Agresivitatea la copil

Categorie PARINTI|Problemele copilului
|

Agresivitatea este un mijloc fizic de a se exprima, normal, copilul pana la varsta de 4 ani. La acea varsta, copilul vorbeste prost si isi foloseste corpul atunci cand nu este multumit: loveste, ciupeste, zgarie, musca. Pentru psihologi, agresivitatea este reactia la frustrarile realitatii. Copiii insa trebuiesc invatati sa nu le raspunda agresorilor in acelasi mod! In caz contrar, copilul va fi prins intr-un cerc vicios si violenta devine mijloc de comunicare. Astfel ca relatiile se vor desfasura sub forma razbunarii si a pedepsei.

Trebuie sa i se dea exemplu: adultul nu musca, nu ciupeste, nu striga. I se explica cu calm ca nu se poate tolera acest comportament, dar numai dupa ce s-a aplanat situatia, atragandu-i-se atentia asupra altui lucru.

Agresivitatea reflecta adesea un sentiment de inferioritate fata de cei mai mari sau o carenta afectiva.

Dupa 4 ani, acest tip de comportament violent este mai frecvent atunci cand copilul urmeaza modelul parintilor sai care sunt violenti, ca si in caz de imaturitate, de limbaj retardat, de psihoza, care necesita unele ingrijiri de ordin psihologic.

Ca efect, agresivitatea refulata risca sa se manifeste in alt mod, prin refuzul de a merge la scoala sau urinatul in pat.

Agresivitatea poate fi resimtita de catre copilul care creste, in interiorul lui, in special in perioada adolescentei, dar si in afara lui, cand atribuie celorlalti propria violenta (fenomen de protectie). Acestia sunt factorii interni.

Factorii externi sunt mediul familial si social. Adolescentii sunt extrem de sensibili la violentele familiale sau sociale.

CAUZELE VIOLENTEI

Cauzele sociologice ale cresterii numarului de acte violente ale tinerilor sunt dominate de criza economica si de somaj. Somajul parintilor, in special al tatilor, ocupa un loc important. Baietii au o imagine paterna devalorizata, agravata in caz de divort, al unei patologii (alcoolism) sau a unei dificultati de integrare sociala ca urmare a statutului de imigrant, minoritate sau defavorizati.

  • Apartenenta la o familie monoparentala si absenta unui tata sunt factori de risc suplimentar pentru comportamente violente in adolescenta.
  • Profesia exercitata de tata este si ea un factor insemnat.
  • Asigurarea venitului familial de catre mama, aceasta situatie fiind netoleranta de catre tata.
  • Scaderea influentei religiilor si a actiunilor de formare a tinerilor.
  • Faramitarea familiala, cauzata de incercarea de a cauta un loc de munca prin deplasarea in alte orase sau chiar peste hotare.
  • Rolul televiziunii in randul adolescentilor, deosebit de receptivi la aceasta varsta.

Substantele secretate in sange de glande si actionand asupra anumitor organe, testosteronul fiind implicat in violenta, consumul de substante toxice, precum alcool, solventi sau alte droguri, este o cauza frecventa a comportamentului agresiv.

Violenta neverbalizata prin lipsa cuvintelor rostite la timp, este unul din factorii interni cauzatori de violenta.

Agresivitatea este utila atunci cand favorizeaza o detensionare in cazul unui puseu de angoasa sau de depresie sau cand narcisismul este ranit. Este garantia sentimentului de a exista, care uneori lipseste. Este necesara in delimitarea propriului teritoriu amenintat permanent de celalalt, parinte sau persoana straina si este legata de cuvant, de gest, de sexualitate si viata in general.

Puteti sa solicitati sprijinul nostru, scriindu-ne pe telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro sau sunand la  116 111.