Stilurile de atașament sunt caracterizate de moduri diferite de a interacționa și de a ne comporta în relații. În timpul copilăriei timpurii, aceste stiluri de atașament sunt centrate pe modul în care copiii și părinții interacționează. John Bowlby a dedicat cercetări ample conceptului de atașament, descriindu-l ca o „conexiune psihologică de durată între ființele umane”.
Caracteristicile atașamentului
Bowlby credea că există patru caracteristici distinctive ale atașamentului:
- Menținerea proximității: dorința de a fi lângă oamenii de care suntem atașați.
- Refugiu sigur: revenirea la figura de atașament pentru confort și siguranță în fața unei frici sau amenințări.
- Baza sigura: figura de atasament acționează ca o bază de securitate din care copilul poate explora mediul înconjurător.
- Dificultăți de separare: anxietate care apare în absența figurii de atașament.
Bowlby a făcut și trei propuneri cheie despre teoria atașamentului. În primul rând, el a sugerat că atunci când copiii sunt crescuți cu încredere că îngrijitorul lor principal va fi disponibil pentru ei, este mai puțin probabil să experimenteze frică decât cei care sunt crescuți fără o astfel de convingere.
În al doilea rând, el credea că această încredere se formează într-o perioadă critică de dezvoltare, în anii copilăriei, copilăriei și adolescenței. Așteptările care se formează în acea perioadă tind să rămână relativ neschimbate pentru tot restul vieții persoanei.
În cele din urmă, el a sugerat că aceste așteptări care se formează sunt direct legate de experiență. Cu alte cuvinte, copiii își dezvoltă așteptări că îngrijitorii lor vor răspunde nevoilor lor, deoarece, din experiența lor, îngrijitorii lor au fost receptivi în trecut.
În anii 1970, psihologul Mary Ainsworth a extins și mai mult activitatea revoluționară a lui Bowlby în faimosul ei studiu „Strange Situation”. Evaluarea lui Ainsworth a urmat această secvență de bază:
- Părintele și copilul sunt singuri într-o cameră.
- Copilul explorează camera sub supravegherea părinților.
- Un străin intră în cameră, vorbește cu părintele și se apropie de copil.
- Părintele părăsește în liniște camera.
- Părintele se întoarce și mângâie copilul.
Pe baza acestor observații, Ainsworth a concluzionat că există trei stiluri majore de atașament: atașament sigur, atașament ambivalent-nesigur și atașament evitant-nesigur.
Cercetătorii Main și Solomon au adăugat un al patrulea stil de atașament cunoscut sub numele de atașament dezorganizat-nesigur.
În partea a II-a a acestui material vom prezenta pe scurt caracteristicile stilurilor de atașament format în perioada copilăriei.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
