Imaginea de sine reprezintă modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoționale, cognitive, sociale și spirituale. Aceasta se formează în copilăria timpurie, motiv pentru care rolul părinților este unul esențial în dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.
Copilăria timpurie (intervalul 0 – 6 ani) reprezintă cea mai importantă perioadă din viaţa copilului, întrucât este marcată de momente cruciale pentru succesul său de mai târziu, la şcoală şi în viaţă. Intervenţia adultului asupra copilului în această perioadă este fundamentală.
Există multe teorii care analizează efectul relațiilor interpersonale timpurii asupra formării și dezvoltării imaginii de sine, una dintre cele mai importante fiind teoria dezvoltată de psihiatrul american H.S. Sullivan.
Conform acestei teorii, copilul are două nevoi de bază – nevoia de securitate interpersonală și nevoia de satisfacție biologică. Imaginea de sine se formează în funcție de răspunsurile părinților, sau a altor persoane de referință în raport cu aceste nevoi. Răspunsurile pot fi adecvate, sau nu.
Așadar, Sullivan afirmă faptul că în timpul copilăriei timpurii, persoana adoptă 3 imagini de sine – „good me”, „bad me”, respectiv „not me”.
Atunci când nevoia de securitate este împlinită, copilul dezvoltă imaginea de sine „good me”. Nou-născuții care au experiențe pozitive de îngrijire, din partea unor părinți care își exprimă grija și iubirea într-un mod securizant își formează o imagine de sine pozitivă.
În situația în care atitudinea părinților, sau a persoanelor semnificative este una negativă, lipsită de iubire, se dezvoltă imaginea de sine „bad me”. Într-un mediu lipsit de iubire, copiii nu consideră faptul că părinții sunt vinovați, motiv pentru care își redirecționeză sentimentele negative asupra sinelui propriu, fomându-se imaginea de sine negativă.
Imaginea de sine „not me” are ca sursă experiențele extreme, cu impact emoțional negativ asupra copilului, traumele ce sunt adeseori reprimate. Această imagine de sine reprezintă baza insecurității emoționale, a stărilor de anxietate.
De asemenea, dacă mama – principala figură de atașament pentru copil, nu se află într-o stare de echilibru emoțional, ci dimpotrivă manifestă anxietate în relație cu acesta, limitează serios securitatea interpersonală, generând imaginea de sine “not me”.
Conform teoriei lui Sullivan, într-o oarecare măsură este firesc pentru fiecare dintre noi, să avem momente în care ne considerăm buni / competenți (imagine de sine – good me), răi / netalentați (imagine de sine – bad me), sau când nu ne recunoaștem (imagine de sine – not me).
Așadar, să fim atenți la mesajele pe care le transmitem celor mici în copilăria timpurie, întrucât experiențele pozitive din relația copil-părinte reprezintă baza formării unei imagini de sine adecvată.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
