Copiii și tinerii trebuie să învețe pentru că doar educația le poate aduce o viață mai bună și le poate crea oportunități pentru viitor, afirmă Oana Craioveanu, co-fondator și CEO al Impact Hub, primul spațiu de co-working deschis în România.
Află mai multe despre cine este Oana Craiovaeanu, de ce este bine să faci voluntariat, de ce să înveți, dar și care este regula pe care o recomandă tuturor părinților pentru a reuși să și lucreze cât timp stau acasă cu copiii din cauza Coronavirus.
Cine este Oana Craioveanu?
M-am născut la București, dar primii șapte ani i-am petrecut în Oltenița, orașul bunicilor mei din partea mamei. Am crescut la bunici și m-am mutat în București când am început școala.
Am fost genul de copil căruia i-a plăcut școala, eram pasionată de a învăța. Când a venit Revoluția eram în clasa a treia și astfel am prins puțin și din partea cu cravatele de pionier, dar și din libertatea de după, când nu înțelegeam de ce nu mai mergem la școală cu cravată și uniformă. Am terminat liceul la Spiru Haret la o clasă de matematică-informatică.
Apoi, pentru că încă nu îmi dădusem seama care îmi sunt pasiunile și talentele aparte am mers la ASE și am ales să fac Facultatea de Turism. Nu am lucrat niciodată în turism, dar acum mai am mici legături cu turismul datorită business-ului de care m-am apucat de câțiva ani.
În anul al doilea de facultate am avut șansa să aflu de organizația de studenți AIESEC. A fost o experiență uriașă, una prin care mi s-a deschis lumea pentru că AIESEC este o organizație internațională și am călătorit mult. La finalul anilor ’90- începutul anilor 2000 nu existau foarte multe experiențe internaționale pentru tineri, așa că pentru mine a fost o șansă de a descoperi lumea. Am învățat să lucrez în echipă, am învățat project management, diverse alte abilități pe care nu aveam cum să le învăț în foarte multe locuri având în vedere ca în paralel mergeam și la școală. Le recomand tuturor tinerilor să facă voluntariat într-un ONG, indiferent despre ce este și ce îi pasionează.
După ce am terminat cu AIESEC și cu școala am plecat într-un alt program internațional. După cinci ani de propăvăduit astfel de experiențe internaționale și culturale am ajuns să lucrez în Franța, la HP, în domeniul tehnologiei. Nu îmi era la îndemână și nu eram nici foarte pasionată, dar a fost o experiență foarte frumoasă de învățare. Am mai fost un an în Elveția, iar, apoi, am hotărât să mă întorc în România. Am revenit în România chiar în decembrie 2006, înainte de intrarea în Uniunea Europeană. Am ajuns trader interbancar, o meserie pentru care colegii mei învățaseră foarte mult, făcuseră doctorate în Finanțe- Bănci. Dar a fost ceva ce eu am reușit să învăț foarte repede pentru că toată matematica aceea din școală, mai ales din liceu, avea în sfârșit un sens, o aplicam foarte concret.
În 2010, la doi ani după ce a început criza financiară din 2008, m-am întâlnit cu niște prieteni, cu Alexandra și cu Vlad (n.a Alexandra Pode și Vlad Craioveanu, cofondatori Impact Hub). Ne întrebam ce o să facem cu viețile și carierele noastre. Și așa ne-a venit ideea să facem ceva al nostru, o altfel de organizație. Ne-a luat ceva timp să ne dăm seama ce vom face, dar în iunie 2012 deschideam Impact Hub. Am fost primii pe piață în acel moment. Noi am început cu ideea de comunități, proiectul avea un concept filosofic. Noi simțeam că acea criză financiară îi făcuse pe mulți alți tineri ca noi să se oprească din ideea “Ne angajăm, ne căutam joburi în corporații, vrem carieră”. Simțeam că lumea căuta care este sensul, nu doar ideea de bani și carieră. Și ne-am dat seama că este vorba despre cum se adună oamenii, cum faci comunități din care oamenii să simtă că pot să învețe împreună și să aibă impact. În 2011, până să deschidem hub-ul mare de la Unirii, am făcut un prototip – așa cum îi învățăm și pe alți antreprenori. Am deschis un spațiu mic de 50 de metri pătrați și timp de un an am avut un loc în care am văzut ce înseamnă un spatiu de co-working, un spațiu în care oamenii vin să lucreze în comun.
Tu ai o perspectivă aparte: ai lucrat în companii mari, ai intrat în antreprenoriat, dar prin businessul pe care l-ai creat ești cumva și antreprenor și consultant pentru alți antreprenori. Ce îți place la antreprenoriat atât din propria experiență, dar și din interacțiunea cu alți proprietari de business-uri?
Ce îmi place și mă ține în acest rol este partea legată de a construi proiecte, inițiative, linii noi de business. Din punctul meu de vedere, un antreprenor de succes nu creează de capul lui, ci prin parteneri, colegi, clienți. Pentru mine genul acesta de antreprenoriat colaborativ, cum îl practicăm noi, îmi place cel mai mult. Părțile mai dificile sunt cele care țin de incertitudine și de faptul că sunt momente în care trebuie să iei decizii grele. Și uneori ești pregătit, alteori nu. Iar, la finalul zilei, nici măcar nu este despre faptul că o decizie este bună sau mai puțin bună, ci despre impactul pe care îl are asupra ta ca om. Emoțional. Este ceva ce înveți cu timpul, dar rămâne mereu o provocare.
