Corina Ionescu este un avocat de succes in Romania. Dupa ce a lucrat la doua dintre cele mai mari case de avocatura locale, si-a deschis, impreuna cu o colega partener, propria firma de avocatura in urma cu cativa ani. Succesul, spune ea, se defineste prin bucuria pe care o simti atunci cand mergi la birou. Fiul sau ii calca acum pe urme si va fi si el avocat.
Cum v-ati ales domeniul in care activati?
Nefiind prima mea profesie, in domeniul actual am intrat la o varsta la care ma asezasem binisor deja intr-o cariera cu totul diferita. Decizia a venit in urma schimbarii regimului in tara si a fost determinata de o provocare intr-un anumit context in care cineva punea la indoiala intelegerea mea cu privire la o chestiune de drept. In fond, nu eram avocat, nu-i asa… ? Situatia se cerea remediata. Si asa am inceput o alta scoala si o alta cariera. Si intamplarea a fost una cu final fericit pentru ca invatatura cea noua s-a lipit de inima mea pentru ca iti si cere, dar iti si permite sa fii si riguros si creativ.
Cum definiti o cariera de succes?
O cariera in care ajungi sa te bucuri ca te duci la birou, pentru ca faci ce iti place. Sigur, cu asta pot veni si satisfactii, si bani, si putere. Care dintre acestea – si in ce proportii – afli pe parcurs. La inceput, te bucuri de toate in orice masura si fara masura.
Cum v-a ajutat educatia in cariera?
Nu vad cum poti sa ai cariera fara a avea educatie. Am o profesie care evoleaza de mii de ani. Cum sa profesezi astazi daca nu stii ce au gandit cei luminati care au venit inaintea ta? E ca si cand ai vrea sa cladesti o casa fara fundatie. Pur si simplu nu se poate.
Ati avut momente dificile in timpul scolii (bullying, stres)? Cum le-ati depasit?
Nu, in cazul bullying-ului. Nu cred ca scolile prin care am trecut eu ar fi permis un astfel de comportament. Pentru ca un coleg de scoala suferea de epilepsie, de exemplu, am invatat cu totii – nu din clasa, ci din scoala – ce sa facem ca sa il putem ajuta in situatia unei crize. Eram cu totii o echipa.
Cat despre stres, cum sa nu? Ani de zile am trait in stres. Nu e cel mai sanatos mod de viata, mai ales pe termen lung, dar, daca vrei cariera si tot ce vine cu ea, ai face bine sa intelegi ca e un dat al lumii in care traim. E axiomatic, un fel de apa care, lasata de capul ei, va curge intotdeauna de sus in jos. Nimeni, sau foarte putini dintre cunoscutii mei traiesc si muncesc idilic la margine de padure inconjurati de floricele. Cei mai multi ne luptam cu asfaltul. Si in egala masura ne bucuram de avantajele lui.
Povestiti-ne o intamplare fericita din timpul scolii. Cum v-a ajutat in viitor?
Nu imi amintesc ceva anume, dar simt ca aproape toate intamplarile din timpul scoli au fost fericite iar necazurile, de la atata departare, par foarte mici si neinsemnate si ma fac sa zambesc cu indulgenta si nostalgie.
Care era profesorul dvs preferat in scoala? De ce?
Au fost mai multi profesori care au ramas in sufletul meu. Erau pasionati de cunoastere, traind cu convingerea ca materia pe care o predau era cea mai grozava stiinta din lume si o imparteau cu noi, cladind caractere si schimband destine.
In prima facultate, profesorul meu preferat preda o materie aparent arida si extem de tehnica. Si pana la urma ne-am indragostit de materia aceea care, pe deasupra, mai era si una din cele mai mai grele discipline din anii terminali. Nu am inteles niciodata cum niciunul dintre noi nu auzea cand suna clopotelul de pauza. Mai tarziu, dupa absolvire, m-am specializat exact in acel domeniu.
In cea de-a doua facultate, un alt professor riguros, cu drag de cunoastere profunda, si caruia ii straluceau ochii cand vorbea despre materia pe care o preda, ma facea, la fel, sa imi aleg specializarea.
De ce este importanta educatia?
Pentru ca lumea in care traiesti capata astfel dimensiuni nemaivazute. Pentru ca te leaga de toti cei dinaintea ta cu fire invizibile si pentru ca te face sa mergi inainte intelegand ce se intampla in jurul tau. Pentru ca, altfel, istoria se repeta.
Pentru ca te inarmeaza cu logica si cuvinte atunci cand vrei sa iei parte la o dezbatere.
Pentru ca te face, de cele mai multe ori, greu manipulabil, pentru ca tu poti citi si discerne intre zeci de opinii.
Pentru ca te ajuta sa nu fii niciodata plictisit. Cine se poate plictisi intre cartile unei biblioteci?
Pentru ca te ajuta sa lupti pentru drepturile tale.
Pentru ca te ajuta sa aspiri spre altceva. Bune si rochitele, pantofiorii si masinile, dar viata este ingrozitor de trista fara carti si Vermeer.
Pentru ca cine se aseamana pana la urma chiar se aduna si s-ar putea sa vrei conversatie la pranzul de duminica, in urma careia sa aiba si copii tai ceva de invatat.
Si pentru toate celelalte motive pentru care toate mamele pamantului au vrut de cand e lumea sa isi vada copilul la scoala.
De ce ar trebui sa isi continue un tanar din ziua de azi studiile?
Pentru ca tanarul din ziua de azi este adultul din ziua de maine care, fara educatie, nu va avea un viitor, va deveni insingurat, fara vise si aspiratii, pentru ca toate bunurile materiale isi pierd din valoare si savoare de pe la 35 ani cand incepi sa vrei si altceva. Si vei dori sa fi stiut calea catre acel „altceva”.
