componente ce au reiesit din studii.
Mindfulness practicat cu regularitate in clasa conduce la dezvoltarea ‘muschiului’ atentiei. In acest fel copiii se pot concentra mai bine la ce au de facut si isi insusesc mai multe cunostinte. In clasele in care se exerseaza mindfulness, se pot simti si beneficiile etice ale practicii: bunavointa si compasiune. Acestea au rolul de a crea intre elevi legaturi bazate pe respect reciproc si cooperare, ce conduc la intarirea ‘muschiului’ social-relational – empatiea. In aceste clase elevii se simt in siguranta fizic si emotional, premize-cheie ale procesului invatarii.
Ai avut momente dificile in timpul scolii (bullying, stres)? Cum le-ai depasit?
Imi aduc aminte de o situatie reprezentativa pentru cum am facut fata situatiilor de bullying. Eram intr-o tabara la mare alaturi de mai multi copii si educatori. Unul dintre pustii mai mari se lua frecvent de ceilalti si, din pacate, nu am scapat nici eu. Am patit-o pe cand ma aflam in apa, m-am trezit bagat la fund intr-un mod violent si pentru mai mult decat se obisnuia printre noi ceilalti in joaca. Situatia s-a repetat si, cum nu am simtit ca nu am sanse sa ma opun, am incercat sa inot spre mal. Intr-un final am reusit, eram foarte speriat si mi-a luat mult timp pe nisip pentru a-mi reveni. Cand m-am linistit cat de cat, m-a lovit plansul si m-am simtit neputincios. Doamnele invatatoare nu pareau interesate de ce se intampla, iar mie imi era frica de consecintele de a spune ce am patit si de a-l pari pe autor. Astfel ca m-am simtit foarte singur.
Cand s-au mai repetat situatiile de bullying, fie atunci, fie mai tarziu, reactia mea a fost sa fug, sa tin in mine, sa interiorizez neputinta si strigatul dupa ajutor si chiar vinovatia de a nu imi lua apararea. Asadar, nu am stiut cum sa fac fata mai bine si mi-a luat mult timp dupa aceea pentru a prelucra efectele acelor mini-traume. Si o parte sunt inca acolo: tind sa evit situatiile de conflict, chiar si cele sanatoase, de dezbatere de idei in dezacord, evit sa-mi expun punctul de vedere cu convingere, o iau in nume personal cand cineva este de alta parere si isi apara pozitia, reactionez disproportionat uneori in situatiile de bullying intalnite.
Din pacate bullying-ul ramane o problema des intalnita in mediul scolar, privat sau de stat, si, ce este cel mai apasator, este ca subiectul este inca ascuns sub un pres gros de tacere si vinovatie. Vindecarea poate incepe doar de la a recunoaste si intelege gravitatea si raspandirea acestui fenomen si ceea ce il alimenteaza.
Povesteste-ne o intamplare fericita din timpul scolii. Cum te-a ajutat in viitor?
Sunt recunoscator pentru ca am avut in clasa colegi care au vazut ceva in mine si m-au fericit cu prietenia lor de-alungul ultimilor 20 de ani. Pe atunci nu stiam cat de important este sa ai prieteni, nu pretuiam valoarea unei relatii, credeam ca imi sunt de ajuns mie insumi. Ii judecam pe ceilalti pentru ca nu se ridicau la standardele de perfectiune impuse de exigentele mele, ma simteam mai bun decat ei in toate privintele. Lesne de inteles ca nu am avut prea multi prieteni si, totusi, cativa dintre ei au vazut dincolo de aparentele mele si au continuat sa-mi fie alaturi. In prezent ei sunt acei oameni pe care pot conta in orice imprejurare.
De ce este importanta educatia?
Nu orice fel de educatie este importanta si nici benefica. Mi-am inceput ‘educatia’ in sistemul comunist, in care bataia cu liniuta sau statul la colt erau inca practici frecvent intalnite. Si in prezent educatia – ca mediu de formare a mintii si caracterului copiilor – inca isi cauta forma cea mai adecvata de a ‘creste oameni’. As spune ca educatia este importanta pentru ca pune oameni (mici si mari) laolalta, in relatii, si creeaza premizele pentru dezvoltarea functiilor cognitive si emotionale ale acestora pentru tot restul vietii. De calitatea primelor legaturi cu educatorii si ceilalti copii depinde starea de bine a acestora si, mai tarziu, abilitatea lor de a ‘se’ creste pe sine. Educatia, facuta adecvat fiecarei varste, de educatori empatici si pentru care calitatea relatiei cu elevii vine pe primul loc, este importanta pentru ca extinde (iar pentru multi copii chiar creeaza) mediul familial, hraneste si dezvolta curiozitatea, creativitatea si spontaneitatea prezente in mod natural de la cele mai mici varste si, la modul ideal, le deschide calea catre cunoasterea de sine si a lumii inconjuratoare.
De ce ar trebui sa isi continue un tanar din ziua de azi studiile?
Orice tanar merita sa isi puna aceasta intrebare zi de zi. Si, sper, sa nu se multumeasca cu primul raspuns care-i vine la indemana. Si nu pentru ca nu este important sa studiem pentru a deveni ingineri, medici sau contabili. Sau pentru a ne asigura un trai si bune conditii de vietuire. Sau pentru a capata un statut social, stima celorlalti sau recunoastere. Toate acestea sunt motive intemeiate pentru a studia. Dar sunt oare suficiente? A studia, a ne educa, implineste o nevoie fundamentala in noi, ca oameni: nevoia de a intelege si de a da sens vietii. Procesul porneste de la o minte curioasa si de la umilitatea de a recunoaste ca suntem mereu la inceputul a ceea ce stim sau putem sti vreodata. Atat lumea interioara, cat si cea exterioara ne prezinta mistere adeseori greu de patruns. In sine, studiul, este procesul prin care educam mintea si corpul sa cuprinda un pic mai mult aceste mistere ale lumii naturale. Aceasta intelegere poate oferi sens si semnificatie vietii, ingrediente indispensabile fericirii, si asumarea responsabilitatii pentru a actiona in lume cu generozitate si compasiune.