Prin ceea ce faceti, voi sustineti antreprenorii din punct de vedere logistic, financiar, dar și prin educație. De ce crezi că este importantă educația?
Prin educație, orice om, orice societate, poate să acceadă la oportunități mai bune. Doar prin educație poți să speri că poți ajunge să ai o viață mai bună. Pe de altă parte, zona de educație antreprenorială este foarte mult despre ce avem nevoie ca țară și societate. Pentru că nu avem o istorie care să ne fi permis să avem puncte de reper în acest domeniu, noi, ca antreprenori, trebuie să învățăm foarte multe lucruri. Partea de educație antreprenorială, așa cum o facem noi, este foarte puțin despre cunoștințe, însă este foarte mult despre atitudine și despre abilități. Este despre cum să faci lucruri, dar trebuie să ai o bază. Iar aceasta se formează la școală. Școala este foarte importantă, eu cred mult în ea. Este greu, avem un sistem despre care toată lumea are o părere, dar fără baza aceasta de cunoștințe nu există o altă soluție. Trebuie să îți însușești această bază indiferent că este vorba despre matematică, muzică, psihologie, filosofie. Nu ai cum să ajungi să îți dai seama cine ești și ce vrei să faci în carieră fără această bază dată de școală.
Copiii și tinerii trebuie să învețe pentru că este cel mai bun lucru pe care pot să-l facă pentru viitorul lor și al familiilor lor. Pentru acel viitor așa cum și-l imaginează ei. Este cea mai bună șansă pe care și-o pot asigura singuri pentru a avea acces la oportunități, indiferent că este vorba despre a-ți îmbunătăți traiul familial, a călători, a ajunge să trăiești din lucruri care te pasionează. Este cea mai bună șansă pentru a ajunge la oportunități din lumea largă. Nu este despre orașul lor, țara lor, ci despre lumea largă.
Poți să îmi oferi câteva exemple de antreprenori care pot fi modele copiilor, adolescenților?
Un exemplu ar fi Alexandra Butmalai, creatoarea Fabricii de experimente, care cred că avea 16-17 ani când din pasiunea ei pentru experimente a creat un kit cu care copiii pot face experimente. La Alexandra îmi place faptul că și-a dat seama că pasiunea ei poate deveni un produs, ceva din care poate să și câștige financiar. Iar produsul este foarte mult despre învățare.
Al doilea exemplu este Marius Tudosiei. Îmi place de el pentru că are această atitudine de om foarte autentic, de om care nu se ferește să spună și să recunoască când a greșit, de om care constant se reinventează, se adaptează. Iar, în același timp, este și un om foarte echilibrat. Înțelege echilibrul acesta între a fi antreprenor, dar și om, de a fi uman. Și asta s-a transpus de-a lungul anilor și în inițiativele lui de a găti pentru copii, de a face emisiuni prin care să îi învețe și pe alții. Îmi place că din pasiunea lui pentru gătit a reușit să îi inspire pe alții.
Mi se pare că sunt două exemple bune pentru că Alexandra este modelul ideii că nu trebuie să aștepți până ajungi la 40 de ani ca să devii antreprenor, iar Marius este exemplu pentru varianta în care dacă îți dai seama că ai luat-o pe o cale care nu ți potrivește, mai ai timp să schimbi.
Ce faci să treci mai ușor peste această perioadă? Un anumit lucru pe care l-ai recomanda și altora.
Dacă mă gândesc la părinți, în primul rand trebuie să aibă grijă să existe un program cât de cât între programul lor de lucru și al copilului. În cazul nostru suntem și cu părinții mei. Suntem într-un program intergenerațional în care încercăm să ne găsim ritmurile și evident că nu ne iese zi de zi, oră cu oră. Dar cred că aceasta este baza. Să te asiguri că ai stabilit niște ore de odihnă, de somn, de masă și să rămâi puțin flexibil în legătură cu ele.
De asemenea, încerc să rămân conectată cu prietenii mei și, de aceea, ne-am creat ritualuri. Suntem o gașcă de fete care după ce culcăm copiii intrăm online jumătate de oră și povestim. Fix o jumătate de oră. Facem acest lucru din două în două zile, dar intră cine și când poate.
Pe de altă parte, Vlad (n.a Vlad Craioveanu, soțul Oanei și cofondator al Impact Hub) și cu mine ne-am apucat întâi de business și apoi am ajuns un cuplu, o familie. Și, în acest context de lucrat de acasă, au apărut provocări noi. Încercăm să ne dăm spațiu ca să ne putem concentra pe lucruri diferite, iar uneori nu apucăm să vorbim foarte mult. Dar, în final, asta ne permite să avem mintea proaspătă atunci când ne vedem și povestim ce ne preocupă.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
