Fricile si anxietatile sunt aproape o parte inevitabila a cresterii si dezvoltarii copiilor intrucat, pe masura ce cresc, acestia exploreaza lumea din jurul lor, au experiente noi si se confrunta cu noi provocari.
Conform unui studiu, 43% dintre copiii cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani aveau multe temeri si frici comune. Cea mai frecventa temere, din aceasta grupa de varsta este teama de intuneric, in special de a fi lasat singur in intuneric. La fel este si frica de animale, cum ar fi cainii de dimensiuni mari care latra. Unii copii se tem de incendii, inaltime sau furtuni, in timp ce altii, mai constienti de stirile nefaste de la televizor si din ziare, sunt preocupati de jafuri, sechestari sau razboi nuclear. In cazul in care in familie a avut loc un deces sau un membru al familiei sufera de o boala grava, acestia pot deveni factori care le genereaza copiilor anxietate cu privire la sanatatea celor din jurul lor.
In tot acelasi interval de varsta, fricile se pot intensifica, motiv pentru care este important sa cunoastem aceste stari emotionale cu care copii se confrunta. Uneori acestea pot fi atat de intense, persistente si extreme pentru copil incat se dezvolta in fobii. Fobiile sunt temeri puternice si irationale care, odata devenite persistente, pot influenta in mod semnificativ comportamentul copilului si pot interfera cu activitatile sale obisnuite. De exemplu, un copil caruia ii este frica de caini, va refuza sa iasa in aer liber, de frica sa nu intalneasca un caine fara stapan.
De asemenea, fobiile lor pot fi cauza unor simptome fizice precum durerile de cap sau durerile de stomac si, in cele din urma, ii determina pe copii sa se retraga in propria lor lume, devenind apatici, tristi sau clinic deprimati. Din fericire, majoritatea fobiilor sunt tratabile si nu sunt un semn al unei boli mintale care necesita multe luni sau ani de terapie.
Iata cateva sugestii pe care le puteti adopta in a-i ajuta pe cei mici:
- Nu diminuati si nu ridiculizati temerile copilului dumneavoastra, in special in fata semenilor sai. Acest aspect ar putea favoriza aparitia altor probleme emotionale.
- Discutati cu copilul dumneavoastra despre fricile sale si incercati sa dati dovada de empatie atunci cand acesta se exprima. Explicati-le faptul ca multi copii au frici, iar dumneavoastra sunteti prezenti si un sprijin real pentru a-l ajuta sa depaseasca temerile pe care le resimte.
- Nu inceracti sa-l constrangeti sa fie curajos, sau chiar sa-l fortati sa actioneze daca acesta nu este pregatit. Fiecare copil este diferit si reactioneaza diferit la provocari, astfel ca ii va lua lua timp sa se confrunte cu provocarile si fricile pe care le are si sa le depaseasca.
- Puteti sa-l incurajati sa infrunte progresiv temerile sale. In exemplul nostru privind teama de catei, copilul poate fi expus in doze mici la sursa anxietatii. Atentie! Este important ca acestea sa nu fie amenintatoare. Ii puteti arata fotografii cu caini, filmulete si ulterior sa observe de la distanta comportamentul unui catel. Apoi, dumneavoastra puteti interactiona cu un catel prietenos si bland, situatie pe care copilul dumneavoastra o poate observa cu usurinta. Este indicat sa discutati cu copilul dumneavaostra despre modul in care percepe el aceste activitati si ce simte si apoi, cu prudenta, sa-l expuneti la interactiunea directa sau mangaierea unui catel necunoscut.
Cu toate acestea, daca fricile copilului persista si interfereaza cu activitatile din viata de zi cu zi, micutul ar putea beneficia de ajutor profesionist venit din partea unui psihoterapeut sau psiholog specializat in tratarea fobiilor.
Puteti sa solicitati sprijinul nostru, scriindu-ne pe telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro sau sunand la 116 111.
