In primul rand, parintii ar trebui sa stie ca nu putem vorbi despre minciuna in adevaratul sens al cuvantului la copilul aflat sub varsta de sapte ani, intrucat minciuna este un concept abstract, care depaseste nivelul de intelegere specific perioadei copilariei timpurii. Inainte de aceasta varsta, copilul nu face distinctia intre adevarat si fals.
In copilaria mica, acesta va fabula foarte mult, identificandu-se cu personaje din povestile ascultate: printi/printese sau eroi, de altfel personaje imaginare, care il vor ajuta mai tarziu, in evolutia personalitatii sale…un astfel de comportament este absolut firesc pentru etapa de dezvoltare in care se afla.
Care ar putea fi MOTIVELE copiilor de a minti:
– pentru a isi testa puterile, din nevoia de control;
– sa atraga atentia asupra sa, acest comportament se va observa mai ales atunci cand in familie va veni un nou membru, fratiorul sau surioara mai mica;
– sa isi exprime propria separare de parintii sai, dobandirea autonomiei a copilului este normala incepand cu perioada de preadolescenta;
– pentru a scapa de o pedeapsa, molestarea fizica, pedeapsa sau morala, fiind un abuz puternic asupra copilului, care nu are capacitatea la acea varsta sa se apere corespunzator in fata unui adult;
– din razbunare, copilul dorind sa isi pedepseasca parintele care a fost prea aspru sau nedrept cu el;
– pentru a nu isi dezamagi parintele, din cauza ca parintele are prea multe asteptari de la el.
Unele cauze reflecta cele trei nevoi psihologice de baza a copilului: nevoia de control, de competenta si de conectare cu parintele sau. Alte minciuni reies, din contra, de frica si teama in fata unui parinte prea exigent sau exagerat.
CUM se simt parintii atunci cand sunt mintiti de proprii copii?
Cei mai multi parinti, in momentul in care sunt mintiti de catre copiii lor, intra in panica sau reactioneaza intr-un mod nepotrivit. Acestia pot avea trairi precum:
-confuzie referitor la modul in care ar trebui sa reactioneze;
-furie, vina, sau negare;
-se pot simti tradati, sau pot nega realitatea, pentru a proteja imaginea familiei.
Cum ar trebui sa REACTIONEZE parintii, astfel incat sa nu intimideze copilul, ci sa il incurajeze sa spuna adevarul:
-abordati problema cu calm si incercati sa intelegeti scopul din spatele acestui comportament;
-adresati intrebari pentru a intelege ce s-a intamplat, utilizati comunicarea asertiva si alegeti momentul potrivit – copilul trebuie sa se afle intr-o stare receptiva, nu una reactiva;
-incercati sa stabiliti ce lectie poate invata copilul dintr-o astfel de experienta;
-evitati sanctionarea comportamentului negativ (pedeapsa); de obicei, un copil minte pentru ca atunci cand a spus adevarul, persoanele importante din viata lui nu au reactionat intr-un mod corespunzator (ex: a fost certat exagerat pentru un lucru pe care l-a marturisit);
-este firesc pentru un copil sa evite experientele negative si sa caute doar ceea ce ii face placere.
-invatati copilul sa diferentieze minciuna inofensiva de o minciuna ce poate avea consecinte grave.
