Orice copil, indiferent de tipul de dezvoltare, poate intampina la un moment dat dificultati de invatare, adaptare sau relationare sociala.
Acest lucru nu trebuie sa duca la excluderea lui sociala si scolara, ba din contra, trebuie sa se analizeze factorii care au dus la aceasta situatie si sa se caute solutii.
Refuzul scolar consta in refuzul copilului de a merge la scoala.
Acest refuz trebuie sa fie zilnic, dar mai ales luni dimineata, cand copilul incepe sa se planga mereu, invocand tot felul de scuze de genul ca il doare burtica.
De ce nu vrea copilul sa mearga la scoala?
– copilul nu vrea sa mearga la scoala, de teama ca pe perioada despartirii sa nu i se intample ceva suparator lui sau mamei sale;
– copilul nu mai suporta sa fie un elev slab si ii este teama sa infrunte esecurile (mai ales dupa o perioada absenta, o boala sau daca copilul face parte dintr-o clasa buna);
– copilul poate fi deprimat si nu il mai intereseaza nimic;
– copilul se opune parintilor sai care nu mai vad viata lui decat prin intermediul scolii, interesandu-i doar notele si lectiile acestuia.
Ce trebuie facut?
Trebuie favorizata propria sa autonomie si independenta, fara o focalizare exclusiva asupra activitatilor scolare.
Adesea acesti copii sunt pasivi si au tendinta de a se conforma prea mult dorintelor parintilor sai.
Atunci cand copilul exprima o anumita agresivitate fata de parintii sai, este un semn de vindecare.
Copilul care este deseori anxios si trebuie linistit.
Copilul trebuie sustinut si pe plan scolar, insa este necesar preventiv sa fie observate semnele depresiei sau a unei tulburari de comportament.
Parintii au tendinta sa rezolve problema prin schimbarea clasei, a scolii, meditatii acasa, insa refuzul scolar tine mai degraba de cauze interne ale copilului.
Readaptarea cu scoala se face progresiv, in decurs de mai multe saptamani sau luni.
Parintii ar trebui sa il insoteasca pe copil la scoala pana cand acesta se adapteaza.
Trebuie modificate relatiile de dependenta dintre mama si copil.
Trebuie avuta in vedere o terapie familiala sau individuala, a mamei si copilului.
Fobia scolara se deosebeste de refuzul scolar printr-o angoasa puternica, pe langa refuzul de a merge la scoala. Copilul este terorizat in momentul plecarii la scoala si se plange adesea de greturi si dureri de stomac. Uneori, este de acord sa mearga pana acolo, insa nu se decide daca sa intre in cladire si umbla de colo colo pana la terminarea orelor.
Totusi, in afara de situatiile legate de scoala, este calm si promite sa se intoarca, dar dupa o absenta prelungita, nelinistea sa se dubleaza, caci ii este teama ca nu va face fata cerintelor profesorilor si parintilor sai.
Statistic, fobia scolara este mai frecventa la copiii singuri la parinti, cu varsta cuprinsa intre 5 si 13 ani.
Factorii care duc la fobia fata de scoala:
– anxietatea de despartire, mai ales fata de mama sa;
– o depresie in legatura cu scoala (ex. copilul aude despre un alt copil care a revenit dupa o perioada de absenta si ulterior a fost injosit);
– o perturbare a personalitatii (ex. psihoza);
– o atitudine nepotrivita a unuia dintre parinti care inconstient isi tine copilul acasa.
Fobia scolara care persista necesita tratament psihologic (psihoterapie, insotirea copilului la scoala), care poate duce pana la spitalizare cu izolare de familie.
Acesti copiii trebuie sa faca parte din comunitate, sa fie integrati si sprijiniti in adaptarea lor la mediul scolar, au nevoie sa fie valorizati, sa beneficieze de practici educationale deschise si flexibile, astfel incat sa le fie recunoscute aptitudinile si capacitatile de invatare si de adaptare.
Puteti sa solicitati sprijinul nostru, scriindu-ne pe telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro sau sunand la 116 111.
