Categorie PARINTI|Problemele copilului

Fenomenul disocierii ca reacție la traumă

Atunci când un copil experimentează diverse evenimente traumatizante pe termen scurt, mediu și lung (ex: expunere repetată la violență în familie, abuz emoțional, bullying) acesta folosește anumite strategii pentru a gestiona situația și pentru a continua să funcționeze, strategii cunoscute și sub numele de mecanisme de apărare.

În cadrul acestui articol vom discuta despre disociere, o apărare adaptativă ce apare ca răspuns la stres, sau traumă caracterizată prin pierderi de memorie și un sentiment de deconectare de la sine și mediul înconjurător.

Depersonalizarea și derealizarea sunt adesea răspunsuri la evenimente traumatice copleșitoare care nu pot fi evitate. Acestea apar pentru ca persoana să poată continua să funcționeze.

Atenție, ceea ce pentru un adult poate părea o situație ușor de gestionat, pentru un copil, aceeași situație poate reprezenta o traumă…important nu este evenimentul în sine, ci reacția și semnificația pe care copilul o atribuie evenimentului.

Când copiii se disociază, ei blochează mental gândurile, sentimentele, sau amintirile despre experiența traumatică. S-ar putea să se simtă ca într-un vis, sau într-o altă parte a încăperii, urmărind ce se întâmplă, din exterior.

Declanșatorii, numiți și triggeri sunt stimuli senzoriali conectați cu trauma unei persoane. Chiar și ani după ce evenimentul, sau circumstanțele traumatice au încetat, anumite sunete, mirosuri, atingeri și chiar gusturi pot declanșa o cascadă de amintiri și sentimente nedorite.

Fenomenul disocierii apare și în cazul copiilor/adolescenților care se confruntă cu anxietate. În calitate de părinți, este important să recunoașteți semnele disocierii și să le oferiți celor mici suportul emoțional de care au nevoie.

Care sunt indiciile care arată faptul că un copil/adolescent experimentează disocierea?

Atunci când o persoană experimentează disocierea, aceasta poate părea că:

-visează cu ochii deschiși, privește in gol;

-utilizează un ton diferit al vocii, sau gesturi diferite față de cele pe care le utilizează în mod uzual;

-trecerea bruscă de la o emoție puernică la alta.

Cum îi puteți ajuta?

-vorbiți deschis cu ei despre ceea ce li se întâmplă, pentru a recăpăta sentimenul de control;

-apelați la tehnici de grounding, despre care am mai discutat în cadrul unui articol anterior;

-solicitați sprijinul unui specialist (ex: psiholog) atunci când simțiți că nu puteți gestiona situația. Scopul terapiei nu este de a elimina complet disocierea, ci mai degrabă de a ajuta creierul și corpul să se actualizeze la circumstanțele actuale.

Contact:

Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:

  • la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
  • pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.