Copiii si adolescentii, la fel ca si adultii, simt nevoia de a apartine unui grup, de a conta in ochii celorlalti. Atunci cand acest lucru nu se intampla, apare sentimentul de inferioritate. Nimeni nu isi doreste sa se afle intr-o pozitie de inferioritate. Cu cat un copil considera ca se afla intr-o pozitie de inferioritate, cu atat se va simti mai descurajat.
Sentimentul de descurajare duce la dezvoltarea de comportamente nedorite si problematice. Multi dintre copii vin la scoala cu acest sentiment deja dezvoltat. In aceasta situatie ajuta incurajarea permanenta si punctarea calitatilor, in locul evidentierii caracteristicilor mai putin pozitive sau placute.
Comportamentul copiilor si adolescentilor au la baza scopuri comune: atentia, puterea, razbunarea, inadecvarea si distractia.
Scopul cautarii atentiei
Cand scopul unui copil este de a atrage atentia, face galagie, este agitat, se maimutareste, ii distrage sau ii deranjeaza pe colegi, este rautacios la adresa lor sau incearca sa ii impresioneze. Atunci cand i se face observatie, comportamentul inceteaza pentru scurt timp. In aceasta situatie, va puteti simti deranjat, enervat sau, uneori amuzat.
Copilul
Abordarea in astfel de situatii poate fi diferita la copii fata de adolescenti. Atunci cand se manifesta la copii, ignorarea comportamentului este varianta indicata. Prin aceasta reactie ii puteti transmite copilului ca nu va poate obtine atentia intr-un mod negativ. Se poate sa nu functioneze imediat. Este posibil ca elevul sa va testeze reactia in repetate randuri. Fiti consecventi in reactii, iar atunci cand sta linistit si respecta regulile, acordati-i atentie printr-o remarca pozitiva referitoare la comportamentul sau (“Observ ca esti linistit, ca esti atent, ca ii respecti pe ceilalti colegi, etc., imi place ceea ce vad”) sau multumindu-i pentru faptul ca pastreaza linistea.
Adolescentul
In situatia adolescentilor, aceasta metoda poate sa fie utila, insa s-ar putea sa nu poata fi aplicata in toate contextele. Daca la copii scopul comportamentului negativ este atragerea atentiei profesorului, la adolescenti este vorba despre colegi. In acest caz, indepartarea elevului poate fi cea mai porivita metoda. Acest lucru trebuie sa se produca intr-o maniera blanda dar ferma, prin care sa ii solicitati sa paraseasca clasa, asigurandu-l ca poate sa revina cand este pregatit sa coopereze. Scopul nu este de a pedepsi elevul, ci de a asigura o atmosfera calma in clasa pentru a se putea desfasura ora. In acesta situatie, directorul scolii si ceilalti profesori trebuie sa fie instiintati din timp ca se poate sa aplicati acesta metoda daca situatia o impune.
O alta metoda ar fi ca profesorul sa se deplaseze in apropierea elevului si sa pastreze tacerea, fara sa il fixeze sau sa i se adreseze. Poate sa foloseasca sprijinul clasei pentru a rezolva situatia si sa ii intrebe pe elevi ce se intampla si care cred ca este scopul comportamentului colegului (acesta metoda functioneaza in special daca in prealabil s-a discutat cu clasa despre regulile clasei). Dupa ora, puteti sa aveti o discutie in particular cu elevul (nu de fata cu ceilalti colegi). Recomandat este ca discutia sa aiba loc intr-o maniera calma, prin care sa il ajutati sa isi inteleaga comportamentul si sa ajungeti impreuna la un acord legat de ce s-ar putea face in acesta situatie.
Orice comportament nepotrivit poate fi transformat intr-unul pozitiv, daca elevul se simte util si incurajat. Astfel, poate fi utila implicarea in activitati in care sa fie in centrul atentiei, sa primeasca aprecieri si recunoastere: sa fie responsabil cu stersul tablei, cu impartitul materialelor, sa faca prezenta sau sa participe la orice activitate extrascolara unde poate sa fie vazut si apreciat.
