Sute de voluntari din toată lumea, lucru în ture, nopți cu puține ore de somn, sute de linii de cod, mii de mesaje trimise către colegi și vorbit aproape continuu la căști. Aceasta este pe scurt povestea celor șase site-uri pe care voluntarii Code for Romania le-au creat pro-bono pentru Guvernul României pentru a lupta împotriva efectelor noului Coronavrius.
Aflați mai multe din acest interviu cu Olivia Vereha, co-fondator și director operațional al Code for Romania, o comunitate de voluntari din IT care creează soluții pentru a rezolva diferite probleme ale societății.
Cine este Olivia Vereha?
Provin dintr-o familie care este un mix între real și uman, tatăl meu a fost arhitect, iar mama mea economist. Cumva, eu și sora mea suntem o îmbinare între aceste zone de pragmatic, rațional și creativ. La bază sunt jurnalist, am terminat Facultatea de Jurnalism în 2006 și am lucrat mulți ani în presă. Am fost în special în zona de online și am migrat destul de repede de la reporter, redactor de politic, economic, social la zona de coordonare. Era clar că sunt mult mai utilă în zona de administrare și organizare decât pe teren, decât la o investigație. După ce am fost reporter, redactor-sef, coordonator, m-am alăturat Income Magazine, unde se forma prima echipa transmedia din Romania pentru un proiect print, online, TV și radio. Acolo am construit produsul digital pe care urma să se bazeze toată strategia editorială și am descoperit infrastructura din spate. Tot atunci am realizat ce înseamnă user experience design- UX Design (n.a design pentru experiența utilizatorului) și m-a prins foarte mult zona aceasta de a gândi soluții tehnice. Din carte în carte și din curs online în curs online am început să înțeleg domeniul. În 2015 am fost și la printre primele cursuri online care s-au ținut în România. Am fost cumva autodidactă în acest lucru. Tot în 2015 am renunțat la jobul meu de zi cu zi și am hotărât să devin freelancer în user experience design. Au fost niște ani foarte grei pentru că lumea nu știa foarte bine ce înseamnă, nici acum mulți nu știu că au nevoie de user experience. Mulți când spun că au nevoie de un produs digital se gândesc la un programator. Realitatea este că pentru a avea un produs software bun ai nevoie de un analist de business, de un specialist în UX, de un om care să îți facă design de interfață, de un designer de conținut, de foarte mulți specialiști. Partea de cod este o piesă în sistem.
Cum a apărut ideea de Code for Romania?
Code for Romania este marele noroc al vieții mele profesionale. Organizația a apărut la începutul lui 2016 după tragedia de la Colectiv. Mai mulți prieteni care erau stabiliți în străinătate s-au gândit cum pot să ajute mai mult România decât prin a vota sau a trimite bani către părinți sau un ONG. Analizând mai multe modele au ajuns la Code for America unde au observat că există voluntariat în această zonă de IT și oameni care vor să codeze pro-bono pentru a ajuta diferite cauze. Eu nu am fost de la început în echipă, m-am întâlnit cu unul dintre co-fondatori în mai 2016, când abia exista ideea și erau niște principii de funcționare. I-am zis ca vreau să mă implic pentru că era clar că era nevoie de un om de user experience. Astfel, m-am alăturat celor cinci persoane care erau atunci și am încercat să definim ce înseamnă Code for Romania.
Misiunea este să punem tehnologia la treabă în sprijinul societății romanești și facem asta identificând care sunt problemele, care sunt cauzele. Ne uitam la mai multe domenii cheie- educație, sănătate, mediu- pentru a vedea ce putem remedia cu o soluție tehnică.
Eram cinci la început, iar acum suntem 1746. Activi, în orice moment, suntem 200-300 de persoane.
Până în martie, când am început să lucrăm doar la site-urile împotriva efectelor Covid-19, am lansat 12 proiecte. Pare un număr mic pentru patru ani, dar având în vedere că poate dura și doi-trei ani să dezvolți un proiect…este un efort foarte mare având în vedere că suntem și în regim de voluntariat.
Un prim exemplu este monitorizare.gov – o aplicație de monitorizare a alegerilor în timp real care a fost făcută pentru ONG-urile care acreditează observatori independenți în secțiile de votare. Este și una dintre puținele aplicații din lume care face acest lucru și de aceea a fost refolosită și în alte state.
