Categorie COPII|Viitorul tau

Monica Puscas, profesor: Am invatat foarte multe si inca mai am de invatat pana voi ajunge sa fiu o profesoara asa cum imi doresc

Monica Puscas este doctorand in stiintele educatiei si de mai bine de trei ani, a ales sa practice meseria de profesor in Sacele, judetul Brasov, intr-una dintre scolile gimnalizale cu promovabilitate foarte redusa la Evaluarea Nationala si copii cu cerinte educationale speciale. Monica invata in fiecare zi alaturi de elevii ei doua dintre cele mai importante lectii: creativitatea sau cum sa captezi atentia unor elevi aparent neinteresati de scoala si empatia sau intelegerea fiecarui copil, dar si a mediului din care provine.

Cum ai ales cariera de profesor?

Mereu mi-a placut sa vorbesc mult si sa impartasesc cu altii lucruri interesante. Mereu am avut ceva de criticat despre sistemul de invatamant si mi-am dat seama ca diferenta o fac profesorii pentru ca sunt acolo la firul ierbii, ei pot schimba cu o vorba potrivita la momentul potrivit soarta unui om. Initial, adica in facultate, imi doream sa profesez in mediul universitar dar dupa ce am avut ocazia sa tin cateva seminarii in timpul doctoratului, mi-am dat seama ca nu ma simt foarte confortabil in mediul respectiv si am ales invatamantul gimnazial. Mi-as fi dorit sa predau matematica, dar momentan studiile imi permit sa predau calificat doar cultura civica si educatie sociala (noua programa de cultura civica pentru clasele V-VIII) si mi-am dat seama că pot face foarte multe atat din punct de vedere pedagogic cat si al managementului scolar.

 

Predai cultură civică şi educaţie socială la ciclul gimnazial. Care sunt curiozitatile cele mai atipice ale copiilor privind educatia civica?

In general, elevilor mei le plac povestile de tipul stirilor de la ora 5. Cei de clasa a V-a sunt fascinati cand aud povestile triste (deseori inspirate din cazuri reale) ale unor copii carora li se incalca vreun drept, cei mai mari prefera povestile despre vedete (anul trecut am reusit de mai multe ori sa le starnesc interesul pentru teme de educatie civica pornind de la melodii). Daca le spun ca o poveste este reala si s-a intamplat undeva in comunitatea lor devin foarte interesati si isi doresc sa impartaseasca si ei povesti similare. Ii intereseaza politica, chiar daca la inceputul capitolului isi exprima dezinteresul. Chiar am avut o surpriza cand le-am spus sa aleagă ei un subiect despre care sa stam de vorba si majoritatea au propus sa vorbim despre politicienii din Romania. Ii intereseaza coruptia chiar daca modul lor de a intelege acest fenomen se limiteaza la prejudecati, discutiile despre dreptate si nedreptate, despre discriminare si mai ales despre romi, dar si unele probleme locale – cum s-a ajuns acolo, de ce e dificil de rezolvat o problema mai ales prin mijloacele pe care le vad ei mai eficiente.

 

Ai avut momente dificile in timpul scolii (bullying, stres etc)? Cum le-ai depasit?

Am avut numeroase momente dificile, mai ales in primul an de invatamant. A fost foarte stresant sa invat managementul scolii dat fiind faptul ca nu am studiat nimic despre asta la modulul psihopedagogic. Au fost multe lucruri pe care nu mi le-a spus nimeni si a trebuit sa intreb in toate partile pana m-am lamurit.

A fost si este frustrant sa fiu martora la fenomenul bullying-ului sau la cel de abandon scolar si sa vad ca nu pot face nimic si ca discutiile si informarea nu au deloc rezultate, iar legislatia nu permite foarte multe moduri de interventie. Cel mai dificil a fost sa obtin si sa mentin controlul asupra orei. Nu voi uita niciodata prima ora la una dintre scoli: in momentul in care am intrat in clasă, elevii se bateau cu lapte si corn; era lapte peste tot – pe tavan, pe tabla, pe geamuri si o mizerie de nedescris; nimanui nu i-a pasat ca am intrat in clasa cu catalogul, au continuat sa arunce fara sa ma fereasca si nu am reusit sa fac liniste fara ajutorul unor colegi. Elevilor de aici nu le este teama de note proaste, de medie scazuta la purtate, nici macar de repetentie si este foarte greu sa castigi respectul unei clase intr-o singura ora pe saptamana. Am invatat foarte multe si inca mai am de invatat pana voi ajunge sa fiu o profesoara asa cum imi doresc.

 

Povesteste-ne o intamplare fericita de la una dintre clasele unde predai din timpul scolii. Cum te-a ajutat in viitor?

