Ticurile sunt intalnite destul de frecvent in randul copiilor, iar multi parinti intampina probleme atunci cand le identifica deoarece nu stiu cum sa reactioneze. In general, debutul ticurilor are loc in copilaria timpurie, cel mai frecvent fiind diagnosticate in jurul varstei de 7 ani. Majoritatea dispar de la sine pana la varsta adulta, insa unele pot ramane prezente si atunci.
Dar ce sunt ticurile? Exista o clasificare a acestora? Cum ii ajutam pe copiii care dezvolta ticuri? Acestea sunt, cu siguranta, intrebari pe care ni le punem in momentul in care copilul se confrunta cu o astfel de problema.
Un tic este o miscare sau un sunet repetat si rapid care apare involuntar si care poate fi dificil de controlat de catre copil. Ticurile care implica miscari sunt numite ticuri motorii, iar cele care implica sunete se numesc ticuri vocale. Acestea pot fi simple sau complexe.
Ticurile motorii simple – implica o singura grupa de muschi si sunt rapide. Acestea includ: clipitul ochilor,ridicatul umerilor, miscari ale degetelor, grimase, miscari ale nasului, inclestarea dintilor, etc.
Ticurile motorii complexe – acestea sunt mult mai lente si implica mai multe grupe de muschi. In cazul acestora, mentionam: rotitul ochilor sau datul ochilor peste cap, ciupituri, lovituri, etc.
Ticurile vocale simple – aceste ticuri se refera la sunete sau zgomote precum dresul vocii, tusitul, trasul nasului, etc. Uneori, aceste ticuri pot afecta modul in care copilul vorbeste, deoarece poate intampina probleme in rostirea cuvintelor in momentul in care ticul apare.
Ticuri vocale complexe – se manifesta prin repetarea de cuvinte sau expresii in afara contextului, repetarea cuvintelor spuse de cineva, coprolalia.
In functie de durata lor, ticurile pot fi tranzitorii sau cronice.
Conform specialistilor, nu se cunosc cu exactitate cauzele aparitiei ticurilor la copiii. Insa, acestea pot fi generate de stres, oboseala, nervozitatea, anumite evenimente din viata copiilor (nasterea unui frate sau sora, decesul sau divortul parintilor).
De asemenea, se considera ca ticurile sunt tulburari neurologice mostenite, adica au o componenta genetica.
Un copil care a dezvoltat un tic este de foarte multe ori tinta rautatilor celorlati copii sau este considerat „mai ciudat”. Acesta se integreaza mult mai greu in grup, iar, cu cat ticul persista mai mult, cu atat stima lui de sine va scadea.
Iata ce puteti face in momentul in care sesizati un tic la copil:
– Ignorati prezenta ticurilor si nu conditionati copilul cu privire la auto-control.
– Observati cu atentie momentele in care apar ticurile, intensitatea si frecventa lor. Astfel, puteti identifica situatiile in care acesta devine vulnerabil.
– Nu intrebati „De ce faci asta?” – copilul nu poate explica.
-Nu trebuie sa ii impuneti sa inceteze sa se mai manifeste astfel pentru ca nu o va face. Dimpotriva, acestea se vor accentua sau vor aparea altele.
– Incurajati copilul sa isi exprime sentimentele.
Atentie! Daca ati remarcat ca ticurile persista o perioada indelungata, se agraveaza sau afecteaza relatiile sociale ale copilului, este indicat sa se discute cu medicul pediatru sau medicul de familie al copilului.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
- la telefon: 116 111 (fără prefix), gratuit din rețelele Telekom fix, Telekom mobil, Vodafone și Orange, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
- pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
