Deși frica de întuneric poate fi o parte a dezvoltării normale în cazul copiilor mici, aceasta nu ar trebui să se regăsească în cazul (pre)adolescenților, sau al adulților. Nictofobia este o frică de întuneric nepotrivită vârstei, care poate determina (pre)adolescentul să-și limiteze activitățile, să evite anumite circumstanțe și să experimenteze anxietate.
Nictofobia – teama de întuneric, are la bază o natură evolutivă, deoarece mulți prădători vânează pe timpul nopții. Este posibil ca teama să nu fie legată de întuneric în sine, ci de pericole necunoscute ascunse în întuneric – motiv pentru care filmele de groază și suspans folosesc adesea întunericul ca mod de a speria privitorii. Aceasta poate avea la bază un atașament insecurizant al copilului, sau poate fi legată de anxietatea de separare de o figură primară de atașament.
Cum se manifestă?
- iritabilitate, agitație psiho-motorie în orice mediu întunecat
- reticența de a ieși afară atunci când este întuneric
- experimentarea simptomelor fiziologice, inclusiv o frecvență cardiacă crescută, transpirații, tremurături vizibile și chiar senzație de rău (greață, dureri de cap, probleme gastro-intestinale)
- nevoia de a dormi cu o sursă de lumină
- obiceiul de a se trezi pe timpul nopții și de a solicita prezența unei persoane adulte
Ce putem face?
- Discutați despre frică. Ascultați cu atenție ce are de spus copilul dumneavoastră, pentru a vedea dacă puteți identifica un factor declanșator
- Nu-i permiteți să se expună materialelor înfricoșătoare, prezentate în mass-media, în special înaintea orei de culcare
- Practicați împreună tehnici de relaxare, precum exercițiile de respirație
- Oferiți un obiect de tranziție, sau apelați la o lampă de veghe, în primă instanță
- Configurați un mediu de promovare a unui somn odihnitor
- Apelați la un specialist (psiholog), dacă nu reușiți să gestionați situația
- Nu încercați să oferiți soluții: este esențial ca părinții să nu înceapă să ofere soluții copilului în timp ce acesta își împărtășește temerile. Ori de câte ori părinții oferă o soluție copilului, acesta învață, în mod eronat, că nu își poate gestiona singur problemele cu care se confruntă
Când copilul experimentează teama de întuneric și are o reacție emoțională, primul lucru de care are nevoie este ca trăirea să îi fie validată și acceptată. Părinții pot face acest lucru recunoscând sentimentele copilului și spunându-i că este în regulă să se teamă, dar că vor gestiona împreună situația.
Cele mai multe temeri sunt transmise de la părinți la copil prin ADN, sau condiționare socială – expunere la comportamentul părinților. Pentru ca părinții să gestioneze corect temerile copilului, este important ca mai întâi să își confrunte și să își rezolve propriile temeri.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.