O altă aplicație este redirectioneaza.ro, o aplicație care a avut un foarte mare impact în sectorul non-guvernamental, care digitalizează procesul de colectare de formulare de 2%, de anul acesta 3,5%. La acest proiect au lucrat două persoane, este proiectul cu aproape cel mai mare impact și cel mai mic număr de oameni implicați.
Cum a aparut ideea de a lansa pentru Guvern șase site-uri care să lupte împotriva efectelor Covid-19?
Noi aveam de dinainte un acord de colaborare cu Guvernul României- mai exact cu Secretariatul General al Guvernului- și aveam în plan mai multe lucruri pe care să le dezvoltăm. Chiar acest lucru îl făceam înainte să înceapă povestea cu pandemia.
Unul dintre domeniile pe care ne-am concentrat anul trecut pe partea cercetare și înțelegere de probleme a fost zona de răspuns în situații de urgență. Pregătindu-ne pentru eventualitatea unui cutremur în România ne-am uitat la zona aceasta de răspuns și aveam de acolo câteva soluții care ar fi trebuit să funcționeze în caz de urgență. Pentru noi a fost ușor să venim cu cele șase proiecte pentru că patru dintre ele erau deja gândite ca fiind necesare în caz de dezastru în România. Noi aveam conceptele de soluții, dar au fost scrise din punct de vedere cod începând cu 12 martie.
Cele patru site-uri sunt:
- Stirioficiale.ro (https://stirioficiale.ro/informatii) – un site de informații de încredere, care să nu inducă panică pentru că o mare problemă este răspândirea de știri false
- Cetrebuiesafac.ro (https://cetrebuiesafac.ro/) – care oferă informație avizată, clară și centralizată într-un singur loc.
- Datelazi.ro (https://datelazi.ro/) – publică informații despre numărul de persoane infectate
- Stamacasa.ro (https://stamacasa.ro/) – este ultimul proiect și urmează să-l lansăm cât de curând. Este un instrument de monitorizare pe care îl poate folosi oricine ca să își țină un istoric al simptomelor. De asemenea, poți scrie dacă ai ieșit sau nu din casă. Astfel, dacă va trebui să mergi la spital, poți vedea ușor care a fost progresia simptomelor. De asemenea, datele sunt agregate la nivelul Ministerului Sănătății. Ministerul primește datele agregat și oamenii de la minister pot să vadă daca în unele orașe încep să apară focare. Este un agregator de informație utilă pentru minister pentru ca ei să vadă cum se manifesta și unde sunt potențiale zone de risc.
Care a fost ritmul de lucru pentru dezvoltarea acestor șase site-uri?
Un proces pe care noi l-am fi întins pe șase-șapte luni…l-am făcut într-o lună. De șase ori. Au fost în jur de 500-600 de persoane care au avut o contribuție oricât de mică în toată povestea. Noi mereu lucrăm foarte granular pe proiecte. Am avut multe contribuții mici. Se lucra la modul: “Fac eu butonul asta”, “Faci tu bucata aceea de text?”. La final, echipa de bază ia toate aceste bucățele, le pune împreună și formează soluția mare. Pentru aceste site-uri am avut o echipă de bază formată din aproximativ 25 de oameni: cei zece oameni care formează Code for Romania și care lucrează full time și încă un grup de 15 voluntari care au lucrat și ei full time, cot la cot cu noi.
Site-ul la care s-a lucrat cel mai mult este Stamacasa.ro pentru că este un proiect mare de colectare de date, cu conturi de utilizator. Al doilea proiect că dimensiuni este RoHelp. Acesta este un proiect care în mod normal ar fi durat în jur de cinci luni, cu o echipa de cel puțin trei oameni care să îl livreze.
A fost un efort uriaș, în primele trei săptămâni s-a lucrat în ture. Ne trezeam dimineața, iar în jur de șapte-opt seara unii dintre noi mergeau să se odihnească. Erau înlocuiți de cei care lucrau noaptea. Avem voluntari pe mai multe fuse orare ceea ce ne obligă să stăm conectați. Avem voluntari din New York până în Australia.
