Cerintele educationale speciale grupeaza acele nevoi speciale in raport cu procesul educational, suplimentare obiectivelor generale ale educatiei ale copilului care se confrunta cu: deficiente psihice, deficiente senzoriale, deficiente fizice si neuromotorii, tulburari de limbaj, tulburari emotionale si de comportament; DMS (deficiente multisenzoriale).
Conform definitiei UNESCO, educatia incluziva este un mod de educatie adaptat si individualizat in functie de nevoile copilului.
„Scolile trebuie sa primeasca toti copiii, fara nicio deosebire privind conditiile lor fizice, sociale, emotionale, lingvistice sau de alta natura. Acestea se refer si la copiii cu dizabilitati sau talentati, copiii strazii si copiii care muncesc, copii din populatii indepartate sau nomade, copii apartinand minoritatilor lingvistice si etnice.” (Declaratia de la Salamanca).
Fie ca vorbim despre copiii cu intarzieri in dezvoltare, tulburari emotionale/comportamentale, tulburari senzoriale, sau dizabilitati fizice, acestia au nevoie de sprijinul cadrelor didactice pentru a se integra la clasa si pentru a putea tine pasul cu ceilalti elevi.
Formele de integrare a copiilor cu C.E.S in invatamantul de masa pot fi urmatoarele: clase diferentiate; clase integrate in structurile scolii obisnuite; grupuri de cate doi-trei copii cu dizabilitati inclusi in clasele obisnuite.
Copiii cu C.E.S au nevoie de: un curriculum planificat diferentiat; programe de terapie lingvistica; terapie logopedica; programe specifice de predare-invatare si evaluare in functie de problema cu care se confrunta. Pe langa toate acestea, copiii cu cerinte educationale speciale pot avea nevoie de mobilier adaptat, acces in cladiri, retele de transport scolar si comunicatii adaptate etc.
Cum poate contribui cadrul didactic la integrarea copiilor cu C.E.S?
Cadrul didactic care are in colectivitate un copil cu C.E.S trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte: evaluarea adecvata a potentialului de invatare/dezvoltare si adaptarea continutului; colaborarea cu parintii si consilierea acestora; implicarea activa in lucrul cu copilul, nu ca observator; evitarea discriminarii/etichetarii copiilor; reducerea izolarii parintilor, punandu-i in legatura cu alti parinti aflati in situatii similare; implicarea copilului in luarea deciziilor; adaptarea activitatii la clasa (ex: metodele expozitive, metodele de simulare, metodele demonstrative); stilul de predare trebuie sa fie cat mai apropiat de stilul de invatare; invatatorul/profesorul trebuie sa dea dovada de flexibilitate didactica, sa stimuleze copiii prin implicarea in activitati extracurriculare.
Uneori, copiii cu cerinte educationale speciale pot fi dificili, din cauza problemelor medicale cu care se confrunta, de aceea este nevoie de un cadru didactic pregatit pentru astfel de situatii, care sa inteleaga manifestarile copilului in functie de diagnosticul pe care il are si care sa cunoasca modul de interventie in situatiile de criza.
De asemenea, pentru integrarea copilului in invatamantul de masa, se poate solicita interventia unui profesor de sprijin, sau a unui shadow. Consilierul scolar poate fi implicat in vederea consilierii elevului, parintilor, dar si a cadrelor didactice, astfel incat acestea sa gestioneze cat mai bine situatia.
Puteti sa solicitati sprijinul nostru, scriindu-ne pe telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro sau sunand la 116 111.
