Lipsa interacțiunii față în față cu colegii și profesorii este un lucru dificil pentru copii, însă tocmai această lipsă are ca avantaj dezvoltarea cursurilor online. Iar lecțiile online ar putea fi ingredientul care să revitalizeze educația pentru că elevii rămân în fața ecranului doar când conținutul este interesant, a declarat profesorul dr. Florian Colceag pentru Asociația Telefonul Copilului.
Află din acest interviu care este mesajul profesorului Florian Colceag pentru copii, părinți și profesori și ce putem învăța din această perioadă marcată de Coronavirus.
Ce mesaj aveți pentru copii, părinți, cadre didactice astfel încât să treacă mai ușor peste această perioadă în care școlile sunt închise și trebuie să stăm cât mai mult în casă? Ce avem de învățat din această perioadă?
Trebuie să înțelegem cu toții- copii, adulți, părinți, profesori- că este o perioadă de încercări din care avem multe de învățat. Iar ceea ce zic acum nu se adresează doar copiilor, ci și celor mari. Copiii au nevoie unii de ceilalți, iar cu ocazia aceasta și-au dat seama cât de mult contează să ai o oglindă în care să te vezi. Să te vezi într-un coleg, într-o colegă, în ochii lor, în mintea lor, în sufletul lor. Este absolut esențial să înțelegem că după o astfel de perioadă trebuie să ieșim cu învățături. Copiii mergeau la școală ca să își îndeplinească condiția în primul rând. Pentru că astfel își luau feedback unii de la alții și asta era poate cea mai importantă caracteristică a școlii: faptul că elevii cu cine să vorbească și în felul acesta făceau față mai bine la intrarea în viața colectivă.
Pentru profesori este aceeași problemă. Ei nu trebuie doar să îi pună pe copii să tocească. Aceasta a fost marea problemă între școală și copii, școala trebuie să dea învățături, adică să tragi concluzii despre viață. Profesorii trebuie să discute cu copiii, să vadă unde li s-a oprit ceasul minții, să vadă unde s-a blocat intuiția, de ce nu mai funcționează înțelegerea între oameni. Lipsa colegilor este marcantă în primul și în primul rand, dar, dacă elevii au și un profesor care pune suflet în ceea ce face, este dificil pentru ei. Însă este extrem de important pentru copii să înțeleagă că din această situație putem să învățăm multe, foarte multe. Când profesorii au fost autoritari sau abuzivi, copiii nu i-au iubit și, atunci, de multe ori, s-au răzbunat pe ei. Acum profesorilor le lipsesc copiii și uitându-se în propria lor oglindă sufletească își dau seama că în această perioadă de pandemie, ei, adulții, sunt copii. Nu știu să răspundă, nu au soluții. Școala nu este făcută ca să pui copiii să tocească, toceala nu le aduce decât plictiseală, enervare și dezinteres. Pasiunea le aduce motivație. Observ că subiectul Covid îi pasionează pe profesori, vor să înțeleagă. Dacă se trezește pasiunea în profesori și în părinți, atunci există șanse să se trezească și în copii. Copiii sunt mai înclinați să aibă pasiuni cognitive. Profesorii sunt de multe ori plictisiți de prea multă școală. Copiii sunt prea mulți, nu au cum să stea de vorbă cu fiecare în parte. Dar, acum, cu această situație, ajung să îi cunoască pe copii. După ce va trece Covid-19 le va lipsi învățarea online pentru că atunci când îi vezi pe toți în fața ta, la grămadă, nu mai deosebești ce gândește unul, ce gândește altul. E o învățătură pe care ne-o dă această perioadă cu învățarea online.
Atât de multă vreme acest mod de învățare a fost amânat, nu s-au creat infrastructurile necesare, au fost temporizate la nesfârșit detaliile, se spunea că nu ar fi vrut lumea să facă educație online. Cine nu a vrut? În general, cadrele didactice mai în vârstă nu voiau, se temeau că nu pot face față, că nu pot lucra cu copiii pe calculator. Era imposibil pentru ei, unii nu știu să deschidă Windows. Dar, cu ocazia aceasta, au învățat. Au învățat că este important să poți lucra cu copiii de la distanță pentru că fenomenul imposibilității de a lucra în timp real și în apropiere s-a produs. Dar se întinde un pic mai mult. Copiii mergeau la scoală, începeau cursurile la 8 dimineața. Tot dimineața la 8-8.30 începeau și părinții să meargă la serviciu și, când trebuia să îți duci copilul la școală, întârziai cu o oră din cauza blocajului produs. Era blocaj peste tot, zgomot și poluare fară margini. Aceasta învățare online ne-a arătat că noi putem scapa de aceste probleme. Nu trebuie să îi pui absență copilului că nu a ajuns la școală dacă tu ai o cameră cu care să te filmezi zilnic. Faci lecția și online. Există aparatură care poate urmări profesorul, iar copilul care este bolnav poate face lecția online.
