Alfred Adler (1956) a fost primul psiholog care a teoretizat conceptul de încurajare; el considera încurajarea o trăsătură de bază a dezvoltării umane și a oricărui tratament psihoterapeutic. Adler credea că ființele umane sunt în mod intrinsec orientate către interesul social – o dorință de a aparține și de a contribui la dezvoltarea societății. Când oamenii își pierd interesul social, au nevoie de încurajare, în special în ceea ce privește implicarea altora (Main & Boughner, 2011).
Un punct forte al teoretizării adleriene asupra încurajării este accentul pe cultivarea resurselor interioare ale indivizilor și pe creșterea motivației, mai degrabă decât pe simpla modificare a comportamentului (Azoulay, 1999; Sweeney, 2009).
Descoperirile empirice privind încurajarea pot fi găsite și în literatura de specialitate privind sprijinul social, având în vedere că încurajarea a fost identificată în mod explicit ca o formă de sprijin social – și mai precis, un tip de sprijin emoțional.
Încurajarea este diferită de laudă (de ex. “Ești inteligent”) – aceasta caută să scoată în evidență lucrurile care s-au întâmplat (ex: eforturile tale de dinaintea examenului au dat roade). Lauda reprezintă un fel de judecată personală la adresa unui alt individ și poate fi transpusă ușor în câteva cuvinte generice. Pe de altă parte, încurajarea necesită să reflectăm mai mult referitor la ce ne-a plăcut, ce am aflat și la ce am apreciat la altcineva.
Fațeta 1: Focus pe încurajare
- Axat pe provocare
- Concentrat pe potențial
Fațeta 2: Caracteristici ale încurajării eficiente
- Încadrarea unui mesaj de încurajare
- Credința percepută a încurajatorului
- Credibilitatea percepută a mesajului de încurajare
Fațeta 3: Niveluri de încurajare
- Comunicare interpersonală
- Puterea caracterului
- Norma de grup
Mesajele de încurajare eficiente se concentrează pe aspectele pozitive ale progresului, atitudinii, strategiilor și efortului destinatarului. Destinatarul îl vede pe încurajator ca pe un expert sau ca pe cineva care îl cunoaște bine. Este posibil ca destinatarii să perceapă mesajele care sunt sincere și realiste ca fiind credibile. Unii indivizi sunt mai buni încurajatori decât alții, iar unele organizații au o cultură mai puternică de încurajare decât altele
Exemple „Situația nu este atât de rea pe cât pare și știu că lucrurile se vor îmbunătăți.”. „Te-ai gândit vreodată la o carieră în statistică? Știu că vei fi cu adevărat bun!”
Fațeta 1 a TEM recunoaște cele două posibile puncte de încurajare reflectate în definiția încurajării– încurajarea centrată pe provocare este îndreptată către destinatarii care se confruntă cu circumstanțe dificile, în timp ce încurajarea concentrată pe potențial este comunicată pentru a ajuta la realizarea unui potențial
Fațeta 2 a TEM delimitează caracteristicile care influențează măsura în care încurajarea produce rezultate pozitive pentru destinatari. În acest sens, sunt oferite trei principii largi, bazate pe o versiune modificată a celor trei factori propuși de Bandura (1997) pentru persuasiunea verbală eficientă. În primul rând, eficacitatea încurajării depinde de modul în care este încadrat mesajul de încurajare. De exemplu, Bandura a observat că persuasiunea este mai eficientă în stimularea autoeficacității atunci când comunică progresul indivizilor (de ex. „Ați finalizat deja 70% din muncă; știu că puteți finaliza totul!”) mai degrabă decât deficitul lor. Exemple de factori orientați spre proces includ efortul destinatarului (de ex., „Dacă continui să muncești din greu, vei reuși!”), strategia (de ex., „Îmi place cum pui în aplicare respectiva teorie”) și atitudinea (de ex. „Știu că vei reuși pentru că ai tendința de a nu renunța niciodată”).
În al doilea rând, încurajatorul trebuie să fie perceput de către destinatar ca fiind demn de încredere (Bandura, 1997). De exemplu, destinatarii au mai multe șanse să aibă încredere în mesajele de încurajare pe care le primesc dacă sunt oferite de persoane pe care le percep a fi figuri de autoritate.
În al treilea rând, mesajul de încurajare ar trebui să fie perceput ca fiind credibil de către destinatar. Bandura (1997) a avertizat împotriva folosirii laudelor excesive (de ex. „Ești atât de grozav!”) care ar putea fi percepute de către destinatar ca fiind nesincere sau nerealiste.
A treia fațetă a TEM se concentrează pe nivelurile de încurajare. La nivelul său cel mai de bază, încurajarea reprezintă un act de comunicare interpersonală. Totuși, la un alt nivel, încurajarea poate fi conceptualizată ca o trăsătură sau, mai precis, ca o forță de caracter pe care indivizii o posedă în diferite grade. Mai simplu spus, unii oameni sunt încurajatori mai eficienți decât alții.
„Un copil are nevoie de încurajare, la fel cum o plantă are nevoie de soare și de apă”. – Rudolf Dreikurs.
Contact:
Răspundem problemelor copiilor, părinţilor și cadrelor didactice, anonim și confidențial:
la telefon: 116 111 (fără prefix), oferit gratuit de Orange Romania Communications din rețelele de telefonie fixă și mobilă Orange, Telekom și Vodafone, de luni până vineri în intervalul 08.00 – 20.00.
pe email: telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro, 7 zile din 7, 24 de ore din 24.
