Frica este o emotie ce are rol adaptativ, de a ne pune in alerta in fata pericolelor si de a genera un raspuns la acestea. In esenta, este o emotie pozitiva, insa in anumite situatii se poate transforma in ceva mai mult – anxietate. Unele frici sunt innascute, iar altele dobandite.
Copilaria este, printre altele, si taramul fricilor. Pentru ca sunt vulnerabili si pentru ca nu inteleg lumea in care traiesc, majoritatea copiilor experimenteaza anumite temeri in copilarie, care se pot prelungi pana la varsta adulta.
Fricile normale ale copilariei sunt comportamente firesti si pot fi grupate pe varste.
Copilul (ante)prescolar:
Intre 7 si 9 luni apare frica de persoane straine – este un semn ca cel mic poate face diferenta intre persoanele care ii asigura protectie/siguranta si persoanele straine. Intre 12 si 18 luni apare anexietatea de separare – teama care se instaleaza atunci cand copilul este separat pentru perioade scurte de timp de persoanele de atasament.
Copilul scolar
In jurul varstei de 8 ani, copilul are frici specifice (ex: teama de intuneric, animale, fiinte imaginate etc.), intrucat se dezvolta gandirea concreta.
Perioada adolescentei
Incepand cu varsta de 10-12 ani, copiii incep sa se teama de aspecte generale ale vietii, intrucat se dezvolta gandirea abstracta (ex: performante scolare, acceptarea in grupul de prieteni, adaptarea). Astfel, obiectul fricii se muta de la exterior catre viata interioara.
Unoeri, comportamentele parintilor pot agrava fricile copiilor. Iata care sunt acestea:
-interzicerea fricii – atunci cand ii spunem copilului „nu ai niciun motiv sa iti fie frica”, acesta nu se linisteste, ci din contra, se simte neinteles si va incerca sa isi ascunda trairile;
-exagerarea – este o alta extrema in care cad uneori parintii. Nu trebuie construite strategii de evitare a situatiilor care genereaza frica, ci de a-l ajuta pe cel mic sa le infrunte;
-accentuarea pericolelor – are loc atunci cand ii reamintim copilului in permamenta sa fie atent (ex: cum traverseaza). Un parinte panicat ii va transmite si copilului starea;
-inducerea nesigurantei – un mediu haotic, dezechilibrat in care lucrurile sunt imprevizibile, iar copilul nu simte ca se poate baza pe o persoana-suport creeaza terenul potrivit pentru dezvoltarea fricilor;
-expunerea la anumite emisiuni TV, jocuri video (ex: stiri negative, emisiuni cu imagini socante, repetitive).
In concluzie, nu uitati faptul ca cei mici au tendinta de a imita comportamentele adultilor si sunt deseori influentati de starea emotionala a persoanelor care ii ingrijesc. Daca observati faptul ca unele frici afecteaza functionarea normala a copilului este indicat sa discutati cu un specialist.
Puteti sa solicitati sprijinul nostru, scriindu-ne pe telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro sau sunand la 116 111.