Acest fenomen extraordinar care s-a produs acum ne învață multe. Ne învață să avem grija de mediul natural. Ne învață să avem grijă de mediul social, de cei aproape nouă, ne învață să ne uităm și să învățam de la cei care ne ies în cale. Pe de altă parte, avem această problemă cu mediul natural. Am văzut cum diverși infractori au distrus pădurile și au cărat lemnul în perioada de izolare. La Câmpina am văzut că a alunecat o coastă de munte din cauza tăierii pădurilor, avem secetă din cauza defrișărilor abuzive. Interesul pentru mediul natural începe să devină exponențial mai mare. Pentru copii, profesori și părinți devine iminentă necesitatea de a te duce în programe de dezvoltare a mediului natural. Când organizațiile de mediu chemau oamenii să planteze copaci, ei spuneu, ei auzeau. Sunt convins că în urma acestei pandemii va fi invers. Colectarea gunoaielor, selectarea lor devine o prioritate pentru administrație așa cum a fost până acum transportul citadin. Refacerea mediului devine o prioritate absolută și la fel și educația pentru mediu. Iubiți-vă țara, natura, iubiți-vă între voi, ajutați-vă între voi, aveți coloană verticală. Acestea sunt învățături pe care ni le transmite această criza, mari învățături pe care nu trebuie să le ignoram, ci să le dezvoltăm în continuare.
Foarte mulți părinți sunt stresați în perioada aceasta. Unii nu au atât de multe calculatoare, tablete, telefoane astfel încât să participe toți copiii la cursuri dacă au mai mulți copii. O parte stau lânga copii când aceștia au ore și îi îndeamnă să răspundă și ei la întrebări. Ce îi sfătuiți pe părinți?
Părinții au avut un soc uriaș, au fost acasă cu copiii și mulți dintre ei s-au urcat pe tavan. Pentru părinți, cea mai simplă măsură și cea mai stupidă de fapt era să își ia mâna de pe copii și să îi trimită la școală, să delege școala pentru educație. Aceștia sunt părinți care au ei nevoie să fie educați. Acum au văzut ce înseamnă interacțiunea cu copilul. Dacă nu au colegi, nu au cu cine discuta, nu au același subiect, același orizont de înțelegere specific vârstei, copiii se simt sufocați, nu știu ce să facă. Foarte mulți copii care au fost “delegați” la școală și au fost ignorați acasă sunt hiperactivi, sunt de neoprit, au o curiozitate la care părinții nu știu să răspundă pentru că nu au cunoaștere. Este foarte important ca părinții să înțeleagă acum că nu poți trai ca tramvaiul pe șine. Faptul că te duci la serviciu, îți iei un salariu și te întorci nu înseamnă că ți-ai făcut datoria de părinte. Copilul nu are numai corp, are suflet, are minte, are inteligență, voință, participare, idealuri. Trebuie să-l cunoști. Faptul că l-ai trimis la școală nu ajunge. Școala nu poate face cu 30 de copii în clasă mai mult decât poți face tu ca părinte cu doi copii acasă. Până acum pe părinți nu i-a interesat foarte mult școala, dar ei trebuie educați, trebuie să participe la activitățile școlilor. Știu că nu au vreme, dar timpul se scurtează sau se lungește în funcție de diferite decizii. Părinții pierd în trafic două ore pe care le pot petrece cu copiii scoțându-i în natură, făcând lucruri frumoase împreună.