Cea mai mare provocare pentru echipa de bază a fost partea aceasta de izolare pentru că noi suntem obișnuiți să ne vedem, suntem ca o familie. În ceea ce privește lucrul online suntem poate cei mai obișnuiti pentru că toată comunitatea noastră lucrează online, dar te obosește să vezi același perete în fiecare zi și să vorbești numai cu căștile pe urechi.
De exemplu, în fiecare lună noi avem un eveniment de coding care se numește HackDay. Pur și simplu o zi pe lună ne întâlnim în patru orașe din țară- Iași, Cluj, Timișoara și București- ca să codăm împreună, nu doar de la distanță. Este o zi în care fiecare își face treaba pe care ar fi făcut-o în mod normal, dar în același spațiu fizic. Iar evenimentul din martie care a fost dedicat Covid-19 a fost cel mai mare eveniment al nostru de până acum. În mod normal, la un HackDay aveam până în 100 de oameni, dar pentru că acum a fost online au fost 420 de oameni. Știți acele imagini când se deschide un magazin sau supermarket și lumea stă la coadă? Sâmbătă, pe 28 martie, la ora zece, când am pornit Hackday, au intrat 400 de oameni online și toți au cerut de lucru în același timp. A fost un foarte mare test pentru capacitatea noastră de a funcționa ca echipă de organizare. La evenimentul din aprilie au fost înscriși peste 200 de oameni, dar deja ni se părea un număr foarte ușor de administrat.
Avem și niște date statistice. Din toată echipa am fost șase oameni care nu au avut până cum nicio zi liberă de cel puțin 40 de zile. Eu, de exemplu, am lucrat în ultimele 71 de zile. De dormit, am reînceput să revenim la 6-7 ore pe noapte. De asemenea, în ultimele 30 de zile eu am scris aproximativ 6.800 de mesaje în Slack, dar o colegă are un record de 11.900 de mesaje, ceea ce este uriaș. S-a lucrat foarte mult, linii de cod nici nu mai numărăm. Cred că am sărit de niște sute de mii.
Cum a fost să lucrați cu Departamentul pentru Situații de Urgență?
Noi cu DSU (n.a. Departamentul pentru Situații de Urgență) am mai lucrat și anul trecut pe zona de identificare de soluții pentru situații de risc și există o echipă la DSU cu care lucrăm foarte, foarte bine. Sunt oameni care s-au mișcat foarte repede, oameni deschiși, oameni care au înțeles că tehnologia este aici ca să ajute, nu ca să ne speriem de ea. Bineînțeles, suntem într-un context în care tot statul roman s-a digitalizat peste noapte fie că i-a plăcut sau nu. Cel puțin la nivel de comunicare și sarcini de zi cu zi a trebuit ca oamenii să devină digitali cât de mult posibil. Deschidere a fost, lucrurile puteau să se întâmple mai repede, dar ce ne-a ținut puțin pe loc a fost partea aceasta legată de felul în care funcționăm acum într-un spatiu complet digital. Este o experiență din care am învățat extrem de mult și dacă iese ceva bine din toată povestea asta este faptul că statul nu o să mai fie speriat de tehnologie de acum înainte. Exista tehnologie și înainte, exista de mult timp, dar cred că acum au înțeles și mai bine că nu totul trebuie să se întâmple la ghișeu, nu totul trebuie să fie pe o hârtie scrisă, că semnătura digitală este OK. Cred că o să ieșim cu multe învățături, e clar că nu ne vom întoarce la aceeași stare de dinainte de Covid-19.
Ce a fost frumos în această perioadă? Ce ți-a rămas în minte?
Ce mi se pare senzațional este cât de multă grijă am avut unii de ceilalți. Toți membrii echipei s-au sunat unii pe ceilalți să se întrebe dacă sunt bine, cum se simt, ne-am trimis cadouri unii altora acasă. Paștele l-am petrecut împreună, online. Fiecare a luat o bucată de pască și un pahar de vin și am stat toți trei ore și am povestit vrute și nevrute. Știam despre oamenii aceștia că sunt foarte sufletiști, dar cumva Paștele acesta pe care l-am petrecut fiecare departe de familiile noastre, dar împreună noi ca grup, mi s-a părut un moment definitoriu pentru noi.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