Au fost multe intamplari fericite, asta si pentru ca eu ma bucur de lucruri marunte cum ar fi o lucrare de control rezolvata perfect, un test de nota 5 rezolvat de un elev cu cerinte educationale speciale (C.E.S.), rezultatele de la olimpiada judeteana (pozitia a III-a pentru elevii dintr-o scoala cu promovabilitatea la Evaluarea Natională sub 30% ) etc. Totusi, o intamplare fericita pe moment dar care m-a ajutat foarte mult ulterior a fost anul trecut cand un elev cu C.E.S. cu probleme comportamentale a fost atat de prins de activitatea propusa la ora incat a lucrat dublu fata de cerinta si m-a rugat sa astept si in pauza sa termine si sa il las sa isi lipeasca in clasa “opera”. Elevii au avut de decupat articole din ziare si reviste pentru a crea propriul ziar lipindu-le pe o foaie de flipchart si respectand cateva cerinte legate de functiile mass-media. Elevii din clasa respectiva se implicau foarte putin in orice activitate le propuneam si mi-am dat seama ca ii pot motiva daca fac in asa fel incat sa li se para mai usor. Initial am redus dificultatea dar apoi mi-am dat seama ca pot sa complic cerinta treptat, dupa ce am reusit sa ii atrag. Anul acesta am avut mult mai multi elevi implicati la ore.

 

Care era profesorul tau preferat in scoala? De ce?         

In scoala generala cel mai mult o indrageam pe profesoara de matematica. Aceasta avea un anumit fel de a fi incat ne facea pe toti sa ne simtim importanti la ora ei, incerca sa ne cunoasca pe fiecare in parte si sa inteleaga cum gandim, cum am vrut sa rezolvam o problema inainte sa ne spuna ca am gresit. Reusea sa ne implice pe toti in mod egal la ora, nu ne jignea niciodata ci ne alinta, nu era nevoie sa ridice tonul pentru ca ne era rusine sa o suparam. Pe langa asta era intotdeauna corecta in evaluare si punea mult accent pe a ne explica unde si ce am gresit. Probabil de la ea am prins si dragul de matematica care a disparut in perioada liceului.

 

De ce este importanta educatia?

Cred ca se pot gasi o infinitate de motive pentru a justifica importanta educatiei dar depinde la ce ne referim cand spunem educatie. Pana de curand credeam ca cea mai importanta educatie este cea primita in sistemul de invatamant (gradinita-universitate) insa de cand sunt si mama si profesoara cred ca este mult mai importanta educatia primita in mediul familial. Spun asta pentru ca am incercat sa inteleg cum este posibil sa existe copii de 12 ani, cu un IQ care sa ii puna in categoria elevilor care nu necesita sprijin educational, dar, care nu stiu sa isi scrie corect numele complet sau numele tarii in care traiesc. M-as fi asteptat de la un copil orfan, dar nu, elevii mei care provin din centre de plasament nu au astfel de probleme, deci problema trebuie sa vina de la nivelul de educatie al parintilor si implicarea lor in orice inseamna educatia copiilor lor. Lipsa de educatie ii condamna la o viata grea caci acesti parinti si traiesc deseori in conditii grele in care se complac pentru ca nu cunosc alternative mai bune, nu gasesc solutii pentru problemele lor desi acestea exista si nu ii ajuta deloc pe copiii lor sa isi depaseasca conditia sociala sau cea intelectuala prin educatie. Educatia este o solutie pentru majoritate neajunsurilor lor pentru ca prin educatie pot evita problemele de sanatate, problemele cu legea, prin educatie pot descoperi unele talente sau pot avea perspectiva unui loc de munca platit suficient de bine incat sa poata avea o viata decenta, prin educatie pot evita deciziile care sa ii aduca dinou în situatii de risc etc. Dar aceasta educatie nu se limitaza la programa scolara.

 

De ce ar trebui sa isi continue un tanar din ziua de azi studiile?

Sincer, in acest moment ma gandesc la cateva situatii in care cunostinte ale mele au terminat facultati si masterate care nu au fost foarte relevante pentru cariera lor ulterioara dar nici unul nu a spus vreodata ca regreta ca le-a facut sau că nu a invatat nimic. Cred că cu cat invatam mai mult, cu atat intelegem mai bine cum functioneaza lumea in care traim si ne putem descurca mai usor. Argumentul legat de castiguri mai mari odata cu nivelul mai inalt de educatie din pacate nu functioneaza in societatea romaneasca pentru ca sunt mediatizate cam multe contraexemple. Eu le mai spun elevilor mei uneori ca succesul poate fi atins in trei moduri : sa castige la loto, sa aiba o idee geniala de afacere sau sa invete.