Notele de la școală înseamnă o mică parte din educație, educația este socială. Educația pe care înainte o dădeau bunicii, cei care acum sunt izolați în case și nu au voie să iasă decât între 11.00 și 13.00 ceea ce este o uriașă, uriașă, uriașă prostie. Educația pe care o dau bunicii despre bunul simț, de pildă. El înseamnă să nu distrugi, să nu rănești, să nu faci rău. Acestea sunt lucruri neprețuite. Bunicii erau undeva, părinții undeva, scoală altundeva, nu era fluență. Când scoala te pune să faci lucruri inutile, atunci tu, părinte, ar trebui să iei atitudine de a schimba. Trebuie să se schimbe și părinții.
Să fie mai putin atenți la note?
Nota…ce reprezintă nota? Reprezintă inteligența, sufletul copilului? Reprezintă altceva decât cantitatea de memorie? Dar calculatorul tău are mai multa memorie decât ai tu oricând.
Dar este criteriul după care se ghidează foarte mulți părinți, este o presiune socială.
Nu este presiune socială. Ministerul Educației a creat această presiune socială. Atenție, dacă ai dat copilul la școală, tu ești răspunzător de copil la ce școală l-ai dat și ce se întâmplă mai departe. Nu examenul. Examenul este examen de viață, nu de toceală. Examenul de viață este ce idei a avut copilul, ce soluții a găsit într-o situație dată. Scoala trebuie să meargă în această direcție, să le dea învățături. Iar copiii trebuie să înțeleagă că trebuie să se deschidă, să înțeleagă că pot lucra în colectivități ca să rezolve diferite probleme și situații. Faptul că unii elevi au tocit o grămadă și au luat o notă mare nu îi face mai capabili.
Aproximativ 5%, 3-5% este maximumul de cunoștinte rămase după terminarea unei școli de la grădiniță până la finalizarea facultății. După 20 de ani. Să rămâi cu 3-5% din cunoștinte? Înseamnă că ai pierdut vremea dacă tu nu ți-ai format caracterul, daca nu ți-ai format conștiință, daca nu ai înțeles pe ce lume te afli, care este treaba ta, de unde vii, încotro te îndrepți. Profesorii care s-au dus și doar și-au făcut ”datoria” predând și ascultând nu și-au făcut nicio datorie. Copiii vin la școală ca la “templul cunoașterii”? Vin să învețe cine sunt, de unde vin, încotro se îndreaptă și care este treaba lor? Criza aceasta Covid ne-a pus chiar în fața acestei probleme. Noi toți trebuie să înțelegem cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm, care este treaba noastră și cum putem ajuta, cum putem echilibra lucrurile din jur.
Trebuie să dezvoltăm alte tipuri de programe educaționale. Trebuie să profităm de această criză. Dacă noi ne schimbăm atitudinea față de mediul natural, el nu mai moare. În clipa de față un milion de specii din 8,7 milioane sunt deja moarte. Aproape a opta parte din numărul de specii a dispărut sau este pe punctul de dispariție din cauza poluării. Trebuie să învățăm să nu mai poluăm. Școala poate ajuta foarte mult aici, în a ne învăța să nu mai poluăm.
Sunt copii care însă nu au acces la cursuri online. Nu au laptopuri, tablete, nu au internet.
Ar trebui să aibă. Să vă spun de ce. Un program al Băncii Mondiale a oferit suma de bani necesară ca fiecare copil să aibă calculator ca să poată lucra online, de oriunde. Ultima oară când am discutat cu cei de la Banca Mondială au trimis oferta către Ministerul Educației. Nu stiu ce a făcut Ministerul Educației de atunci. Se întâmpla acum o lună.
Cei care nu au acces la cursuri online ce fac?
Consiliul Național al Elevilor pune exact această problemă, această întrebare. Ce facem? Noi rămânem repetenți pentru că nu am putut să părticipăm la cursuri online? Și pun și eu întrebarea. Ministerul Educației a semnat acordul? Are banii? Într-o lună toate calculatoarele, toată partea de hard putea fi distribuită până la ultimul copil din ultimul cătun, iar elevii aveau astfel posibilitatea să facă orele online.
Ce activități le recomandați părinților să facă acasă cu copiii? Cum să facă să rămână sănătoși fizic și psihic?
