Copiii si adolescentii, la fel ca si adultii, simt nevoia de a apartine, de a conta in ochii celorlalti. Atunci cand acest lucru nu se intampla, apare sentimentul de inferioritate. Nimeni nu isi doreste sa se afle intr-o pozitie de inferioritate. Cu cat un copil considera ca se afla intr-o pozitie de inferioritate, cu atat se va simti mai descurajat. Sentimentul de descurajare conduce la dezvoltarea de comportamente nedorite si problematice.
Multi dintre copii vin la scoala cu acest sentiment deja dezvoltat. In aceasta situatie, ajuta incurajarea permanenta si punctarea calitatilor, in locul evidentierii caracteristicilor mai putin pozitive sau placute.
Comportamentul copiilor si adolescentilor au la baza scopuri comune: atentia, puterea, razbunarea, inadecvarea si distractia.
Scopul razbunarii
Poate fi recunoscut atunci cand sunt manifestate comportamente ca: violenta, tendinta de a rani in mod intentionat si orice comportament distructiv, furt.
Un elev care adopta un astfel de comportament este un copil sensibil, care simte ca nu este iubit sau acceptat. Ideea gresita a comportamentului sau este ca apartine unui loc sau unui grup doar daca raneste, asa cum si el, la randul lui este ranit. Se poate ca un astfel de elev sa nu aiba prieteni in clasa sau in scoala, ca un mecanism de aparare, din dorinta de a se apara sa nu fie ranit dar si comportamentul lui conduce la o astfel de situatie.
Intr-o astfel de situatie atat ceilalti colegi, cat si dumneavoastra va puteti simti raniti de comportamentul lui, iar tendinta este de a-l pedepsi. Evitati sa ii aratati ca va impresioneaza sau afecteaza comportamentul lui pentru a nu-i intari succesul obtinut prin asta. In acest caz, atat critica, cat si pedeapasa nu sunt de folos. Daca o veti face, ii veti intari ideea ca nu este acceptat si iubit iar comportamentul lui va escalada.
Poate fi de ajutor sa aveti o discutie separata cu elevul, nu in fata clasei, in prezenta altor elevi sau profesori. Transmiteti-i ca intelegeti cum se simte si de ce are un astfel de comportament, ca dumneavostra nu vreti sa il raniti, ca este acceptat, sa il incurajati. (Ex.: Poate pentru ca te simti ranit in familia ta, simti nevoia sa ranesti si sa te razbuni?) Creati contexul prin care sa aflati ce se intampla in familia lui si care sunt motivele pentru care a ales sa aiba un astfel de comportament. Indicat este ca in discutie sa folositi un ton cald si sa aveti o atitudine calma. Este posibil sa opuna rezistenta si sa isi continue comportamentul si chiar sa il ecaladeze, din dorinta de a va pune la incercare acceptarea despre care i-ati spus.
De asemenea, mai poate fi de ajutor sa solicitati cooperarea celorlati elevi, de a-l integra in grup.
Orice comportament nepotrivit poate fi transformat intr-unul pozitiv, iar in cazul acesta poate ajuta orice rol in care sa se simta semificativ si de ajutor. Atunci cand manifesta un comportament distructiv, poate sa fie incurajat sa munceasca pentru repararea lui (ex.: daca a stricat o usa, sa ajute persoana care o repara le repararea ei.)