Activitățile pe care le fac părinții cu copiii trebuie să meargă pe utilitate, faceți ceva care face bine cuiva. Dacă doar te duci și alergi în jurul blocului, aceasta nu este o activitate care să ajute undeva. Trebuie să ne modelăm destinul modelându-ne caracterul. Iar asta o poți face, dar nu doar prin muncă. Activitățile care ajută pe oameni, care deschid o fereastră, care deschid cunoașterea, participarea la un proiect care este de ajutor Acestea sunt activitățile importante. Nu te gândi doar la ce să mai faci azi, ci gândește-te la ce ai făcut ieri și a ajutat pe cineva. Gândește-te astfel: “Ce pot să fac eu azi ca să ajut pe cineva? Să contribui la ceva bun”. Este o orientare total diferită de ce am făcut până acum.
Ce mesaj aveți pentru profesori?
Uitați de rapoarte. Uitați că trebuie să scrieți, să citiți rapoarte. Tot sistemul educațional se ocupă cu scris rapoarte. Uitați-vă la sufletul copiilor, uitați-vă la ce puteți educa la ei ca să și ajute. Uitați-vă la cum ați fi făcut dvs. dacă ați fi fost copil și ce nevoi ați fi avut în momentul în care vă împiedicați de o problemă mare la care nu aveați răspunsuri. Copiii au idei, vorbiți cu ei. Încercați să pătrundeți în mintea lor. Această situație nouă nu îi blochează pe copii. Copiii sunt mult mai inteligenți decât sunt adulții pentru că sunt mai proaspeți. Adulții sunt mai experimentați, dar ei sunt cărămidă arsă, nu mai sunt lut moale. La copii orice sămânță prinde și se dezvoltă. Colaborați de la egal la egal cu copiii, determinați-i să privească, fiți umani, mai mult decât umani, deschideți-le sufletul și astfel le deschideți și mintea. Nu mergeți ca tramvaiul pe șine că aveti o programa și trebuie să respectați programa. Aceasta nu este un criteriu. Acum ne aflăm într-un moment de schimbare totală. Ceea ce învățăm astăzi ne poate folosi mâine, dar poimâine s-ar putea să nu mai facă doi bani. Dar caracterul, inteligența, bunătatea, calitățile umane, toate acestea odată bine formate duc toată viața. Asta trebuie să formați la copii. Iar ei vor memora anumite lucruri daca sunt relevante. Nu le spuneți lucruri fară sens, fără noimă deși sunt în manuale. Și manualele se vor schimba, învățarea online nu se mai face cu manualul. Se face cu cunoștinte pentru că poți să ții copilul în fața calculatorului doar dacă faci ceva interesant. Asta trebuie să faceți și la clase după ce nu va mai fi criza Covid-19.
Va deveni învățarea online o parte importantă a procesului de învățare pe viiitor?
Da, este esențială. Învățarea online, creditele transferabile și comunitățile educaționale sunt esentiale. Pentru ca astfel copilul poate să învețe și cu alți profesori față de cei pe care îi are în școală. Copilul găsește o altă școală și se înscrie la un alt curs care este interesant pentru el. Dacă ai un copil talentat la balet și profilul școlii este de meserii, pe el îl interesează mai puțin meseriile pentru că este interesat de balet. Nu poate face balet la școala sa pentru că nu are profesor, dar există o școală de balet undeva și el își poate face foarte ușor exercițiile de balet acasă, în fața oglinzii, în fțta calculatorului.
Copilul este examinat la sfârșit în cadrul școlii de balet și i se dă credit că a reușit. Acel credit este credit transferabil, intră în sistemul copilului de a învața ceea ce îl pasionează. Este un credit cu care se poate duce la orice clasă și atunci programa nu mai este obligatorie, nu mai este la fel. Devine flexibilă. Iar dacă un profesor atrage online copii la cursurile sale, înseamnă că îi iubește. Sistemul acesta cu credite transferabile se face pe comunități educaționale. În România fiecare școală se străduiește să își atragă copiii, noi avem acest lucru cu școala de cartier de care aparții. Dar nu va mai fi cazul, profesorii își vor atrage elevii făcând cursuri colosale. Cursuri care vor fi online. Online-ul nu iți atrage copii decât dacă faci cursuri frumoase, deștepte, care să îi atragă pe copii. În online nu este obligativitatea de a merge, este la dorința copilului de a participa la niște cursuri interesante. Flexibilizarea aceasta vă revitaliza educația. Iar acest lucru se întâmplă ca urmare a crizei Covid.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
